Dr. Cristian Negureanu este unul dintre scriitorii români care susţin ipoteza prezenţei extratereştrilor (de fapt, pentru el sunt intratereştri) printre noi, din cele mai vechi timpuri până astăzi. Am citit şase dintre cărţile lui din seria Lumi paralele şi, deşi îi citeam cu plăcere primele cărţi, acea plăcere a dispărut când am observat o grămadă de aberaţii prezentate cu o evidentă urmă de fanatism religios. Deşi am renunţat la a-i mai citi cărţile din motive evidente, articolul Istoria necunoscută a omenirii m-a convins să încerc să dau o replică. Pentru cei interesaţi, poate fi citit aici.
Articolul începe cu următoarele cuvinte: „Analiza textelor sumeriene, asiriene, babiloniene si hitite a angajat, dupa cum spunea Z. Sitchin in A Douasprezecea Planeta (Ed. Aldopress, Bucuresti ), «o armata de savanti timp de mai bine de un secol»„. Ideile prezentate în respectivul articol se bazează pe cele ale lui Zecharia Sitchin, lucru pe care l-am putut remarca după ce am citit patru dintre cărţile americanului de origine azerbaidjană. Ceea ce probabil doctorul Negureanu nu ştie este faptul că Sitchin şi-a umplut cărţile cu o sumedenie de minciuni. A tradus în mod eronat multe dintre textele sumeriene şi a modificat miturile astfel încât să se potrivească ipotezelor lui, inducând în mod deliberat în eroare necunoscătorii. Acea „armată de savanţi” i-a criticat nu o dată aşa-zisele traduceri. De exemplu, arheologul Jonathan Gray a demonstrat frauda lui Sitchin în cartea Dead Men’s Secret. Unii experţi au publicat dicţionare ale limbii sumeriene, demonstrând astfel că traducerile lui Sitchin sunt departe de adevăr. Criticile la adresa lui Sitchin, argumentate şi de bun simţ, sunt disponibile oricui are un computer cu acces la internet. Se pare că domnul doctor Negureanu, din cauza înclinaţiei sale către religie, s-a bazat pe celebrul „crede şi nu cerceta„. Dacă ar fi cercetat, pe lângă multitudinea de demonstraţii ale falsurilor lui Sitchin, ar fi aflat şi că Zecharia Sitchin a fost mason. Prin urmare, scrierile lui nu pot fi considerate adevărate, atât timp cât masonii urmează doar planul diabolic al zeului lor.
Negureanu: „In urma cu 445.000 de ani, anunnakii / elohimii / dumnezeii condusi de Enki (Ea sau Azazel) au venit pe Pamant de pe planeta Nibiru (in prezent denumita Eris) si au intemeiat Statia – Pamant 1 – Eridu, in sudul Mesopotamiei.” Aceasta este ideea lui Sitchin. În realitate, sumerienii nu credeau în nicio planetă numită Nibiru. De fapt, cuvântul nici măcar nu există în limba sumeriană. Nebiru, însă, era denumirea sumeriană a Stelei Nordului. Cum a ajuns Sitchin la concluzia că Steaua Nordului este planeta zeilor, rămâne un mare mister… Pentru multe dintre popoarele din antichitate, constelaţia Orion şi steaua Sirius erau foarte importante. Poate în acea zonă ar trebui căutată planeta zeilor.
Negureanu: „Anunnakii cautau aur pentru protejarea atmosferei planetei lor si au construit spatioporturi in diferite zone ale Pamantului.” O altă idee a lui Sitchin. Anunnaki nu căutau aur pentru a-l împrăştia în atmosfera planetei lor. Această ipoteză este atât de absurdă, încât nici nu merită comentată prea mult. Textele mesopotamiene nu pomenesc despre aşa ceva nici măcar o singură dată şi e greu de bănuit cum au funcţionat conexiunile neuronilor domnului Sitchin în acest caz. E drept că există un text în care Enki susţine că a venit pe Pământ pentru a căuta aur, fără să explice ce ar vrea să facă cu el. Dar cum Enki este Azazel, Lucifer sau Satan, aşa cum afirmă şi doctorul Negureanu, ar fi o greşeală să considerăm adevărată marturia celui privit ca un înşelător. Miturile multor popoare (sumerieni, egipteni, greci, japonezi, etc.) vorbesc despre un exil al zeilor pe planeta noastră, aşa cum susţine şi creştinismul în legenda despre Lucifer. Prin urmare, aceasta este cea mai logică variantă în privinţa prezenţei acestor entităţi pe planeta noastră, nicidecum căutarea aurului pentru a-l împrăştia în atmosfera planetei lor.
Negureanu: „Mult dupa aceea, acum aproximativ 8000 de ani, a avut loc O ALTA GENEZA, si anume aceea descrisa in Biblie, in care elohimii (Anu/ Yahweh, Enlil/Iisus si Elita Conducatoare de pe Nibiru) au decis faurirea unui om pur, din gene de elohim, prin clonare, «dupa chipul si asemanarea lor», si nu corcituri cu diverse animale.” Nu Anu şi Enlil au decis făurirea unui om pur, diferit de mutanţii predecesori, ci Enki. Cel puţin asta susţin strămoşii noştri, indiferent de cultura din care făceau parte. Acele corcituri au fost experimentele eşuate ale lui Enki. Într-un final, a reuşit să creeze o nouă specie, Homo Sapiens Sapiens. Textele mesopotamiene susţin că Anu şi Enlil au acceptat crearea oamenilor doar constrânşi de revolta zeilor răzvrătiţi Igigi (Veghetorii).
Negureanu: „Cataclismul universal, «Potopul», in care nu numai Yahweh/Anu i-a salvat pe Noe si familia sa (intr-o nava de 180 metri lungime), ci si Enki (alt ordin incalcat) a salvat (intr-un submarin; descrierile biblice si sumeriene sunt complet diferite) numeroase maimute azazelice uriase.” Ideea că Anu l-a salvat pe Noe iar Enki, numeroase maimuţe uriaşe, este mai mult decât absurdă. L-aş întreba pe domnul doctor pe ce îşi bazează această afirmaţie, dar ştiu că răspunsul este imaginaţia. Enki este cel care l-a salvat pe Ziusudra / Atrahasis / Utnapiştim, numit de evrei Noe. Cartea lui Enoh susţine că Noe era diferit de ceilalţi oameni, având pielea albă şi părul blond. Tatăl său chiar considera că este un copil al Veghetorilor. În legendele lor, grecii recunosc că supravieţuitorul Potopului era fiul lui Prometheus / Enki. Acest Noe era cea mai pură creatură (din punct de vedere genetic) a lui Enki. Anu şi Enlil au hotărât distrugerea tuturor fiinţelor de pe Pământ (inclusiv a lui Noe) iar Enki şi-a salvat creaţia. Doar după ce Enlil şi-a dat seama că uciderea tuturor oamenilor a fost o greşeală, Enki i-a arătat supravieţuitorii. Enlil le-a permis acestora să trăiască ba, mai mult, s-a oferit să îi ajute, învăţându-i agricultura.
Negureanu: „A urmat apoi actiunea nesabuita a lui Enki (una din cele multe facute) de a merge cu subalternii sai, nefilimii (ingerii cazuti) sa-si ia de sotii femei din „fetele oamenilor” si de a zamisli tot uriasi (Geneza 6:2).” Încă una dintre erorile lui Sitchin. Nefilimii nu erau îngerii căzuţi, ci copiii acestora cu pământenii. Îngerii căzuţi erau numiţi Veghetori, iar copiii lor erau împărţiţi în trei categorii: naphilimi, eliuzi şi uriaşi. Cartea lui Enoh îi consideră malefici pe uriaşi, Cartea Jubileelor spune că doar eliuzii au încercat să distrugă omenirea. Naphilimii erau numiţi de restul popoarelor semizei, ei fiind “vestiţii viteji din vechime” amintiţi de Biblie.
Negureanu: „In paralel s-au desfasurat actiuni de innobilare genetica a oamenilor adevarati, incepute cu Noe, continuate cu Sara (sotia lui Avraam), Triburile pierdute ale lui Israel, venirea in lume a lui Isus/Enlil (fecundarea artificiala a Mariei) si copiii Acestuia, pana la cazurile recente de „rapiri” OZN, anunnakii/elohimii fiind o prezenta permanenta, de sute de mii de ani, pe Pamantul pe care EI l-a creat din planeta Tiamat.” Din nou o idee a lui Sitchin. În realitate, Pământul nu a fost creat din planeta Tiamat, care a existat doar în imaginaţia masonului Sitchin. Această ipoteză nu este susţinută de absolut niciun om de ştiinţă. Din coliziunea a două planete (una dintre ele fiind ruptă în două) este imposibil să supravieţuiască organisme vii. Mitul babilonian interpretat astfel de Sitchin se referă la distrugerea dinozaurilor de către zei. La babilonieni, Marduk şi Ea / Enki au distrus reptilele uriaşe Tiamat şi Apsu care conduceau lumea. La greci, Kronos şi Rheea au distrus reptilele uriaşe Ophion („şarpele”) şi Eurynome, care conduceau lumea. În Psalmul 73:14-15, Yahveh este lăudat pentru distrugerea monstrului marin Leviathan şi a celorlalţi balauri din apă. În Canaan, zeul Baal a ucis şarpele cu şapte capete, Lotan. În Rigveda, Indra a omorât dragonul Vritra sau Ahi („şarpele”) şi pe mama acestuia, Danu. La egipteni, Ra, Seth şi ceilalţi însoţitori ai lor l-au ucis pe dragonul primordial Apep / Apophis. În Japonia, imediat după ce a fost exilat pe Pământ, zeul Susano-o a omorât şarpele cu opt capete Yamata no orochi, care devora copiii kami-lor (zeii exilaţi împreună cu el). Tiamat / Leviathan / Eurynome, Apsu / Behemoth / Ophion şi celelalte reptile uriaşe (distruse de primii zei imediat ce aceştia au aterizat pe Terra) sunt dinozaurii, primii “stăpâni” ai planetei noastre.
Negureanu: „Cartea lui Enoh este contemporana cu scrierile sumeriene.” Greşit! Cartea lui Enoh nu este nici pe departe contemporană cu scrierile sumeriene. A fost descoperită odată cu restul manuscriselor de la Marea Moartă și se presupune că prima parte a fost scrisă în secolul al III-lea – al II-lea î.e.n., iar a doua parte spre finalul primului secol î.e.n. Se observă clar că este scrisă de cel puţin doi autori, ceea ce o transformă într-o scriere apocrifă, nicidecum într-una semnată de biblicul Enoh. La fel ca restul manuscriselor descoperite la Qumran, Cartea lui Enoh a fost redactată de comunitatea eseniană din acea zonă, cu aproximativ 3.500 de ani după scrierile sumeriene. Această eroare provine din concepţia falsă că scripturile evreilor au o vechime de mii de ani. În realitate, toate au fost concepute după întoarcerea evreilor din robia babiloniană. De exemplu, se presupune că profetul Isaia a trăit în regatul Iuda prin 745-695 î.e.n. Doctorul Negureanu crede că profetul a scris cartea biblică ce îi poartă numele. Însă această carte oferă un indiciu destul de clar asupra perioadei în care a fost compusă. În Cartea lui Isaia 1:13-14, Yahweh declară: „Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!„. Evreii au adoptat într-adevăr un calendar nou, pe cel babilonian. Nu doar atât, ci şi o mare parte din religia şi tradiţiile babilonienilor. Iar asta nu s-a putut întâmpla decât după ce au fost duşi în Babilon de către Nabucodonosor, în anul 586 î.e.n. Lunile calendarului ebraic sunt identice şi astăzi cu cele ale calendarului babilonian. Yahweh nu ar fi declarat profetului Isaia că urăşte lunile pe care evreii le-ar fi adoptat abia peste mai bine de un secol. Cea mai logică ipoteză este că şi Cartea lui Isaia, asemenea celorlalte care formează Vechiul Testament, a fost compusă după întoarcerea evreilor din Babilon, adică după anul 539 î.e.n.
O eroare pe care am întâlnit-o şi în cărţile doctorului Negureanu este echivalarea lui Yahweh cu Anu. Yahweh este Marduk, fiul lui Enki / Ea. Asemănările dintre Yahweh şi Marduk sunt numeroase şi se pot observa mai bine aici. Când evreii au fost duşi în Babilon, au rămas uimiţi de progresul tehnologic, spiritual şi religios al babilonienilor. La întoarcerea în ţara lor, Ezdra şi alţi preoţi au dorit să aplice ceea ce au văzut la babilonieni. Astfel au creat o nouă religie, diferită de cea a lui Moise (acesta fiind şi motivul nemulţumirilor profeţilor biblici, ale esenienilor, ale lui Iisus şi ale lui Ioan Botezătorul). Au adoptat zeul suprem al babilonienilor, pe Marduk, şi şi-au compus scripturi „sfinte” din miturile popoarelor cu care au fost în contact (egipteni, babilonieni şi canaanieni). Şi-au inventat patriarhi din rândul eroilor respectivelor popoare, în jurul cărora au ţesut noile legende. Faraonul Akhenaton a devenit Moise, vizirul egiptean Yuya a devenit Iosif, zeii supremi ai Babilonului, Marduk şi Iştar, au devenit Mardoheu (Mordechai în ebraică) şi Estera (Ester pentru evrei). Faptele faraonului Tuthmosis al III-lea i-au fost atribuite lui David, iar cele ale lui Amenhotep al III-lea lui Solomon. Cu această ocazie, evreii au adoptat calendarul lunar babilonian, chiar şi astăzi lunile anului ebraic păstrând denumirile babiloniene. Această teorie are suport arheologic, deoarece nu s-a găsit nici măcar o dovadă care să susţină faptele prezentate în Biblie. Despre acest subiect şi despre ipoteza că Yahweh este Marduk / Martu / Utu / Şamaş / Şamsiel / Baal-Zephon / Baldur / Belus / Bel / Belial / Horus / Khonsu / Nergal / Apollo / Allah / Ahura Mazda / Satan, pot oricând aduce numeroase argumente. Ca temă de gândire, poate domnul doctor ar trebui să se întrebe de ce numele ebraic Yahweh conţine cuvântul „Yah”, numele atribuit Lunii de vechii egipteni.
O altă eroare, intenţionată sau nu, am găsit în cartea Tăcerea idolilor unde, pentru doctorul Cristian Negureanu, psalmul 97:7 este următorul: „Toţi dumnezeii se închină înaintea lui„. În Biblia ortodoxă, psalmul 97:7 este diferit: „Cântaţi Domnului cu alăută, cu alăută şi în sunet de psaltire„. Nu ştiu ce Biblie citeşte domnul doctor, dar ar fi bine să specifice că nu este vorba despre cea ortodoxă.
Interesant este şi faptul că doctorul Negureanu nu dă doi bani pe alte scrieri vechi, în afară de Biblie şi Coran. În Tăcerea idolilor (2003), el spune că este la curent cu multe scrieri vechi, dar nu a găsit în ele niciun fel de lămurire asupra problemelor existenţiale, aşa cum îi oferă Cartea Cărţilor. „Despre ştiinţa şi înţelepciunea civilizaţiei lui Dumnezeu nu vorbeşte decât Biblia„, scria dumnealui la pagina 172. Se vede că şi-a schimbat părerea deoarece, peste patru ani, în articolul Istoria necunoscută a omenirii, susţine că textele sumeriene, asiriene, babiloniene şi hitite, manuscrisele de la Marea Moartă, Biblia şi Coranul se completează între ele. Până la urmă, ori doar Biblia oferă lămuriri la probleme existenţiale, ori se completează cu alte texte care până nu demult erau doar basme despre aventurile lui Azazel. Încurcate sunt căile domnului Negureanu…
Cu echivalările dintre zeităţi, domnul doctor Negureanu nu stă prea bine. Nu face afirmaţii după vreun studiu aprofundat al miturilor respective, ci le etichetează după ureche. Pentru el, Osiris era o odraslă a îngerilor, Brahman era numele indian al lui Azazel, Anu şi Jupiter erau tot Azazel, Bor al scandinavilor era un înger din Adânc, Quetzalcoatl – un înger al lui Azazel, Iştar era o pământeancă, soţia lui Azazel, etc. Despre Marduk recunoaşte că nu ştie cine a fost, dar bănuieşte că era un nefilim. În principiu, orice zeu descoperea domnul doctor era ori Azazel, ori vreun înger al lui Azazel. Nu e nevoie de căutat asemănări între zeităţi, pentru o corectă echivalare. Singurul principiu folosit de dr. Negureanu este următorul: cine nu e Yahweh, e Azazel. Deşi domnul Negureanu pare a avea o bogată cultură generală, îmi permit să i-o îmbogăţesc puţin prin următoarele informaţii: Osiris, Enki, Ea, Quetzalcoatl, Azazel sau Lucifer sunt aceeaşi entitate. Anu şi Brahman nu sunt Azazel, ci tatăl acestuia. Jupiter sau Zeus este fratele lui Azazel, Enlil la sumerieni ori Mihail pentru creştini (cel care s-a întrupat în corpul tâmplarului Iisus, dacă povestea biblică este adevărată). Iştar, marea zeiţă a tuturor popoarelor, nu era o simplă muritoare, ci una dintre îngeri / zei / extratereştri. Aceştia nu erau doar de sex masculin, ci şi feminin. Prin urmare, existau şi zeiţe, nu doar zei, aşa cum susţin religiile absolut tuturor popoarelor. Nu se poate transforma cea mai importantă zeiţă a lumii într-o banală muritoare, doar pentru că aşa doreşte domnul doctor. Iar Marduk nu era un semizeu sau nefilim, ci chiar dumnezeul evreilor, Yahweh.
În aceeaşi carte, doctorul Negureanu ne oferă o mostră din logica sa imbatabilă: „Dacă în Biblia despre care am amintit (din 2002), cuvântul DOMNUL apare de aproximativ 7000 de ori, dacă nu este Yahweh singurul Dumnezeu adevărat, atunci cine este acela?” (în introducerea acelei Biblii se specifica faptul că numele Yahweh a fost înlocuit cu Domnul). După această logică, dacă eu aş scrie acum o carte religioasă în care să introduc numele lui Cristian Negureanu de 7001 ori, aceasta ar fi dovada imbatabilă că el este „singurul Dumnezeu adevărat„. Bineînţeles că apare numele lui Yahweh în Vechiul Testament, din moment ce scripturile au fost scrise după întoarcerea evreilor din Babilon, când au adoptat religia babiloniană şi pe zeul acestora. E absolut normal ca orice popor să introducă în scrierile sale sacre numele zeului său suprem. Dar asta nu dovedeşte că Yahweh este „singurul Dumnezeu adevărat„. În Noul Testament nu apare nici măcar o singură dată numele Yahweh însă, probabil, acest aspect este nesemnificativ.
În rest, afirmaţii cum că Biblia este singura carte care conţine adevărul absolut (completată de Coran), fiind şi cea mai bună carte de ştiinţă, că evreii sunt într-adevăr poporul ales, că dumnezeul evreilor este cel adevărat. La o privire mai atentă peste istoria omenirii şi pe evenimentele din prezent, se observă că evreii sunt sursa celor mai multe nenorociri. Yahweh al lor nu este adevăratul Dumnezeu, ci Marduk, Satan din Noul Testament, fiul lui Enki / Lucifer. Ideea că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu şi singura carte ce conţine adevărul absolut este desfiinţată de multitudinea de erori, minciuni şi contradicţii pe care le conţine. Evreii, care conduc lumea din umbră, sunt cei care îşi doresc ca tot Mapamondul să-i considere poporul ales, iar pe zeul lor diabolic, adevăratul Dumnezeu. Să nu uităm că, în Talmud, evreii o consideră pe Fecioara Maria o prostituată, iar pe Iisus, un desfrânat. În Biblie, ei l-au ucis pe Iisus. Aşa cum îi acuza şi Freud, tot evreii l-au ucis şi pe Moise, punând această crimă pe seama divinităţii. Ei au înfiinţat masoneria care de ceva timp conduce lumea spre Noua (Dez)Ordine Mondială. Crizele financiare din ultima sută de ani, precum şi multe dintre războaie (mai ales cel ce stă să înceapă, împotriva Iranului) sunt tot opera evreilor. Ca apărător al acestora şi al concepţiilor lor manipulatoare, doctorul Cristian Negureanu dovedeşte că este ori un inamic al omenirii, ori o victimă căzută în plasa evreilor. Care variantă este cea adevărată, doar dumnezeul domnului doctor Cristian Negureanu poate şti.
