După papirusul lui Nabu cel drept, slujitorul divin al adevărului, scribul zeilor și al oamenilor, ai cărui ochi au fost deschiși de Enlil din voia Tatălui ceresc. Găsit într-o veche așezare galică de pe malul Eridanului în anul 32.021 după Potop.
- Pe când Iosif, fiul preferat al lui Iacov, avea șaptesprezece ani, frații săi îl vândură unei caravane de ismaeliți care duceau în Egipt tămâie, balsam și smirnă. Douăzeci de arginți luară pentru el iar tatălui lor îi spuseră că Iosif fusese ucis de o fiară sălbatică. Multe zile și-a plâns Iacov fiul preferat, fără să știe că trăia în Egipt.
- Ismaeliții îl vândură dregătorului Putifar, comandantul gărzii la curtea faraonului Amenemhat III, coregent al Egiptului alături de tatăl său, Senusret III. În scurt timp, Iosif deveni robul personal al lui Putifar, care îi lăsă toată gospodăria pe mână.
- Pentru că Iosif era foarte frumos, la fel ca majoritatea membrilor familiei sale, din cauza genelor divine moștenite de la Marduk, soția lui Putifar încercă să îl seducă. Văzându-se refuzată, femeia îl acuză pe nedrept de viol iar Iosif fu aruncat în închisoare.
- În temniță, fiul lui Iacov deveni în scurt timp mâna dreaptă a conducătorului închisorii, care îl numi șef de celulă. Acolo fură aruncați într-o zi paharnicul și bucătarul faraonului, cărora Iosif le interpretă visele. Avea puterea asta încă de mic, moștenită de la strămoșii săi clarvăzători și profeți.
- După un an muri Isaac, fiul lui Avraam și bunicul lui Iosif. După încă un an faraonul Amenemhat avu un vis, pe care niciun înțelept sau magician al Egiptului nu putu să i-l tâlcuiască. Paharnicul își aminti de Iosif, care fu adus în fața faraonului. Acesta profeți șapte ani de belșug, urmați de șapte de foamete, și îl sfătui pe Amenemhat să-și facă provizii.
- Încântat de interpretarea visului, faraonul îl numi pe Iosif vizir al Egiptului. Îi dădu numele Kheti și i-o oferi ca soție pe Asineta, fiica Marelui Preot de la Heliopolis, Potifera. Avea doar treizeci de ani Iosif când deveni vizir. În cei șapte ani de bunăstare strânse provizii pentru cei de foamete care aveau să vină. La sfatul său, faraonul construi canalul Mer-Wer, ce lega Nilul de oaza Faiyum. Acolo ridică Amenemhat și un templu pentru zeița recoltelor, nimeni alta decât Iștar, sora zeului lui Iosif. Și, totodată, zeița Asinetei. Lângă Faiyum, la Hawara, își ridică Amenemhat o piramidă și un templu mortuar cu forma unui labirint.
- În cel de-al șaselea an de bunăstare, Asineta îi născu lui Iosif doi fii, pe Manase și Efraim. De la ea învăță Iosif ritualurile magice heliopolitane, pe care le combină cu cele akkadiene ale familiei sale. O nouă formă de magie inventă, pe care o transmise doar urmașilor săi. O nouă formă de magie care folosea și puterile zeiței Iștar pe lângă cele ale lui Marduk.
- Când cei șapte ani de foamete începură, Egiptul nu duse lipsă de grâu, datorită lui Iosif. Și veniră mulți să cumpere pâine din Egipt, pentru că foametea se întinsese până în Canaan. Chiar și frații lui Iosif sosiră, trimiși de tatăl lor, Iacov.
- Vizirul Iosif îi iertă pentru că îl vânduseră ca rob și îi chemă pe toți în Egipt. Iacov își luă imensa familie și se mutară cu toții în țara faraonilor, unde Iosif le oferi regiunea Avaris din Delta Nilului. Șaptesprezece ani trăi Iacov în Egipt. După doi ani de la moartea lui muri și faraonul, fiul acestuia, Amenemhat IV, rămânând singurul conducător al Egiptului. Opt ani domni singur faraonul iar, după ce muri, sora sa, regina Sobekneferu, primi tronul.
- Considerând-o pe regină un conducător slab, iacobiții, clanul lui Iacov, profitară de ocazie și își înființară propriul regat în Deltă după numai un an, rupându-se de Egipt. Pe tronul din Avaris îl puseră pe unul dintre ei, numit Yakbim Sekhaenre sau „Iacobitul fiu al lui Ra”.
- Patru ani domni regina Sobekneferu iar, după ea, Sobekhotep I porni o nouă dinastie și mută capitala de la Itjtawy la Memphis. Nici el nu avu curaj să înfrunte dinastia iacobiților din Deltă, pentru a reîntregi Egiptul, de teama puternicei magii inventate de Iosif, care îi proteja clanul.
- Marduk își părăsi protejații în Egipt și plecă în Mesopotamia, pentru a se ocupa de regatul amorit care conducea Babilonul. Când pe tron ajunse Hammurabi, Marduk îl ajută să înființeze Imperiul Babilonian. Legi pentru supușii săi îi dădu zeul și o armă divină pentru a-și învinge dușmanii. Hammurabi ridică mărețe ziduri și temple pentru Marduk, Enki și Iștar, transformând Babilonul în cel mai mare oraș al Mesopotamiei. Îl declară pe Marduk zeu național, cultul noului rege al Pământului depășind granițele imperiului.
- La scurt timp, în Egipt muri Iosif la vârsta de o sută zece ani. Familia sa trăi în pace cu egiptenii timp de un veac și jumătate, până își făcură apariția din Canaan hicsoșii, un grup format din edomiți (urmașii lui Isav), horiți, ismaeliți (urmașii lui Ismael) și urmașii celorlalți fii ai lui Avraam. Hicsoșii luară Delta Nilului din mâinile iacobiților, își înființară propria dinastie și cuceriră apoi tot Egiptul de Jos. Un veac conduseră hicsoșii, aruncând în haos țara faraonilor.
- Legea și ordinea erau distruse, tâlhăria și nedreptatea se găseau peste tot, templele erau abandonate și profanate, scrierile religioase erau împrăștiate, magia scoasă poporului la vedere iar preoții alungați. Confuzia se instalase pretutindeni, haosul domnea în nordul Egiptului.
- Prinții din Teba la luptă se ridicară, pe hicsoși să-i gonească din Egipt. Ahmose reuși în cele din urmă să-i învingă și-i goni pe străini din țară. Apoi se înscăună în Teba rege al întregului Egipt, înființând o nouă dinastie.
- Străinii fugiți din Egipt în două grupuri se despărțiră. Hicsoșii plecară în Grecia, de unde tracii se retrăseseră din cauza erupției vulcanului Santorini. Conduși de Kadmos, hicsoșii înființară Teba și în toată țara se împrăștiară, numindu-se eleni sau greci din acel moment. Iacobiții se întoarseră în Canaan, cuceriră Salemul și-l transformară în Ierusalim, pentru a păzi muntele Sion, după cum le ordonase Marduk strămoșilor lor. În douăsprezece triburi se despărțiră, fiecare după câte unul dintre fiii lui Iacov, și se împrăștiară în tot Canaanul.
- Ahmose nu reușise singur să-i gonească pe străini, ci fusese ajutat de Marduk. Regele Pământului îl ajutase pe Ahmose să-i gonească pe semiți, supărat că urmașii lui Avraam nu rămaseră în Canaan, teritoriul pe care el li-l oferise, pentru a păzi muntele Sion. Însă nu își declinase adevărata identitate, luând-o pe cea a tatălui său, Enki. Astfel, Celeștii și Iștar, dușmanii lui Marduk, nu-și putură da seama cine conducea din umbră Egiptul.
- Mai mult, Marduk începu să-și pregătească un nou plan, introducându-și genele divine în linia sanguină a urmașilor lui Ahmose. Posedându-l pe Tuthmose I, nepotul lui Ahmose, o lăsă însărcinată pe sora și soția regelui, care o născu pe Hatșepsut. După moartea lui Tuthmose II, Marduk îi dădu tronul fiicei sale, care îl împărți cu nepotul ei, Tuthmose III. După moartea ei, zeul îl răpi pe Tuthmose III, îl duse în lumea sa subterană, unde îi puse pe frunte coroana de rege și îi permise să stea alături de căpeteniile Veghetorilor. Apoi îi ceru să extindă granițele Egiptului prin cucerirea Orientului Mijlociu și îl învăță tactici militare noi pentru luptele cu canaaneenii. Lui Tuthmose IV zeul îi oferi tronul și luptă alături de el în timpul unei bătălii. Îl posedă pe faraon și o însămânță pe regina Mutemwiya, care îl născu pe Amenhotep III. Acestuia, Marduk îi ordonă să-i pregătească un nou cult, pentru a renunța la imaginea lui Enki pe care o adoptase până atunci.
- După un veac și jumătate de la izgonirea din Egipt, câțiva iacobiți se întoarseră. Erau printre ei membri ai tuturor celor douăsprezece triburi, în special leviți. Conducătorul lor era Yuya din tribul lui Levi, care reuși să ajungă la curtea faraonului Tuthmose IV, căruia îi împărtăși secretele magiei lui Iosif. Ca răsplată, faraonul îi oferi titlul de profet al lui Enki, funcția de administrator al vitelor regelui și ca soție pe Tjuyu, o descendentă a soției primului faraon al dinastiei, Ahmose.
- Folosind secretele magiei lui Iosif, Tuthmose IV reuși să-l invoce pe Marduk, cel care îi oferise tronul pentru că îndepărtase nisipul de pe Sfinx. În timpul unui ritual, zeul îl posedă și îi lăsă însărcinată regina, care îl născu pe Amenhotep III. Pentru că zeul cerea sacrificiul suprem de la cei care îl invocau folosind magia secretă, Tuthmose își sacrifică fiul în timpul unui ritual. Marduk își încarnă în el propriul fiu, pe Nabu, căruia îi șterse memoria, obligându-l astfel să trăiască pe Pământ ca simplu muritor, ca pedeapsă pentru că își părăsise familia pentru a trece de partea Celeștilor.
- Când crescu Amenhotep III, adică Nabu închis în trupul prințului, Tuthmose IV îl căsători cu Tiye, fiica lui Yuya și Tjuyu. Când Amenhotep deveni faraon, îl numi pe Yuya sfetnic principal, locotenent și administrator al cailor regelui. Iar Yuya îl învăță și pe el secretele magiei lui Iosif, ca pe tatăl său. Amenhotep oferi Avarisul din Delta Nilului rudelor israelite ale soției sale, sosite în Egipt cu Yuya, acolo unde locuiseră și strămoșii lor pe vremea vizirului Iosif. În Avaris porni pe ascuns faraonul un nou cult al lui Marduk, la ordinul zeului. Apoi începu să refacă templele vechi din Teba și să construiască altele noi pentru Enki, Marduk și Iștar.
- Pentru că Marduk cerea sacrificiul suprem de la cei care îl invocau folosind magia secretă a lui Iosif, faraonul își sacrifică primul fiu, pe prințul Tuthmose. Încercă să-l sacrifice și pe cel de-al doilea, Amenhotep IV, însă băiatul fu salvat de sora sa, Sitamun.
- Regina Tiye încercă să își protejeze fiul, așa că îl trimise cât mai departe de faraon, la rudele ei israelite din Avaris. Băiatul fu crescut de mătușa sa, Tey, soția lui Ay, fratele reginei Tiye. Prințul crescu alături de Nakhtmin, fiul lui Ay și Tey, și de Nefertiti, fiica faraonului și a uneia dintre surorile acestuia. Mai târziu, prințul fu trimis la Heliopolis, unde învăță secretele preoției.
- Regina Tiye își convinse soțul să-l căsătorească pe Amenhotep IV cu sora sa vitregă, Nefertiti, și să-l declare coregent. Așa că, la doisprezece ani, Amenhotep urcă pe tron alături de tatăl său și se căsători cu Nefertiti. Apoi își schimbă numele în Akhenaton.
- Încercând să afle cât mai multe despre zei și, implicit, despre adevărata sa identitate, Nabu reîncarnat în Amenhotep III invocă în secret mulți demoni cu ajutorul magiei lui Iosif. Adună cunoștințe de la ei și, în cele din urmă, află adevărul cu ajutorul mamei sale, zeița Iștar. Drept pentru care renunță la Marduk și începu să o venereze pe ea. După moartea lui Amenhotep, Marduk îl mută pe Nabu în trupul lui Akhenaton și din nou îi șterse memoria. Acesta schimbă legile Egiptului, îl declară pe Marduk unic zeu iar pe toți ceilalți îi interzise și își construi o nouă capitală, Akhetaton, unde se mută cu regina și cele șase fiice ale lor. Pentru că Nefertiti nu-i putu oferi un moștenitor al tronului, una dintre surorile lor îi născu faraonului un fiu numit Tutankhaton. Țara se afla în haos, însă familia regală era în siguranță în noua capitală.
- La fel ca tatăl și bunicul său, Akhenaton primi secretele magiei lui Iosif, pe care o folosi pentru a-l invoca pe Marduk. Neștiind că era în realitate zeu sau că Marduk îl folosea pentru planurile sale personale. La fel ca strămoșii săi, și Akhenaton fu posedat în timpul ritualurilor de Marduk. Și el fu nevoit să-și arate fidelitatea, așa că încercă să-și sacrifice fiul. Tutankhaton fu salvat în ultimul moment de mama sa adoptivă, regina Nefertiti, care se decise să pună la cale un complot împotriva faraonului pentru a-și ține copiii în siguranță.
- Aflând de complot, Akhenaton părăsi Egiptul alături de adepții săi și se retrase în Sinai. Tronul îi reveni fratelui său, Smenkhare, pe care Nefertiti îl ucise după câteva zile. Apoi preluă ea coroana regală și conduse singură țara doi ani, până fu asasinată.
- După asasinarea lui Smenkhare, Meritaten, soția acestuia și fiica cea mare a lui Akhenaton și Nefertiti, fugi din Egipt într-un teritoriu cât mai îndepărtat. Pe insula Britaniei din Europa ajunse, unde își schimbă numele în Scota și se stabili pe teritoriul care de atunci îi poartă numele: Scoția sau Scotaland, tărâmul Scotei.
- După moartea reginei Nefertiti, fiul ei adoptiv ajunse rege și, pentru a opri haosul din țară, anulă ordinele tatălui său, permițând venerarea tuturor zeilor, apoi își schimbă numele în Tutankhamon. Mută capitala țării înapoi la Teba, îl numi vizir pe Ay, fratele reginei Tiye, fiul lui Yuya și Tjuyu, și se căsători cu una dintre surorile sale, Ankhesenamun.
- Tutankhamon muri tânăr, din cauza unei boli, iar vizirul Ay se căsători cu regina Ankhesenamun și se încoronă rege al Egiptului. În scurt timp își elimină noua soție iar prima lui consoartă, Tey, deveni marea regină a țării. Fiul lor, prințul Nakhtmin, nu apucă să devină faraon pentru că, după moartea lui Ay, tronul fu uzurpat de generalul Horemheb, conducătorul armatei.
- Horemheb ordonă ștergerea din istorie a foștilor faraoni Akhenaton, Smenkhare, Nefertiti și Tutankhamon, condamnându-i la uitare. Interzise chiar și menționarea numelor lor. Îl numi vizir al Egiptului pe Marele Preot teban Ramses, căruia îi dărui Avarisul din Delta Nilului. Vizirul îi supuse pe iacobiții din Deltă la muncă silnică, obligându-i să-i construiască două orașe, Pitom și Pi-Ramses. Din ordinul faraonului, în Avaris fură duși toți infractorii și leproșii din Egipt, pentru a lucra alături de israeliți la ridicarea cetăților vizirului. Iar după ce Horemheb muri, Ramses preluă tronul, pornind o nouă dinastie.
- De teama furiei lui Horemheb, prințul Nakhtmin se ascunse în Avaris, printre iacobiții săi. Acolo puse la cale un plan împreună cu liderii comunității, pentru a-și recupera privilegiile din timpul lui Akhenaton. Și poate chiar tronul Egiptului, care i se cuvenea, fiind moștenitorul de drept al lui Ay. Folosindu-se de magia lui Iosif, liderii israeliților din Marele Sanhedrin reușiră să-l manipuleze pe Akhenaton, făcându-l să creadă că Marduk îi încredințase o misiune.
- Manipulat pe ascuns de Sanhedrin, Akhenaton fu convins să se întoarcă din Sinai după moartea lui Horemheb, pentru a cere tronul. Însă Ramses nu era dispus sub nicio formă să renunțe la putere. Văzând că nu au nicio șansă, iacobiții îl convinseră pe Akhenaton să ceară să fie lăsați să se întoarcă în Canaan. Dar Ramses nu era dispus să renunțe nici la mâna gratuită de lucru.
- Folosindu-se de magia lui Iosif, Nakhtmin și Sanhedrinul loviră Egiptul de zece ori, încercând să-l convingă pe faraon că erau pedepsele lui Marduk. După un sacrificiu în masă, în care mii de copii egipteni fură uciși la adăpostul nopții pentru maleficul rege al Pământului, Marduk îi schimbă faraonului părerea. Astfel încât Ramses le permise lui Akhenaton și iacobiților să părăsească Egiptul. Cu ei plecară și infractorii egipteni trimiși de Horemheb în Avaris.
- Înainte de a pleca, Nakhtmin și Sanhedrinul furară din Avaris Chivotul lui Anu, care conținea o armă puternică și un mijloc de comunicare cu Marduk. Avură nevoie de Akhenaton să deschidă cutia, care putea fi accesată doar de cineva cu genele zeului, care se găseau în urmașii săi umani.
- Aflând de furtul Chivotului, Ramses își strânse garda personală și porni în urmărirea iacobiților. Îi ajunseră din urmă la canalul început de Amenhotep III, care lega Marea Roșie de Marele Lac Amar. După ce traversară, iacobiții sparseră porțiunea dinspre mare în timp ce egiptenii se aflau în canal, care astfel se inundă, înecând faraonul și soldații săi.
- Aflând de moartea tatălui său, Seti I, devenit noul faraon, decise să nu repete greșeala lui Ramses. Adună întreaga armată egipteană și porni pe urmele iacobiților. Îi ajunse din urmă în Sinai și îi înconjură. Degeaba se unise grupul iacobito-egiptean cu triburile de midianiți din deșert; nu avea nicio șansă în fața numeroasei armate egiptene. Înainte să sosească faraonul, Sanhedrinul ordonă ca un mic grup să fugă cu Chivotul. Pe Akhenaton și Nakhtmin îi ucise, sperând să fie astfel lăsați în pace de Seti. Iar poporului îi spuse că fostul faraon și vărul său fuseseră uciși de Marduk pentru că îi nesocotiseră poruncile.
- Faraonul Seti nu fu mulțumit de crimele Sanhedrinului, așa că atacă grupul iacobiților. Îi învinse și îi împrăștie, apoi plecă spre Canaan, în căutarea Chivotului. De acolo se îndreptă spre Liban. Trecu și prin Kadeș, pe urmele hoților, și eliberă cetatea din mâinile hitiților. Însă grupul care avea Chivotul rămase ascuns multă vreme în Sinai și în Edom.
- După douăzeci de ani, Ramses II, fiul lui Seti, ajuns faraon, află locația Chivotului lui Anu. El atacă Ierusalimul și Ierihonul cu o parte a armatei, fiul său, Amun-her-khepeshef, captură Edomul și Moabul cu cealaltă jumătate a oștii. Când armata se reuni, faraonul și fiul său atacară Siria. Însă nu putură pune mâna pe hoți sau pe prețioasa cutie a lui Anu, care rămase în mâinile Sanhedrinului.
- Pentru că nu putu găsi Chivotul furat, familia regală egipteană se resemnă și căută un alt obiect divin. Un alt fiu al faraonului Ramses II, prințul Khaemwaset, găsi Cartea lui Nabu în mormântul lui Naneferkaptah, un prinț care trăise cu multe secole înainte. Khaemwaset fu nevoit să returneze cartea din cauza spiritului lui Naneferkaptah, paznicul ei, care îl bântui până cedă.
- După câtva timp, prințul fu anunțat într-un vis că va avea un fiu care va face numeroase minuni. Copilul, numit Ramses, era reîncarnarea unui vrăjitor care trăise cu un mileniu și jumătate înainte. Într-adevăr făcu minuni: își duse tatăl în lumea de dincolo, pentru a-i arăta judecata spiritelor morților, citi o scrisoare fără a o deschide, îl ucise pe sol cu ajutorul unei formule magice și se făcu nevăzut, dispărând din mijlocul curții regale.
- Chiar și fără obiecte divine, faraonul Ramses II beneficie de ajutorul zeilor. Marduk izgoni spiritul malefic care o posedase pe sora soției lui Ramses iar pe el îl ajută în bătălia cu hitiții, dându-i o puterea a o sută de mii de soldați. Chiar și Iștar își făcu apariția în timpul luptei, suflând flăcări către inamicii egiptenilor.
- Când consideră că egiptenii renunțaseră la Chivot, Sanhedrinul îl aduse în Ierusalim, pe muntele Sion, unde rămase timp de șase veacuri. Patruzeci de ani fusese ascuns Chivotul în Sinai, fără a fi găsit de egipteni.
- Imediat după, Ninurta încălcă ordinul lui Anu, părăsi Luna și se întrupă pentru ultima oară pe Pământ, în trupul semizeului Heracle, pentru a înființa o dinastie în Tracia. După câțiva ani, urmașii traci ai lui Heracle / Ninurta se aliară cu cretanii și ionienii și atacară estul Europei, nordul Africii și partea de apus a Orientului Apropiat. Atacatorii, numiți „heracleizi” de greci și „popoarele mării” de egipteni, loviră crunt Grecia și Egiptul și distruseră Imperiul Hitit. Ultimul bastion hitit, cetatea Troia, fu cucerit după zece ani cu ajutorul lui Nabu, încarnat în trupul muritorului Ulise. După distrugerea imperiului lor, o parte dintre hitiți se refugiară în Italia unde, după mult timp, deveniră poporul roman. Doar cu ajutorul lui Marduk faraonul Ramses III reuși să respingă heracleizii din țara sa, însă Egiptul fu grav lovit, nereușind să mai ajungă la strălucirea de odinioară. După ce aduseră zonelor lui Marduk loviturile plănuite de Ninurta, heracleizii se retraseră în Tracia. O parte dintre ei se stabiliră în Canaan ca filisteni și duseră numeroase lupte împotriva israeliților.
- Ninurta se alie cu Iștar și împreună ridicară Asiria împotriva lui Marduk. După câteva secole, Ninurta se lăsă asimilat de Iștar, zeița devenind de trei ori mai puternică, avându-i în ea pe Ninhursag, mama sa, și pe fiul lui Enlil. Iar zeița Baba, fiica lui Marduk și consoarta lui Ninurta, deveni servitoarea lui Iștar, urmându-și soțul chiar și în această formă.
- Iștar îi oferi regelui asirian Senacherib o armă divină, pe care acesta o folosi împotriva popoarelor fidele lui Marduk. Însă, când asirienii atacară Ierusalimul, Marduk își trimise unul dintre slujitorii Veghetori să protejeze orașul. O sută cincizeci de mii de asirieni ucise acesta într-o singură noapte. Când Senacherib atacă Egiptul, Marduk făcu în așa fel încât șoarecii de câmp veniră în număr foarte mare și distruseră arcurile, tolbele cu săgeți și mânerele scuturilor soldaților asirieni. Iar Senacherib cuceri Babilonul, orașul de suflet al lui Marduk, pe care îl distruse din temelii.
- Senacherib fu ucis de către doi dintre fiii săi. Protejat de Iștar, cel de-al treilea fiu, Asarhadon, ajunse pe tronul Asiriei. Zeița îi învinse dușmanii, îi oferi un sceptru neînvins, pentru distrugerea dușmanilor, și îi ordonă să atace Egiptul.
- În timpul lui Asarhadon, zeul Nabu își făcu apariția în Ninive, capitala Asiriei. Îl orbi pe israelitul Tobit și, intrând în trupul israelitului Azarie, îl însoți pe Tobie, fiul lui Tobit, până în Media. Pe drum îl învăță un ritual de exorcizare și cum să facă o alifie care să îi redea vederea tatălui său, apoi îl sfătui să se căsătorească cu Sara, fiica israelitului Raguel, care era posedată de Asmodeu, mesagerul lui Marduk. Tobie exorciză demonul după sfatul lui Nabu iar acesta fugi în Egipt. Nabu îl urmări pe Asmodeu și îl închise într-un mormânt din Valea Regilor, unde stătu până fu eliberat de faraonul nubian Taharqa.
- După moartea lui Asarhadon, tronul Asiriei îi reveni fiului său, Așșurbanipal. Zeul Ninurta îi ceru să cucerească Manna și Elam și îi oferi Arma Strălucirii. Apoi, la porunca aceluiași zeu, Asarhadon atacă Egiptul folosindu-se de arma divină. Lovit de Iștar și Ninurta cu nebunie, faraonul Taharqa pierdu lupta împotriva asirienilor. Demonul Asmodeu, care fusese eliberat de faraon, nu-i putu opri, dar reuși să răpească o sută cincizeci de soldați asirieni care se deplasau spre Teba pentru a-l asasina pe Taharqa. Abia după moartea lui Așșurbanipal interveni zeul Marduk, care trimise împotriva Asiriei hoardele aliate ale sciților, cimmerienilor, mezilor și perșilor, invazie care avea să distrugă Imperiul Neo-Asirian.
- După moartea lui Așșurbanipal și babilonienii se răzvrătiră împotriva asirienilor, la ordinul lui Marduk. Regele Nabopolassar înființă Imperiul Neo-Babilonian și, aliat cu mezii din Persia, cuceri capitala asiriană Ninive. În următorii ani distruse asirienii care încă mai opuneau rezistență și începu în Babilon restaurarea zigguratului Etemenanki la ordinul zeului său, Marduk. După ce fiul său, Nabucodonosor II, învinse la Karkemiș armata egipteană și rămășițele armatei asiriene, Nabopolassar abdică în favoarea fiului său. Nabucodonosor termină restaurarea zigguratului și construi în Babilon grădini suspendate, una dintre cele șapte minuni ale lumii. Apoi, Marduk îi ordonă să atace Libanul, Egiptul și Iudeea. După ce cuceri Ierusalimul, Nabucodonosor II îl distruse și deportă o mare parte a populației în Babilon, la ordinul aceluiași zeu, care astfel i-a pedepsit pe iudei pentru că au ales alte divinități în locul lui. Totodată, regele luă din Ierusalim Chivotul lui Anu și îl duse în Babilon.
- În Babilon, iudeii reînființară Marele Sanhedrin de pe vremea lui Akhenaton și își inventară o religie nouă, inspirată din cea babiloniană. Pe Marduk îl numiră Yahweh și îl declarară unic zeu. Inventară o mitologie nouă și o incluseră în scripturi pe care le declarară sfinte. Inițiatorul acestei reforme era profetul Ieremia, care făcu planul în Egipt, unde se refugie după ce babilonienii cuceriră Ierusalimul. Prietenul său, nobilul Baruh, își însărcină discipolul, pe preotul Ezdra, să înființeze în Babilon Marele Sanhedrin și să compună noile scripturi ale iudeilor. Iar el plecă în Persia, unde deveni profetul Zoroastru și inventă o religie nouă, în care îl atrase pe nobilul Istaspe, care îi deschise ușa către împăratul Cyrus cel Mare.
- După Nabucodonosor, patru regi ocupară tronul Imperiului Neo-Babilonian. Ultimul dintre ei, Nabonid, fu ajutat pe ascuns de Nabu, care dorea să se răzbune pe Marduk pentru că îl încarcerase forțat în trupurile faraonilor Amenhotep III și Akhenaton. Nabonid îl ucise pe regele Labași-Marduk, în timp ce Nabu îi distruse dușmanii cu Arma lui Anu. Influențat de Nabu, regele Nabonid îl retrogradă pe Marduk din funcția de zeu suprem, pe care i-o acordă lui Enki. Apoi așeză în templul lui Marduk din Babilon statuile vechilor zei ai Sumerului și Akkadului. Furios, Marduk îl lovi pe rege cu febră timp de șapte ani, apoi îl trimise pe regele persan Cyrus cel Mare să cucerească Babilonul. După ce Cyrus îndeplini ordinul, Marduk îi comandă să repună în templele lor statuile zeilor mesopotamieni și să-i elibereze pe iudei din captivitate. Întorși în Ierusalim, conducătorii iudeilor impuseră poporului cultul lui Marduk iar ei îl păstrară pe cel al lui Iștar, venerând-o pe ascuns.
- Cyrus cel Mare își pierdu viața când îi atacă pe massageții conduși de regina Tomiris. Fiul său, Cambise II, încercă să cucerească Egiptul, însă o furtună de nisip îi ucise cei cincizeci de mii de soldați trimiși să distrugă oracolul din oaza Siwa. Apoi, zeii îl loviră cu nebunie pentru că a ucis taurul sacru Apis. După ce primi tronul, Darius I finanță construirea templului lui Marduk din Ierusalim, ridică unul pentru Enki în Egipt, încercă să invadeze Dacia, dar renunță rapid la plan, și încercă să oprească revoltele grecești. Elenii îl învinseră la Maraton, unde câțiva zei luptară alături de ei pentru a le asigura victoria. Fiul său, Xerxes I, topi statuia lui Marduk din Babilon și distruse zigguratul Etemenanki, ceea ce îl determină pe Marduk să ajute la Salamina flota grecească să o învingă pe cea a lui Xerxes. Apoi zeul părăsi Asia pentru Europa, unde avea să transforme în noul său imperiu Roma, regatul hitiților plecați din Troia.
- Iștar nu stătu cu mâinile în sân, ci ajută la crearea lui Alexandru Macedon, care îi puse zeiței la picioare un nou imperiu. În Dacia merse întâi Alexandru, pentru a afla secretul nemuririi. Fiind gonit de paznicii zeilor, plecă în Egipt, la oracolul lui Amon din oaza Siwa. Apoi spre Canaan, unde navetele zburătoare ale zeiței îl ajutară să cucerească cetatea Tyr, distrugându-i zidurile. În India, aceleași navete îl goniră pentru că nu respectase ordinele zeiței de a rămâne în Babilon, preferând să caute în continuare secretul nemuririi. Pentru că Alexandru nu mai putea fi controlat din cauza obsesiei sale de a deveni egal cu zeii, Iștar îl lovi cu o boală care îi aduse sfârșitul. Iar în următoarele trei veacuri adepții ei încercară să inventeze o nouă religie în capitala Egiptului, înființată de Alexandru Macedon, cu care zeița să cucerească noul imperiu al fratelui său.
Lasă un răspuns