Despre cetatea Carsium din Hârșova, județul Constanța, nu se știu prea multe. Știm că în a doua jumătate a secolului I a fost construit castrul roman Carsium probabil peste o așezare dacă, fortificat cu ziduri de piatră în anul 103 de împăratul roman Traian. Castrul a fost menționat frecvent în documente între secolele II-VII cu numele Carsum, Carsio, Carso, Carsos și, bineînțeles, Carsium. Câteva surse istorice indică distrugerea repetată a castrului și refacerea lui în timpul împăraților Constantin cel Mare și Iustinian. În secolul al X-lea a fost reconstruit de bizantini și transformat în cetate, care a fost reconstruită și de genovezi în secolul XIII. În 1389 a fost cucerită de Mircea cel Bătrân, intrând în componența Valahiei. Între secolele XV și XIX cetatea a fost stăpânită de turci, care au numit-o Harisova. În 1595 a fost cucerită de frații Buzești din oastea lui Mihai Viteazul, care au atacat-o de pe Dunărea înghețată și au alungat garnizoana de aproximativ două mii de oameni. Cetatea Carsium a fost avariată în timpul confruntărilor dintre Imperiul Otoman și Imperiul Țarist și, după pacea de la Adrianopol din 1829, aruncată în aer de turcii obligați să-și dărâme fortificațiile de pe malul drept al Dunării. Nu după mult timp, orașul Hârșova a fost clădit pe locul fostei cetăți de ciobani sosiți din Ardeal. Din ruinele cetății Carsium nu a rămas mare lucru, cu excepția câtorva ziduri și a unor bucăți răzlețe de clădiri, cum ar fi Turnul Comandantului, lângă care n-am putut rezista tentației de a mă fotografia. Chiar dacă ruinele cetății nu sunt impresionante, în comparație cu altele mult mai bine conservate, încă păstrează vii părți din istoria noastră antică și medievală. Iar un neam fără istorie nu este doar unul fără identitate, ci și fără viitor.
Lasă un răspuns