(Un meci din preliminariile unui campionat european oarecare, la o televiziune publică oarecare cu un comentator oarecare…)
Bună seara stimați telespectatori și bine ați venit la un meci de fotbal mai puțin obișnuit, între selecționatele României și Olandei. Pentru a răzbuna umilirea suferită în precedentele campanii de calificare, ai noștri au solicitat să joace după propriile reguli, iar FIFA a aprobat acest lucru. Astfel, pe banca tehnică a tricolorilor se află nea Puiu Iordănescu care, fiind lovit de gripă aviară, a fost adus pentru a-i îmbolnăvi pe adversari. Strategia abordată de nea Puiu este una menită să echilibreze raportul de forțe dintre cele două echipe, adică: în formula de start, pe teren intră întreg lotul nostru de jucători din generațiile de aur, argint și bronz, care poartă un echipament similar cu al adversarilor. Portarul Lobonț are un echipament foarte larg, pentru a încăpea în el și rezerva, Bogdan Stelea. Dar și fosta logodnică a lui Stelea, Lili Sandu, pe care acesta încearcă să o recucerească. Din surse neoficiale am aflat că Stelea a adus-o pe Lili cu el pentru a o păzi de avansurile lui Lucian Viziru, cu care fata a jucat într-o telenovelă pe care nu o mai știe nimeni. Portughezul Cristiano Ronaldo a fost naționalizat în vederea acestei partide, pentru a se crea o omogenitate în atac. De partea cealaltă, este prezent la meci doar antrenorul olandezilor, Van Basten, iar el va încerca să acopere toate posturile, în absența elevilor săi. El va juca într-un picior și cu mâinile legate la spate, conform regulior impuse de nea Puiu, pentru ca echipa noastră să aibă șanse egale cu similara olandeză. Centralul întâlnirii este elvețianul Urs Meier, cel care, de la aeroport până la stadion, și-a luat de trei ori bătaie de la câteva grupuri de suporteri, în amintirea meciului cu Danemarca de acum mulți ani. Echipamentul său este unul mai rar întâlnit la meciuri de asemenea anvergură, adică: o cămașă de zale împodobită cu o vestă anti-glonț și, pe cap, „cașcheta” de general a lui nea Puiu. Blindată și ea, bineînțeles. Dar iată că meciul a început deja de câteva minute. Lângă poarta noastră îl vedem sprijinit de bară pe Rădoi, care doarme. Deși a fugit de la dezintoxicare și s-a prezentat beat la meci, el a cerut colegilor săi, înaintea partidei, să fie trezit la final pentru a putea sărbători victoria. A noastră sau a lor. Echipa României practică un joc închis pe flancuri, într-o construcție incipientă, un clasic 4-4-2 care, de fapt, s-a transformat în 8-9-8-9-6-9 (tarif 2 euro / minut). Iată-l la minge pe Florentin Petre care pune o pasă în adâncime, Mutu oprește balonul cu mâna iar arbitrul acordă lovitură liberă olandezilor. După doi pumni în cap, Urs Meier se răzgândește și ne oferă nouă lovitura liberă. Dorinel Munteanu execută scurt, direct în fața arbitrului, care își scuipă ultimii doi dinți. Acesta însă zâmbește și face semne ca jocul să continue, intimidat fiind, probabil, de levierul din mâna lui Marica. Van Basten reușește să-l deposedeze pe Răducioiu și încearcă să își paseze singur balonul. Chivu îl oprește printr-o deviere frumoasă iar mingea ajunge la Contra, care iese din dispozitiv. Îi pasează lui Hagi iar acesta dă mingea mai departe, până la Gică Popescu. Ai noștri vin în zona de recuperare și încearcă să creeze probleme sistemului defensiv advers. Mingea ajunge la Balint care, printr-o pasă excelentă, îl angajează pe Mitea. Acesta se îndreaptă se poartă și, când să șuteze, se oprește deoarece îi sună mobilul. Din câte putem observa din expresia feței sale, este sunat de către prietena lui, care vrea să știe cât e scorul. Nea Puiu smulge o șipcă din banca tehnică, se repede la Mitea și îi face hands-free-ul papion. Iar telefonul mobil, supozitor. Mingea a ajuns acum la Van Basten care încearcă să iasă la rampă printr-un șut-centrare. Însă această centrare decepționantă a fost anticipată de către Chivu, care preia cu capul. Cu capul lui Rădoi, care doarme în continuare. Ghionea recuperează și încearcă o combinație cu Dănciulescu. Dar fostul dinamovist nu vrea să se combine cu fostul jucător stelist și îi arată acestuia degetul mijlociu. La reluare se poate observa că, de fapt, acela nu e degetul, ci o chestie rușinoasă. Ghionea ia o bâtă de jos și se repede la Dănciulescu. Imediat sar și ceilalți jucători, întreg lotul nostru angajându-se într-o bătaie generală. Arbitrul oprește jocul și începe să împartă cartonașe galbene. După trei picioare în cap își strânge cartonașele și și le acordă singur. Cu o ultimă suflare, Urs Meier pune capăt primelor 45 de minute. La pauză, se schimbă porțile. A noastră cu una de hochei iar a lor cu una de rugby. În debutul părții secunde a jocului îl vedem pe Cernat întins pe iarbă. Nu, nu a fost trântit de adversari, doar a ieșit la picnic împreună cu soția și copilul. Puțin mai departe se află Raț care prășește gazonul și Belodedici care joacă golf. Probabil că băieții nu se destind – așa cum pare la prima vedere – ci e doar o nouă strategie a lui nea Puiu. Ei se prefac preocupați de altceva și, atunci când Van Basten nu îi observă, sar cu toții pe el pentru a-i lua mingea. Iată-i acum pe ai noștri în atac, încercând să puncteze. Balint… Lăcătuș… Andone… Viorel Moldovan… Ai noștri pasează scurt, încercând să creeze superioritate numerică în jumătatea adversă. Golul parcă plutește în aer. Hai băieți, că se poate! Niculescu… Dan Petrescu… Gigi Becali… Nu știu ce caută finanțatorul Stelei pe teren, dar joacă mai bine decât toată echipa noastră. Benzema… Pogba… Varane… Ăăă, mă scuzați, am schimbat canalul din plictiseală. Pardon, din greșeală! Gabi Tamaș e la balon și, printr-un lung de linie, îl angajează pe Ganea. Ganea nu vrea să se angajeze fără carte de muncă și îi lasă mingea lui Lupescu, care încearcă o verticalizare la orizontală spre Mutu. Spun la orizontală pentru că Mutu se află trântit pe gazon, fiind faultat de un coechipier. Nu știu ce face Mutu cu fața în iarbă, dacă o paște sau o fumează, pentru că nu se vede bine din locul în care mă aflu. Deși incidentul a avut loc la jumătatea terenului, după câteva picioare după ceafă arbitrul arată punctul cu var. Este penalty pentru noi, doamnelor și domnilor! Avem ocazia să deschidem scorul! Arbitrul așează mingea la 11 metri dar, fiind probabil impresionat de amenințările cu moartea care se aud din tribune, o mută la 4 metri de poartă. Van Basten se pregătește să apere iar noi îl putem vedea stând în mâini, în afara cadrului porții, conform regulilor impuse de FRF. Dică este cel care va executa lovitura de pedeapsă. Se apropie de minge, șut și… ratează! Incredibil, doamnelor și domnilor! De la 4 metri, cu poarta goală, Dică șutează cu mult peste poartă, lovind în cap o vânzătoare de semințe din tribună. În timp ce banca noastră de rezerve îl fugărește pe fostul stelist iar jucătorii din teren caută pietre și bâte pentru a li se alătura, galeria compune noi înjurături, amintindu-i lui Dică întregul său arbore genealogic. Jocul se reia și îl vedem la balon pe Van Basten îndreptându-se spre poarta noastră. Driblează întreaga apărare tricoloră, șutează și… nu e gol, dragi telespectatori! Deși scria gol pe minge, se pare că poarta noastră a dispărut! Nu e de mirare, ținând cont că meciul se joacă în România. Iar aici se fură ca-n codru. Probabil că poarta e deja vândută la fier vechi iar hoții se află în drum spre Germania. Arbitrul de rezervă alege din tribună doi spectatori mai înalți, cărora le cere să stea nemișcați, pe post de bare. Iar în loc de transversală, cei doi îl țin pe Rădoi, care continuă să doarmă. Nu de alta dar, fiind țeapăn de beat, stă perfect întins. Este minutul 75, Marica încearcă niște artificii tehnice, imitându-l pe Ronaldinho. Îl vedem cum i se împleticesc picioarele, își pune singur piedică și cade peste Van Basten. După ce primește în cap, din tribune, un val de cartofi, cutii de bere și bolovani, arbitrul îi arată olandezului cartonașul roșu. Doamnelor și domnilor, acum e șansa noastră! Singurul jucător advers a fost eliminat! Avem ocazia unică în viață de a înscrie și de a învinge Olanda! Hai, băieți! Nu ne dezamăgiți! Chiar în momentul în care Van Basten se îndreaptă spre vestiare, intră pe teren un suporter complet dezbrăcat. Probabil e încă un huligan care se dă în spectacol pentru a apărea la televizor. Forțele de ordine sar pe el și îl târăsc în șuturi afară de pe teren. Dar stați! Acum, când îi vedem mai bine fața, se observă că acel individ nu e un simplu suporter. De fapt e Adrian Ilie, care s-a întors la națională. Ținând cont că pe teren e întregul lot al românilor, nu a mai rămas niciun echipament și pentru Ilie, care a întârziat. Iar el a ales să participe la joc neechipat, deoarece regulamentul nu permite purtarea unui echipament diferit de cel al colegilor. În sfârșit arbitrul fluieră reînceperea jocului. Deși ai noștri joacă singuri, nu au mai atins mingea de câteva minute bune. Este minutul 89 și… gol pentru Olanda, doamnelor și domnilor! Incredibil! Suntem singuri pe teren și primim gol! Dorinel Munteanu a pasat înapoi, spre fundașii noștri, iar aceștia s-au lovit cap în cap când au sărit la minge, rămânând lați pe gazon. Nefiind atins de nimeni, balonul s-a îndreptat spre poartă nestingherit, trecând fix printre cei doi portari ai noștri, Lobonț și Stelea. Este incredibil ce ni se întâmplă… Din nou jucăm foarte bine dar suntem învinși de un arbitraj potrivnic. Păcat, mare păcat! Urs Meier încearcă să fluiere sfârșitul partidei dar este lovit peste ceafă de Ganea și își înghite mazărea din fluier. Deoarece în regulament scrie că doar fluierul arbitrului poate pune capăt unei partide iar Meier nu are altul de rezervă, vom intra în prelungiri. Hai, băieți… Acum e șansa noastră… Ne aflăm în minutul 96 și iată-l pe Bănel Nicoliță care are o sclipire de geniu. A prins mingea și aleargă cu ea spre poarta adversă, driblând tot ce îi iese în cale. Adică arbitru, coechipieri, antrenor, spectatori, jandarmi. Trece de poartă, iese de pe teren, ajunge în tribună și, de acolo, în afara stadionului. Fiind foarte concentrat la driblinguri, nu a observat că a lasat terenul cu mult în urmă. Jucătorii se așează pe iarbă așteptându-l pe Bănel să aducă mingea, iar spectatorii încep să părăsească tribunele.
(Peste câtva timp…)
Suntem în minutul 480, fotbaliștii noștri dorm împrăștiați pe tot terenul, care pe unde apucă. Spectatorii au plecat de mult, nu de alta dar e vreo 6 dimineața și mulți trebuie să ajungă la serviciu. Jandarmii continuă să păzească terenul în poziție de drepți, formând un cordon aproape ombilical. Nu și-au părăsit posturile de teamă că ar putea fi văzuți la televizor de către șefii lor și pedepsiți cu trimiterea la alte câteva meciuri de genul acestuia de azi. Iar eu stau în emisie de vreo opt ore jumate, fără să știu dacă mă ascultă cineva. Oare pe unde a ajuns Bănel? O fi trecut de Brașov? Dar… iată-l că se întoarce! Trezirea, dragi telespectatori! Bănel Nicoliță se întoarce în viteză, își driblează coechipierii adormiți pe teren, șutează, își dă cu stângul în dreptul, un cot în figură și trei capace și… GOOOOOOOOOOOOOOOOOL!!! Băăăăăneeeeeel Nicolițăăăăăăăă!!! Gol pentru România!!! Bănel ne salvează și înscrie exact atunci când trebuie, când nimeni nu mai avea puterea de a spera! E 1 la 1, doamnelor și domnilor, dar acest egal valorează mai mult decât o victorie! Deoarece am demonstrat încă o dată că avem valoare, că putem juca de la egal la egal cu orice mare echipă, oricâte piedici ne-ar pune arbitrii, FIFA, UEFA, NASA, KGB și CIA. Sau oricât ghinion am avea. Este o seară magică, dragi telespectatori, în care naționala României a fost micul David care aproape a învins puternicul Goliat olandez. Acest egal este rezultatul anilor de pregătire intensă, a seriozității, a puterii de dăruire și a talentului băieților noștri. Care, combinate cu tactica perfectă a lui nea Puiu și cu sclipirea de geniu a lui Bănel, ne-au adus această bucurie cum de mult timp nu am mai simțit. Ieșiți pe străzi, români! E momentul să ne bucurăm împreună, să ieșim din case și să ne aclamăm eroii! Asta e noaptea noastră, a românilor de pretutindeni! E… nici nu mai pot să vorbesc, mi s-a uscat gâtul de emoție și trebuie să recunosc că am ochii în lacrimi… În sfârșit, avem speranța că, după atâția ani, ne putem califica la un turneu final! Cinste lor, cinste lor, cinste campionilor! Bravo băieți, bravo România! Euro 2058, pregătește-te, că venim!
Lasă un răspuns