Mă doare sufletul nemuritor și rece când văd ce se întâmplă în lumea asta mare. Am ajuns într-adevăr la sfârșitul vremurilor, așa cum spune Cartea Sfântă. Copilul nu mai are respect pentru părinți, soțul pentru soție, lupul doarme cu mielul și Viorica Dăncilă a ajuns în fruntea Guvernului. E clar că trăim vremurile de pe urmă iar Apocalipsa bate la ușă cu pași mari. Dar cel mai clar semn al Armaghedonului e lipsa credinței, care ne amenință din toate colțurile lumii ăsteia rotunde. Credința e esența neamului creștin românesc, care ne-a ajutat să supraviețuim în toate cele șase milenii de existență a Pământului. Credința e arma cu care de-a lungul istoriei ne-am învins dușmanii ce au vrut să-și înfigă ghearele murdare în Grădina Maicii Domnului, pentru a-i distruge panseluțele și a planta în locul lor sămânța îndoielii. Cu credința în mână, voievozii noștri au bătut ca la fasole turci, tătari, unguri și evrei. De asta săbiile lor aveau formă de cruce iar iataganele turcilor de semilună: era o metaforă a credinței. Toți se luptau cu credința în mână, pe care o foloseau ca armă. Tot o metaforă făcea și Vlad Țepeș, care nu-i trăgea pe dușmani în țeapă, ci în sabie. Astfel băga adevărata credință în ei. Metaforă e și în Biblie unde Iisus, înainte de a merge în grădina Ghetsimani, le cere apostolilor să-și ia câte o sabie. Nu pentru a-i ataca pe jandarmii romani care au venit să le spargă protestul, ci îi îndemna să-și ia cu ei credința. Și tot de asta Iisus spunea că nu a venit să aducă pacea pe Pământ, ci sabia. Cu alte cuvinte, el aducea credința crucii sau adevărata religie a lui Dumnezeu. Credința e tot ce are mai bun omul. Bine mai spunea bardul bărbos Gheorghe Gheorghiu Dej: „Dar unde credință nu e, nimic nu e”.
Prin urmare, cel mai de temut dușman al omului e necredința. Sau ateismul, așa cum i se spune acum în termeni moderni, medicali. Ateismul este o boală a sufletului, un fel de ciumă bubonică sau pestă porcină de care suferă unele spirite rătăcite. Din cauza acestei boli crunte, ateii bolnavi încearcă să-i infesteze și pe cei credincioși, ca să nu sufere singuri. E un gest inuman de egoism, însă de vină e frica lor. Și Satana, cel care le-a dat această boală. Ce înseamnă ateism? Neacceptarea existenței lui Dumnezeu. Cine vrea să nu credem în Dumnezeu? Clar, Satana. Deci el a inventat această boală, pe care a injectat-o în mințile cele mai slabe pentru a-și face o armată cu care să cucerească tronul ceresc. Este impropriu să-i numim „slabi de înger”, când mai potrivit ar fi să le spunem „grași de demon”. Pentru că demonii îi îndoapă până la refuz cu multe kilograme de necredință, făcându-i practic obezi. Le bagă pe gât ateism cu de toate, la lipie sau la farfurie, făcându-i dependenți de această otravă satanică. Și dârele pe care le lasă în urmă avioanele, așa numitele „chemtrails”, conțin ateism sub formă de praf, care se depune pe plămânii bieților nefericiți, de unde ajunge ușor la inimă, casa umană a sufletului. Să nu vă lăsați înșelați, frații mei întru credință, indiferent ce minciuni vă spun Diavolul și discipolii lui blestemați. Ateismul este satanism mascat pentru că îl respinge pe Dumnezeu. Și se știe de foarte mult timp că ateii fac mereu ritualuri magice sataniste, în care mănâncă bebeluși nevinovați abia botezați, ori cruzi (doar sataniștii raw vegani), ori gătiți sub formă de ciorbă, tocăniță sau mămăliguță cu brânză. Cea mai bună dovadă e înfiorătorul cordon bleu, care nu e un șnițel vienez, ci un cordon ombilical albăstrui, servit ca aperitiv înainte de felul principal: bebeluș în foi de viță, înecat în smântână și opărit în suc propriu. Rețineți, frați creștini, că emisiunile de tip „Master Chef” sunt toate satanice, pentru că îi învață pe ateii sataniști cum să gătească bebeluși cât mai rafinat. De parcă o să-i ajute rafinamentul când vor fi gătiți veșnic în cazanele cu smoală ale Tartarului…
În fața acestor atacuri josnice ale ateilor sataniști, veți crede că suntem pierduți. Însă nu este așa, frații mei! Avem cea mai puternică armă, cu care ne putem acoperi complet ca să ne apărăm: credința. Ea ne învață cum să ne protejăm de manipularea ateistă cât mai eficient. Vă prezint câteva taine, copiate cuvânt cu cuvânt din Biblie, singura carte scrisă de însuși Dumnezeu, tehnoredactată de Iisus și publicată de Sfântul Duh. Citiți-le în liniște, în genunchi sau pe vine, cu fața către răsărit, cu ceafa către apus, cu mâinile către miazăzi și cu picioarele către miazănoapte:
– Icoanele. Trebuie să avem cât mai multe, să ne umplem cu ele pereții casei, încât să nu mai aibă loc să se așeze nici măcar țânțarul, darămite igrasia. Să purtăm iconițe mereu cu noi, așezate strategic în portofel, printre bani, încât atunci când un hoț încearcă să ne fure banii, să se lovească de chipurile sfinților și să renunțe spășit la gândul păcătos. Icoanele funcționează cu har divin, fiind încărcate la maximum la Biserică înainte de a fi vândute. Însă, în timp, se descarcă la fel ca o baterie și nu mai sunt la fel de eficiente. Orice credincios poate să-și încarce icoanele singur, fără a avea nevoie de un încărcător, adică wireless. Nu trebuie decât să le pupe în mod constant, cu pasiune și evlavie (la fiecare zece pupături se încarcă cu o liniuță). Dacă ateii râd de voi, le puteți explica de ce această metodă dovedită științific este eficientă. Atunci când pupăm o icoană, aceasta intră în contact cu suflarea noastră, care este una dată de Dumnezeu lui Adam când i-a suflat în nas suflare vie, transmisă apoi tuturor oamenilor prin ADN. Atinsă de suflarea divină, icoana se încarcă cu har dumnezeiesc. Logic, nu? Atenție! Să nu cumva să abuzați de pupături, pentru că riscați supraîncărcarea icoanelor! Exact de asta plâng unele: s-au umplut de har și dau afară surplusul sub forma unor lacrimi. Care e de fapt suflu divin trecut într-o altă stare de agregare, din stare gazoasă într-una lichidă.
– Moaștele. La fel ca icoanele, și suflarea noastră divină se descarcă uneori. Așa că, la rândul ei, trebuie încărcată. De unde? De la moaștele sfinților, firește. Ateii spun că e o practică grotească, un fel de preludiu necrofilic, dar e de înțeles că aberează, având mințile rătăcite. Moaștele nu sunt simple cadavre, ci părți din trupurile neprihănite ale unor sfinți. Fiind sfinți, e clar că și corpurile lor sunt pline de har divin pentru totdeauna, chiar dacă sufletele lor s-au dus în rai, la dreapta Tatălui. De asta nici nu putrezesc, harul divin fiind mai eficient decât formolul. În plus, omul e făcut din pământ, așa cum scrie în Biblie, iar pământul nu putrezește. Mai ales cel sfințit. Așa că ateii ar trebui să-și păstreze ignoranța doar pentru ei iar noi, credincioșii, să ne reîncărcăm suflarea divină cu puterea moaștelor. Există însă o condiție: moaștele nu trebuie sărutate erotic ci evlavios, cu un pupic. Ceva amical, pe obraz, plin de pioșenie și fără gânduri murdare.
– Rugăciunea. Ateii nu cred în puterea rugăciunii, care totuși este dovedită științific. Însă cred în puterea magiei negre. Adică ei pot spune niște cuvinte pentru a chema Diavolul, dar nu cred că noi putem vorbi cu Dumnezeu tot prin niște cuvinte. Unde e logica? Corect, ateii nu au logică, mințile lor fiind rătăcite de demonii care le-au cumpărat sufletele. La fel ca magia, rugăciunea folosește niște cuvinte pentru a comunica cu ființe nepământene. Diferența e cuvântul de la urmă, care e ca un cod poștal, stabilind destinatarul mesajului. Sataniștii spun „Abracadabra” și mesajul lor ajunge la Satana, iar noi spunem „Amin”, pentru a-l contacta pe Dumnezeu. E chiar atât de simplu! De ce ateii nu pot să înțeleagă nici măcar asta? Dă-le, Doamne, mintea cea de pe urmă, să nu te mai hulească luându-ți numele în deșert. Deși ei pot să se ducă acolo cu toții, să scăpăm odată de satane.
– Agheasma sau apa sfințită. La fel ca magia, rugăciunea are putere, pe care o putem îndrepta către alte persoane sau obiecte. Apa e un bun conductor, prin care circulă cu ușurință nu doar curentul electric, ci și harul divin pe care preoții i-l transferă apei. Prin rugăciunile preoților, apa simplă devine sfințită, putând purifica credincioșii pe cale orală, din gură până în stomac. Acolo, agheasma se amestecă cu restul de apă din corpul credinciosului (care e cam 75% apă și restul pământ), sfințind-o pe toată. Astfel, credinciosul își sfințește și trupul, nu doar sufletul. Se spune că apa este indispensabilă vieții, însă această definiție i se aplică doar apei sfințite (care este, în esență, o rugăciune în formă lichidă), singura într-adevăr indispensabilă vieții. Formula chimică a apei obișnuite e H2O iar a apei sfințite H3O, unde H vine de la Hristos, 3 de la Sfânta Treime iar O este aureola de deasupra capetelor sfinților. În natură, apa sfințită poate fi întâlnită în toate cele trei stări de agregare: lichidă – agheasma, solidă – tămâia, gazoasă – fumul lumânărilor din biserică. Apa sfințită nu poate îngheța însă, dacă ar face-o din voia lui Dumnezeu, ar îngheța la -0 grade Celsius. Nici nu poate fierbe decât dacă se aruncă în ea un demon, care în agheasmă se topește precum calciul efervescent în apa obișnuită și își dă duhul prin bulbuci.
Credeți, frați credincioși! Orice, numai să nu cădeți în păcatul necredinței! Toma Necredinciosul a fost primul ateu din lume iar Dumnezeu l-a pedepsit groaznic, îngropându-l de viu în locul lui Iisus, după ce acesta a înviat. Partea ăsta a fost scoasă din Biblie de Papa Gal al DCLXVI-lea, de teamă că ar putea înfricoșa prea mult dreptcredincioșii. A fost lăsat doar episodul în care Iisus i-a spus lui Toma că poate să-i pipăie găurile din palme, pentru a se convinge că el e cel care a fost răstignit. Iisus nu i-a acceptat și iertat ateismul, așa cum ne spun sataniștii, ci l-a pus la încercare pe Toma, să vadă dacă e obsedat sexual. Dacă și-ar fi introdus degetul în găurile lui Iisus, ar fi fost clar că are fantezii homosexuale cu Domnul nostru și l-ar fi așteptat o veșnicie în iad printre femei frumoase, departe de orice bărbat. Însă Toma a rezistat tentației la care îl supunea Diavolul și nu a pipăit găurile, ci doar le-a aruncat o privire indecentă scurtă, cu coada ochiului păcătos. Drept pentru care a fost pedepsit doar pentru necredință. Asta ne așteaptă pe toți dacă ne lăsăm ispitiți de inamicul lui Dumnezeu. Sau dacă cerem să pipăim găurile Domnului.
Credeți orice, frații mei. Orice vedeți, orice auziți, orice vi se spune. Credeți tot ce găsiți pe net, tot ce vedeți la televizor, tot ce auziți de la oricine. Ateii sataniști încearcă să sădească și paranoia în sufletele noastre, în misiunea lor imposibilă de a ne îndepărta de la dreapta credință. Limbile lor veninoase spun că nu trebuie să credem nimic fără a trece prin filtrul rațiunii, pentru că altfel putem fi manipulați. Cum să fie manipulați oamenii lui Dumnezeu? E imposibil așa ceva. Nimeni nu îi poate înșela pe oamenii lui Dumnezeu atât timp cât au credința de partea lor. Dumnezeu nu ne lasă să ne îmbolnăvim de paranoia. Nu ne minte nimeni, în afara sataniștilor. Tot ce auzim sau vedem este adevărat pentru că nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu. Iar cum El e Adevărul, înseamnă că tot ce vedem sau auzim nu poate fi decât adevărat. În plus, de ce ne-ar minți cineva? De ce ne-ar minți cei de la televizor, care sunt oameni serioși? E clar că nu poate ajunge acolo vreun neserios, ci numai oameni capabili, buni creștini, cu frică de Dumnezeu. De ce ne-ar minți politicienii? Au ajuns la conducere prin voia Domnului, așa că fac voia Domnului. De ce ne-ar minți cineva pe internet? Ce ar avea de câștigat? Absolut nimic. Cum să nu ajute să dai like, share și comentariu cu „Amin” la o postare, când Dumnezeu vede tot inclusiv pe net? Cum să spui că minunile lui Dumnezeu sunt trucaje în Photoshop? Cum poți să spui că preoții nu au nevoie de aur, de limuzine și de mega catedrale, când e clar că nu fac decât să reconstituie Împărăția Cerurilor pe Pământ. Precum în Cer, așa și pe Pământ! Voi credeți că îngerii dorm în rai prin peșteri? Că se deplasează printre nori cu autobuzul? Că poartă tinichele la gât? Sfinții preoți sunt reprezentanții Domnului pe Pământ și în loc să le mulțumiți că încearcă să aducă printre noi o parte din rai, să ne arate măcar stilul de viață de acolo pentru a ne apropia de Divinitate, voi îi huliți cu limbile otrăvite de propriul venin? Faceți ce zice popa, nu ce face popa! Pentru că nu ați putea în veci să faceți ce fac ei. Adică să aveți atâtea limuzine, aur și palate. Până unde poate merge mizeria ateistă? Când o să se termine asuprirea creștinilor?
Totul e adevărat și doar ateii sataniști încearcă să ne infesteze cu păcatul necredinței. Credeți și nu cercetați, frați creștini, cum spune Dumnezeu în Cartea Sfântă! Credința e calea către Împărăția Cerurilor, nu gândirea critică, paranoia și cercetarea. Șarpele i-a îndemnat pe Adam și Eva să muște din fructul cunoașterii, ceea ce ne-a izgonit pe toți din rai! Cunoașterea e sursa tuturor nenorocirilor noastre! Cunoașterea vine de la Satana și Dumnezeu o pedepsește cu exilul! Nu aveți nevoie să vă puneți întrebări, ci doar să vă rugați fierbinte Domnului că v-a ajutat să nu deveniți și voi atei blestemați. Și țineți minte: întrebările sunt de la Diavol, dar răspunsurile de la Dumnezeu. Cine are urechi, să audă. Cine nu… să nu poarte fes că o să-i cadă pe ochi.
Să nu vă fie rușine să fiți robii lui Dumnezeu, frați creștini. Ateii ne ispitesc cu iluzia libertății doar pentru a ne îndepărta de la dreapta credință. Ce înseamnă să fim liberi, să renunțăm la jugul lui Dumnezeu, să nu mai fim sclavii lui? Înseamnă să nu-l mai ascultăm pe Tatăl nostru din ceruri, să ne răzvrătim împotriva lui. Și Lucifer a vrut să fie liber, crezându-se Spartacus, iar Domnul l-a pedepsit groaznic, aruncându-l pe Pământ să sufere veșnic într-o zonă absolut oribilă (probabil pe o plajă tropicală, înconjurat de nimfe nimfomane și sirene și mai și). Cât trebuie să fi suferit împielițatul pentru „libertatea” asta… Cum să-și dorească să fie liber? Un câine o duce mai bine singur pe străzi sau în cușca stăpânului său? Iar libertatea nu există. Toți avem șefi pe care trebuie să-i ascultăm, reguli pe care trebuie să le respectăm. O societate are nevoie de ierarhie și de reguli. Nimeni nu e liber! Însă Satana și adepții lui încearcă să instaureze anarhia în planul lor diabolic de a distruge creația perfectă a Tatălui. Dar noi, cruciații din turma Domnului, nu putem fi corupți. Ne ducem jugul cu mândrie, trăind toată viața în genunchi dacă este nevoie. Pentru că așa ne-a învățat Iisus când spunea în scripturi: „Fiți înțelepți ca oile și blânzi ca porumbeii”. Și suntem, Doamne, oi până la moarte și dincolo de ea! Ole, oleeee…
Credeți tot, fraților, și veți fi mântuiți. Lăsați ateii, sataniștii, masonii și reptilienii, cu toții instrumentele ale Diavolului, să-și facă de cap cât mai au timp. Pentru că sfârșitul vremurilor e aproape și vor arde cu toții în iazul cel de foc, plin de pucioasă și alte elemente chimice pe care nici Mendeleev nu le știa. În curând, după Prejudecata de Apoi, noi toți vom trăi pe un nou Pământ cu un nou cer, iar Dumnezeu va locui cu noi după ce își va ateriza Ierusalimul ceresc în mijlocul nostru. Și vom fi toți veșnic fericiți, vom mânca ce vrem fără să ne îngrășăm, vom cânta și ne vom zbengui ștrengărește printre norișori cântând la harpă, mandolină și chitară bass. Va fi totul ca un orgasm fără sfârșit, trupesc și spiritual, totul în lumina Domnului care nu se va mai sătura să ne privească! Pentru că noi suntem aleșii lui, cei săraci cu duhul dar bogați în credință, care vom moșteni împărăția cerurilor când… Chiar, când o vom moșteni dacă Dumnezeu e veșnic? Of, nici nodul gordian nu era atât de încurcat precum căile Domnului… Amin, fraților, și aleluia!
