Mi-e tare, tare dor de perioada burlăciei… Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng – în special pentru că iubita mea consoartă nu-mi dă voie – dar după nuntă femeile se schimbă. Nu între ele, din păcate. Nu știu dacă toate o fac, dar cel puțin în cazul meu așa au stat lucrurile. Aveam logodnica perfectă, gingașă ca un ghiocel proaspăt înflorit, mai caldă decât o zi de vară, mereu zâmbitoare de parcă ar fi tras pe nas încontinuu… până după nuntă. Trei zile a durat luna mea de miere, ca orice minune care se respectă. În a patra zi, iubita mea proaspătă soție m-a trezit așa cum doar o făptura diafană ca ea o putea face: urlând din toți bojocii, mai ceva ca o sirenă a sistemului de alarmă antiaeriană.
– Scoală-te odată, lepro! Te-ai văzut cu sacii în căruță și de-acum ai de gând să dormi toată viața, că le face proasta pe toate?
Trezit brusc cu atâta iubire, am sărit din pat ca ars. Pe geam… Din fericire m-am încurcat în sârmele pentru rufe plasate dincolo de geam în tradiționalul stil mioritic de la bloc.
– Unde pleci? m-a întrebat răcnind la fel de suav. Nici bine nu te-ai trezit și deja pleci? Mă lași cu toate treburile pe cap? Mai și stai în chiloți la geam, ca să te vadă vecinii. Te crezi și sexy acum? Intră în casă mai repede, că mă faci de râs în tot blocul! Îngrămăditule…
Reușind să ies cu greu dintre sârmele care mi-au salvat involuntar viața, chiar dacă stau doar la etajul 1, am încercat să aflu cum am păcătuit, deși nu-mi treceau prin minte prea multe greșeli pe care le-aș fi putut face în timpul somnului. După ce a plâns vreo cinci minute fără să scoată o vorbă, ca să mă lase să mă perpelesc la foc mic, și-a șters lacrimile și nasul fin cu draperia de la mama și m-a întrebat:
– Știai că resursele de energie, apă potabilă și oxigen sunt limitate? Știai că, din cauza felului în care gestionăm resursele existente, copiii noștri vor suferi?
– Nu știam, am îngăimat eu, încercând să îmi amintesc dacă era nebună când am cunoscut-o sau i s-a scurtcircuitat ceva pe parcurs. Dar știu că n-avem copii, am continuat eu. Însă, dacă vrei, ne putem muta într-o pădure, la marginea unui pârâu, unde o să avem și apă potabilă, și oxigen de la copaci.
Răspunsul meu n-a părut să fie soluția pe care o aștepta. Brusc i s-a întunecat privirea de nici culoarea ochilor nu i se mai cunoștea, iar palma i s-a ridicat în aer, într-un gest asemănător salutului nazist. Ceva îmi spunea că nu era vorba despre vreo comemorare a hitleriștilor ci, mai degrabă, despre un dos de palmă care amenința să se îndrepte spre ochii mei. Cu boltă. Din fericire m-a iertat de această dată. Bănuiesc că plesneala venea la a treia greșeală.
– Și nici n-o să ai copii cu o asemenea gândire înapoiată, mi-a replicat ea mai tăios decât lama uriașă de katana pe care m-am trezit dansând în picioarele goale probabil din cauza astrelor care se aliniaseră șui în acea zi. Chiar nu-ți pasă deloc de viitor?, a continuat jumătatea mea mai bună. Și doar mi-a zis mama să nu mă mărit cu tine, că o să-mi nenorocești viața. Mă lași să stau cu trei copii în junglă, să mâncăm frunze și să bem apă din baltă ca balenele!
Am vrut să-i spun că, din câte am prins pe Animal Planet, balenele nu trăiesc în junglă sau în bălți, dar o voce interioară mi-a șoptit că ar fi bine să-mi păstrez cunoștințele zoologice pentru mine. Nu de alta dar nu știam cu exactitate la câte cartonașe galbene mă trezeam cu palma aia nazistă peste ochi. Așa că am preferat ceva mai puțin sfidător:
– Lumina ochilor mei, dacă este vorba despre țigări, vezi foarte bine că nu am voie să fumez în spații închise. O să trag câteva fumuri pe afară și gata, nimeni nu mai e în pericol să se pricopsească cu vreun cancer la plămâni sau cu…
– N-ai înțeles nimic, m-a întrerupt sufletul meu pereche. Ca întotdeauna, tu pricepi numai ce vrei. Parcă aș vorbi singură. Nu-i pasă nimănui de țigările tale idioate, mototolule! Este vorba despre optimizarea eficienței energetice a locuinței noastre. Avem nevoie de o reabilitare energetică, pentru a reduce pierderile de căldură și poluarea mediului înconjurător. Și vreau un certificat energetic, care este obligatoriu încă din 2013 pentru toate tranzacțiile imobiliare și de recepție a clădirilor. Astfel blocul nostru poate obține un calificativ de performanță energetică, ce variază de la G (care presupune un consum de energie de peste 820 kWh/m2/an) către A (un consum de energie de până în 125 de kWh/m2/an). Iar noi o să plătim mai puțin căldura. Ai înțeles acum?
Am dat afirmativ din cap cu mișcări scurte și rapide, deși n-am înțeles absolut nimic. Însă m-am bucurat că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap de mi-am găsit o soție atât de deșteaptă. Nu mi-am dat seama atunci că mâna sa pe creștet nu avea decât rolul de a-mi strica frizura. Pentru că a urmat o serie de schimbări drastice, la care nu m-aș fi gândit nici dacă mi-ar fi implantat extratereștrii creierul lui Einstein. Am început cu izolarea termică a pereților exteriori, a planșeului de deasupra subsolului și termoizolarea acoperișului blocului, deși noi nu locuim nici la parter, nici la ultimul etaj. Dar minunata mea parteneră de viață m-a convins că trebuie izolație pentru tot blocul, altfel ne scapă căldura pe la vecini. Am acceptat, plângând în sinea mea cu lacrimi de balenă din junglă după banii strânși la nuntă, care ar fi trebuit să se transforme într-o mașină nouă, pe care o visam încă din vremea în care aveam voie să iau decizii singur.
Când șeful echipei care se ocupa de lucrări m-a întrebat ce grosime vreau pentru izolația pereților, a acoperișului și a plăcii de deasupra solului, m-a blocat ca Brenciu cu mascota Robingo. I-am spus totuși să pună de care are, că nu-s pretențios, numai să nu fie de culoare stridentă, că ne strică feng-shui-ul blocului. Deși eram bucuros că am reușit să ies din încurcătură, omul a înțeles că habar n-am despre ce este vorba, așa că a zâmbit și mi-a explicat rezistențele termice minime necesare, conform normativelor în vigoare, schițându-mi-le rapid pe ceea ce părea a fi revista mea de Sudoku. Astfel, am aflat că rezistența termică a peretelui exterior este de 1,8 m2 K/W, rezistența termică a acoperișului, plafonului de sub pod neîncălzit sau a terasei este de 5 m2 K/W, rezistența termică a plăcii de peste sol de 4,5 m2 K/W, iar rezistența termică a tâmplăriei exterioare de 0,77 m2 K/W.
– Mi-ați luat vorba din gură! i-am spus, încercând să nu par prost, cu toate că era probabil prea târziu pentru asta. Am zâmbit ștrengărește și i-am făcut cu ochiul, pentru a părea sigur pe mine, iar omul mi-a aruncat o privire ușor uimită. Deși cred că a mai văzut idioți până acum.
– În acest caz, a continuat el, bănuiesc că știți relația generală de calcul a necesarului de căldură conform STAS 1907/1997, adică Φ=Φt*(1+ΣA/100)+Φi [W].
Mi-au sângerat urechile. Doar în mintea mea, din fericire. Parcă simțeam scărița, ciocănașul și nicovala cum se împing cu disperare în timpan, încercând să evadeze de parcă ar juca în „Prison Break”. N-am auzit niciodată asemenea vorbe care păreau a fi în română, deși nu puteam ști sigur. Am sperat că nu m-a înjurat, pentru că ar fi putut introduce cu ușurință ceva de mama printre cuvintele alea întortocheate. Însă orgoliul masculin nu mă lăsa să recunosc că nu mă pricep, ci mă împingea să mă fac de râs în continuare.
– Cred că ați omis o virgulă pe undeva, i-am răspuns. Îmi pare cunoscută formula, dar fără virgula aia nu sunt sigur. Puteți totuși să mi-o explicați, ca să văd dacă e aia pe care o știam eu. Ha! M-am scos și de data asta!, mi-am șoptit în gând, pupându-mă pe obraz. Tot în gând, firește.
– Bineînțeles, mi-a zâmbit șeful de echipă pe sub mustața aruncată neglijent sub un nas care îmi aducea aminte de Vasile Murariu. Φi reprezintă fluxul termic pierdut prin transmisie, cauzat de diferența de temperatură dintre interiorul și exteriorul elementului de construcție, ΣA este suma adaosurilor care afectează necesarul de căldură, iar Φi semnifică fluxul de căldură necesar încălzirii aerului pătruns prin infiltrații.
– Mda, asta o fi una mai nouă, inventată după ce am terminat eu școala, am mormăit ca pentru mine și am fugit către nevastă, să văd de ce nu mă strigă când am nevoie.
M-a salvat femeia în cele din urmă, alegând grosimea optimă a izolației termice. Tot ea a supravegheat și lucrările de reparații ale elementelor de construcție care prezentau un potențial pericol de desprindere, lucrările de intervenție la instalația de distribuție a agentului termic, precum și înlocuirea ferestrelor și a ușilor exterioare cu unele performante energetic. Iar eu am preferat să stau cât mai departe, ajungându-mi cât m-am făcut de râs într-o singură zi.
Bineînțeles că n-am scăpat atât de ușor. Pentru a reduce pierderile de căldură și pentru a consuma cât mai puțin curent, iubirea vieții mele m-a obligat să renunț la laptop și la tabletă. Am reînvățat să scriu de mână, cu pix și foaie, ceea ce nu e chiar atât de rău. Problematice au fost bastonașele, care nu-mi mai ies ca în clasa întâi. Nici la televizor nu am voie să mă uit mai mult de o oră pe zi sau să aprind luminile în casă după lăsarea nopții. Noroc că am găsit lumânarea de la nuntă, altfel orbecăiam prin beznă împiedicându-mă de absolut toate obiectele din casă. Am învățat să mă și bărbieresc pe întuneric deoarece, ca să îmi citez iubitoarea soție cât mai exact, „știi cum arată moaca ta, așa că te descurci să găsești părul pe ea și fără lumină!”. Mai rău a fost cu mâncatul pe întuneric, deoarece nu întotdeauna puteam distinge mâncarea mea de cea a câinelui. Dar m-am obișnuit și cu asta. Deși tot n-am înțeles de ce traiul în pădure, pe malul unui pârâu, ar fi fost o variantă chiar atât de rea…
Într-un final am obținut mult doritul certificat energetic ieftin de la o firmă care prestează foarte ieftin și foarte rapid servicii de elaborare audit energetic pentru clădiri. Oamenii ăștia au făcut o treabă foarte bună, deși n-am prea apucat să-i văd la față din cauza reducerii consumului de energie. Acum minunatul exemplar feminin de care m-a legat destinul pe viață jubilează de fericire, iar eu pot avea parte de luna de miere întreruptă prematur din motive tehnice. Cu toate că în continuare nu am voie să consum prea multă căldură sau electricitate. Bine măcar că mi se permite să „fur” curent din când în când, deși s-ar putea ca într-o zi să se ducă și privilegiul ăsta. Depinde cum mă port. Sau cum se aliniază astrele.
Lasă un răspuns