În sfârșit a sosit mult așteptata zi a nunții – nunta secolului, cum o numeau tabloidele – iar Făt-Frumos ședea trist în toaletă, întrebându-se unde se ascunde mireasa lui. Ileana Cosânzeana părea la fel de îndrăgostită ca el și a spus un „DA” hotărât când a cerut-o în căsătorie, însă acum era de negăsit. Zece ore au căutat-o cu toții, de la rude și nuntași până la paparazzi, însă parcă s-a ascuns în gaură de șarpe. Oare să se fi răzgândit? Oare și-a găsit pe altul de aseară până acum? Poate un stripper de la petrecerea burlăcițelor? Poate chiar vreo burlăciță? Ori pe vecinul ăla care o spionează cu binoclul cu infraroșu ori de câte ori fata se scaldă în piscina din spatele casei? E drept că el, Făt-Frumos, nu era chiar atât de frumos, viteaz și puternic pe cât îl considerau basmele și nici nu excela la nivel intelectual, însă era mai bun decât un stripper sau decât un vecin obsedat. Cel puțin asta i-a spus horoscopul din ziua respectivă.
Poate totuși Leana nu s-a răzgândit, ci a pățit ceva. Poate i-a apărut un coș pe nas, vreun neg la buză sau i s-a inflamat hernia. Poate și-a luxat vreun picior în timp ce țopăia de fericire când și-a îmbrăcat rochia de mireasă. Sau poate s-a stricat la burtă și s-a încuiat în toaletă. Ori poate a mâncat un măr otrăvit ca Albă-ca-zăpada și acum doarme cu spume la gură. Făt-Frumos nu putea decât să se roage ca una dintre aceste variante să fie cea adevărată. N-o fi fost toaleta cel mai potrivit loc pentru rugăciuni, însă nu putea încă să dea ochii cu ceilalți. Nu putea să le vadă din nou mila din priviri. Pentru că asta îl aștepta, după ce și-a pierdut trei logodnice chiar înainte de cununie. Cenușăreasa a căzut într-o canalizare după ce i-a alunecat din picior unul dintre pantofii fermecați, Elena din Sparta l-a părăsit pentru Paris din Troia crezând că o să ajungă astfel în capitala Franței, iar Mădălina Ghenea a plecat în Italia ca să apară într-un videoclip de-al lui Eros Ramazzoti și nu s-a mai întors. A sperat prințul că a patra oară e cu noroc, însă se pare că soarta l-a înjunghiat în spate din nou…
Și totuși… Dacă a fost răpită? Poate a luat-o cineva pentru a cere o recompensă. Poate a răpit-o chiar Zmeul, ca în tinerețe. Deși acum era la casa lui, însurat cu o adevărată zgripțuroaică (la propriu, nu doar la figurat) și cu trei job-uri care îi mâncau tot timpul, pentru a-și putea crește cei 246 de copii. Dacă nu a răpit-o Zmeul, atunci cine? Cumva Cioacă, la fel ca pe Elodia? O fi dus-o pe Leana prin Triunghiul Bermudelor? Ori au luat-o extratereștrii despre care lumea spune că apar din când în când și iau oameni, pe care îi supun la tot felul de experimente bizare, în special de natură sexuală? Văleu! Cum să o mai salveze de data asta?
Și pregătise o nuntă mai ceva ca în basme… Închiriase un salon aflat la cinci kilometri de aeroport, numai bun pentru invitații care veneau din țările calde pe calea aerului (călare pe dragoni, cai înaripați și covoare zburătoare). Era cea mai bună alegere pentru o nuntă exclusivistă, elegantă, cu stil și rafinament, spre deosebire de toate celelalte nunți regale care aveau loc în palate vechi, reci și banale. Salonul era spațios, cu un ring de dans generos și fără stâlpi în sală, pentru ca nuntașii să poată juca în voie, fără teama de a se accidenta. În fața salonului se găsea o zonă cu spațiu verde, plin de iarbă pe care caii puteau să o pască în voie iar Snoop Dogg să o fumeze. O piscină care l-ar fi făcut invidios și pe Hugh Hefner, plină ochi cu apă vie adusă din creierii munților de pe Tărâmul Celălalt. Lângă piscină se putea organiza și cununia civilă și cea religioasă, ceea ce era perfect pentru invitații născuți obosiți, care nu voiau să se deplaseze până la biserică și la Starea Civilă. Spațiul fusese amenajat în stil neoromantic, totul fiind asortat la tematica dorită de Cosânzeana. Ca să nu mai vorbim despre o toaletă specială pentru mireasă, o bucătărie proprie, o parcare spațioasă pentru invitați și cazare pentru invitații sosiți din toate colțurile lumii. Care erau câtă frunză și iarbă, fiind prezentă lumea bună din toate regatele Pământului la nunta secolului. Iar mireasa dispăruse ca măgarul în ceață…
Toți nuntașii au participat într-un fel sau altul la căutarea Ileanăi. Unii cu câini de vânătoare, unii cu furci și topoare, alții cu drone. Cei rămași au început să se roage, să invoce spiritele pădurii sau să apeleze la vrăjitoarele care au falimentat-o pe Oana Zăvoranu. S-a sugerat chiar să fie chemat Chuck Norris, pentru care nimic nu e imposibil, însă s-a renunțat la idee după ce un elf înțelept și-a amintit că actorul american încă nu se născuse. Ba chiar s-au căutat variante de rezervă, anunțându-și intenția să preia rolul de mireasă vreo câteva duzini de curtezane, prințese, asistente TV și bețivul satului. E drept că nu se putea baza nimeni pe seriozitatea bețivului, care era mai mereu sub influența licorilor bahice, însă trebuia găsită cât mai repede o soluție. Spectacolul trebuie să continue, așa cum au zis cei de la Queen într-o altă viață. Sau într-o altă poveste.
Când toți își pierduseră speranța că mireasa va fi găsită, alegându-l chiar prin vot electronic pe bețivul satului pentru a îndeplini această sarcină, ușa încăperii s-a izbit cu putere de perete, demolând o porțiune de var și pe nuntașul care a avut proasta inspirație de a-și așeza scaunul lângă ușă. Iar Ileana Cosânzeana și-a făcut intrarea mândră, cu fruntea sus, deși picioarele i se împleticeau în direcții diferite iar rochia albă arăta de parcă se plimbase cu autobuzul la o oră de vârf. Nici nu se răzgândise, nici nu fusese răpită. Pur și simplu… la petrecerea burlăcițelor și-a pus în gând să termine singură toate butoaiele cu nectar fermentat al zeilor, s-a îmbătat criță și a dormit până târziu, fără a auzi orologiul deșteptător, clopotele bisericii de alături sau strigătele de luptă ale mamei sale. E drept că mahmureala nu o ajuta să suporte prea bine lumina, zgomotele sau oamenii, însă a fost de ajutor ciorba de potroace pregătită pentru a doua zi. Toate cele trei cazane, mai exact. Iar nunta a putut avea loc conform planului, spre dezamăgirea bețivului satului.
Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana și-au spus jurămintele (și vreo două înjurături) lângă piscină. Verighetele le-au fost puse pe degete de doi porumbei coborâți cu bijuteriile în ciocuri dintr-o navă spațială sosită printr-o poartă stelară dintr-un univers paralel și bidimensional. Se șoptea că una dintre verighete este inelul lui Sauron, aruncat în lavă de hobbitul Frodo și recuperat de Făt-Frumos cu mâinile goale, legat la ochi și într-un picior (ca să pară mai dramatic), însă e posibil să fi fost totul doar un zvon lansat de cei care plănuiau să comercializeze filmarea nunții. Dansul mirilor a avut loc deasupra apei, într-un spațiu special amenajat, în acordurile unui pian la care erau chinuiți de talent cei șapte pitici ai Albei-ca-zăpada. A urmat o petrecere legendară, cu berbecuț la proțap, râuri de vin și șampanie, jonglerii cu ulcioare flambate și focuri de artificii la care au contribuit până și balaurii prezenți la eveniment, pentru a nu se simți depășiți de tehnologie. Nu a reușit nimeni să strice voia bună, nici măcar polițiștii care s-au hotărât să verifice dacă fumează cineva în spații închise, ori Florin Salam care încerca să urle în microfon măcar o lălăitură, ca nu cumva să fie asta singura nuntă la care nu a cântat. Șapte zile și șapte nopți a durat nunta și ar mai fi durat câteva săptămâni dacă nu s-ar fi îmbătat absolut toți nuntașii (mai puțin Salam, care n-a renunțat la ideea de a cânta). Iar Făt-Frumos și-a luat aleasa inimii într-o lună de miere în Bahamas, unde s-au iubit mai ceva ca Jack și Rose în mașina de pe „Titanic”. Nu cu același deznodământ, din fericire pentru ei.
Cum nu toate poveștile au un sfârșit fericit, proaspătul mire a aflat abia la întoarcerea acasă adevărul despre mireasa lui: Ileana Cosânzeana era în realitate Zmeul, care a încercat o nevinovată păcăleală de 1 aprilie. Tot el era și preotul care a oficiat cununia, bețivul satului, cei șapte pitici, porumbeii care au adus verighetele, Sauron, Chuck Norris și Florin Salam. În principiu el era toți invitații, trucul reușindu-i datorită efectelor speciale cinematografice pe care le-a învățat urmărind filmul „Avatar”. Făt-Frumos nu a părut surprins, ținând cont că nici el nu era cine pretindea, ci Zgripțuroaica, soția Zmeului, care s-a costumat în prinț pentru a afla pe unde îi umblă soțul în loc să se ducă la muncă. Iar Zmeul nu a luat Oscarul pentru efecte speciale, așa cum și-a dorit, însă l-a primit pe cel pentru cea mai bună interpretare dramatică în timpul bătăii administrate de Zgripțuroaica furioasă, care a fost filmată de un trecător și pusă pe internet. Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus că… va urma (dacă mai iese Zmeul vreodată din spital).
Lasă un răspuns