
După ce am aflat principalele evenimente ale Pământului de până la Potop, este timpul să încercăm să stabilim perioadelor în care au avut loc. Pentru aceasta sunt vitale informațiile din lista regilor sumerieni. Dacă Potopul a avut loc în jurul anului 30.000 î.e.n., perioada domniilor celor zece regi, conform tăblițelor sumeriene și scrierilor lui Berossos, este următoarea:
Aceste date reprezintă perioadele domniilor acestor regi, ori duratele lor de viață? Au fost într-adevăr zece conducători? Primul și al cincilea, Alulim și Dumuzi, știm că îl reprezintă pe conducătorul Veghetorilor, Enki. Iar al șaptelea și al zecelea, Enmenduranna și Ziusudra, sunt unul și același personaj, numit Hanok de mitologia ebraică și Nabu de cea babiloniană. Prin urmare nu poate fi vorba despre zece regi. Însă de ce ar fi creat anticii o listă cu zece regi și cu perioadele exacte ale domniilor lor, dacă nu este vorba despre zece conducători? Deoarece, în spatele acestor perioade de „domnie”, strămoșii noștri au ascuns cele mai importante evenimente ale Pământului. Astfel, începutul domniei lui Alulim (462.000 î.e.n.) reprezintă anul izgonirii Gemenilor Divini din Grădina Zeilor, adică momentul în care Enki și Ninhursag au devenit conducătorii întregii planete. Începutul domniei lui Alalgar (426.000 î.e.n.) reprezintă nașterea lui Enlil sau sosirea sa pe planeta noastră. Alalgar este echivalentul celui de-al doilea patriarh biblic, Șet, care în Septuaginta poartă unul dintre numele atribuite de greci lui Enlil. Domnia lui Enmenluanna (415.200 î.e.n.) este echivalentă cu începutul primului război al zeilor și înscăunarea lui Enlil pe tronul Pământului. Mutarea domniei din Eridu în Bad-tibira cu această ocazie simbolizează schimbarea de regim, Enlil primind conducerea Terrei în defavoarea lui Enki. Urcarea lui Enmengalanna pe tron (368.400 î.e.n.) semnifică sfârșitul războiului și închiderea lui Enki în lumea subterană. Înscăunarea lui Dumuzi (325.200 î.e.n.) nu simbolizează decât revolta Veghetorilor / Igigi împotriva lui Enlil, perioadă în care, pentru moment, Dumuzi / Enki a preluat conducerea Terrei. Anul încoronării lui Ensipadzidanna (289.200 î.e.n.), cel de-al șaselea rege antediluvian, este cel al apariției omului. Tot atunci Enlil s-a întors în lumea eonilor, moment în care Enki a primit conducerea întregii planete, el fiind cel de-al șaselea patriarh biblic, numit Yared sau „Cel din Eridu”. Mutarea domniei din Bad-tibira în Larsa semnifică schimbarea conducerii Pământului, Enki recuperându-și tronul de la zeul furtunii. Începutul domniei lui Enmenduranna / Nabu (253.200 î.e.n.) și mutarea domniei în Sippar, oraș închinat lui Utu / Marduk, reprezintă nașterea lui Marduk, fiul lui Enki. Cum el moștenea tronului Pământului de la tatăl său, anticii au simbolizat acest lucru prin mutarea domniei într-un nou oraș. Domnia lui Ubara-Tutu (188.400 î.e.n.) semnifică întoarcerea lui Enlil pe Pământ și crucificarea lui Enki. Din nou se mută tronul, de această dată din Sippar în Șuruppak, ceea ce simbolizează o nouă schimbare de regim. Urcarea lui Sukurlam pe tron (123.600 î.e.n.) este momentul în care Marduk s-a declarat fiul lui Enki și a cerut conducerea planetei noastre, ceea ce a dus la începerea celui de-al doilea război al zeilor. Iar înscăunarea lui Ziusudra / Noah (94.800 î.e.n.), cel care trebuia să aducă mângâiere oamenilor în vremea în care Pământul a fost blestemat, este în realitate începutul erei glaciare și posibil anul întoarcerii lui Nabu printre muritori.
După datarea acestor evenimente, putem face același lucru și cu altele, după indiciile ascunse în mituri. Într-o inscripție de pe pereții templului lui Haru din orașul egiptean Behdet (Edfu) se spune că războiul dintre fiul lui Asar și Sutah a început în anul 363. Știm că egiptenii calculau timpul în funcție de domnia conducătorilor lor și cum templul din Behdet îi era închinat lui Haru / Marduk, putem bănui că era vorba despre cel de-al trei sute șaizeci și treilea an al zeului. Nu poate fi vorba însă despre anul de domnie, deoarece Marduk nu primise tronul, acesta fiind de fapt și motivul începerii celui de-al doilea război divin. Prin urmare, este vorba despre anii de viață. Și nu ani pământeni, ci divini. În legenda lui Asar, tatăl lui Haru, s-a stabilit că un an divin era format din 360 de zile, însă nu ni se oferă diferența dintre anul divin și cel pământean. Răspunsul se găsește în scripturile sacre indiene Purana, care susțin același an divin de 360 de zile. Ba, mai mult, Purana afirmă că „un an al muritorilor este egal cu o zi a zeilor”, oferindu-ne un indiciu important. Așadar, un an divin este egal cu 360 de ani pământeni, cei 362 de ani ai lui Haru, trecuți până în momentul începerii războiului (atacul a început în al trei sute șaizeci și treilea an) însemnând 130.320 de ani pământeni. Cum Marduk s-a născut în 253.200 î.e.n., al doilea război al zeilor a început în al trei sute șaizeci și treilea an al său de viață, adică undeva între 122.880 î.e.n. și 122.520 î.e.n.
Folosind același an divin, putem afla și anul nașterii Gemenilor Divini sau al divizării Sophiei în Enki și Ninhursag. Egiptenii susțineau că Asar a fost ucis la 28 de ani, acea „moarte” reprezentând izgonirea sa din Grădina Zeilor, care a avut loc în anul 462.000 î.e.n. 28 de ani divini sunt egali cu 10.080 ani pământeni, prin urmare Enki și Ninhursag s-au născut în 472.080 î.e.n.
În Mitul lui Atra-Hasis, Igigi / Veghetorii s-au răzvrătit după 40 de perioade de muncă. O perioadă sau un șar în Mesopotamia era echivalent cu 3600 de ani pământeni. Prin urmare, cele 40 de perioade de muncă reprezintă 144.000 de ani. Cum revolta Veghetorilor a avut loc în anul 325.200 î.e.n., rezultă că au început să lucreze în anul 469.200 î.e.n. Nu poate fi vorba despre munca la care i-a supus Enlil după finalul primului război al zeilor deoarece, în 469.200 î.e.n., Enki și Ninhursag erau singurii zei aflați pe planeta noastră. Biblia sugerează că au fost puși să îngrijească Grădina (să supravegheze flora și fauna create de Sophia), prin urmare 469.200 î.e.n. este anul în care și-au început primii Veghetori munca terestră. Și astfel observăm că, în acel an, Gemenii Divini aveau 2880 de ani tereștri care, dacă se aplică metoda de calcul a egiptenilor, sunt echivalenții a opt ani divini. Într-adevăr au fost copii precoce, cu adevărat zei ai inteligenței și ai înțelepciunii, așa cum au fost considerați de antici.
Folosind aceeași metodă de calcul a egiptenilor, unde un an divin este egal cu 360 de ani pământeni, se poate confirma cronologia mesopotamienilor. Tăblițelele sumeriene și scrierile lui Berossos ne-au sugerat că Enlil s-a născut pe Pământ în 426.000 î.e.n. și că a început războiul împotriva lui Enki după 10.800 de ani, în 415.200 î.e.n. 10.800 de ani pământeni înseamnă 30 de ani divini, iar creștinismul confirmă acest lucru, susținând că Enlil, sub forma lui Iesous, și-a început misiunea sfântă la 30 de ani.
Conform calculelor de mai sus, Enlil a domnit 154.800 de ani pe Pământ, din totalul de 432.000 scurși de la înscăunarea Gemenilor Divini pe tronul planetei până la Potop. În Cartea a doua a Cronicilor din Vechiul Testament, „Șelomo a numărat pe toți străinii care se aflau atunci în pământul lui Israel, afară de numărătoarea pe care o făcuse Dawid, tatăl său, şi s-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute inşi” (2:17). Numărul acestor străini este foarte apropiat de numărul anilor de domnie ai lui Enlil. Prin urmare, ținând cont că este vorba despre Șelomo / Nabu, fiul lui Marduk, „străinii care se aflau atunci în pământul lui Israel” reprezintă anii în care „străinul” Enlil a domnit pe planeta Veghetorilor, Terra. Însă rămâne o diferență de 1200 de ani între numărul din Biblie și cel rezultat din calcule. Prin urmare, calculul este greșit din cauza unei simple omisiuni: Enlil nu s-a înscăunat ca rege al Pământului imediat cum a început războiul împotriva Veghetorilor. Conform legilor lui Anu, cu adevărat conducător al Pământului putea fi doar după obținerea unui fiu de la Ninhursag, jumătatea feminină a Gemenilor Divini. Cei 1200 de ani pământeni reprezintă trei ani divini și patru luni, ceea ce ar fi o perioadă suficientă pentru a o convinge să îi devină soție și a o lăsa însărcinată, plus perioada de sarcină. Să nu uităm că acestea se întâmplau la începutul primului război al zeilor, într-o perioadă tulbure. Așadar, putem concluziona că Ninurta, fiul și moștenitorul lui Enlil, s-a născut în anul 414.000 î.e.n.
Conform listelor regilor sumerieni, Nabu a domnit timp de 64.800 de ani, între 253.200 î.e.n. și 188.400 î.e.n. Dacă Biblia afirmă că „de toate, zilele lui Hanok au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani”, înseamnă că unui an biblic îi corespund în acest caz 177,53 ani ai sumerienilor. Biblia spune că Hanok / Nabu avea 165 de ani când i s-a născut primul fiu, Metușelah, nașterea copilului având loc la scurt timp după ce a fost inventată prima religie. Cum cei 165 de ani biblici înseamnă 29.293,15 ani pământeni, rezultă că prima religie le-a fost dată oamenilor în anul 223.906 î.e.n., arheologii chiar susținând că în jurul anului 223.000 î.e.n. au apărut primele ritualuri ceremoniale funerare.
Folosind metoda de calcul a egiptenilor putem afla și anul nașterii lui Nabu. Biblia susține că Noah era în vârstă de 600 de ani când a început Potopul. Știm deja că Nabu și Noah sunt același personaj iar Diluviul a avut loc în anul 30.000 î.e.n. 600 de ani divini înseamnă 216.000 de ani pământeni. Prin urmare, Nabu s-a născut în 246.000 î.e.n. Și cu această ocazie puterm rezolva odată pentru totdeauna problema paternității sale, ținând cont că unele texte îl consideră fiul lui Enki, iar altele al lui Marduk. Nabu s-a născut cu 7200 de ani după Marduk, care în acel moment era în vârstă de 20 de ani divini. În tăblița CBS-14061, publicată de Edward Chiera în Texte religioase sumeriene, tânărul zeu Martu (Marduk) se plângea mamei sale că a rămas singurul necăsătorit, toți ceilalți zei având soții: „În orașul meu am prieteni care și-au luat neveste. Am tovarăși care și-au luat soții. În orașul meu, spre deosebire de prietenii mei, eu nu mi-am ales o soție. Nu am soție, nu am copii”. Mama i-a permis să se însoare cu aleasa inimii lui, fiica unui preot. Din text reiese că Marduk nu voia doar să aibă o consoartă, ci și copii. Când s-a născut Nabu, Marduk era tânăr, având 20 de ani, ceea ce se potrivește cu povestea relatată de tăblița sumeriană. Prin urmare, tatăl lui Nabu este Marduk. În mitologia babiloniană și asiriană, mama lui este Sarpanit, numită și Zarpanit, Zarpandit, Zerpanitum, Zerbanitu sau Zirbanit. Tăblița CBS-14061 susține că era fiica unui preot, însă religia încă nu era apărută în acel moment. Prin urmare, este vorba despre o figură de stil. Preoții sunt considerați mediatorii dintre pământeni și divinități iar în acea vreme Enki era cel care realiza acestă legătură. În plus, el este inventatorul religiei primordiale, ceea ce îl poate transforma, în mod simbolic, în primul preot al planetei. Până și numele ei indică proveniența din marele zeu-șarpe, Sarpanit fiind rădăcina din care s-a format cuvântul „serpent” („șarpe”) din limbile franceză și engleză, dar și termenul indo-european „serp” („a se târî”). Fiind o zeitate-șarpe, Sarpanit făcea parte din familia lui Enki. Iar aceasta nu poate fi decât fiica lui Enki și sora lui Marduk, numită Ninsar de sumerieni și Iștar de popoarele semite din Mesopotamia. Așadar, Nabu nu era un semizeu transformat ulterior în zeu, așa cum îl considerau unele popoare antice, ci chiar un zeu în toată regula, descendent al lui Enki, după cum susțineau amoriții, asirienii și babilonienii.
Astrologia poate oferi o confirmare a datelor acumulate până acum. O eră astrologică este perioada în care Pământul traversează o casă zodiacală. Există 12 ere astrologice de câte 2160 de ani. Un an astrologic, adică perioada în care Terra termină de traversat toate casele zodiacale, are 25.920 de ani. În prezent ne aflăm în era Peștilor, pregătindu-ne pentru cea a Vărsătorului, însă nimeni nu știe exact când se termină o eră și când începe alta. Dar dacă noi nu știm, nu înseamnă că nu știau nici anticii, pentru care astrologia era o componentă vitală a vieții.
Personajul central al creștinismului, Iesous Khristos, nu a trăit acum două milenii, așa cum susține Noul Testament. Nu există nicio dovadă a existenței lui iar povestea sa este copiată după cea a lui Enlil. Peștii reprezintă un simbol des întâlnit în creștinism, ceea ce i-a condus pe mulți la concluzia că perioada în care se presupune că a trăit Iesous face parte din era Peștilor. În acest caz, de ce inventatorii creștinismului au stabilit că nașterea lui Iesous a avut loc acum două milenii? De ce nu două și jumătate? Sau trei? Ori patru? Răspunsul este simplu: nașterea lui Iesous a fost stabilită în funcție de astronomie, reprezentând începutul erei Peștilor. Chiar și astăzi împărțim timpul în două ere diferite, în funcție de presupusa naștere: înainte de Khristos sau înaintea erei noastre și după Khristos sau în era noastră. Astfel, putem stabili că era Peștilor se va sfârși în anul 2160, fiind precedată de cea a Vărsătorului. În baza acestor informații, putem calcula erele astronomice ale Pământului, pentru a stabili în care dintre ele au avut loc evenimentele importante ale istoriei. Ca exemplu, perioadele exacte ale erele astrologice din ultima sută de mii de ani sunt următoarele:
Dacă această metodă de stabilire a erelor astrologice poate fi discutabilă, lucrurile se lămuresc atunci când corelăm erele cu principalele evenimente de dinainte de Potop. Iar rezultatele pot fi considerate surprinzătoare. Nu însă dacă ne amintim că cele 12 constelații zodiacale din astrologie sunt cele 12 dimensiuni imateriale care formează lumea eonilor, iar conducătorii fiecărei dimensiuni / constelații influențează Pământul ca să-i limiteze Sophiei puterea.
– După calculele noastre, Enki și Ninhursag s-au născut din Sophia în anul 472.080 î.e.n., care corespunde erei Gemenilor. Să nu uităm că aceste două zeități au fost adeseori numite Gemenii Divini.
– Enki și Ninhursag și-au început munca de supraveghetori ai florei și faunei Pământului în anul 469.200 î.e.n. Terra se afla atunci în zodia Berbecului, acesta fiind unul dintre simbolurile lui Enki.
– Enki și Ninhursag au fost izgoniți din Grădina Zeilor în anul 462.000 î.e.n., în timpul erei Capricornului, și au preluat întreaga planetă sub stăpânire. În Mesopotamia, capra cu un corn era unul dintre simbolurile lui Enki.
– Enlil s-a născut în anul 426.000 î.e.n., în era Leului. Leul era unul dintre simbolurile lui Enlil, alături de taur și de vultur.
– În 415.200 î.e.n., Enlil a dat startul unui război în urma căruia și-a detronat rivalul și s-a înscăunat pe tronul Pământului. Enki a fost închis în Abzu, care pentru sumerieni reprezenta sursa apelor freatice. În acea perioadă s-a făcut trecerea de la era Berbecului la cea a Peștilor. Cum berbecul și peștele îl simbolizau pe Enki, transformarea sa din animal de uscat într-unul de apă reprezintă mutarea sa de la suprafața Pământului în lumea subterană acvatică.
– În anul 368.400 î.e.n., când Pământul se afla în era Gemenilor, s-a sfârșit primul război al zeilor, Gemenii Divini pierzând supremația Pământului.
– În 325.200 î.e.n., în era Balanței, a avut loc revolta Veghetorilor, care amenința domnia lui Enlil. Se poate spune că suveranitatea Pământului a fost pusă în balanță cu această ocazie.
– În 289.200 î.e.n., în era Taurului, după ce a apărut Homo sapiens, Enlil, cel supranumit „Taurul ceresc”, a părăsit Pământul.
– În 253.200 î.e.n., an în care Terra se afla în era Capricornului, lui Enki i s-a născut moștenitorul mult dorit, Marduk. Capra cu un corn sau capricornul era unul dintre simbolurile lui Enki în Mesopotamia.
– În 223.000 î.e.n., în epoca Balanței, Nabu le-a adus oamenilor religia creată de Enki. Se poate spune că, din nou, suveranitatea lui Enlil pe Pământ a fost pusă în balanță cu această ocazie.
– În 188.400 î.e.n., în era Racului, Enlil s-a întors pe Terra și l-a crucificat pe Enki. Cleștii racului sunt simboluri ale suferinței pe care o pot provoca, asemenea celei suportate de zeul înțelepciunii în urma torturii la care a fost supus.
– În 123.600 î.e.n., pe când Pământul se afla în era Capricornului, Marduk a cerut tronul în fața Consiliului Zeilor, conform planului tatălui său, ceea ce a dus la eliberarea lui Enki. Marduk s-a născut în era Capricornului, care era unul dintre simbolurile tatălui său.
– În anul 122.880 î.e.n. a început cel de-al doilea mare război al zeilor. Atunci Pământul se afla în era Săgetătorului, care reprezintă un simbol al războiului. De altfel, în Mesopotamia, zodia Săgetătorului îi era dedicată zeului războiului, Ninurta.
– În 94.800 î.e.n., în era Scorpionului, a început era glaciară, o perioadă de foamete și epidemii trimise de Enlil. Iar scorpionul poate fi considerat un simbol al suferinței și al morții.
– 30.000 î.e.n. este anul în care a avut loc Potopul, care a pus capăt celui de-al doilea mare război al zeilor. Învingător a fost Enlil, „Taurul ceresc”, Pământul aflându-se în acea vreme în era Taurului.
Observând că astrologia ne confirmă calculele, putem afla și perioada în care au fost construite piramidele de la Giza. Cronicarii arabi susțineau că au fost ridicate în era Leului, înainte de Potop. Perioada din era Leului cea mai apropiată de Diluviu este cea cuprinsă între anii 38.880 î.e.n. și 36.721 î.e.n. O altă perioadă apropiată din era Leului este cea dintre 64.800 î.e.n. și 62.641 î.e.n. Aceiași cronicari notau că lângă piramide se găsea o tăbliță în care constructorul lor, regele Saurid (Nabu), se lăuda că le-a ridicat în șase ani. Dacă este vorba despre ani divini, după metoda egiptenilor aceștia sunt echivalenții a 2160 de ani pământeni, adică exact perioada cuprinsă într-o eră astrologică. Cum este vorba despre era Leului, n-ar fi de mirare să fi început construirea lor în primul an al acestei ere, adică 38.880 î.e.n. sau 64.800 î.e.n., și să se fi terminat la finalul erei, adică în 36.721 î.e.n. ori 62.641 î.e.n. Care dintre ele este perioada exactă? Răspunsul ni-l oferă Epopeea lui Atra-Hasis unde, după ce Enlil a lovit Pământul cu epidemii pe care Enki a reușit să le înlăture, a urmat o perioadă de foamete care a durat șapte perioade (adică 25.200 de ani). După aceste șapte perioade, la sfatul lui Enki, omenirea s-a răzvrătit împotriva Celeștilor. Enlil a înăbușit revolta și a hotărât pedepsirea pământenilor prin Potop. Doar după această hotărâre Nabu putea începe construirea piramidelor, la ordinul lui Marduk. Dacă acest lucru s-a întâmplat în anul 38.880 î.e.n., înseamnă că foametea a început în anul 64.080 î.e.n., ceea ce ar duce la o perioadă a epidemiilor de 30.720 de ani, mult prea lungă pentru a supraviețui vreun pământean. Însă, dacă Nabu ar fi început construirea piramidelor în anul 64.800 î.e.n., cele șapte perioade de foamete ar fi început în anul 90.000 î.e.n., reducând la doar 4800 de ani perioada molimelor, una ceva mai acceptabilă din punct de vedere logic. Așadar, 62.641 î.e.n. este anul în care au fost construite piramidele de la Giza, „porțile” Veghetorilor.
Totuși, se pare că epidemiile lui Enlil nu au început odată cu Era Glaciară, ci puțin mai înainte. În Facerea biblică, pentru „că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele” (6:5), Yahweh a hotărât să distrugă omenirea prin Potop. Din momentul deciziei nu le-a mai lăsat muritorilor mult timp la dispoziție: „Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!” (6:3). Această afirmație a fost interpretată în mod eronat de cercetătorii Bibliei, care consideră că zeul a limitat în acel moment durata de viață a pământenilor la 120 de ani. Falsitatea acestei ipoteze este demonstrată chiar de aceeași carte biblică ce susține că, după Diluviu, oamenii au trăit mult mai mult de atât. De exemplu: Noah – 950 ani, Șem – 600 ani, Arpakșad – 465 ani, Kenan – 460 ani, Șelach – 460 ani, Eber – 504 ani, Peleg – 339 ani, Re’u – 402 ani, Serug – 330 ani, Nahor – 204 ani, Terah – peste 275 de ani. În realitate, zeul biblic a anunțat că omenirea va mai trăi 120 de ani din momentul deciziei sale, adică Potopul va veni peste 120 de ani din acel moment. Această perioadă era fără îndoială măsurată în ani divini; prin urmare, de la momentul deciziei până la Diluviu au trecut 43.200 de ani pământeni. Cum Potopul a început în anul 30.000 î.e.n., înseamnă că decizia Consiliului Zeilor a fost luată în 73.200 î.e.n. ca urmare a răzvrătirii oamenilor împotriva Celeștilor. La îndemnul lui Enki, omenirea s-a răzvrătit după șapte perioade de foamete, adică 25.200 de ani. Ceea ce înseamnă că foametea a început în anul 98.400 î.e.n., imediat după ce Enki a salvat omenirea de epidemiile lui Enlil. Cercetătorii de la Universitatea California din San Diego confirmă această perioadă, considerând că în jurul anului 98.000 î.e.n. specia umană a fost aproape de extincție din cauza unei epidemii provocate de bacterii. De unde rezultă că epidemiile și foametea au început cu 3600 de ani înainte de Era Glaciară, adică cu un șar sumerian sau zece ani divini. Iar dacă decizia Consiliului Zeilor de a lovi Pământul cu o inundație globală a venit în 73.200 î.e.n., iar Nabu a început construirea piramidelor în 64.800 î.e.n., înseamnă că Enki și Marduk au avut la dispoziție 8400 de ani (puțin peste 23 de ani divini) pentru a realiza planurile piramidelor, pentru a-l învăța pe Nabu cum să le construiască și pentru a strânge materialele de construcție. Timp mai mult decât suficient.
Având toate aceste date, putem stabili cronologia „epocii lipsă” din istoria neoficială a Pământului, perioada dintre apariția primilor Veghetori și Potop. Pe lângă datarea standard am alăturat două alternative. Una în ani divini, a căror numărătoare începe din momentul primei divizări a Sophiei. Iar cealaltă în ani pământeni, împărțiți în două ere separate nu de presupusa naștere a miticului Iesous Khristos, ci de un eveniment cu adevărat important: Potopul.
– 472.080 î.e.n. (anul zeiesc 1 sau 442.080 înainte de Potop) – Sophia este divizată în Enki și Ninhursag.
– 469.200 î.e.n. (a.z. 8 sau 439.200 î.P.) – Gemenii Divini, primii Veghetori, își încep munca de supraveghere a florei și faunei Pământului.
– 462.000 î.e.n. (a.z. 28 sau 432.000 î.P.) – Enki și Ninhursag devin conducătorii planetei, după izgonirea lor din Grădina Zeilor.
– 426.000 î.e.n. (a.z. 128 sau 396.000 î.P.) – Se naște Enlil după ce Ninhursag a fost fecundată artificial.
– 415.200 î.e.n. (a.z. 158 sau 385.200 î.P.) – Enlil dă startul primului război al zeilor.
– 414.000 î.e.n. (a.z. 161 sau 384.000 î.P.) – Se naște Ninurta, primul fiu al lui Enlil și Ninhursag.
– 368.400 î.e.n. (a.z. 288 sau 338.400 î.P.) – Se sfârșește primul război al zeilor. Enki este închis în lumea subterană iar Veghetorii săi sunt condamnați de Enlil la muncă silnică.
– 325.200 î.e.n. (a.z. 408 sau 295.200 î.P.) – Începe revolta Veghetorilor. La propunerea lui Enki, Anu și Enlil acceptă crearea unei noi specii, pentru a munci în locul Veghetorilor.
– 289.200 î.e.n. (a.z. 508 sau 259.200 î.P.) – Ia naștere Homo sapiens. Nemulțumit de împărțirea Pământului, Enlil pleacă de pe Terra, întorcându-se în lumea eonilor.
– 253.200 î.e.n. (a.z. 608 sau 223.200 î.P.) – Enki reușește să-și fecundeze fosta soție, care îl naște pe Marduk.
– 246.000 î.e.n. (a.z. 628 sau 216.000 î.P.) – Iștar i-l naște lui Marduk pe Nabu.
– 223.000 î.e.n. (a.z. 691 sau 193.000 î.P.) – Enki înființează cultul zeilor, inventând astfel religia primordială, pe care Nabu le-o aduce pământenilor.
– 188.400 î.e.n. (a.z. 788 sau 158.400 î.P.) – Enlil se întoarce pe Terra, preluând conducerea planetei noastre. Îl crucifică pe Enki pe vârful Omu din masivul Bucegi.
– 123.600 î.e.n. (a.z. 968 sau 93.600 î.P.) – Marduk se declară fiul lui Enki și cere tronul Pământului în fața Consiliului Zeilor.
– 122.880 î.e.n. (a.z. 970 sau 92.880 î.P.) – Marduk își eliberează tatăl și își atacă unchiul, dând startul celui de-al doilea război al zeilor.
– 98.400 î.e.n. (a.z. 1038 sau 68.400 î.P.) – Enlil atacă pământenii cu o serie de viruși, însă Enki reușește să elimine din A.D.N.-ul uman genele vulnerabile la acele bacterii. Enlil nu se dă bătut și lovește Pământul cu o îndelungată perioadă de foamete.
– 94.800 î.e.n. (a.z. 1048 sau 64.800 î.P.) – Enlil creează o eră glaciară prin aducerea Lunii și interpunerea ei între Pământ și Soare. Nabu se întoarce printre muritori.
– 73.200 î.e.n. (a.z. 1108 sau 43.200 î.P.) – Oamenii se revoltă împotriva Celeștilor la ordinul lui Enki. Ninhursag este trimisă să înăbușe rebeliunea, apoi Consiliul Zeilor decide distrugerea armatei lui Marduk prin Potop.
– 64.800 î.e.n. (a.z. 1131 sau 34.800 î.P.) – Nabu începe construirea unor „porți ale cerului” la Giza, fiind însărcinat cu această misiune de tatăl său, Marduk.
– 62.641 î.e.n. (a.z. 1137 sau 32.641 î.P.) – Nabu termină de construit piramidele de la Giza.
– 30.000 î.e.n. (a.z. 1228) – Are loc bătălia finală dintre armatele lui Enlil și Marduk în Valea Luanei de pe teritoriul României de astăzi. Enlil înlătură Luna din calea Soarelui, topirea zăpezii și a gheții ducând la Potopul care îneacă Pământul. Enki, Marduk și Iștar, însoțiți de restul Veghetorilor supraviețuitori, fug prin „porțile cerului” din Egipt. Nabu, împreună cu câțiva oameni, reușește să fugă prin cea de-a treia „poartă” de la Giza, salvând de la anihilare totală fauna Pământului.
Cartea „Secretele zeilor” de Claudiu-Gilian Chircu, în format pdf, poate fi achiziționată de aici: https://gumroad.com/l/secretelezeilor.