Dacia preisterică 10. Box populi, box dei

FAȚA CASEI LUI FĂT-FRUMOS – DIMINEAȚĂ

Un reporter de la televiziunea zeilor, Irealitatea TV, un cameraman care îl filmează și doi soldați romani stau pe uliță, în fața casei lui Făt-Frumos.

REPORTERUL: Bună dimineața vă spun vouă, celor care vă uitați la noi pentru că pe celelalte posturi e publicitate. Mă aflu în fața casei antihristului Făt-Frumos, despre care tocmai am aflat pe surse că este fiul interlopului Satan, și îl pândesc pentru a obține de la el o declarație în exclusivitate pentru postul nostru. Am alături de mine doi legionari romani, pe care îi plătesc la negru pentru a mă apăra de eventualele atacuri ale Antihristului care va aduce Apocalipsa pe Pământ și ar putea începe cu mine. Cât îl așteptăm să iasă din vizuina sa, vă anunț că a reușit performanța de a se ascunde în Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala provinciei romane Dacia Felix, fără a fi verificat de autoritățile care se fac vinovate de incompetență crasă și poate chiar de complicitate. Vom începe o anchetă pentru a afla dedesubturile mafiei din Sarmizegetusa și a descoperi toate tentaculele caracatiței infracționale de aici, dar acum stați puțin, că văd pe cineva venind. Doamnelor și domnilor, aveți ocazia unică în viață, chiar senzațională, de a fi martori la comiterea unei infracțiuni în direct și în reluare a doua zi!

Păcală intră pe geam în locuința lui Făt-Frumos, evident cu gânduri necurate. Reporterul îl ignoră și se apropie de un bătrân, Moș Ion Roată, care tocmai trece pe acolo pe un monociclu (de unde și porecla sa) cu o sacoșă în mână.

REPORTERUL: Stai pe loc, infractorule! Te-am prins!

Soldații romani îl imobilizează pe bătrân, trântindu-l la pământ.

REPORTERUL: Scoate din sacoșă ce ai furat! Încet și cu mâinile sus!

MOȘ ION ROATĂ: N-am furat nimic, taică, vai de păcatele mele. Lăsați-mă în pace! Dacă mai trăia nea Decebal, nu se întâmpla așa ceva.

REPORTERUL: Gura! Nu vorbi, că te bag și la tentativă de intimidare! Fir-ați voi să fiți de plozi, de mici vă apucați de furat…

MOȘ ION ROATĂ: Care plod, taică, că am 76 de ani? Când eram eu copil, nea Decebal nu permitea așa ceva, că aveam drepturi pe atunci.

REPORTERUL: Infractorule, singurele drepturi pe care le ai e să nu spui nimic și să taci! Te sfătuiesc să profiți de ele, pentru că tot ce spui va fi folosit împotriva ta. Așa că zi mai repede ce ai în sacoșă și de unde ai furat, ca să am ce folosi împotriva ta!

MOȘ ION ROATĂ: Am iarbă, taică. M-a trimis baba mea să iau zarzavat pentru o ciorbă, dar din pensie abia mi-au ajuns banii să-mi iau o sacoșă. Așa că am cules niște iarbă și-i zic babei că e lobodă.

REPORTERUL: Iarbă? Deci posesie și trafic de stupefiante. Direct cincisprezece ani de pârnaie cu executare silită!

MOȘ ION ROATĂ: Care cincisprezece ani, taică, când eu nu știu dacă prind Revelionul? Unde ești tu, nea Decebale, să vezi unde am ajuns?

REPORTERUL: Spune mai repede de unde ai luat drogurile, că se termină reclamele pe celelalte canale și telespectatorii noștri schimbă postul. Fir-ai tu să fii de infractor juvenil!

MOȘ ION ROATĂ: Nu sunt droguri. E iarba pe care am luat-o din cimitir, unde am loc de veci chiar lângă nea Decebal.

Prin spatele lor trece Păcală târând după el canapeaua lui Făt-Frumos.

REPORTERUL: Deci distrugerea domeniului public și furt din avutul statului. Încă cincisprezece ani! Pușcăria te mănâncă de viu! Nu ți-ar fi rușine, descreieratule? Nu ți-e milă de părinții tăi?

MOȘ ION ROATĂ: Părinții mei s-au dus acum mult timp, taică, pe vremea când nea Decebal era încă în scutece. Dați-mi drumul sau strig după ajutor!

REPORTERUL: Vrei să strigi? Deranjarea liniștii publice! Încă cincisprezece ani, infractorule! O să-ți faci majoratul după gratii în stilul ăsta. Prin buzunare ce ai?

MOȘ ION ROATĂ: Păi ce să am? O unghieră, o sfoară, un săpun, un bon de masă falsificat, doi nasturi și un desen rupestru cu nea Decebal. Bine mai era pe vremea lui, nu ca acum…

REPORTERUL: Unghieră? Are cuțitaș?

MOȘ ION ROATĂ: Are, cum să n-aibă? Că e din aia bună, făcută înainte să vină romanii, când toate erau de calitate.

REPORTERUL: Aha… Deci deținere de arme albe. Încă cincisprezece ani! Cincisprezece și cu cincisprezece și cu… ai destul pentru scaunul electric! Din ăla cu curent de la geamuri, că nu s-a inventat încă electricitatea.

MOȘ ION ROATĂ: Ai înebunit, taică? Păi n-ai văzut că s-a scumpit curentul, de ne aerisim camerele cu geamurile închise? Vai de șalele și de reumatismul meu, că mă nenorocești numai cât mă gândesc la curent…

Prin spatele lor trece Păcală cărând mediumul folosit de Făt-Frumos pentru a comunica cu lumea morților.

REPORTERUL: Te dai bolnav, balaure? Crezi că așa o să scapi de închisoare? Avem un loc special pentru cei ca tine. O să stai printre scursurile societății, printre gunoaiele omenirii, printre cei plini de boli ale căror nume nici nu le poți pronunța. O să mori în chinuri, așa cum meriți, infractor juvenil care ești!

MOȘ ION ROATĂ: Auzi, taică? Dacă mă îmbolnăvesc, cine îmi plătește pastilele până mor în chinuri?

REPORTERUL: Cum adică? Nimeni nu ți le plătește, că încă nu s-au semnat convențiile de la Geneva.

MOȘ ION ROATĂ: Păi dacă mor de vreo boală, cum mai ajung pe scaunul electric ca să mă nenorocească la șale curentul?

REPORTERUL: La asta nu m-am gândit. Hmm… Sigur există o soluție, pentru că sistemul juridic din Imperiul Roman e perfect. Legea e mai presus de toate, chiar și de lege.

MOȘ ION ROATĂ: Și dacă ajung pe scaunul electric, cine plătește curentul? N-ai văzut că și ăsta s-a scumpit? Cum bate vântul puțin, cum se umflă factura, de parcă bate direct în ea. La ce prețuri sunt acum, telespectatorii tăi or să ajungă să se uite la televizor cu lumânarea.

REPORTERUL: Nu-ți face tu griji din astea. Facem o chetă, mai montăm un evantai sau luăm de la politicieni, că la cât curent fură ăia, aerisim un continent întreg cu o singură campanie electorală.

MOȘ ION ROATĂ: Și dacă tot ajung în temniță, poți să-mi anunți baba să mă taie de la întreținere? Aș anunța-o eu dar nu mai avem porumbel voiajor, că ni l-au tăiat când n-am mai avut bani să plătesc factura. De unde să știu că o conversație cu fecioarele alea de la videochat costă mai mult decât un salariu de profesor pe șase luni? Bine mai era pe vremea lui nea Decebal, Zamolxe să-l ierte! Mare om, mare caracter…

Trece din nou Păcală prin spatele lor, cărând în spate ușa lui Făt-Frumos. Reporterul îl vede de această dată, în mod surprinzător.

REPORTERUL: Stai așa, cetățene! Ce faci cu ușa în miez de… dimineață?

PĂCALĂ: Să trăiești, baștane, cu emisiunea ta cu tot! Ce să fac, șefule? Hajut un vecin să se mute la țară, că e grea viața haici, la oraș. Înțelegi cum e, că pari înțelegător după moacă.

REPORTERUL: Înțeleg, cum să nu? Să mai spună cineva că nu sunt alături de oamenii de rând. Eu înțeleg suferințele poporului și îl ajut cât pot, că o să vreau să intru în politică când o să-mi scadă ratingul la televiziune. Cetățene, mă bucur că mai există și oameni cu suflet mare, așa ca tine, care își ajută semenii. (către soldații romani) Ia puneți voi mâna și ajutați-l pe acest om bun, că nu vă plătesc degeaba! (întorcându-se spre Păcală) Spune-mi, cetățene model, știi cumva dacă inculpatul Făt-Frumos este acasă?

PĂCALĂ: Nu e, mânca-i-aș ochii lui rimelați de gagiu mișto, că de hasta îi iau lucrurile. S-a mutat și m-a lăsat pe mine să-i trimit casa pe bucăți prin curier. Dacă mă hajutați și voi, în două ceasuri nu mai rămâne niciun perete din ea.

MOȘ ION ROATĂ: Vezi, fiule, că ăsta îi fură casa flăcăului. Săptămâna asta a mai furat trei. Le asamblează una peste alta la el în curte, că vrea să-și facă palat cu turnulețe. Mai bine oprește-l, că în juma’ de an n-o să mai existe nicio casă prin cetate, ci doar un palat foarte mare.

REPORTERUL: Nimănui nu-i plac turnătorii, așa că mergi la secție. Fir-ai tu să fii de infractor minor, am să curăț eu țara de voi! Și am să ajung salvatorul neamului, poate o să fiu și decorat, poate or să-mi ridice o statuie, poate iau premiul Pulitzer sau măcar jumate din el… Dar mai târziu, că acum trebuie să îl găsesc pe antihristul ăla ca să-i iau o declarație în exclusivitate. (către soldații romani) Băieți, eu mă duc repede să-l predau pe ăsta autorităților, voi ajutați cetățeanul model tot repede, apoi ne întoarcem la căutare. (către camera de filmat) Andreea, predau legătura în studio, că aici avem puțină treabă. Dragi telespectatori, nu schimbați programul, că nici nu știți ce pierdeți! Rămâneți aproape!

Îl ia pe bătrân de mână și pleacă cu el, în timp ce soldații romani cară ușa lui Făt-Frumos. Păcală se întoarce în casă pentru a confisca restul lucrurilor, pedalând pe monociclul moșului.

.

.

ȘCOALA DE GLADIATORI „ZĂ LUDUS” – DIMINEAȚĂ

Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea intră în școala de gladiatori din Ulpia Traiana Sarmizegetusa în timpul antrenamentului de dimineață. Se aliniază în dreptul ușii și caută cu privirea un profesor. Antrenorul școlii îi observă și îi întreabă ce vor.

FĂT-FRUMOS: Bună ziua, bre domn’ profesor! Ne scuzați că am întârziat, dar nu ne-a sunat ceasul biologic, că am uitat să-i setăm alarma aseară. Putem să trecem la locurile noastre?

ANTRENORUL: Cine sunteți voi?!?

GREUCEANU: Noii elevi, boss. Ne-am înscris ieri la școală și ni s-a zis să ne prezentăm azi la cursuri. Dar să știți că eu mi-am uitat tema acasă, pentru că am ascuns-o ca să nu mi-o fure cineva și am uitat unde am pus-o. Dar am făcut-o, pe cuvânt! Toată noaptea am scris la ea, de asta n-am auzit ceasul dimineață.

HARAP-ALB: Și eu mi-am făcut tema, dar mi-a mâncat-o câinele.

PRÂSLEA: Și mie mi-a mâncat tema același câine, că nu s-a săturat cu a lui.

FĂT-FRUMOS: Eu mi-am mâncat-o singur, ca să nu mi-o mănânce câinele lui Harap-Alb. Are niște probleme cu colesterolul și nu are voie decât mâncare la conservă, din aia scumpă. Dacă nu am eu grijă de el, atunci cine?

ANTRENORUL: Ce temă?

GREUCEANU: Aia pentru acasă, boss, că așa se face la școală, nu? Dacă nu ne-ai dat temă nu-i nicio problemă, că oricum n-am făcut-o. Am zis și noi așa, ca să nu ne crezi neserioși din prima.

HARAP-ALB: Adică potaia mea a mâncat-o degeaba? Și pe a lui Prâslea? Mai ales când n-are voie pentru că are probleme cu colesterolul?

 PRÂSLEA: N-ai câine. Ai zis la mișto că ai, ca scuză pentru că nu ți-ai făcut tema.

FĂT-FRUMOS: Acum spui? Adică eu am mâncat-o degeaba pe a mea ca să nu o găsească potaia care nu există? Ptiu, dacă știam, puneam măcar ketchup, că mi s-a aplecat de la ea. Mi-a căzut greu la stomac pentru că am folosit cuvinte grele, ca să impresionez profesorul din prima.

HARAP-ALB: Tu chiar ți-ai făcut tema? Ce muma lui Șaitan ai scris dacă nu am avut temă pentru acasă?

FĂT-FRUMOS: Am scris o compunere, „Cum mi-am petrecut vacanța la țară”. Ceva lacrimogen, cu episoade impresionante și un cumul de sentimente super, cum rar se mai întâlnește. Merit un 10 măcar pentru efort, bre domn’ profesor? Chiar m-am chinuit să-mi storc talentul până a ieșit tot din el.

ANTRENORUL: Băi, voi ce căutați la școala noastră?

GREUCEANU: Păi nu ți-am zis, boss? Vrem să emigrăm în imperiu dacă tot ni s-au deschis granițele.

ANTRENORUL: Și ce-i cu asta?

HARAP-ALB: Și ne trebuie buletine ca să putem circula fără viză. Și dacă tot ne facem buletine, ne-am gândit să ne punem nume romane, ca să se vadă că suntem cetățeni ai imperiului. Eu o să fiu Harapus-Albus, iar ăștia Fătus-Frumosus, Greuceanus și Prâsleaus. Părem romani cu numele astea, este?

ANTRENORUL: Ce treabă au buletinele voastre cu școala asta?

PRÂSLEA: Păi n-au, dar dacă tot emigrăm, trebuie să ne și angajăm unde ne ducem. Și fără școală nu ne angajează nimeni. Eu am făcut mai demult un an dar m-am lăsat în clasa a doua, că eram prea deștept. Dacă știam, stăteam până îmi luam diploma. Dar dacă n-am știut, trebuie să o iau de la început.

GREUCEANU: Boss, ăștia n-au școală, dar eu am fost puțin pe acolo și am trecut prin ea ca cioara vopsită prin apă, adică n-am avut probleme. Și mi-au și rămas în cap multe lucruri folositoare. De exemplu, la Gramatică am învățat despre hiperboală, metamforă sau epitaf ori epicentru, nu mai știu exact. Din Literatură încă îmi amintesc poezia „Lucea Farul din Alexandria” și „Capra cu trei nurori”, care ar putea fi „Soacra cu trei iezi”, că era cam complicată povestea și nu am înțeles-o foarte bine. La Geometria Daciei am aflat unde sunt Muntele lui Venus, Apa Sâmbetei și Pădurea Spânzuraților. Istoria mi-a plăcut, așa că am învățat-o pe toată, de la domniile funariote, răscoalele iobagilor și ioscoților sau rezoluția pașoptistă până la Mircea cel Bătrân și merele de aur, Mihai Viteazomanul și Ștefan cel Moale. Matematica mi-a cam dat de furcă, sincer să fiu. Păi la ce îmi folosește mie să știu de acolade pătrate, integrame simple sau diabetul cercului circumcis? Nici la Religie nu m-am descurcat prea rău, că eram singurul care știa de Arcul lui Noe și de sfintele hoaște ale Sfântului Așteaptă. La Sport eram cel mai tare. Făceam de toate: săritura în lățime, flotări fără mâini, genuflexiuni cu genunchii la spate, săritura în cap de pe loc, o mie de milimetri garduri, fotbal fără minge, polo pe iarbă, baschet subteran și handbal nautic. Totuși nu toți se descurcă la fel de bine ca mine, așa că propun să se facă niște modificări în programă. În primul rând să se dea examen de admitere și la facultățile mintale. Iar în al doilea, să fie scos de la bac Mihai Eminemscu, pentru că nu sună foarte bine poezii despre plopi fără soț pe hip-hop. O fi chestie de gusturi, dar mie chiar nu-mi place aia cu „Ce te legeni, codrule, la mine-n cartier / De parcă ți-a luat mumă-ta domeniu forestier? / Bate vântul frunza-n dungă, scoate toți banii din pungă, / Bate vântul dintr-o parte, hai să o dăm parte-n parte”. Pe o manea merge bine dar pe hip-hop nu prea, hai să fim serioși.

Antrenorul își dă o palmă peste ochi, apoi oftează adânc.

ANTRENORUL: Măi tâmpiților, vouă vă trebuie o școală gimnazială. Aici e o școală de gladiatori. Înțelegeți?

HARAP-ALB: Nu prea. Asta e cu studii superioare sau ce are?

GREUCEANU: Să nu-mi zici că am ajuns la facultate! Deci nu! Totul are o limită! Mă chinui și fac patru clase, dar la facultate nu mă duc nici mort! Păi ce, să ajung rușinea familiei? Chiar în halul ăsta am decăzut?

ANTRENORUL: Diferența e că aici învățați să luptați, după aia vă bateți în arenă.

HARAP-ALB: Cu profesorul dacă nu ne trece?

ANTRENORUL: Nu, cu alți gladiatori!

FĂT-FRUMOS: La teză sau așa, când ne scoate la tablă?

ANTRENORUL: Nu dați nicio teză! Aici învățați să luptați și apoi muriți în arenă pentru distracția publicului!

GREUCEANU: Eu am zis că prea multă școală te omoară, dar parcă aici e cam exagerată treaba. Boss, eu dacă aduc scutire pot să chiulesc de la ultima oră?

FĂT-FRUMOS: Și eu mă simt cam rău de la stomac. Mă învoiți și pe mine măcar azi?

ANTRENORUL: Ați semnat înscrierea, nu plecați nicăieri! Treceți la antrenamente până nu pun biciul pe voi! Apropo, gladiatorii sunt sclavi, deci și voi sunteți sclavi de azi înainte. Hai, în careu adunarea!

PRÂSLEA: Nene, trebuie să fim toți sclavi în același timp sau putem pe rând? De exemplu, azi nenea Greuceanu e sclavul meu și Făt-Frumos al talibanului, mâine e invers, adică Făt-Frumos al meu și Greuceanu al talibanului și tot așa. Ar fi mai corect cum zic eu, ca să nu fim sclavi fără stăpâni. Și decât să ne stăpânească niște străini, mai bine ne stăpânim între noi, nu?

Toți patru primesc câte o lovitură de bici de la antrenor, ceea ce îi convinge să înceapă antrenamentul fără comentarii. Câte o mie de flotări pentru încălzire.

GREUCEANU (gâfâind): Doar v-am zis să chiulim azi, dar voi nu, că să stăm măcar cât se face prezența. Așteptați voi să copiați de la mine la lucrare, că nu vă dau nimic. După vacanță nu mă mai prindeți pe aici, că pe mine școala asta deja a început să mă nenorocească. Dacă mă trimit și la olimpiade, vă exmatriculez pe toți înainte să se sune. Să nu ziceți că nu v-am avertizat, tocilarilor, ușura-m-aș în coronițele voastre de premianți!

.

 .

FORUMUL CETĂȚII ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – ZI

Aproape toată populația cetății s-a adunat în Forum, inclusiv reporterul cu cameramanul său, care filmează. În mijloc, la tribună, se află guvernatorul Pilat din Pont și centurionul Colosseum. E același centurion din capitolele precedente, dar cu un nume diferit, ca de obicei. Guvernatorul face publicului semn să tacă, apoi ia cuvântul.

GUVERNATORUL PILAT (strigând): Bunus zius, tuturorus! Sunteți toți aicius? Să strige cine nu e!

Nimeni nu spune nimic.

GUVERNATORUL PILAT: Bunus, deci putemus să începemus. V-am chematus aici pentru o conferință de presă, pentru că trebuie să avemus o declarație oficială ca răspunsus la informațiile care au ajunsus recentus în spațiul publicus. Iar răspunsul nostru este că…

CENTURIONUL COLOSSEUM: Nu avem nimicus de declaratus la momentul de față.

GUVERNATORUL PILAT: Ba avem, mă, ce ai? Crezi că i-am chematus pe oamenii ăștia aici ca să nu le spun nimicus? Am pregătitus o declarație oficială, dar o să o spun la sfârșitus. Să începemus cu întrebările. Mâna susus cine are o întrebare!

Meșterul Manole ridică mâna.

GUVERNATORUL PILAT: Da, cetățeanul cu bască de tractoristus. Spuneți!

MEȘTERUL MANOLE: Despre ce să avem întrebări?

GUVERNATORUL PILAT: O întrebare foarte bunus. Clară, concisă și la obiectus. Însă, din păcate…

CENTURIONUL COLOSSEUM: Nu avem nimicus de declaratus la momentul de față.

GUVERNATORUL PILAT: Ba avem, mă, n-auzi? De asta le-am zisus să pună întrebări. Următorul!

Călin Nebunul ridică mâna.

GUVERNATORUL PILAT: Da, cetățeanul care pare nebunus de la distanța asta. Spuneți!

CĂLIN NEBUNUL: Aceeași întrebare ca antevorbitorul meu. Despre ce să vă punem întrebări?

CENTURIONUL COLOSSEUM: Nu avem nimicus de declaratus la momentul de față.

GUVERNATORUL PILAT: Bă, abține-te, că începi să mă calci pe nervi! Cetățene care pari nebunus, am răspunsus la întrebarea asta înainte. Deci puteți să întrebați despre informațiile care au ajunsus recentus în spațiul publicus.

PĂCALĂ: Ce informații, mânca-ți-aș coroana de dafin de pe chelie?

CENTURIONUL COLOSSEUM: Tu n-ai ridicatus mâna, deci întrebarea ta nu se pune.

Guvernatorul se uită urât la el.

CENTURIONUL COLOSSEUM: Ce? De data asta n-am zis că nu avem nimicus de declaratus. Am zis doar că ridicatul mâinii e importantus, ca să nu fie haosus.

PĂCALĂ: De ce să ridicăm mâinile, ciumegule? Ne harestezi cumva? Să-mi vină havocatu’, că mă leagă gaborii nevinovat și-mi lasă puradeii orfani și de tată, și de mumă!

GUVERNATORUL PILAT: Cetățene coloratus, vă rogus să vă calmați, că nu vă arestează nimeni. Dar, într-adevărus, pe viitorus ar fi bine să ridicați mâna înainte de a adresa o întrebare.

PĂCALĂ: Să le ridice hăia care le hare libere. Unii dintre noi hare mâinile ocupate la înghesuială, că cineva mai tre’ să și muncește în țara hasta!

MEȘTERUL MANOLE: Da, are mâinile ocupate cu buzunarele noastre…

PĂCALĂ: Calomnie și mărturie mincinoasă, domnu’ judecător! Să fie condamnat pentru sperjur, că induce juriul în eroare! Și să se consemneze că nu bag mâinile decât în buzunarele mele, ca să mi le hapăr de hoți. Nu vreți să știți ce fel fură hăștia pe aici. La înghesuiala trecută mi-au furat și buzunarele, de nu mai hare pe unde să-mi bată vântu’! Și hăsta bătea mai ceva ca gaborii, de mă lăsa mereu cu vânătăi, iar hacu’ doar îmi dă două palme și pleacă. Păi e normal hașa, onorată instanță? Io cum mai hajung în Rai fără bătaia care e ruptă din el?

CENTURIONUL COLOSSEUM: Nu avem nimicus de declaratus la momentul de față.

ILEANA COSÂNZEANA: Băi, ia terminați-o cu prostiile și lăsați-i pe ăștia să zică ce vor de la noi! Ce întrebări vreți, mă? Ce informații au ajuns în spațiul public și de ce ar trebui să ne pese?

GUVERNATORUL PILAT: O întrebare excelentus și asta! Și chiar pot să răspundus la ea! Informațiile care au ajunsus în spațiul publicus sunt despre cetățeanul Făt-Frumos, despre care presa a spus că este fiul lui Satan și că o să aducă sfârșitul lumii. Despre asta puteți să întrebați orice.

ILEANA COSÂNZEANA: Dar nu ne pasă! Ce treabă avem noi cu ăla și cu tac-su? Poate să fie și fiul mă-sii din partea mea, de ce ne-ar interesa copacul lui genealogic? Ce, suntem cumva botaniști și nu știam?

GUVERNATORUL PILAT: Nu credus, dar dacă aduce Apocalipsa, cred că ne afectează cumva pe toți.

MEȘTERUL MANOLE: Cine, domnule? Prostovanul ăla? Ultima oară l-am văzut plângând într-un magazin că a rămas blocat acolo după ce a împins ușa de la intrare în loc să o tragă. Ăsta să aducă sfârșitul lumii? Doar dacă se sinucide lumea în brațele lui și nici așa nu sunt sigur.

CENTURIONUL COLOSSEUM: Nu avem nimicus de declaratus la momentul actualus.

GUVERNATORUL PILAT: Parcă ți-am zisus să renunți la asta! Ești tare de urechi sau greu de capus?

CENTURIONUL COLOSSEUM: Am renunțatus la aia iar asta e o afirmație nouă. Că n-am mai zisus de momentul de față, ci de cel actualus, ceea ce e altceva.

Reporterul ridică mâna.

GUVERNATORUL PILAT: Da, cetățene reporter de la televiziunea zeilor. Ce întrebare aveți?

REPORTERUL: Știați de legătura dintre Făt-Frumos și îngerul decăzut Lucifer? Știați de planul lui malefic de a distruge lumea? Ați conspirat cu el pentru îndeplinirea acestui plan? L-ați ajutat să conceapă planul? Faceți parte din grupul lui infracțional organizat?

GUVERNATORUL PILAT: Nu, ferească Jupiter Optimus Maximus! Nu am știut nimicus și nici nu voi ști vreodată! Și nici nu m-am întâlnitus niciodată cu el în particularus, deci nu pot fi asociatus cu asemenea personaje sau grupuri ilicite!

REPORTERUL: Deci susțineți că nu ați avut niciodată o întâlnire privată cu inculpatul, corect? În cazul ăsta, vă anunț că avem imagini cu el și dumneavoastră în fața ușii dumneavoastră, filmate nu demult cu camera ascunsă. Regia, vă rog să afișați imaginile pe ecran. Cum comentați, domnule guvernator?

GUVERNATORUL PILAT: Ăstea suntus de astă iarnă, cândus a venitus cu colindul la mine la ușă. I-am deschis, a cântatus, i-am datus cojile de la două nuci și a plecatus. Atâtus și nimicus mai multus! Dacă așa e tradiția pe aici prin Dacia, ce era să facus? Să nu-i deschidus?

REPORTERUL: Dar tocmai ați declarat că nu l-ați întâlnit niciodată în privat iar imaginile noastre demonstrează că ați mințit. De ce mințiți, domnule guvernator? Aveți ceva de ascuns? Ce ascundeți, domnule guvernator?

Guvernatorul se uită la centurion, așteptând să intervină, însă acesta se face că plouă.

GUVERNATORUL PILAT (către centurion): Când trebuie nu te bagi, nu? Acumus era momentul perfectus să zici prostia aia cu nimicus de declaratus.

CENTURIONUL COLOSSEUM: Acumus ai nevoie de mine? Hai că te salvezus, că fără mine ai fi mâncatus. Cetățene reporterus, fără comentarii. Altă întrebare!

REPORTERUL: Domnule guvernator, ancheta noastră arată că ați fost pus în funcție aici de partidul de la guvernare, chiar dacă nu aveați competențele necesare. Cum comentați?

CENTURIONUL COLOSSEUM: Fără comentarii. Altă întrebare!

REPORTERUL: Cum credeți că va afecta acest scandal de nepotism politic viitoarele alegeri? Credeți că veți mai fi votat de cetățenii acestei urbe sau vă veți păstra postul prin fraudă electorală?

CENTURIONUL COLOSSEUM: Fără comentarii. Altă întrebare!

REPORTERUL: Cum credeți că va reacționa partidul care v-a instalat în această poziție de putere când va afla că ați făcut afaceri pe ascuns cu diferite firme locale, însă nu ați trimis un comision gras partidului, așa cum se obișnuiește?

GUVERNATORUL PILAT: Fără comentarii. Altă întrebare!

CENTURIONUL COLOSSEUM (către guvernator): Ai făcut afaceri pe ascunsus? Unde e partea mea?

GUVERNATORUL PILAT: Altă întrebare!

CENTURIONUL COLOSSEUM: Așa deci? Cetățene reporterus, am de făcutus o dezvăluire în directus la TV. Vreau să știe toată lumea că l-am văzut cu ochii mei pe guvernatorus luând șpagă pentru a acorda licență de funcționare unor bodegi cu păcănele în interiorul unor școli gimnaziale! Și că a datus niște tunuri imobiliare cu locuințe de la periferia cetății, pe care le-a cumpăratus ieftinus, apoi le-a transformatus în clădiri istorice pentru a le crește valoarea și a le vinde mai scump! A vândutus și copii la chinezi, ca să lucreze în fabrici de adidași, și le-a făcutus contracte de adopție ca să credemus că au fost înfiați! La toate am fost martor ocularus și pot depune mărturie și în instanță dacă se ajunge la procesus!

PĂCALĂ: Iar lumea mă crede pe mine hoțu’ cetății. Bravo, ciumegule! E frumos hașa, mânca-ți-aș talentu’ de ciorditor?

GUVERNATORUL PILAT: Minte, domnule, nu e adevăratus! Nu am făcutus nimicus ilegalus în tot mandatul meu de aici! Am fost mereu cinstitus și așa voi rămâne, indiferentus câte dovezi or să apară împotriva mea! Gata cu întrebările, vă mulțumescus pentru prezență! Nu mai am nimicus de declaratus la momentul de față! Deci valea acasă!

Guvernatorul părăsește Forumul, urmat îndeaproape de centurion.

REPORTERUL: Doamnelor și domnilor, mi se transmite în cască să las ancheta politică și să mă întorc la subiectul zilei, așa că o să cer prin jur detalii despre așa-numitul Făt-Frumos, dacă ăsta o fi numele lui adevărat. Ia să vedem cine e primul. Doamnă, spuneți-mi câte ceva despre el din câte știți, din câte ați auzit.

ILEANA COSÂNZEANA: Suntem în direct?

REPORTERUL: Da, doamnă. În direct și în reluare simultan. Și cu o săptămână înainte pe platforma noastră online, la care nu se abonează nimeni. Spuneți, că vă vede toată lumea.

ILEANA COSÂNZEANA: Așa nearanjată mă dai la televizor? Stai aici, că mă duc să mă aranjez. Nu pleca până mă întorc, că jar mănânci!

Ileana fuge acasă pentru a-și schimba ținuta și machiajul. Se apropie de reporter sora ei, Iana Sânziana.

IANA SÂNZIANA: Bună ziua. Vă pot da eu detalii despre el. Ce vreți să știți?

REPORTERUL: Spuneți-ne orice, că tot mapamondul vrea să afle cât mai multe despre fiul Satanei, cel mai în vogă personaj la ora actuală.

IANA SÂNZIANA: V-aș spune dar nu știu, că nu-l cunosc personal pe băiatul ăsta. Am auzit de la soră-mea câte ceva, dar nimic de bine, că ea a avut treabă cu el.

REPORTERUL: Incredibil, doamnelor și domnilor! Iată ce informație de ultimă oră tocmai am primit doar aici, la Irealitatea TV! Antihristul a avut o amantă, care e nimeni alta decât sora doamnei de aici! Cine e sora dumneavoastră, doamnă?

IANA SÂNZIANA: Domnișoară, nu doamnă. Iana Sânziana mă numesc și sunt singură, romantică, bună gospodină și cuminte, caut iubit care să mă plimbe prin străinătate, că m-am plictisit de sărăcia asta de țară. Locuiesc pe strada Gonoreei la numărul 69 și vă aștept pe toți cei interesați să ne cunoaștem, să socializăm și să ne scăpăm reciproc de singurătate. Dar să aveți câte zece galbeni la voi, că nu scad tariful mai ales în perioada asta de recesiune.

REPORTERUL: Doamnă, ziceți despre sora dumneavoastră, nu vă faceți reclamă, că nu suntem la rubrica de matrimoniale.

IANA SÂNZIANA: La soră-mea e douăzeci de galbeni, că ea are mai multă experiență. Așa zice ea, deși eu am învățat-o tot ce știe. Și ea stă tot la aceeași adresă, că locuim împreună.

REPORTERUL: Nu asta, spuneți-ne despre relația dumneaei cu inculpatul. Ceva picanterii, intimități, fetișuri, perversiuni, chestii din astea care ne aduc rating. Nu contează că se uită copiii la ora asta, ziceți tot și cenzurăm noi ce e cazul.

IANA SÂNZIANA: Păi ce să vă spun? Cică au avut o relație acum mult timp dar n-au consumat-o, că el a vrut să se păstreze până la nuntă. N-o să fie nicio nuntă, că ea nu s-ar mărita în veci cu un asemenea băbălău, dar el încă speră.

REPORTERUL: Senzațional, stimați telespectatori! Antihristul e virgin și și-a obligat și iubita să rămână fecioară! Câtă lipsă de moralitate poate exista în copilul unui demon?

IANA SÂNZIANA: Bine, ea nu e fecioară nici măcar după zodie, dar el așa crede. Probabil o să fie o nuntă, dar nu cu prostovanul ăla, ci cu prietenul lui terorist, care ne ia pe toate trei în haremul lui. Avem o slăbiciune pentru arabi dar nu știu de ce. Probabil pentru că au mulți bani, petrol și cămile, sau poate pentru sufletele lor pure.

REPORTERUL: Pe care toate trei vă ia în harem?

IANA SÂNZIANA: Păi mai avem o soră, Geta-Daca. Nu ies trei la numărătoare?

REPORTERUL: Dar n-a fost omorâtă de demonul care a posedat-o pe Ileana Cosânzeana nu demult? Decapitată chiar, dacă îmi amintesc bine?

IANA SÂNZIANA: Nu contează, teroristul nu e pretențios și o ia așa. Cum ziceam, e sufletist băiatul. Mai rar așa ceva.

REPORTERUL: Senzațional, doamnelor și domnilor, iată ce întorsătură de situație! Lovitură de teatru în cazul amantei Antihristului! Se mărită cu unul dintre prietenii lui, trădându-l pe față! Domnule cu bască, ce părere aveți despre această trădare?

MEȘTERUL MANOLE: Domnu’ reporter, asta demonstrează că femeile nu pot fi de încredere și că ar trebui puse din timp la locul lor. Adică într-un perete, că de acolo nu pot trăda.

REPORTERUL: Vorbiți din experiență proprie sau din misoginism?

MEȘTERUL MANOLE: Din imaginație, domnu’ reporter, că așa îmi imaginez eu că s-ar putea rezolva problema cu femeile care trădează. De unde atâta experiență proprie? N-am așa ceva, că nu sunt însurat.

CĂLIN NEBUNUL: Cum nu? Doamna Ana ce e?

MEȘTERUL MANOLE: O prietenă și doar atât.

CĂLIN NEBUNUL: Minte, domnule reporter special! E însurat cu doamna Ana, pe care a zidit-o în casa lor. Am auzit-o eu vorbind din perete când am fost odată la ei în vizită.

MEȘTERUL MANOLE: Nu-i adevărat! Pentru că obișnuiesc să vorbesc cu pereții, nu e politicos să-mi răspundă și ei din când în când?

CĂLIN NEBUNUL: Parcă eu eram nebunul în povestea asta. Ce faci, îmi furi postul? Știi cât am muncit pentru poziția asta? Cam cât ai muncit tu să o zidești pe doamna Ana.

REPORTERUL: Se pare că tocmai am descoperit un caz de crimă cu premeditare aici, un caz beton, dacă tot vorbim de zidit. Revenim cu detalii imediat după o scurtă pauză publicitară. Nu schimbați canalul, că ne întoarcem în câteva momente!

.

.

ȘCOALA DE GLADIATORI „ZĂ LUDUS” – ZI

În pauza mare gladiatorii iau masa de prânz. Nemuricioșii se așează la coadă pentru a-și primi hrana, însă sunt goniți de gladiatori.

SPARTACUS: Gladiatorii mănâncă primii, recruții la urmă! Când o să deveniți bărbați o să meritați să mâncați cu noi. Până primiți însemnul școlii, la coada cozii cu voi!

FĂT-FRUMOS: Păi cum facem să primim semnul ăla?

Gladiatorii râd, chiar dacă nu e nimic amuzant în întrebarea Fătului.

SPARTACUS: Trebuie să dați un test mâine. Dacă îl treceți, primiți însemnul și deveniți gladiatori. Dacă nu supraviețuiți, absolviți mai devreme.

PRÂSLEA: Ce fel de test? La ce materie?

SPARTACUS: La bătaie. O să vă luptați cu gladiatori experimentați pentru a arăta că ați învățat ceva și că meritați să stați alături de noi.

GREUCEANU: Ptiu, după ce că trebuie să ne batem, ne mai dau și de învățat…

HARAP-ALB: Lasă, mă, că îmi pregătesc eu o fițuică și te las să copiezi de la mine.

FĂT-FRUMOS: Osama, îmi dai și mie, nu fi egoist.

HARAP-ALB: Îți dau, habibi, cum să nu? Ce nu fac eu pentru frații mei infideli? Dar vezi că eu nu știu să scriu decât în arabă, așa că apucă-te de învățat limba până mâine, că nu stau să-ți și traduc.

FĂT-FRUMOS: Normal, mă. O învăț pe toată în noaptea asta, că n-are cum să fie chiar atât de grea.

Se termină rândul iar Nemuricioșii ajung în față. Bucătarul le dă câte un castron cu terci care arată dubios. Cei patru se duc în spatele sălii de mese și încep să mănânce, iar gladiatorii izbucnesc în râs. Prâslea scuipă mâncarea.

PRÂSLEA: Nu mâncați, că au făcut pipi în terci!

Făt-Frumos și Greuceanu scuipă mâncarea din gură și își trântesc castroanele de pământ. Harap-Alb continuă să mănânce liniștit. Toți se uită la el scârbiți.

HARAP-ALB: Ce? Aaa… Nu, mă. Am făcut schimb cu unul când nu era atent. Ăsta e castronul lui, nu ăla cu pipi de gladiator. Cel puțin așa cred, că l-am schimbat de mai multe ori și nu mai știu pe care l-am luat.

BUCĂTARUL: Cred că n-ai înțeles bine. A făcut unul pipi în cazanul cu terci, nu doar în castroanele voastre. Eu i-am zis că e prea mult aceeași glumă în fiecare zi, dar dacă lui încă i se pare amuzant, ce pot să-i fac?

Toți gladiatorii scuipă mâncarea și se ridică supărați de la mese. Greuceanu scoate o eugenie din buzunar și începe să o mănânce. Tovarășii lui îl privesc pofticioși.

GREUCEANU: Ce vă uitați așa, mă? Știți doar că nu plec de acasă fără pachet. Doar nu era să mă satur cu laptele și cornul ăstora, nu? Vreți și voi? V-aș da, dar nu mai am decât vreo sută, că am plecat în grabă dimineață. Vă dau câte una dar să nu mai cereți, că nu mai vedeți altele.

Își mănâncă eugeniile care nu le ajung nici la o măsea, apoi ies în curtea de antrenament. Făt-Frumos i se plânge antrenorului că nu poate face efort fizic pe stomacul gol. Ceilalți trei aprobă, Greuceanu încă molfăind eugenii.

ANTRENORUL: Recruți, ce se află sub picioarele voastre?

Făt-Frumos flutură energic două degete, ca la școală. Antrenorul îi face semn că poate răspunde.

FĂT-FRUMOS: Pământ, bre. Hai că asta a fost simplă. 10 cu felicitări! Mulțumesc!

GREUCEANU: Nu mă, e… țărână? Din asta… cum îi zice? Praf! Nu, țărână, am zis bine prima oară. Nu?

HARAP-ALB: E praf saharian, infidelule. Îl recunosc dintr-o mie. E parte din sângele meu, n-am cum să nu-l știu.

PRÂSLEA: N-are nicio treabă Sahara cu Arabia, nene Osama. Eu aș zice că e nisip, dar cred că e o întrebare capcană. Deci nici nisip nu e… Atunci ce? Gazon camuflat? Asta e, domn’ profesor? Am nimerit-o?

ANTRENORUL: Spartacus, ce se află sub picioarele tale?

SPARTACUS: Pământ sacru, domnule antrenor. Udat cu lacrimi de sânge.

ANTRENORUL: Lacrimile voastre, sângele vostru. Ați înțeles, recruți?

GREUCEANU: Nu prea, boss. Vrei să ne bați până plângem și sângerăm în același timp? Ce fel de școală e asta? Unde s-au dus vremurile cu statul în genunchi pe coji de nucă?

FĂT-FRUMOS: Și ce legătură are bătaia cu mâncarea pe care n-am mai prins-o de nu putem să ne antrenăm cu mațul gol, cum v-am zis?

HARAP-ALB: Poate vrea să plângem de foame, dar nu mă prind și cum am putea sângera de foame. Doar la stomac dacă facem ulcer.

ANTRENORUL: Până veți primi însemnele școlii, veți plânge și veți sângera pe acest pământ sacru. De foame, de durere, de somn, de orice. Și după ce veți trece testul veți plânge și veți sângera și mai mult, dar o veți face ca bărbați, nu ca recruți.

PRÂSLEA: E cam deprimantă școala asta, dar probabil așa or fi ăstea de stat, că la ălea particulare nu cred că plâng și sângerează elevii care plătesc taxe mari. Mă rog, ce avem de pregătit pentru test? O să fie oral sau scris? O să fie test grilă? În ce manual și la ce pagină găsim subiectele dacă vrem să fim tentați să copiem, deși promitem că nu o să facem asta?

ANTRENORUL: Fiecare dintre voi va lupta împotriva unui gladiator experimentat. Adică Spartacus, campionul nostru, și alți trei foști campioni, Crixus, Gannicus și Oenomaus. Cine supraviețuiește, va primi însemnul și va deveni gladiator. Dar, după câte am văzut până acum, o să muriți toți patru. Antrenați-vă până la test dacă vreți, deși cred că e inutil, pentru că nu puteți îngrășa porcul în Ajun.

PRÂSLEA: Cum să nu? Uitați-vă la nenea Greuceanu. Ieri dimineață era numai piele și os. Aseară l-am îndopat și uite acum cât a ajuns. Doi metri în lățime și un sfert de tonă în greutate. Iar asta pe Marte, unde gravitația e doar o treime din cea de pe Pământ. Deci se poate îngrășa porcul în Ajun cu puțină ambiție.

Se ferește rapid de palma lui Greuceanu, care îl nimerește involuntar pe Făt-Frumos peste ochi. Văzându-și rimelul întins, Fătul începe să plângă mai mult de ciudă decât de durere, pentru că era un rimel scump.

ANTRENORUL: Cu lacrimile ați rezolvat-o, a mai rămas sângele. Pe care o să-l vărsați cu siguranță mâine la test, când veți muri. Aia e! Toată lumea cu șanse să prindă ziua de poimâine, înapoi la antrenament! Restul, începeți să vă săpați gropile de pe acum, ca să nu ne mai obosim noi mâine.

Nemuricioșii se apucă de săpat în fundul curții de antrenament, lângă toalete. Timp în care își reevaluează viitorul în școala de gladiatori.

PRÂSLEA: Măi fraților, eu zic că ar trebui să o cam ștergem de aici, că școala nu prea e de noi. Mă așteptam să fie greu, dar bătaie și ușurare în mâncare parcă e prea de tot. Până și la pârnaie sunt condiții mai bune decât aici.

HARAP-ALB: Aș pleca de aici dar la pârnaie nu merg, să știi.

FĂT-FRUMOS: Bine, mă, plecăm, dar cum? Nu vezi că poarta e închisă și păzită încontinuu? N-avem cum să ieșim de aici, așa că ne așteaptă măcelul de mâine. Și sunt prea tânăr ca să mor sau ca să plâng!

PRÂSLEA: Nu mori, nene, că ești nemuritor. Ai uitat?

FĂT-FRUMOS: Nu mor de tot, dar pe dinăuntru mor de fiecare dată când îmi strică cineva machiajul, coafura sau manichiura. Știi cât muncesc ca să am grijă de mine? Și cât mă costă toată întreținerea asta? Iar ăștia vor să se ușureze în munca mea ca în terci? Așa ceva nu accept! Trebuie să ieșim de aici! Dar cum?

GREUCEANU: Luăm paznicii prin surprindere și îi batem când nu se așteaptă, apoi spargem poarta cu piciorul și fugim. Bine, nu fugim, că o să fim deja obosiți de la bătaie și prea mult efort nu face bine la sănătate. Și nici poarta nu o spargem cu piciorul, că pare cam groasă. Mergem încet după ce îi batem pe paznici și îi obligăm pe ei să descuie poarta.

HARAP-ALB: Ce să batem noi, câine obez? Ai luat-o razna de tot? Dacă ăștia păzesc gladiatori care sunt bătăuși de meserie, înseamnă că sunt capabili să bată și gladiatori. Adică din noi nu au ce fuma. Am fi putut încerca să dăm o gaură în zid dar mi-au confiscat dinamita, așa că ne trebuie un plan fără jihad, că nu am cu ce. Aș putea încerca să cooptez paznicii în celula mea teroristă, apoi să îi conving să moară într-un atentat sinucigaș, iar noi să plecăm după aia, când nu mai are cine să ne oprească. Dacă mă lăsați câteva luni, îi conving până la urmă.

FĂT-FRUMOS: Care câteva luni, mă? Noi trebuie să evadăm până la testul de mâine! Ne trebuie o soluție acum!

PRÂSLEA: Cred că am eu o idee…

GREUCEANU: Pleacă, muceo, că tu ești prost. N-ai ce idei să ai.

PRÂSLEA: Nu eram atât de prost când m-a dus capul să te leg de pat în timp ce dormeai, apoi să te sufoc cu propriile tale izmene. Chiar am o idee pentru a scăpa de aici, dar cred că e cam riscantă.

HARAP-ALB: Dacă ai reușit să-i atingi umflatului izmenele, orice alt risc e floare la ureche. Ia zi, ce idee ai?

PRÂSLEA: Singuri nu putem scăpa de aici, asta e clar. Dar am putea dacă am convinge gladiatorii să se răzvrătească și am evada odată cu ei.

FĂT-FRUMOS: Să-i convingem pe ăștia care nu ne suportă să își riște viețile fără un motiv bun? Sigur o să meargă. Mai multe șanse am avea să îi batem mâine pe campioni.

GREUCEANU: Eu chiar am, dar la voi nu bag mâna în foc.

PRÂSLEA: Nu trebuie să-i convingem pe toți, ci doar pe campion. Dacă Spartacus ne ascultă, toți ceilalți or să-l urmeze. Trebuie doar să ne pregătim niște argumente convingătoare până la testul de mâine, cu care să îl convingem. Iar dacă gladiatorii se revoltă, avem și șansa să scăpăm țara de romani. O să trimit chiar acum mesaje tuturor cunoscuților noștri din cetate să îi chem la o răscoală împotriva cotropitorilor, o să trimit mesaje și dacilor liberi din Moldova să vină să atace în același timp, și astfel o să-i învingem pe romani, care nu or să ne poată face față. Sigur o să reușim, că e un plan mai mult ca perfect. Cât de greu poate să fie să îi aducem pe toți la luptă împotriva unui singur dușman comun?

.

.

LUMEA DE DEDESUBT – ZI

Reporterul ia declarații câtorva indivizi care se îngrămădesc în fața camerei de filmat.

NEFERTITI (fantomă, fostă regină a Egiptului): Eu l-am cunoscut pe băiatul ăsta și de la început am observat că e cam dubios. În primul rând pentru că purta machiaj de seară ziua, iar în al doilea rând pentru că îmi trimitea papirusuri de dragoste după ce am vrut să-l omor. Auzi la el, ce tupeu! Voia să participe împotriva mea la un concurs de frumusețe! Păi cum să nu vreau să-l arunc la lei, crocodili, hipopotami și vaci nebune pentru asemenea sacrilegiu?

ANGELINA MERKEL (fantomă, fostă vrăjitoare și împărăteasă a Germaniei): Împotriva mea chiar a concurat la Miss Oktoberfest, când eram împărăteasa Germaniei. Din cauza lui am pierdut concursul! Mă rog, nu am pierdut, ci doar nu am câștigat, dar e cam tot aia. Din cauza lui a trebuit să fac terapie și să încep un război mondial! El e de vină pentru tot!

ALBĂ-CA-ZĂPADA (fantomă, fostă prințesă și Miss Oktoberfest): Ți-e ciudă că am câștigat eu, recunoaște. Așa ai fost mereu, invidioasă pe frumusețea mea. De asta ai și vrut să mă omori.

ANGELINA MERKEL: Eu invidioasă? Pentru că te-ai culcat cu juriul ca să câștigi? Nici vorbă! N-am cum să fiu invidioasă pe un concurs aranjat. Mai facem unul aici dacă te ține, dar de data asta fără juriu, ca să nu mai trișezi. Să voteze publicul telespectator. Ia zi, reportere, cât spațiu de emisie ne dai pentru un concurs de miss?

REPORTERUL: Vorbiți cu cei de la departamentul de marketing, că nu e televiziunea lui tata. Dar iată că avem un nou scandal aici! Concursul de Miss Oktoberfest a fost fraudat? Prințesa s-a culcat cu membrii juriului pentru a o învinge pe regină? Oare și alegerile electorale s-au fraudat la fel? Cu cine se culcă politicienii din Germania pentru a câștiga funcții politice?

HAMLET (fantomă, fost prinț viking): Nu știu cum e în Germania, dar la noi în Danemarca a fost o fraudă din asta. Ragnar Lotbrok l-a ucis pe tatăl meu și i-a luat tronul, deci a fi sau a nu fi fraudă, aceasta-i întrebarea.

REPORTERUL: Regele Ragnar s-a culcat cu tatăl dumneavoastră pentru a-i lua tronul? Senzațional, dragi telespectatori!

HAMLET: Nu, mă, l-a omorât pentru a-i lua tronul.

REPORTERUL: S-a culcat cu el după ce l-a omorât? Asta e și mai senzațional! Iată, doamnelor și domnilor, cum primim informații de ultimă oră în exclusivitate doar aici, la televiziunea noastră! Iată cum fraudele electorale ascund nu doar crime, ci și cazuri incredibile de necrofilie! Spuneți-mi, domnule prinț, este adevărat că la acest act sexual necrofilic a participat și infractorul Făt-Frumos? Sau măcar că l-a instigat la această faptă inumană pe regele Ragnar?

HAMLET: Nu, mă, ce ai? Făt-Frumos nici nu era în Danemarca atunci când s-a întâmplat asta. A venit mai târziu.

REPORTERUL: A venit pentru a admira rezultatele planului său satanist din Danemarca! Incredibil! Personajul ăsta chiar e hotărât să aducă sfârșitul lumii și a început cu moralitatea, pe care o vrea dispărută complet din inimile și sufletele copiilor noștri! Ce îmi mai puteți spune despre el?

CAPRA CU TREI IEZI (fantomă, fostă animal): Eu vreau să spun că mi-a mâncat doi dintre cei trei iezi odată, când nu eram acasă.

REPORTERUL: Șoc și groază! Bestia cu chip de om a mâncat carne în post! Și nu puțină, ci doi iezi întregi, probabil cu tot cu oase! Așa ceva…

CAPRA CU TREI IEZI: Păi nu era carne, că iezii mei erau fantome. Și nu era bestie cu chip de om, că era un lup. Unul mare și alb, cu ochelari de cal.

SCUFIȚA ROȘIE (fantomă, fostă copilă umană): Așa e, și pe mine m-a mâncat, și pe bunică-mea. Noroc că ne-a scos un vânător din burta lui, altfel ne năștea prematur după opt luni și aveam probleme de creștere.

REPORTERUL: Cine v-a mâncat, domnișoară?

SCUFIȚA ROȘIE: Lupul de care zice capra asta. Cred că e același, că nu cunosc mulți mari, albi și cu ochelari cabalini. Dar am scăpat, că am fugit.

REPORTERUL: Măi fato, aici vorbim despre Făt-Frumos, fiul lui Lucifer. Nu ne interesează lupi chiori și meniurile lor de dulce. Dacă nu ai nimic de spus despre Antihrist, șterge-o de aici.

SCUFIȚA ROȘIE: Aaa, păi de ce nu zici așa? Nu l-am cunoscut pe nenea ăsta în timpul vieții, dar m-a mâncat și atunci un lup, că de fapt așa am murit. Bine, nu era chiar lup, ci vârcolac, dar e cam la fel, nu?

Reporterul îi dă un șut în fund din voleu și o scoate din cadru.

HADES (zeul lumii de sub Elada): Mă bucur că v-am prins, pentru că am un anunț important de făcut. Pierdut câine cu trei capete. Răspunde la numele Cerber dar numai când vrea, că are personalitate. Triplă. Ultima oară a fost văzut la poarta Iadului bătându-se cu doi monștri. Cine deține informații despre el este rugat să mă contacteze urgent pe mine sau pe nevastă-mea, Persefona. Se oferă recompensă. Mulțumesc.

REPORTERUL: Stați puțin, că o avem alături pe mama lui Lucifer. Doamnă Talpa Iadului, ce ne puteți spune despre nepotul dumneavoastră uman? Știți cumva pe unde se află?

TALPA IADULUI (regenta Iadului, fostă zeiță a zorilor): Sigur, e la școală băiatul, că trebuie să ajungă mândria familiei. Măcar el să aibă o diplomă, că restul au fugit de educație ca fii-miu de tămâie. Dacă ia premiul întâi, îi fac cadou o sută de suflete chinuite și doi demoni. Dacă nu, o să stea într-un cazan cu smoală până vine cu coronița de premiant pe frunte. Doar nu crede că facem atâtea sacrificii pentru el degeaba.

REPORTERUL: Cunoașteți planul fiului dumneavoastră de a aduce sfârșitul lumii, în care e implicat și nepotul? Sunteți la curent cu astfel de informații?

TALPA IADULUI: Normal, cu mine s-a sfătuit Lucifer când a conceput planul, pe mine m-a lăsat să conduc Iadul în lipsa lui și să-i pun în aplicare o parte din plan. Știu tot și e normal să îl ajut, că e băiatul meu. Și a avut o viață grea, săracul, nu știți prin ce a trecut. Merită și el puțină bucurie la cât s-a chinuit. Iar dacă sfârșitul lumii îi aduce bucuria asta, cum să nu-l ajute mama?

REPORTERUL: Am înțeles că fiul dumneavoastră i-a modificat destinul Antihristului Făt-Frumos și că tot el i-a adus pe același drum încă trei complici. Puteți să-mi spuneți cum au fost aleși cei trei? Din întâmplare sau și aici a existat un motiv ascuns?

TALPA IADULUI: Bineînțeles că și ăia au fost aleși după îndelungi considerații, fiind parte din planul fiului meu. Doar nu era să riscăm luând trei oarecare la întâmplare. Toți sunt speciali, motiv pentru care au fost aleși de Lucifer să facă parte din echipa nepotului meu.

REPORTERUL: Puteți să ne spuneți în ce fel sunt speciali cei trei?

TALPA IADULUI: Logic că pot. Cel mai mic, Prâslea, nu e chiar fiul lui Acvamarin-Împărat, ci a fost creat în laborator de niște extratereștri. Au răpit-o pe mama lui într-o noapte și au inseminat-o artificial, așa că băiatul are și ADN extraterestru, și uman de la mă-sa. A fost un experiment eșuat, de asta l-au lăsat aici, pe Pământ, în loc să-l ia cu ei pe planeta lor. Semiarabul, Harap-Alb, este reîncarnarea lui Nimrod, un rege sumerian și vestit vânător din vechime, care a construit Turnul Babel și s-a răzvrătit împotriva zeului Yahweh. La un moment dat i-a întrat în nas un țânțar care i-a ajuns în creier și l-a înnebunit, și se pare că nebunia i se transmite la fiecare încarnare, din moment ce acum a ajuns un terorist sinucigaș în serie. Nici nu vreau să știu ce o să fie în următoarea viață, că sigur va fi o catastrofă și mai mare.

REPORTERUL: Extraordinar! La așa ceva nu se aștepta nimeni! Iată, doamnelor și domnilor, ce informații primim în exclusivitate doar aici, la Irealitatea TV. Iar al treilea complice, Greuceanu?

TALPA IADULUI: Păi grasul a venit din greșeală, că pe ăsta nu l-a ales nimeni. Nu are nimic special, nu l-a vrut nimeni, însă într-un moment de neatenție Lucifer i-a modificat fără să vrea destinul și ceilalți trei s-au trezit cu el pe cap. L-am lăsat să stea cu ei, că nu avea rost să ne chinuim să-l gonim, dar e bine să reținem că nu face parte din niciun plan divin, ci e apărut din greșeală. Pun pariu că e și născut din greșeală, dar nu știu sigur, că nu m-am uitat la destinul lui. Lucifer și cu Selene s-au ocupat de astea, eu eram mai mult cu partea de logistică. Deci nu, grasul nu e special deloc. Bănuiesc că intuiați asta deja, că se vede cu ochiul liber.

REPORTERUL: Mulțumim pentru informațiile senzaționale, doamnă regentă a Iadului. Iată, doamnelor și domnilor, că îl am alături de mine pe calul năzdrăvan, prietenul Antihristului, și pe cele trei bestii cu care colindă lumea morților. Domnule cal, aveți mustrări de conștiință că ați ajutat un fiu al Satanei să aducă Apocalipsa?

CALUL NĂZDRĂVAN (răpciugă, fost armăsar): Nu am nimic de comentat! Ia microfonul ăla din fața mea, că ți-l bag pe gât!

REPORTERUL: De ce atâta agresivitate dacă vă simțiți nevinovat? Publicul vrea să afle părerea cuiva adânc inflitrat în sistem, pentru a ști dacă sunteți victimă sau complice. Deci cum comentați?

PORCUȘORUL ISTERIC DE GUINEEA (fost cobai de laborator): Bă băiatule, nu auzi că nu are nimic de declarat? Vrei să te tai dacă nu îl lași în pace? Zi că vrei, altfel te tai!

REPORTERUL: Nu, chiar nu vreau să fiu tăiat. Iată, dragi telespectatori, cum unul dintre complicii Antihristului își trimite acoliții pentru a mă amenința doar pentru că încerc să scot adevărul la lumină! Cu ceilalți am voie să vorbesc sau voi fi agresat și de această dată?

PORCUȘORUL ISTERIC DE GUINEEA: De agresat oricum te agresez, că m-ai enervat cu insistența ta! Dar poți să-i întrebi dacă vor să dea declarații, că nu sunt avocatul lor!

REPORTERUL: O să încerc. Bună seara, domnule lup alb. Puteți să-mi răspundeți la o întrebare?

MARELE LUP ALB (fost om și preot al zeului Zamolxe): Zamolxe ajută, fiule! Cu ce pot să te ajut?

REPORTERUL: Am înțeles că pe parcursul acestei cărți ați fost păcălit să mâncați fantome și vreau să vă întreb cum ați reușit asta. Adică fantomele sunt așa, ca un abur, ca un fum. Cum puteți mânca un abur?

MARELE LUP ALB: Mă bucur că m-ai întrebat asta, pentru că mulți mă întreabă și nu am timp să răspund fiecăruia în parte. Deci, ca să fie clar pentru toți, spiritele decedaților primesc în lumea morților câte un corp eteric, făcut din ectoplasmă.

URSUL BIPOLAR (circar, fost pui): Citoplasmă.

MARELE LUP ALB: Nu, mă, e ectoplasmă. O substanță energetică așa, ca o pastă sau un jeleu. E ceva lipicios și rece.

URSUL BIPOLAR: Ca citoplasma.

MARELE LUP ALB: Nu chiar. Sau da, se poate spune și așa. Deci fantomele primesc în lumea morților corpuri din jeleul ăsta lipicios și astfel am putut eu să le mănânc.

URSUL BIPOLAR: Dar nu au doar atât, ci și membrană și nucleu. Că eu așa am învățat: corpurile eterice sunt făcute din membrană, ectoplasmă și nucleu. Așa zice la manual, așa îți zic și eu.

MARELE LUP ALB: Nu, aia era citoplasmă și era vorba despre celule.

URSUL BIPOLAR: Celule de criză. Sau celule teroriste. Ba nu, celule de închisoare. Sau erau celulele ălea din faguri, unde își bagă albinele mierea? Clar, celule fotovoltaice! Adică fotoelectrice! Din ălea din celulare, înțelegi tu.

REPORTERUL: Observ că aveți o vastă cultură generală pentru un prădător. Cum ați reușit să o căpătați?

PORCUȘORUL ISTERIC DE GUINEEA: Cum îndrăznești să îl faci trădător? Tu chiar o cauți cu lumânarea, sinucigașule?

REPORTERUL: Nu trădător, am zis că e prădător. Adică animal de pradă. Urșii polari sunt prădători din fire, că așa i-a făcut natura.

URSUL BIPOLAR: Da, mă, lasă omul în pace, că așa e. Chiar sunt prădător. Sexual cel mai des, că așa m-a făcut natura.

PORCUȘORUL ISTERIC DE GUINEEA: Ești trădător sexual? Adică cum?

CALUL NĂZDRĂVAN: E prăduitor sexual. Și asta e tot ce am avut de comentat! Altceva nu mai zic!

MARELE LUP ALB: Stați, fraților, că începusem să îi povestesc ceva omului ăstuia despre cum am mâncat fantome. Lăsați-mă să termin de zis, că abia acum vine partea interesantă.

REPORTERUL: Nu e nevoie, că am prins esența. Să ne întoarcem la domnul polar, că pare dispus să ne dezvăluie ceva important în exclusivitate. Am dreptate? Vă simt că vreți să declarați ceva.

CALUL NĂZDRĂVAN: Nu zice, mă, nimic! Nu ne da de gol, că te las aici și vii singur acasă dacă nimerești drumul! Atât am avut de zis, altceva nu mai declar!

PORCUȘORUL ISTERIC DE GUINEEA: Lasă că stau eu cu ochii pe el ca să nu scape ceva intim la televizor. Zi, grasule, că am eu grijă să nu spui prostii.

URSUL BIPOLAR: Vreau să spun doar că am pregătit pentru această ocazie specială un cântecel și un dans tradițional, că n-am mai apărut până acum la televizor și ar fi păcat să nu mă lansez cât sunt încă tânăr. Deci fă loc, că încep să mă desfășor.

Calul, lupul și cobaiul sar pe urs și îl târăsc cât mai departe de camera de luat vederi. Vampirul Nosferatu se apropie de reporter și îi face un semn discret cu ochiul.

REPORTERUL: Vezi că ți-a intrat ceva în ochi, că îți clipește mai des decât celălalt. Mai bine scoate-l decât să faci ceva complicații, că nu e bine să te joci cu bolile.

NOSFERATU (vampir): Mulțumesc pentru invitație, domnule reporter. Aș dori să profit de ocazie pentru a împărtăși ceva foarte important atât cititorilor noștri, cât și telespectatorilor dumneavoastră. Deci iată regulile parodiilor pe care le-am găsit într-un film, ca să înțelegeți ce facem noi pe aici. Dacă vreți să supraviețuiți în parodii, sunt niște reguli clare de urmat. Regula 1: exagerați totul. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Regula 47: Acceptați ridicolul ca fiind logic. Regula 88: glumele sexuale sunt mereu amuzante. Pe lângă efectele sonore pe care trebuie să vi le imaginați, că n-avem cum să le băgăm într-o carte, și absurditate nelimitată, rețineți că nimic nu e sacru, deci se poate lua orice la mișto. Să nu uităm de stereotipuri dureroase, care nu au cum să lipsească. În concluzie, parodiile provin din adevăruri. Deci dacă ceva vi se pare familiar, capul sus și ochii cât cepele.

Ținând capul sus nu a observat porcușorul de Guineea, care și-a făcut apariția lângă el.

PORCUȘORUL ISTERIC DE GUINEEA: Bă! Ce ți-am zis că o să-ți fac când te prind pentru că ne-ai trădat în Iad? Deci liberté, égalité și vino încoa, să-ți scot mațele!

Într-o fracțiune de secundă îi sare vampirului în ceafă și începe să-l sugrume cu o funie cu usturoi. Vampirul o ia la fugă urlând, fără a putea scăpa de porcușor, care a bătut cu această ocazie recordul mondial la rodeo. Tovarășii cobaiului se întorc la reporter doar pentru a-și lua la revedere.

MARELE LUP ALB: Nu te bucura, că nu am venit să declarăm nimic, ci doar să ne luăm rămas bun. Și pentru a mai apărea o dată la TV, că prima oară nu ne-a ajuns.

CALUL NĂZDRĂVAN: Iar eu am venit doar ca să declar că nu am nimic de declarat.

REPORTERUL: Dar dumneavoastră, domnule polar, aveți vreun cuvânt de încheiere? Ce le transmiteți telespectatorilor noștri?

URSUL BIPOLAR: Sincer să fiu, le-aș transmite boli, dar nu am.

REPORTERUL: Apreciem intenția pentru că întotdeauna gestul contează, chiar dacă vorbim despre gesturi obscene. Predau legătura în studio pentru o ediție specială și incendiară a emisiunii „Acces Din Rect”. Nu o ratați, că nici nu știți ce pierdeți!

.

.

UN STUDIO TV – SEARĂ

Într-un studio de televiziune are loc un talk-show transmis live. În jurul unei mese se află trei invitați. Prezentatoarea stă culcată pe burtă sub masă aparent de teama unor eventuale bombardamente, deși nu există riscul vreunui atac, studioul fiind departe de orice conflict militar.

PREZENTATOAREA: Bună seara, doamnelor și domnilor, și bine ați venit la „Acces Din Rect”, singura emisiune din lume care vă prezintă culisele statului perpendicular. Am alături de mine în această seară trei invitați de marcă. Domnul Ares, zeul războiului în Elada, domnul Seth, zeul deșertului, furtunii, dezordinii și violenței în Egipt, și domnul Zamolxe, directorul general al panteonului din Dacia și Tracia. Tema emisiunii din această seară este războiul din Purgatoriu. Bună seara, domnilor invitați.

ZAMOLXE: Scoală-te, doamnă, de sub masă, că răcești la burtă și te-o apuca vreo nevoie firească prin emisiune de nu mai apuci să ajungi la budă. Stai pe scaun, că te faci de râs.

PREZENTATOAREA: Domnule Zamolxe, s-au auzit alarmele antiaeriene din Purgatoriu iar războiul poate ajunge la noi dintr-o clipă în alta și trebuie să conving telespectatorii să se panicheze, ca să înțeleagă pericolul iminent în care ne aflăm. Că ăsta e rolul emisiunii, doar nu suntem aici pentru informare corectă sau alte prostii care nu au ce căuta în presă.

ZAMOLXE: Măi doamnă, era un claxon de bicicletă, nu alarmă antiaeriană. Iar Purgatoriul e la mii de kilometri de noi. Nu ne ajunge niciun război, chiar suntem în siguranță.

ARES: De unde știți, domnule Zamolxe? Aveți informații de la serviciile secrete? Sunteți mână în mână cu ele? Doamnă, stați acolo, că sunteți în siguranță sub masă când plutește războiul prin aer. Pentru că o să ne ajungă dintr-o clipă în alta, asta e sigur. Și cine nu se teme ori e prost, ori e propagandist plătit de Iad să destabilizeze societatea.

ZAMOLXE: Ori își dă seama că nu vreți decât să panicați publicul.

PREZENTATOAREA: Aveți dreptate, domnule Hades. Frica e singura cale de a face față oricărui pericol. Vă spun sincer, din proprie experiență, că mă simt mult mai bine fiindu-mi frică pe jos decât dacă aș fi stat ca o inconștientă pe scaun, jucându-mă cu viața mea.

ARES: Mă cheamă Ares, nu Hades…

PREZENTATOAREA: Așa e, mă scuzați. Domnule Seth, ce părere aveți despre războiul din Purgatoriu? Când va ajunge și la noi?

SETH: În primul rând, bună seara dumneavoastră și invitaților dumneavoastră. În al doilea, sigur că ne va ajunge războiul, așa că trebuie să sprijinim Purgatoriul cu toate puterile noastre. Adică să le dăm toți banii și toate resursele noastre, inclusiv tot armamentul nostru, să îi ajutăm să câștige toate competițiile din lume și să facem economii drastice la tot, cu riscul de a ne muri popoarele de foame și frig. Doar așa ne putem asigura că războiul se va prelungi pentru a nu ajunge la noi prea curând. Dar va ajunge sigur, că nu se poate altfel.

ZAMOLXE: Stați puțin, domnule Seth, că nu prea înțeleg. Dacă spuneți că va ajunge războiul și la noi, e înțelept să donăm Purgatoriului tot armamentul nostru? Păi noi cu ce vom lupta când va veni războiul?

SETH: Cu ce mai găsim, logic. Bâte, pietre, blesteme, îi mai și scuipăm la nevoie. Ne descurcăm noi, nu vă faceți griji. Important e să aibă Purgatoriul cu ce să lupte, că ei sunt cei mai importanți.

ZAMOLXE: De ce? Ce treabă avem noi cu Purgatoriul? Nu suntem aliați, nu suntem parteneri de niciun fel, nu fac parte din Organizația Tratatului Atlantidei de Nord și nici din Reuniunea Europeană. Deci de ce să ne pese de ei și de ce să-i ajutăm?

PREZENTATOAREA: Domnule Zamolxe, nu fiți negaționist plătit de Iad, că vă tai microfonul. În emisiunea asta nu accept propagandă rasputinistă, ci doar pe a noastră. Cine nu e cu noi e împotriva noastră, deci vă rog insistent să nu fiți cu dușmanii noștri.

ZAMOLXE: Care dușmanii noștri, doamnă prezentatoare? Nu suntem în niciun conflict cu Iadul. Momentan se dușmănesc cu Purgatoriul, nu cu noi, cei de la suprafața Pământului, nici cu celelalte regate din lumea subterană, nici cu Raiul. Deci cum ne sunt dușmani dacă nu au nimic cu noi și nici noi cu ei?

ARES: Domnule Zamolxe, chiar nu vă pasă de sărmana populație a Purgatoriului care suferă ororile cumplite ale războiului început de Iad fără a fi provocat?

ZAMOLXE: Sigur că îmi pasă și sunt de acord să le trimitem ajutoare umanitare pe cât posibil, însă nu toate resursele noastre pentru că nu există niciun motiv să ne sacrificăm propriile popoare. Cum să moară ai noștri de foame și frig pentru niște străini cărora nu le pasă de noi? Înțeleg să le dăm un deget, dar toată mâna până la genunchi e cam exagerat.

ARES: Ați prefera să moară ai noștri în război? E mai bună varianta noastră. Scumpim absolut tot, mărim toate prețurile și taxele, iar oamenii noștri vor trăi mai mult. Pentru că foamea și frigul omoară mai lent decât o săgeată în cap sau o sabie în inimă, deci facem asta pentru binele tuturor.

ZAMOLXE: Sau am putea face în așa fel încât să nu ne omorâm oamenii, că ar trăi și mai mult așa.

SETH: Oamenii mor întotdeauna, domnule, de asta îi numim muritori. Ce mai contează când sau cum, când rezultatul e același? Haideți să nu mai deviem de la subiect, că nu are rost. Contează doar să ajutăm poporul purgatorian să câștige războiul și exact asta vom face.

ZAMOLXE: Parcă Raiul și lumea de la suprafața Pământului au niște tratate de pace cu lumea subterană, din câte îmi amintesc. Tratate care specifică foarte clar că Purgatoriul trebuie să rămână o zonă neutră. Dacă Iadul a încălcat tratatul, de ce nu intervenim direct în război în loc să trimitem armament și bani?

PREZENTATOAREA: O întrebare cât de cât corectă, din câte înțeleg. Chiar așa, domnule Seth, de ce nu intrăm și noi în război direct?

SETH: Doamnă, Raiul nu vrea o confruntare directă cu Iadul, cum nici Iadul nu vrea cu Raiul. Iar noi, cei de pe Pământ, nici atât. De ce să moară oamenii noștri când putem să-i sacrificăm pe purgatorieni? Oricum va ajunge războiul și la noi, dar e mai bine să lăsăm Iadul să ne atace ca să nu spună nimeni că a fost vina noastră. Dacă lumea crede că ei au început-o, vor lupta. Dacă dau vina pe noi, nu mai luptă nimeni.

ZAMOLXE: Oricum e vina aliaților noștri, că au afaceri de mult timp în Purgatoriu, deci au încălcat tratatul cu Iadul.

ARES: Fake news! Asta e doar propagandă rasputinistă! Doamna prezentatoare, vă rog să îl cenzurați pe acest domn care manipulează intenționat telespectatorii.

ZAMOLXE: Nu manipulez deloc. Sunt nenumărate dovezi ale afacerilor Raiului în Purgatoriu, de unde rezultă că au încălcat tratatul.

ARES: Or fi, dar prezentarea lor în public e propagandă înșelătoare. Nu contează că e adevărat, nu contează cât rău facem, tot ce e împotriva noastră trebuie etichetat ca fake news. Tocmai din acest motiv s-a decis la cel mai înalt nivel ca toate știrile din Iad să fie cenzurate, încât publicul să primească doar varianta noastră, adică să afle doar ce vrem noi.

ZAMOLXE: Asta nu e manipulare de manual? Și dictatură totodată? Când publicului îi este prezentată doar o față a poveștii, interzicându-i-se accesul la cealaltă, e clar că nu e lăsat să decidă singur adevărul, ci i se impune forțat o versiune. Adică dictatură pe față, clar. Parcă ne lăudam că societatea noastră este una liberă și democratică, dictatura existând doar în lumea de dedesubt. Unde e libertatea, domnilor?

PREZENTATOAREA: Vă întrerup pentru că tocmai am primit o știre de ultimă oră. Breaking news, doamnelor și domnilor! Cică taraful Metallica a rămas fără nume după ce Păcală a fost zărit în public la unul dintre concertele lor. Sursele noastre susțin că suspectul l-a vizitat și pe celebrul supererou Omul de Fier, care acum se numește doar Omul de. Cum comentați, domnilor?

SETH: Nu știu cine este acest individ, însă după nume pare a fi din Iad. Fără îndoială este vorba despre o serie de atacuri teroriste comandate de Rasputin, care încearcă astfel să ne destabilizeze și nouă societatea. Vedeți că ne-a atacat, domnule Zamolxe? Exact cum v-am spus.

ZAMOLXE: Nu are nicio treabă acest Păcală cu Iadul sau cu Rasputin. Este un colorat din Dacia care adună fier vechi pentru a-l vinde. Face asta dintotdeauna, cu mult înainte de începerea conflictului din Purgatoriu.

SETH: Asta susțineți dumneavoastră dar eu îmi mențin părerea, pentru că nu cred în coincidențe. Revenind la război, propun ca toată lumea să ajute poporul purgatorian recitând zilnic de câteva ori două cuvinte simple: Slava Purgatoriul! Repetați cu toții: Slava Purgatoriul!

PREZENTATOAREA și ARES: Slava Purgatoriul!

ZAMOLXE: Cu ce îi ajută pe purgatorieni să repetați ca papagalii două cuvinte?

SETH: Cum să nu îi ajute, domnule? Sunt ca o rugăciune. Cum puterea rugăciunilor e clară pentru toată lumea, e clar și că aceste două cuvinte, repetate exact în această ordine și cât mai des, pot produce minuni. Și pentru că de obicei credincioșii folosesc și obiecte de cult pe lângă rugăciuni, propun ca toată lumea să afișeze drapelul Purgatoriului peste tot, pentru a se amplifica puterea sloganului. Pardon, a mantrei. Pardon, a rugăciunii pentru poporul slăvit. Deci slava Purgatoriul, da?

PREZENTATOAREA și ARES: Slava Purgatoriul!

ZAMOLXE: Ați luat-o razna de tot. Mai rămâne să le dați și un Oscar chipurile ca să îi ajutați.

ARES: Chiar le-am dat Oscaruri pentru toate categoriile. Și Eurovisionul, și Nobelul, și Pulitzerul. Ce competiții mai erau? A, da, au câștigat și Campionatul Mondial de Natație.

ZAMOLXE: Ăla a fost blat pe față. A câștigat un purgatorian care a căzut din neatenție în bazin.

ARES: Da, dar a căzut artistic. Haideți, domnule Zamolxe, nu mai fiți rasputinist, că nu e bine. Slava Purgatoriul!

PREZENTATOAREA și SETH: Slava Purgatoriul!

SETH: I-am calificat direct și în finala Campionatului Mondial de Fotbal, dar au pierdut ca proștii printr-un autogol. Noi le-am oferit toate condițiile să câștige corect, dar au avut ghinion. Din echipa adversă a făcut parte doar portarul, care a jucat într-un picior, legat la ochi, lipit cu superglue de bară și cu mâinile încătușate la spate, în timp ce naționala Purgatoriului a avut voie să-și bage în teren tot lotul, echipa tehnică și vreo cincizeci de suporteri. Au avut noroc adversarii că portarul lor a fost eliminat în minutul 10, altfel scorul putea fi și mai mare. Mare ghinion cu autogolul ăla, care sigur a fost provocat de Rasputin!

ZAMOLXE: N-are nicio treabă Rasputin. Căpitanul Purgatoriului a înscris autogolul. Doar nu vreți să insinuați că și ăsta a fost plătit de Iad?

ARES: Cum să spunem așa ceva despre un membru al poporului slăvit? Eu cred că știu ce s-a întâmplat. Căpitanul respectiv juca în avans, el fiind deja în repriza a doua. Începuse meciul mai devreme decât ceilalți cu vreo jumătate de ceas pentru că se grăbea să se întoarcă pe front, deci pentru el se schimbaseră porțile la pauză. Nu și pentru ceilalți, care erau abia în prima repriză, așa că golul perfect valid a fost considerat autogol din cauza lui Rasputin, care și-a băgat coada și aici. Clar așa e!

ZAMOLXE: Du-te, domnule, cu prostiile astea…

SETH: Și ca să vedeți că poporul purgatorian nu trebuie slăvit degeaba, ci pe merit, iată prin ce trece. Vă prezint câteva imagini care arată distrugerile provocate de armata Iadului. Regia, imaginile, vă rog.

Apare pe ecran imaginea unei case distruse.

ZAMOLXE: Asta e de acum patru ani și a sărit în aer din cauza unei scurgeri de gaze.

SETH: Atunci am alta. Regia, imaginea a doua!

ZAMOLXE: Asta e de acum șapte ani din China.

SETH: Imaginea a treia cu corăbiile Iadului cara atacă în acest moment Purgatoriul!

ZAMOLXE: Asta e de la o paradă maritimă de acum doi ani.

SETH: Bine… O să vă arăt exact ce se întâmplă pe front. Regia, prima filmare!

ARES: Într-adevăr, aici se vede clar cum armata lui Rasputin atacă mișelește slăvitul popor purgatorian, care își vedea de treaba lui. Uite cum îi dă ca la Termopile! Incredibil!

ZAMOLXE: Domnilor, vă bateți joc de noi? Ăsta e un joc video, nu imagini de pe front! Ne prezentați imagini din jocuri ca fiind reale?!?

SETH: Nu e, domnule, niciun joc, nu mai induceți publicul în eroare. Nu vedeți că sunt imagini adevărate sută la sută? Dacă apar la televizor, logic că sunt reale. Uite armata Iadului, uite-i și pe eroii Purgatoriului. Ce vrei mai mult?

ZAMOLXE: Sunt cărți de joc, nu armate. Puteați măcar să alegeți un joc de acțiune, nu Solitaire…

ARES: Par cărți de joc pentru că filmarea e făcută cu un telefon fix, dar sunt armate acolo, clar. Doamna prezentatoare, nu e așa?

PREZENTATOAREA: Așa e, și eu tot imagini reale de pe front văd. Bun, să trecem la mesajul zilnic al președintelui Purgatoriului. Ca de fiecare dată ne-a cerut bani și arme pentru a lupta cu Iadul pentru binele întregii planete. Cât de mult v-a impresionat acest mesaj chiar dacă sună la fel în fiecare zi?

ARES: Foarte mult. Am și plâns puțin de mila lui.

SETH: Aș fi plâns și eu, dar nu mai am glande lacrimale pentru că le-am vândut ca să ajut Purgatoriul. Am plâns totuși în interior și trebuie să recunosc că încă mai suspin puțin.

ZAMOLXE: E un text de doi bani, recitat în fiecare zi de un clovn. La propriu. Cum să ai încredere într-un clovn care nu face decât să interpreteze un rol?

PREZENTATOAREA: Domnule Zamolxe, clovnii sunt și ei oameni. De ce îi discriminați?

ZAMOLXE: Nu discriminez deloc, ci spun doar că un clovn nu poate fi luat în serios nici în timp de pace, darămite în război. Cum a ajuns un clovn președintele Purgatoriului? Pe ce bază? Cu ce competențe? Cine l-a pus în funcție?

PREZENTATOAREA: Poporul purgatorian, domnule. Au fost alegeri libere și democratice, pentru că poporul e stăpân.

ZAMOLXE: Stăpânul inelelor poate, că al Purgatoriului în niciun caz nu e. La ce interese mari sunt la mijloc, ar fi și culmea să lase cei de sus puterea în mâinile poporului.

ARES: Eu propun să îi acordăm clovnului premiul Nobel pentru pace, deoarece se războiește vitejește pentru întreaga planetă. Iar pe Rasputin să îl considerăm inamicul public numărul 1 și să îl condamnăm la tribunalul de la Haga, ca să poată să îl aresteze oricine îl vede.

ZAMOLXE: Premiul Nobel pentru pace ar trebui dat unuia care face pace, nu război. Iar Rasputin să fie declarat inamicul public numărul 1 pentru că atacă o regiune care nu ne privește, e mult exagerat.

SETH: Hai că mă scoateți din sărite, domnule, și nu aș vrea. Cum să nu ne privească ce se întâmplă în Purgatoriu? E grija noastră cea mai mare! Nimic nu e mai important ca asta.

ZAMOLXE: De ce, din moment ce nu ne afectează ce e acolo? Ar trebui să ne intereseze ce se întâmplă în teritoriile noastre, nu la alții.

PREZENTATOAREA: Cum să nu ne afecteze războiul și pe noi? Nu vedeți cum au crescut prețurile și taxele din cauza lui Rasputin?

ZAMOLXE: De ce ar crește din cauza unui conflict cu care nu avem nicio legătură? Cei de la conducere le cresc și folosesc războiul ca acoperire, deși nu au nicio legătură una cu alta.

ARES: Haideți, domnule, că sunteți conspiraționist. Și nimănui nu-i plac conspiraționiștii. Toată lumea știe că Rasputin e de vină pentru orice, numai dumneavoastră sunteți mai cu moț. Mai rămâne să ne spuneți și că poporul purgatorian nu merită să fie slăvit de toată planeta.

ZAMOLXE: Păi chiar nu merită. Sunt multe războaie în toată lumea, mulți și-au apărat căminele, și totuși nimeni nu a fost atât de pupat în părțile moi ca ăștia. De ce trebuie să îi ridicăm în slăvi când nu fac nimic special? Nu vreți cumva să-i și sanctificăm pe toți? Poate chiar să-i zeificăm? Să începem să ne scriem demisiile ca să aibă slăviții loc?

SETH: E o idee excelentă sanctificarea tuturor și o să o propun în Guvernul Mondial, dar haideți să nu exagerăm. Nu îi zeifică nimeni, ci doar îi slăvește pentru că merită. Nu ați văzut ce fac pe front? Un singur purgatorian a omorât cu o țeavă cu cornete zece demoni înaripați. O gospodină a nenorocit cu un borcan cu murături un demon din ăsta care plana pe lângă balconul ei. Niște țărani au furat multe care de luptă inamice ca să aibă cu ce să care lemne. Un soldat purgatorian a omorât cu praștia un lunetist de la mai bine de zece kilometri distanță…

ZAMOLXE: Toate sunt niște minciuni mult prea exagerate, dar ultima e cea mai cea. Cum să tragă unul cu praștia atât de departe? Nici glonțul pistolului nu ajunge la zece kilometri, darămite o piatră. Ori a tras ăla din fugă ca să aibă piatra mai mult elan, ori a aruncat și praștia în timp ce a tras cu ea, ori propaganda asta e mult prea penibilă.

ARES: Cum să nu credeți o informație reală, domnule Zamolxe? Sunteți normal la cap? Ați luptat vreodată în războaie ca să vedeți cum e? Eu da, că sunt zeul războiului, și știu că în asemenea momente se activează adrenalina care dă însușiri supraomenești. De asta slăviții sunt în stare de asemenea fapte de vitejie. Păi nu ați auzit de soldatul ăla purgatorian care a umblat două zile cu o săgeată în inimă? Nu e clar că de la adrenalină a mers atât? S-a oprit după două zile nu pentru că l-ar fi jenat săgeata, ci pentru că obosise. Ceea ce e normal, că sunt și ei muritori, chiar dacă par zei prin eroismul lor.

ZAMOLXE: Cum să umble ăla două zile cu o săgeată în inimă? E imposibil așa ceva cu toată adrenalina. Pe bune, chiar ne luați pe toți de fraieri cu asemenea idioțenii?

SETH: Normal că e posibil, pentru că era o săgeată de-a lui Cupidon. L-a săgetat în inimă ca să-l îndrăgostească, nu ca să-l omoare. Vedeți că vă grăbiți să trageți concluzii pripite? Ce ziceți de capra purgatoriană care a reușit să rănească cu bombe patruzeci de soldați de-ai Iadului?

ZAMOLXE: Zic că ați combinat povestea caprei cu trei iezi cu cea a lui Ali Baba și a celor patruzeci de hoți ca să inventați încă o idioțenie propagandistă. Dacă ne luăm după voi, capra vecinului nu mai moare, ci nimicește mai mulți inamici decât Rambo când se trezea cu fața la așternut. De ce nu clonați capra asta bombardieră, că două-trei turme de bafomeți din ăștia sunt mai letale decât nucleara? Terminați-o cu desenele animate, că nu suntem toți atât de bătuți în cap încât să credem propaganda penibilă de război. Decât să promovați purgatorienii ca pe niște eroi, ca să fie publicul de acord cu măsurile voastre dictatoriale chipurile cauzate de război, mai bine găsiți o soluție să înceapă negocierile pentru pace. Că de pace are nevoie toată planeta, nicidecum de războaie.

SETH: Ești nebun? Vrei să bată slăviții palma cu criminalul de Rasputin? Să îi șteargă cu buretele toate crimele odioase ca și cum nu s-a întâmplat nimic? Nu va exista nicio negociere, singura soluție pentru pace e continuarea războiului! Iar cine spune altceva e trădător!

ARES: Așa e, singura șansă să obținem pacea este să finanțăm cât mai mult războiul încât să dureze cât mai mult. Ideea de pace e o tentativă de subminare a securității mondiale, războiul fiind singura soluție.

ZAMOLXE: Adică voi vreți continuarea războiului chiar dacă asta înseamnă pierderi de multe alte vieți și pagube materiale? Adică vi se pare că n-au murit destui până acum, fiind loc de mai mulți? Adică nu dați doi bani pe viețile ființelor de rând, ci doar pe propriile interese, și sunteți în stare să îi sacrificați pe toți pentru a vă atinge scopurile? Când se știe că războaiele nu aduc niciodată nimic bun celor de jos, care sunt jertfiți ca niște vite pentru interesele celor de sus? Adică pacea a ajuns un act de trădare iar războiul o virtute? Asta vreți să ne spuneți?

PREZENTATOAREA: Da, domnule, de ce vă mirați așa? Credeți că degeaba am invitat în emisiune un zeu al războiului și unul al violenței? Dumneata nu știu cum ai ajuns în studio, că erai invitat la o emisiune de divertisment despre modă, nicidecum la mine. I-am adus pe domnii ăștia ca să promoveze războiul și să convingă masele că asta e ce ne trebuie, pentru că ăsta e ordinul pe care l-am primit de la Ocultă, iar dumneata te miri? Ce, nu știai până acum că rolul presei este de a manipula, nicidecum de a informa? Că presa nu e independentă, ci deținută de cineva din statul perpendicular sau care slujește statul perpendicular? Haide, domnule, parcă te-ai născut ieri. Asta e noua anormalitate, obișnuiește-te cu ea.

ZAMOLXE: Nu știam, pentru că am fost închis mult timp într-o închisoare a Iadului și abia m-am întors. Dacă așa arată lumea în prezent, chiar nu vreau să iau parte la distrugerea ei! Și nici n-o să accept să fac parte din sistemul ăsta satanic! Așa că fac ceva pe emisiunea voastră și pe noua voastră anormalitate, eu plec de aici!

Își aruncă lavaliera și iese din studio, nu înainte de a o călca pe cap pe prezentatoarea întinsă sub masă.

PREZENTATOAREA: Iar ăsta, doamnelor și domnilor, este cel mai bun exemplu al anarhiei pe care vor să ne-o aducă conspiraționiștii rasputiniști, care calcă în picioare valorile societății noastre și chiar pe noi dacă nu suntem atenți, încercând să ne distrugă traiul fericit din noua anormalitate. Publicitate și revenim în câteva momente. Slava Purgatoriul!

.

.

ȘCOALA DE GLADIATORI „ZĂ LUDUS” – ZI

În curtea școlii are loc testul pentru admiterea recruților în rândul gladiatorilor. La balcon se îngrămădesc personalitățile romane ale cetății, printre care guvernatorul Pilat din Pont și centurionul Colosseum. Prâslea, Harap-Alb și Greuceanu au fost deja bătuți crunt de foștii campioni Crixus, Gannicus și Oenomaus, acum e rândul lui Făt-Frumos să și-o ia de la actualul campion, Spartacus. Printre lovituri, Fătul încearcă să își convingă adversarul să înceapă o revoltă.

SPARTACUS: Vorbești despre lucruri periculoase, feministule. O revoltă ar putea aduce moartea tuturor gladiatorilor din școala asta. Și cine s-ar mai lupta în arenă fără noi? Tu nu, că o să mori acum. Atunci cine?

FĂT-FRUMOS: Nu muriți, bre, că nu se pricepe nimeni la bătaie mai bine ca voi, care vă antrenați zilnic pentru asta. Aveți mari șanse să îi omorâți pe romani și să vă căpătați libertatea. Nu sută la sută, ci mie la sută! Serios, că a calculat Prâslea și ăsta se pricepe la matematică.

SPARTACUS: Chiar dacă am avea șanse, nu avem motive să ne răsculăm. Aici avem cazare moacă, trei mese pe zi tot moacă, glorie și fani în arenă. Ce ne putem dori mai mult?

FĂT-FRUMOS: Libertate, bre, că e mai sfântă decât toate. Cum zicea un porc de Guineea pe care l-am cunoscut în lumea de dedesubt, liberté, égalité și revoluțieee! Sau cam așa ceva, că nu înțeleg limba animalelor. Îți trebuie, bre, libertate, ca să faci ce vrei.

SPARTACUS: Păi suntem liberi duminica și în zilele de sărbătoare legală. Bine, liberi doar în școală, că nu avem voie să ieșim. Dar stăm, jucăm table, povestim ce am mai făcut, ne uităm la un desen de pe perete, că nu s-au inventat filmele. Deci suntem liberi din când în când. Alții nu sunt nici atât, dar noi suntem norocoși.

FĂT-FRUMOS: Măi omule, ar trebui să vrei să fii liber în fiecare zi. Romanii ne-au furat tuturor libertatea, așa că trebuie omorâți. E nașpa tare să fii sclav, ce nu înțelegi?

SPARTACUS: Mersi de sugestie, dar ne e bine așa. Și nici nu avem nimic cu romanii. Ne omorâm doar între noi, că nu suntem tâmpiți să-i omorâm pe ăia care ne-au dat cazare și masă moacă. Așa de nerecunoscători ne crezi?

FĂT-FRUMOS: Dar nu ți-e dor de casă? Nu ai vrea să-ți vezi satul, rudele, să faci plajă la Nisipurile de Aur și să te îndopi cu porumb fiert pe malul mării? Romanii ți-au luat toate astea!

SPARTACUS: Ce-i drept, mi-e cam dor, dar o să mă întorc acasă la pensie, că nu mai am mult. Treizeci de ani trec repede când te iei cu treabă. Și am treabă aici destulă, slavă zeilor!

FĂT-FRUMOS: Care pensie? Poți să mori oricând în arenă! Viața de gladiator e scurtă, că întotdeauna se găsește unul mai bun. Au! Dă și tu mai ușor, că nu pot să vorbesc fără dinți. O să mori pentru distracția romanilor! Asta vrei în loc să moară ei pentru libertatea noastră?

SPARTACUS: Nu mor, mă, că sunt campion. Bat la ei ca la fasole și la șaizeci de ani, că sunt cel mai bun. Iar tu nu mai încerca să mă ațâți împotriva romanilor, că nu o să mă revolt împotriva lor sub nicio formă.

FĂT-FRUMOS: Dar ți-au luat toată familia ostatică!

SPARTACUS: Ce au făcut?!?

FĂT-FRUMOS: Și ți-au omorât soția!

SPARTACUS: Dar nu sunt însurat!

FĂT-FRUMOS: Acum ești! Cu Roma!

SPARTACUS: Asta nu are niciun sens! Ce vrei să spui?

FĂT-FRUMOS: Că dacă nu ești împotriva romanilor, înseamnă că ești cu ei. Deci ești în pat cu Roma cum s-ar zice. Deci te-ai însurat cu Roma. Nu contează, să revenim la romani. Ți-au lăsat copiii repetenți și i-au îndoctrinat cu propagandă curcubistă!

SPARTACUS: Dar nici copii nu am!

FĂT-FRUMOS: Animale de companie ai?

SPARTACUS: Am avut o cățelușă când locuiam în Tracia.

FĂT-FRUMOS: Atunci asta e. Romanii ți-au omorât câinele!

SPARTACUS: Nuuu! Margareta! Criminalilor, o să vă omor pe toți!

Îl trântește pe Făt-Frumos la pământ, apoi își ia avânt și, din viteză, sare de pe spatele Fătului în balconul spectatorilor, înfigându-și sabia în capul guvernatorului Pilat. Speriați, romanii încearcă să fugă călcându-se în picioare.

SPARTACUS (către ceilalți gladiatori): Omorâți-i pe toți! Să nu scape niciunul!

Gladiatorii ucid paznicii, apoi intră în școală, unde măcelăresc toți romanii, după care evadează. Cei patru Nemuricioși rămân pe terenul de antrenament, oblojindu-și rănile căpătate în timpul testului.

PRÂSLEA: Cine ar fi crezut că o să funcționeze la Spartacus vrăjeala din „John Wick” cu câinele?

FĂT-FRUMOS: Mda… Dacă știam, o băgam la început, înainte să mi-o iau în ultimul hal. Ăsta chiar bate, nu se încurcă, deci nu e campion degeaba.

GREUCEANU: Ai avut noroc, că al meu bate și mai tare. Bine, l-am lăsat, că a fost campion și n-am vrut să-i stric imaginea. De aia m-am prefăcut că m-a rănit. Sper să aprecieze cândva.

HARAP-ALB: Unde te-ai prefăcut că ești rănit, câine obez? Îți ții ochiul în mână de la prima lovitură.

GREUCEANU: Păi unde ai vrea să-l pun, talibane, ca să nu-l pierd? N-am buzunare la chiloții ăștia de gladiator. Ce ai vrea, să-l țin în gură? Nu pot, că acolo am ficatul.

FĂT-FRUMOS: Era bună o poșetă acum, nu? Vezi de ce port una mereu? Că nu știi niciodată când rămâi în chiloți și nu ai unde să-ți păstrezi organele smulse de un gladiator. Chiar, știe cineva unde îmi e poșeta? Am lăsat-o pe gard și văd că nu mai e. Nu cumva au fugit ăia cu ea?

Reporterul și cameramanul se apropie de ei. Când îi vede, Făt-Frumos fuge. Ceilalți trei rămân pe loc, că vor să apară și ei la TV.

REPORTERUL: Iată, doamnelor și domnilor, încă o faptă inumană a Antihristului, care i-a convins pe gladiatorii școlii din Sarmizegetusa romană să se răscoale împotriva imperiului. Suntem la fața locului masacrului organizat de fiul Necuratului, care tocmai a fugit mișelește pentru a nu fi tras la răspundere. Voi încerca să obțin câteva declarații la firul ierbii de la acoliții lui, pe care i-am încolțit la locul faptei. Spuneți-ne, complicilor, dacă ați plănuit împreună cu copilul Iadului această revoltă.

GREUCEANU: Cine, boss, noi?!? Ferească Gebeleizis! Noi abia am apărut, nici nu știm ce s-a întâmplat pe aici.

REPORTERUL: Tocmai a început răscoala gladiatorilor la instigarea prietenului vostru, Făt-Frumos. Susțineți că nu ați avut nicio legătură cu această gravă infracțiune?

PRÂSLEA: Niciuna, nene. Cum spunea și prietenul meu mai gras, aici de față, chiar nu știam ce avea de gând nenea ăla pe care nici nu-l cunoaștem prea bine, fie vorba între noi.

HARAP-ALB: Eu nu-l cunosc deloc. Nu l-am văzut în viața mea, că abia am emigrat din Arabia. Nu știu nici cine e, nici ce vrea, nici cum îl cheamă pe Făt-Frumos.

GREUCEANU: Așa e. Deci, cum a zis și antevorbitorul meu care a vorbit înaintea mea, chiar suntem nevinovați. Complet nevinovați. De tot.

REPORTERUL: Nu v-a acuzat nimeni de nimic. Toată lumea e nevinovată până la proba contrarie. Oare veți fi și după ce vom descoperi proba aia contrarie?

GREUCEANU: Bine, recunosc, suntem puțin vinovați. Vinovați că am avut încredere în fătălăul ăla, care acum ne strică imaginea și ne bagă nevinovați la carceră. Dacă-l prind, să vezi ce omor îi dau și lui, și gladiatorilor care ne strică liniștea în cetate! Sper să nu-l prind, că a curs deja prea mult sânge azi și n-are rost să continuăm în stilul ăsta barbar.

REPORTERUL: Știați măcar că nu este fiul lui Roz-Împărat, ci al îngerului decăzut Lucifer, adică e Antihristul? Știați că există o profeție care spune că va aduce sfârșitul lumii? Pe care probabil a îndeplinit-o când l-a trimis pe Scaraoțchi în viitor prin portalul din pădurea Hoia-Baciu?

HARAP-ALB: Știam, că l-a sunat calul lui și i-a zis tot, iar el ne-a povestit și nouă.

PRÂSLEA: Nu știam nimic, nene, nu vă luați după ăsta! E arab și nu înțelege prea bine limba dacă, de asta vorbește prostii. Acum am aflat ce tocmai ne-ați spus și suntem într-adevăr șocați. La asta chiar nu ne așteptam!

GREUCEANU: Eu sunt și mai șocat. Dar știi cum? A căzut vestea asta direct peste mine și nu m-a șocat doar ea, ci și unda de șoc pe care a produs-o la impactul cu mine și… mai bine să continuie altul, că eu sunt prea șocat ca să mai vorbesc.

REPORTERUL: Bine, bine, să zicem că e așa. Dar ce căutați aici, în mijlocul acestor evenimente șocante care au zguduit din temelii nu doar școala de gladiatori, ci întregul Imperiu Roman?

PRÂSLEA: Am venit la școală, nene, că trebuie studii ca să ne angajăm oriunde. Tocmai dădeam un test. Care nu a fost grilă, cum mă așteptam. De asta nici nu l-am trecut, că eu îmi învățasem pentru grilă, nu pentru bătaie.

HARAP-ALB: Într-adevăr, și eu îmi învățasem dar pentru alt test, că aveam un manual mai vechi, care nu mai e valabil acum. Și ne-a dat tocmai dintr-o culegere pe care nu am avut-o, că am lipsit când ne-a zis să o cumpărăm și pe aia, și din păcate am picat și eu. Dar a zis domnul profesor că putem să-l mai dăm o dată la vară, la corigență. Atunci o să trecem, că ne băgăm la pregătire și avem timp destul pentru învățat.

GREUCEANU: Eu am vrut să mă pregătesc, dar am fost foarte emoționat din cauza testului și n-am mai putut să mă concentrez la învățat. Așa că am copiat de la ăștia și am făcut exact ca ei. De asta am luat nota 2, că dacă făceam după capul meu scoteam măcar un 4 cu felicitări. Să fie învățătură de minte pentru toți telespectatorii. Decât să te bazezi pe alții, mai bine nu mai faci, că iese mai bine.

REPORTERUL: Mda… Se pare că nu a fost o idee chiar atât de bună să îi intervievez pe acești indivizi, care nu au făcut decât să ne consume degeaba spațiul de emisie. Intră știrile peste noi, așa că ne revedem după Sport și Meteo cu alte dezvăluiri, de această dată din Rai. Nu schimbați canalul, că ne întoarcem! Cu spatele!

.

.

PARADIS – ZI

Declarațiile câtorva ființe intervievate de reporter în Rai.

SFÂNTUL PETRU (portarul Raiului, fost apostol): În principiu nu e o muncă grea asta de portar. Doar ridic bariera, cobor bariera, verific documentele spiritelor care vor să intre, le termoscanez, chestii din astea. E un post bun, sunt și beneficii destule, inclusiv asigurare medicală și pensie privată. Bine, trăind veșnic aici nu mai am nicio șansă să ies la pensie, dar speranța moare întotdeauna ultima. Nu aici, unde ajunge doar dacă e deja moartă și a dus o viață virtuoasă, dar așa e vorba. Dacă nu or să mă lase să ies la pensie, sper să mă lase măcar să mă transfer cândva la o echipă mare. Întotdeauna mi-am dorit să joc la Real Madrid și am auzit că au nevoie de un portar bun până s-o naște Casillas, deci să-mi țineți pumnii. Stați puțin, că văd o babă care încearcă să intre pe sub barieră. Alo, mamaie, unde te trezești? La concurs de limbo? Treci înapoi la coadă, că aici nu ești la alimentară ca să te bagi în față! Poate te reîncarnez forțat de nu mai vezi poarta Raiului secolul ăsta. Fir-ați voi să fiți de moaște, că numai din ăstea ajung pe aici! Nicio tinerică, nicio prospătură, doar hoaște. Știam eu că trebuia să mă angajez la poarta Iadului, că acolo vine lumea bună, dar acum e prea târziu. Alo, mamaie, dă-te jos de pe gard, că dau cu aureola în tine! Fir-ați voi să fiți de hodoroage, că în căruță nu puteți să mergeți două stații decât pe scaun, dar aici săriți gardul fără să-l atingeți…

METATRON (arhanghel și scrib, fost om): Ca scrib personal al Domnului vă pot spune cu siguranță doar ce am găsit prin arhive. Ceea ce a durat destul, pentru că nu i-a venit încă nimănui ideea să digitalizeze totul pentru a elimina birocrația. Deci vă pot spune că în cartea vieții cetățeanului Făt-Frumos este notat întregul parcurs al vieții lui, cu toate destinele schimbate și liniile temporale alternative prin care trece. Iar la aceste informații clasificate nu puteți avea acces decât printr-o cerere completată de preotul parohiei de care aparțineți și depusă la cea mai apropiată cutie a milei împreună cu dovada plății contribuției templiere anuale. Mă refer la contribuția pentru templul de care aparțineți, nu la cavalerii templieri. Cererea și chitanța trebuie depuse într-un dosar cu șină, ștampilat și timbrat pe ambele fețe, iar răspunsul la solicitare va veni în cel mult patruzeci de zile lucrătoare, fără a lua în calcul sărbătorile legale și cele ilegale. Răspunsul de obicei este negativ, pentru că nu facem publice informațiile personale din cauza GDPR-ului, dar există și excepții în funcție de mărimea contribuției achitate de solicitant. Eu zic să încercați, că nu aveți ce pierde. Cum v-o fi norocul. Doamne ajută!

DOREL (fostul înger păzitor al lui Făt-Frumos): N-am știut, bre, că fătălăul e fiul lui Lucifer, că n-aș fi acceptat postul dacă știam. Dar de unde să știu dacă nu ne arată nimeni dosarele lor? Când s-a născut mi s-a dat ordinul să îl păzesc și atât. Fără detalii, că ordinele se execută, nu se discută. Ceea ce e o super prostie, pentru că multe probleme se rezolvă discutând, nu sărind la bătaie ca ghiolbanii. Păi de ce crezi matale că bătaia a fost ruptă din Rai de nu mai putem să o coasem nici cu ață pescărească? Ca să nu ne batem și noi, îngerii, pentru că e mare păcat. E păcat să ne stricăm unghiile sau coafurile, care costă ceva, doar nu ni le face nimeni moacă. Deci nu, chiar n-am știut cine e ăla și nu vreau să fiu asociat cu faptele lui în vreun fel, chiar dacă apreciez că e mereu aranjat și la modă. Măcar atât a învățat de la mine.

MIREL (fostul înger păzitor al lui Harap-Alb): Da, este adevărat că am fost concediați din posturile de îngeri păzitori, dar asta doar pentru că Șaitan le-a modificat destinele. Cineva de la birouri, dintre infidelii de la Resurse Non-umane, s-a gândit că era datoria noastră să împiedicăm asta și ne-a tras pe noi la răspundere, deși nu ne-a anunțat nimeni că trebuia să păzim și asta. De unde era să știm? Am crezut că le păzim doar sufletele, să nu le atace cineva, nu și destinele. Dacă nu au scris asta în fișa postului, nu ar trebui să se pună. Dar cine să ne bage în seamă pe noi, minoritățile? Numai câini infideli la conducere și am vrut să le bag jihadul în aureole, dar mi-au confiscat dinamita, că cică atentatele teroriste sunt interzise în Rai. Ceea ce nu-i corect! Noi, ăștia străini, ce am putea face toată ziua pe aici dacă nu suntem lăsați să ne distrăm? Parcă aici trebuia să fie fericire veșnică, dar ar trebui doar să ne închinăm, să cântăm ode și să recităm imnuri pentru sultanul cel mare. Mereu, fără pauză! Distracția unde e? Fericirea aia mare? Pentru noi, îngerii? Adică arabii care mor în jihad se simt bine cu câte 72 de virgine iar noi, îngerii, trebuie doar să ne închinăm ca pocăiții? Nu e corect deloc! Discriminare! Lua-i-aș în deșert numele ăluia care a venit cu regulile astea, că a stricat Raiul cu prostiile lui! Corect, noi n-ar trebui să stăm în Paradis, ci pe lângă oamenii pe care îi păzim, dar în concedii tot venim pe acasă și nu-mi convine să găsesc fanatismul ăsta în loc de fericire și extaz. Fir-ar ei să fie de infideli, n-au decât să mă dea afară de aici, că tot le bag un jihad de plecare! Ayatolahu’ akbar, câini blestemați!

COSTEL (fostul înger păzitor al lui Greuceanu): Are dreptate fratele meu taliban, chiar am fost discriminați ca ultimii fraieri. Și nu oriunde, ci la noi în cartier! Păi e frumos așa? Boss, n-om fi din ăia cu grade ca serafimii, arhanghelii sau heruvimii, dar avem respectul străzii și nu ne poate lua nimeni asta. Bine, nu sunt străzi prin Rai, că aici se circulă doar pe nori, dar purtăm strada în suflet, că am crescut pe ea într-un an cât alții în șapte. N-om avea noi cei șapte ani de acasă, dar îi avem de afară, unde am învățat că viața e o junglă. Mai ales aia de apoi, unde trebuie să înțelegi că tot ce nu te învie, te întărește. Deci dacă aflu care e ăla care ne-a turnat la șef de ne-a dat afară, să învie mumă-sa dacă nu îl pocnesc în aripă de îl reîncarnez instantaneu! În șapte corpuri diferite! Și îi pun și interdicție în Rai, că băieții mei abia așteaptă să jumulească un turnător!

PETRONEL (fostul înger păzitor al lui Prâslea): După ce am fost concediați ne-am găsit alte locuri de muncă, pentru că aici sunt destule. Acum ne ocupăm de salubritate, măturăm cupola, strângem penele de la îngerii care năpârlesc, ștergem găinațul de arhangheli de pe nori. E și o parte bună, că avem timp să râdem de îngerii care arată ciudat. Ați văzut vreodată serafimi? Sunt niște capete plutitoare cu câte șase aripi! Dar heruvimi? Sunt niște roți cu foarte mulți ochi! De tronuri nu mai zic, că ăia arată ca niște scaune. Cum să arăți, nene, în halul ăsta? Păi ce e aici, petrecere de Halloween? Și mai au tupeul să râdă de noi, că cică noi suntem handicapați. De fapt suntem persoane cu dizabilități și nevoi speciale, că avem erori din fabrică, adică Dorel are sindromul Down, Mirel are retard mental, Costel e obez iar eu am nanism. Cu toate astea, suntem perfect normali pe lângă handicapații ăia cu mulți ochi și capete zburătoare. De aia e bine să angajezi un arhitect bun, că uite ce iese când lași nepotismul să se ocupe de proiectare. Oare au și ștremeleag, sau doar ochi și aripi? Ia să întreb un ochios din ăsta… (strigând la un heruvim) Băi ochiosule, pe unde te verși când te apucă?

SAMAEL (arhanghel și procurorul general al Raiului): Într-adevăr, sunt singurul înger decăzut căruia i se permite accesul în Rai, dar asta doar pentru că lucrez aici la tribunal. Fac naveta în fiecare zi, ceea ce nu e ușor, pentru că e o distanță considerabilă între Iad și Rai. Dar îmi place, pentru că mi se decontează transportul și am ocazia de a ajuta la condamnarea infractorilor care ajung la judecata de apoi. Uneori particip și la audierea de dinainte, pe care o numim prejudecata de apoi, dar numai la cazurile importante. Și da, chiar resping categoric acuzația că aș fi un spion al Iadului inflitrat în Rai, care influențează conducerea de sus după planurile celor de jos. Este o calomnie care încearcă doar să îmi mânjească imaginea imaculată de procuror general și înger decăzut. Repet, nu am nicio legătură cu grupul infracțional din conducerea Iadului cu care am încercat o lovitură de stat în Paradis, indiferent de bârfele care circulă pe rețelele de antisocializare. E clar, da?

GAVRIL (arhanghel): Ca responsabil cu revelațiile, adică șef al Serviciului de Informații al Raiului, vă pot spune cu certitudine că nu există nicio informație care să confirme zvonul că arhanghelul Samael ar avea vreo legătură directă sau indirectă cu Iadul. Cel mai probabil este vorba doar despre o propagandă rasputinistă care are rolul de a dezinforma publicul pe care îl sfătuiesc să se dezinformeze corect doar din surse oficiale. Adică de la noi. În același timp, am primit informații că încălzirea globulară este nu doar reală, fiind confirmată de toți cercetătorii plătiți de noi, ci și extrem de periculoasă, pentru că ne poate omorî pe toți, chiar și pe cei deja decedați. Nu este provocată de gaura din stratul de ozon, pe care l-am cârpit cum am putut, ci de dioxidul de carbon produs de oameni și de vaci, care elimină gaze în exces de parcă ar fi păscut fasole în loc de iarbă. La vaci mă refer, nu la oameni, să nu fiu înțeles greșit. Pentru a controla pe cât posibil aceste emisii de gaze, propun instalarea țevilor de eșapament cu filtru la vaci. Preventiv și la oameni. Momentan avem mai multe idei și le vom implementa pe toate la momentul potrivit, pentru că nu este de glumă cu acest dioxid de carbon care se găsește în atmosferă în procentul uriaș de 0,04%, ceea ce se simte deja cu nasul liber, pentru că îl inhalăm fără să vrem. Ocazie cu care solicit conducerii să impună tuturor ființelor obligativitatea purtării permanente a măștilor de protecție, fiind știut că toți inspiră oxigen și elimină dioxid de carbon, ceea ce este de-a dreptul criminal. Mai multe detalii în curând, după ce vom stabili toate măsurile dictatoriale pe care le vom impune maselor pentru binele lor.

URANUS (zeul cerului în Elada): Raiul a fost un loc plăcut de când am ieșit la pensie și m-am retras aici. Peisajul e frumos, sunt mulți zei ai cerului pe aici, îngeri și spirite umane. Asgardul e lângă noi și mai mergeam uneori pe acolo în vizită, că Odin dădea mereu petreceri cu mult alcool, ceea ce pe aici e ilegal, de trebuie să bem numai pe ascuns. Ne mai furișam uneori în zona arabilor, să ne facem de cap cu virginele lor, că 72 pentru fiecare dintre ei e prea mult. Cu Anu făceam asta, zeul cerului în Mesopotamia, mai era un băiat cu noi, un indian, Dyaus Pitar. Mai erau și alții dar nu-i mai țin minte, că de la o anumită vârstă începe să se scurteze banda cam prea mult. Și cu zeițe ne mai făceam de cap, că avem și din ăstea pe aici și… Ce ziceam? Da, acum nu mai e bine, că au început să se schimbe lucrurile cam mult, de s-a cam stricat fericirea noastră veșnică. Au început să construiască palate pentru emigranții din Purgatoriu, de ne zdruncină creierii încontinuu de la atâtea bubuituri, ne-au tăiat din pensii că cică nu sunt bani la buget pentru purgatorieni, acum se aude că vor să ne lase și în frig, și să ne hrănim cu gândaci, că mâncarea bună trebuie dată emigranților. Așteptăm niște declarații oficiale de la conducere dar, după direcția în care văd că încep să se îndrepte lucrurile, tare mi-e că o să trebuiască să emigrăm în Iad ca să putem trăi normal. Sper să mă înșel, dar profețiile mele se împlinesc mereu, deci putem fi siguri că am cam pus-o de mămăligă. Păcat că nu se organizează alegeri pe aici, că aș fi votat răul cel mai mic ca să scăpăm de ăștia de acum. Dar o scoatem noi la capăt până la urmă și cu dictatura asta democratică, că n-are cum.

MIHAIL (arhanghel, generalul suprem al armatei Raiului): Ca locțiitor al Domnului în lipsa lui pentru că, după cum bine știți, s-a retras în camera lui acum multe milenii și nu îl interesează ce se întâmplă cu lumea asta, vă pot spune că luăm toate măsurile necesare pentru a contracara toate pericolele care ne pasc. Războiul din Purgatoriu ne bate la poartă și, chiar dacă i-am ordonat sfântului Petru să nu-i deschidă, ar putea sări gardul cumva. Dar vă promit că vom fi pregătiți pentru el și vom începe de acum. Vom introduce noi taxe și vom mări toate prețurile pentru a ajuta poporul purgatorian, vom dona eroilor slăviți armament de ultimă și penultimă generație, bani, alimente și mercenari, vom primi emigranți din Purgatoriu fără niciun fel de restricții, pe care îi vom plăti pentru că ne onorează cu prezența lor, vom sărăci cât vom putea pentru ei și o vom face cu zâmbetul pe buze, pentru că sacrificiul de sine e cea mai rapidă cale către împărăția cerurilor. Unii ar putea spune că sacrificiul nu mai are rost din moment ce suntem deja în Paradis, dar vă recomand să nu vă lăsați duși în ispită de asemenea logică înșelătoare, ci doar să credeți fără a cerceta. Vom lua măsuri și pentru a combate încălzirea globulară, care ne afectează cel mai mult deoarece suntem mai aproape de Soare decât restul planetei, vom schimba și hrana de post printr-o dezlegare la insecte, vom trece și la instalarea aripilor electrice pentru îngeri, încât să nu mai consume combustibili fosili. Vom face multe, trebuie doar să aveți răbdare să le suportați pe toate până la capăt și dincolo de el. Fericiți cei care suferă inutil, pentru că a lor va fi împărăția cerurilor, după cum se zice pe la noi. Sigur, nu va fi la propriu a lor, pentru că noi, arhanghelii, conducem Raiul în absența Domnului, dar e bine să aibă și cei de jos idealuri către care să tindă, că doar țintind spre Lună poți ajunge printre stele. Uneori și la propriu dacă te lansezi spre Lună fără a calcula corect traiectoria, viteza, distanța și alte elemente necesare oricărei lansări spațiale, dar deja ne pierdem printre amănunte. Atât de la mine, slava Purgatoriul!

.

.

FORUMUL CETĂȚII ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – ZI

Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea își crestează palmele cu un cuțit. Reporterul se apropie de ei, însoțit de nelipsitul său cameraman.

REPORTERUL: Ce se întâmplă aici? V-ați făcut emo? Vă sinucideți în masă? Măi băieți, decât să vă tăiați venele, mai bine le lăsați să crească.

GREUCEANU: Ce ai, mă? Ne facem frați de cruce. Dacă nu am primit însemnele de gladiatori, ne însemnăm singuri și ne și înfrățim cu ocazia asta. Teroristul a propus o circumcizie, dar pare o idee cam masochistă, așa că rămânem la încrucire.

REPORTERUL: Și nu ați găsit un loc mai bun să vă mutilați decât în mijlocul Forumului?

HARAP-ALB: Aici așteptăm revoluționarii și am zis să ne înfrățim cât așteptăm, ca să nu ne plictisim.

REPORTERUL: Ce revoluționari?

PRÂSLEA: De la revoluția pe care am organizat-o noi ca să scăpăm de romani. Am trimis mesaje tuturor din Dacia ocupată să vină la răscoală, le-am trimis și dacilor liberi din Moldova să vină să atace în același timp, trebuie să apară și Spartacus cu ceilalți gladiatori răsculați. O să iasă un război în toată regula la câți trebuie să apară, dar văd că întârzie puțin toată lumea, că așteptăm de cinci ceasuri și nu s-a prezentat nimeni.

GREUCEANU: Încă!

PRÂSLEA: Așa e, încă! Sigur or să vină, dar probabil au rămas blocați în trafic de întârzie.

HARAP-ALB: În traficul de persoane, dar nu știi de la mine.

REPORTERUL: Gladiatorii lui Spartacus au plecat în Italia, ca să elibereze sclavii de acolo. Din Moldova nu a plecat nicio gașcă de daci liberi, că supraveghem zona dintr-un balon pe post de satelit. Iar dacă nu a venit la răscoală nimeni din Dacia ocupată nici după cinci ceasuri, înseamnă că nici nu mai vine. Deci revoluția voastră s-a terminat înainte să înceapă.

GREUCEANU: Atunci o facem noi. Dacă am stabilit ceva, așa rămâne.

REPORTERUL: Faceți o revoluție doar voi?

PRÂSLEA: De ce nu? Suntem aproape cinci oameni, eu zic că ajung.

REPORTERUL: Sunteți exact patru, nu aproape cinci.

PRÂSLEA: Mă rog, dacă vrei un număr exact, suntem exact patru. Eu am preferat să rotunjesc suma, că e o statistică, nu o problemă matematică. Dar așa vă place vouă, celor din presă, să denaturați informațiile ca să manipulați publicul.

HARAP-ALB: Chiar așa, câine infidel, de la ce televizune ești?

REPORTERUL: De la Irealitatea TV, televiziunea zeilor.

HARAP-ALB: Ne vede toată lumea?

REPORTERUL: Nu, doar zeii și alte câteva ființe non-umane care au decodor. Și unii extratereștri, că transmitem și pe alte planete prin satelit. Muritorii mai au de așteptat câteva mii de ani până o să fie tehnologia asta disponibilă și pentru ei. De ce întrebați?

HARAP-ALB: Voiam să îi transmit Ilenei că nu mai vin diseară la ea că o să fiu la răscoală, dar dacă zici că muritorii nu vă prind, nu mai are rost. O să-i trimit un mesaj printr-un porumbel voiajor într-o pauză.

REPORTERUL: Măi omule, nu înțelegi că nu o să fie nicio răscoală? N-aveți cum să faceți una în patru oameni. Vă trebuie mult mai mulți. Mai bine mergeți acasă și faceți una între voi, prin curtea unuia.

FĂT-FRUMOS: Poate acasă la Greuceanu, că e singurul care mai are casă. Harap-Alb și-a aruncat-o în aer și pe a lui, și pe a lui Prâslea cu munca lui la domiciliu, pe a mea a furat-o Păcală, deci acum trebuie să ne îngrămădim toți la ăsta. Iar ăsta stă îngrămădit și când e singur, darămite cu noi…

REPORTERUL: Oho, domnul Antihrist! Parcă nu aveați nimic de declarat. Cum de v-ați răzgândit? Vă mustră conștiința sau, mai bine spus, lipsa ei?

FĂT-FRUMOS: Pentru ce, bre? N-am făcut nimic.

REPORTERUL: Conform informațiilor noastre pe surse sunteți fiul lui Scaraoțchi.

FĂT-FRUMOS: Și ce? E vina mea? Nici nu eram născut când a inseminat-o artificial pe mămica.

REPORTERUL: Nu o fi vina dumneavoastră, dar o profeție spune că veți aduce sfârșitul lumii și chiar l-ați trimis pe Necurat în viitor, unde va găsit tehnologia necesară să aducă Apocalipsa.

FĂT-FRUMOS: De unde era să știu unde o să ajungă ăla când l-am împins în portal? Am vrut doar să scap lumea de el, nu să-l ajut să o distrugă. Iar profeția nu e vina mea, că nu am făcut-o eu.

REPORTERUL: Nu, dar profețiile se împlinesc întotdeauna, deci asta e dovada clară că sunteți Antihristul.

FĂT-FRUMOS: Nu sunt, bre, anti nimic, ce ai? Și nici nu-mi plac poreclele. Iar profeția asta mi se pare dubioasă. Sigur ai înțeles-o bine? Ce zice exact, cuvânt cu cuvânt?

REPORTERUL: Conform profeției zeului Uranus, fiul lui Lucifer va aduce sfârșitul zilelor.

FĂT-FRUMOS: Și de aici ai înțeles că o să aduc eu sfârșitul lumii?

REPORTERUL: Da, că sfârșitul zilelor e sinonim cu sfârșitul lumii.

GREUCEANU: Poate se referă la altceva. Poate o să distrugă calendarul și așa n-or să mai fie zile.

PRÂSLEA: Sau poate o să oprească rotația planetei, că o zi este egală cu o rotație a Pământului în jurul axei sale. Dacă planeta nu se mai învârte, nici zilele nu mai trec. Deci sfârșitul zilelor, logic.

HARAP-ALB: Sau poate o să distrugă Soarele de o să fie noapte mereu, iar asta ar însemna cu adevărat sfârșitul zilelor, că n-o să mai fie zi niciodată. Are mai multă logică varianta mea.

FĂT-FRUMOS: Voi ați luat-o razna de tot? Cum muma Tălpii Iadului să pot eu să opresc planeta sau să distrug Soarele? Chiar nu mă cunoașteți deloc?

GREUCEANU: Deci distrugi calendarul, cum am ghicit eu. Începe cu ăla roman, că mă enervează cu săptămâna lor de opt zile care mai sunt și numărate invers. Plus împărțirea unei luni în calende, ide și none, ceea ce mă face să înțeleg mâța care se uită în calendar exact ca mine.

FĂT-FRUMOS: Nu distrug nimic pentru că nici nu vreau, nici nu pot. E clar pentru toată lumea? Bre domn’ reporter, mai ai și alte întrebări sau te-ai lămurit?

REPORTERUL: Pentru moment e de ajuns, dar vă sfătuiesc să nu părăsiți localitatea, ca să știm unde să vă găsim în caz că vom avea și alte nelămuriri. Oricum vom sta cu ochii pe dumneavoastră mult și bine pentru că aduceți rating, iar asta contează cel mai mult. Publicitate, doamnelor și domnilor, și revenim cu o luptă mult așteptată de toți iubitorii de violență. Nu schimbați canalul, că ne întoarcem în câteva ore!

.

.

TEMPLUL BÂNTUIRII NEAMULUI – SEARĂ

În mijlocul templului a fost amplasat un ring de box pentru o luptă între doi conducători religioși. Reporterul este și el prezent, însoțit de nelipsitul său cameraman.

REPORTERUL: Bună seara pioși telespectatori și bine ați venit la finala „Popal Kombat”, primul campionat național de K1 interbisericesc, organizat de Patriarhia Dacă și de fostul partid „Vechea Dreaptă”, rebotezat de curând „Vechea Dreaptă-n Freză”. În colțul de la răsărit, în sutană albă, îl vedem pe Preafericitul patriarh Deceneu, supranumit „Biciul lui Zamolxe”, triplu campion național la tămâiat-viteză. Adversarul lui din această seară, echipat tot cu sutană albă, este papa Mobil al II-lea, fost profesor universitar de toacă-muzică ușoară. Se aude clopotul de start iar cei doi prelați se apropie cucernic unul de celălalt. Iată-i învârtindu-se ușor în cruce, încercând să se lovească cu blesteme. Papa Mobil își ia inima neprihănită în dinți și își pocnește adversarul cu sete evlavioasă, plasându-i un acatist pe falcă. Patriarhul Deceneu încearcă să se apere prin post și rugăciune, dar se vede nevoit să-i întoarcă aproapelui său și celălalt obraz. Papa Mobil profită de avantaj și îl binecuvântează cu un upercut păcătos la ficat, pentru a-i aminti de patimile Domnului în Vinerea Mare. Preafericitul se prăbușește la podea și începe să se tăvălească de parcă ar fi posedat, timp în care aprinde o petardă cu tămâie, pe care i-o aruncă rivalului său sub sutană. Iată-l pe papa Mobil cu sutana în flăcări, urlând psalmii lui David cu cea mai angelică voce posibilă, sărind din ring direct într-un butoi cu agheasmă, pentru a stinge flăcările Iadului care i-au cuprins dosul păcătos. Ocazie cu care și-a spălat rapid câteva păcate și s-a rebotezat. Ajutat de dascălul său scutier iese din butoi și încearcă să se întoarcă în ring și la dreapta credință, însă rămâne cu burdihanul de popă încurcat în corzile ringului și în căile Domnului. Domnului Jupiter, că la ăsta se închină el. Papa reușește să se elibereze doar după promisiunea lepădării de Satana și își îmbrățișează frățește adversarul pentru a-și trage puțin sufletul chinuit. Patriarhul se arată impresionat de această mostră de iubire a aproapelui și îi oferă sărutul lui Iuda, în timp ce încearcă să-i fure lănțișorul de aur de la gât. Se aude clopotul de final de rundă iar cei doi sunt despărțiți de arbitru întocmai ca apele Mării Roșii de Moise. Adică cu toiagul. Runda a doua începe furtunos ca la Potop, fiecare combatant încercând să aducă Apocalipsa asupra celuilalt. Patriarhul Deceneu își blagoslovește adversarul cu lovitura sa preferată: un triplu croșeu în dinți, numit „Sfânta Treime”. Papa zboară la picioarele arbitrului, pe care începe să le pupe ca Maria Magdalena pe ale lui Iisus, în speranța că va primi măcar Oscarul pentru cea mai bună interpretare dramatică dacă nu puțin ajutor divin. Însă în mai puțin de douăsprezece secunde se ridică de la pământ ca Lazăr din mormânt, plângând ca o icoană făcătoare de minuni că și-a pierdut cutia milei în timpul căzăturii. Scoate din buzunarele sutanei patruzeci de pietre, pe care le azvârle asupra adversarului său, încercând să-l nimerească în clopotniță. Însă patriarhul Deceneu, cuprins de Sfântul Duh, reușește să le devieze pe toate cu o cădelniță transformată în nunchaku direct în capetele spectatorilor mai păcătoși, care nu aveau asupra lor iconițe cu chipul lui Arsenie Boca. Apoi, având moaște metalice ascunse în mănușă, își adoarme adversarul cu o lovitură năprasnică în mândrie. Meciul se termină iar patriarhul Deceneu este declarat campion și apostol, fiind recompensat cu centura neagră de castitate, o medalie de aur masiv în formă de cruce, trofeul „Clopotnița de Aur” și un loc la dreapta Tatălui. Însă slujba de premiere este întreruptă de duhovnicul tușier, care a aflat la spovedanie că noul campion s-a dopat cu anafură. După o scurtă judecată de apoi, comisia ecumenică de arbitraj crede fără a cerceta și decide ca patriarhul să fie blestemat cu afurisenia, cu pedeapsa divină a Armaghedonului și cu retrogradarea într-o ligă inferioară a Iadului. Papa Mobil este readus din lumea celor drepți, crucificat onorific pe sigla căruței Merțan a preafericitului Deceneu, plimbat trei zile în fruntea convoiului patriarhal pentru a aduce ploaia iar apoi zidit ca nevasta meșterului Manole într-un perete al Templului Bântuirii Neamului, pentru a fi asigurată trăinicia lucrării. Iar noi nu putem decât să le mulțumim fierbinte zeilor că ne-au milostivit cu șansa de a fi martorii acestei sfinte competiții care umflă și mai mult buzunarele fără fund ale clerului cu banii din pariuri, și care le amintește dreptcredincioșilor ce miluială îi așteaptă dacă nu donează preoților tot ce au. Rămâneți cu noi, pentru că urmează scandalul șpăgii de la cele 24 de vămi ale văzduhului, detalii despre incendiul de azi noapte din Iad și un interviu în exclusivitate cu sfântul Petru, care a baricadat poarta Raiului de teama emigranților ilegali, care se dau drept purgatorieni pentru a fi primiți în Paradis. Aleluia și amin! Pardon, slava Purgatoriul!