O CASĂ DIN ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – NOAPTE
O femeie pe la vreo 30-35 ani întinde aluat cu un făcăleț. Deodată se aude un zgomot puternic de afară, de geamuri sparte, și niște înjurături înfundate. Femeia se întoarce spre fereastră speriată.
FEMEIA: Cine e acolo?
CRIMINALUL (strigând de afară): Vântul! Vezi-ți de treaba ta!
Femeia se liniștește și se întoarce la treabă. O găină zboară pe lângă ea. Femeia tresare. Se uită la găină și răsuflă ușurată.
FEMEIA: Ah, e doar o găină.
Se reapucă de întins aluatul. O pisică zboară pe lângă ea, miorlăind. Femeia tresare. Se uită la pisică și răsuflă ușurată.
FEMEIA: Ah, e doar o pisică.
Se întoarce la treabă. O secure uriașă, agățată de tavan, trece pe lângă ea. Femeia tresare din nou. Se uită la securea înfiptă în perete și răsuflă ușurată.
FEMEIA: Ah, e doar o secure uriașă.
Se reapucă de întins aluatul. Deodată, ușa de la intrare se trântește de perete. Femeia tresare și se uită spre ușă, unde vede un criminal care poartă o salopetă modernă, o mască de hochei ca Jason Voorhes din seria de filme „Vineri 13” și o macetă în mână. Femeia scoate un strigăt de spaimă.
FEMEIA: Scorilo, tu ești?
Criminalul se apropie încet de femeie, care stă pe loc, îngrozită. Ajunge la câțiva centimetri de ea și se oprește.
FEMEIA (în șoaptă): Scorilo, tu ești?
Criminalul ridică maceta și se pregătește să o lovească. Femeia țipă și îl ia brusc la palme.
FEMEIA: Unde umbli, mă bețivanule? La ora asta se vine? Unde ai umblat, mă, până acum?
Începe să îl lovească cu făcălețul. Criminalul încearcă să se ferească de lovituri, dar fără succes.
CRIMINALUL (țipând): Nu sunt Scorilo! Nu mai da, că nu sunt Scorilo!
Femeia se oprește și se uită suspicioasă la el.
FEMEIA: Nu? Dar cine ești?
CRIMINALUL: Un criminal oarecare! Nici nu știu cine-i Scorilo!
FEMEIA: Da? Și ce vrei de la mine, criminalule?
CRIMINALUL: Să te omor, logic! Nu asta fac criminalii?
Femeia se sperie. Lasă făcălețul pe masă și face un pas în spate.
FEMEIA (îngrozită): De ce să mă omori? Ce ți-am făcut?
CRIMINALUL: Nimic, dar așa-i scenariul.
Femeia se liniștește și reîncepe să întindă aluatul cu făcălețul.
FEMEIA: Bănuiesc că se putea mai rău. Puteai să fii un violator. Nu vrei să mă violezi, nu?
CRIMINALUL: Nu, Zamolxe ferește! Eu omor, nu violez. Suntem oameni până la urmă, nu animale.
Femeia continuă să întindă aluatul. Se oprește brusc.
FEMEIA: Ia stai așa, mă! Da’ de ce nu vrei să mă violezi? Ce am eu, mă? Nu sunt destul de sexy pentru tine?
Ridică făcălețul amenințător. Criminalul începe să facă pași în spate.
CRIMINALUL: Ba da, doar că… nu ești ceea ce caut acum.
Femeia lovește puternic masa cu făcălețul. Criminalul tresare.
FEMEIA: Nu sunt? Da’ ce cauți, mă, de nu sunt eu destul de bună pentru tine?
CRIMINALUL: Păi n-am zis? Caut să omor pe cineva, că eu cu asta mă ocup…
Femeia mai lovește o dată masa cu făcălețul. Criminalul iar tresare și scapă maceta din mână.
FEMEIA (țipând): Cauți pe una care să moară după tine, mă? Că ești și tu vreun prinț sau cum? Bă, așa sunteți toți! Proasta vă slujește, face de toate, iar vouă nu vă convine! Ba nu sunteți compatibili, ba nu moare destul după voi. Bă, tu crezi că eu stau să te aștept pe tine să te hotărăști? Să mor fată bătrână că nu ești tu pregătit pentru un viol? Te omor, fir-ai tu să fii de vițel comunal!
Femeia sare să îl lovească cu făcălețul. Speriat, Criminalul fuge afară. Femeia îl urmărește însă, cum iese din casă, calcă pe o greblă care o lovește cu coada în față. Amețită, face câțiva pași în spate, se lovește de perete și îi cade o găleată pe cap. Face câțiva pași în față, încercând să scoată găleata, calcă din nou pe greblă, care lovește cu coada în găleată de această dată. Face câțiva pași în spate și se aude miorlăitul unei pisici. Pornește din nou în față, chinuindu-se să își scoată găleata de pe cap, merge câțiva metri și cade în fântână. Criminalul, care asistă la această scenă, dă nervos cu maceta de pământ, se aude miorlăitul aceleiași pisici, și pleacă bodogănind.
SUFRAGERIA LUI FĂT-FRUMOS – ZI
Făt-Frumos stă la masă, lângă un medium care este în transă, și poartă o conversație cu cineva prin intermediul mediumului. Mediumul poartă o robă lungă și pe cap o glugă. În fața lui, pe masă, se află un glob de cristal.
FĂT-FRUMOS (țipând în urechea mediumului): Da, bre, cam asta e cu romanii ăștia! Mie îmi place stilul lor, că sunt la modă, dar ceilalți sunt țărani și nu apreciază arta! Tu când vii acasă? Și ce-mi aduci de acolo?
Greuceanu sparge ușa de la intrare cu piciorul și intră în casă.
GREUCEANU: Fătălăule, ești acasă?
FĂT-FRUMOS: Sunt! Dar vino mai târziu, că acum am treabă!
Greuceanu se uită mirat la medium și la Făt-Frumos.
GREUCEANU: Ce muma Tălpii Iadului faci, boss?
FĂT-FRUMOS: Vorbesc cu calul, că e plecat pe lumea cealaltă. Și folosesc un medium ca să vorbim prin spiritism, că nu s-au inventat încă telefoanele.
GREUCEANU: Care cal, mă?
FĂT-FRUMOS: Calul meu, ăla fermecat. Îl știi doar.
GREUCEANU: Să mor dacă îmi amintesc. Ai tu cal?
FĂT-FRUMOS: Da, a mers cu noi în călătoria aia din jurul lumii.
GREUCEANU: Eu țin minte că aveai bicicletă, nu cal. Dar în fine, zici că ți-a murit calul de vorbești cu el prin spiritism?
FĂT-FRUMOS: Nu, bre Greucene. A plecat într-o excursie cu alte animale, să caute nu știu ce prostii prin lumea de dincolo. A zis că vine înapoi, dar nu știe când.
GREUCEANU: Bă, țara arde și vouă vă arde de zoofilii cu lighioane. (Se întoarce spre medium) Ia dă-i drumul, mă, de-aici, până nu-ți dau două palme de îți pierzi semnalul cu tot cu dinți!
Îl ia pe medium pe sus și îl aruncă afară.
FĂT-FRUMOS: Stai, bre, că eram în mijlocul discuției! O să se supere calul că i-am închis mediumul în nas și știi doar că e sensibil!
GREUCEANU: Lasă-mă, bă, cu mârțoagele tale, că n-avem timp de prostii. Hai să-i luăm pe ceilalți doi și să mergem la Forum, că ne-a chemat guvernatorul pe toți. Cică e ceva important. Sper să ne dea ajutoarele sociale, că de trei luni n-am mai văzut niciun galben de la imperiu.
Făt-Frumos și Greuceanu ies din casă. Fătul găsește o hârtie în cutia poștală. O ia și își continuă drumul.
GREUCEANU: Ce scrie, mă? E ajutorul social? Să nu-mi zici că ție ți l-au trimis și mie nu, că mă duc peste ei să-i sparg ca la Posada!
Făt-Frumos citește bilețelul.
FĂT-FRUMOS: „Știu ce ai făcut astă-vară!”. Ia uite, mă, cică știe unul ce am făcut astă-vară! Am fost la mare, ce am făcut? Ale mumei Tălpii Iadului reclame prin poștă, sunt din ce în ce mai proaste.
GREUCEANU: Bă, am primit și eu un răvaș din ăsta. Ia stai să îți arăt.
Greuceanu scoate un bilețel din buzunar și încearcă să citească.
GREUCEANU: Ș… ș… șt… ști… Pff! Ști… știu. Știu! C… ch… che… chea…
FĂT-FRUMOS: Dă-l, bre, la mine, că dai în pareză cerebrală dacă te mai chinui mult.
Îi ia bilețelul din mână și citește.
FĂT-FRUMOS: „Știu ce ai făcut astă-iarnă!”. Ce ai făcut, bre, astă-iarnă? Că ăștia cu reclamele știu deja.
GREUCEANU: Ce am făcut? Am fost la munte, la schi, și m-am dat cu sania, că nu aveam schiuri. Ca tot omul.
FĂT-FRUMOS: Doar atât ai făcut?
GREUCEANU: Bine, m-am dat cu punga, că nici sanie nu aveam! Ia gata, mă, cu reclamele astea, că știu prea multe, de zici că ne urmăresc activitatea și offline de știu tot despre noi. Gata, că am ajuns la Harap-Alb.
FAȚA CASEI LUI HARAP-ALB – ZI
Greuceanu ia o pietricică de jos și o aruncă în geamul casei. Așteaptă puțin și mai aruncă una. După câteva clipe ia o ditamai piatra, cu care sparge geamul. Imediat apare Harap-Alb la fereastră, încercând să își aprindă centura cu porumb în loc de dinamită.
HARAP-ALB (strigând de la fereastră): Iar cruciadă, rasiștilor? Aveți ceva cu arabii? Ia veniți încoace, să vă arăt ce înseamnă jihad! Valahu’ akbar, infidelilor care n-o să mă prindeți viu! Sau mort! Sau mort de beat! Sau puțin amețit!
GREUCEANU (strigând de afară): Ho, talibane, că noi suntem! Lasă dinamita aia, că iar îți arunci casa în aer și pe a șaptea chiar nu te mai ajut să o construiești! Hai la Forum, că ne așteaptă guvernatorul!
HARAP-ALB (strigând de la fereastră): De ce n-ați zis, câinilor, că voi sunteți? Hai că vin acum! Știți cumva și cine mi-a spart geamul?
GREUCEANU (strigând de afară): Da, era un plod care a aruncat bolovanul și a fugit! Hai mai repede, că întârziem!
Făt-Frumos, Greuceanu și Harap-Alb pleacă spre casa lui Prâslea. În spatele lor apare criminalul, care se apropie de ei pe furiș, cu maceta ridicată. Când să îi lovească, se aude un câine lătrând iar criminalul se sperie și fuge.
FAȚA CASEI LUI PRÂSLEA – ZI
Făt-Frumos, Greuceanu și Harap-Alb se uită peste gard și îl văd pe Prâslea cum fugărește o găină prin curte.
GREUCEANU: Mucea, care-i treaba? Te-ai apucat de jogging sau ai ieșit la agățat?
Prâslea se oprește și se uită urât la el.
PRÂSLEA: Nu, nene, fugăresc micul dejun.
GREUCEANU: Lasă găina și hai la Forum, că ne așteaptă guvernatorul ca să ne dea ajutoarele sociale.
PRÂSLEA: Așa, pe burta goală? Mi-e foame, că n-am mai mâncat de trei zile, de când fugăresc găina asta.
GREUCEANU: Îți dau eu să mănânci bătaie dacă nu vii, de te saturi pentru o săptămână. Hai odată!
Prâslea iese din curte. În spatele lor, criminalul sare gardul cu găina în brațe și fuge. Cei patru pleacă și, pe drum, Harap-Alb îi dă un capac după ceafă lui Prâslea. Băiatul cade, se ridică într-o fracțiune de secundă și se întoarce spre semiarab uitându-se urât.
HARAP-ALB: Asta-i pentru că mi-ai spart geamul cu bordura!
Prâslea îl pocnește cu o șipcă dintr-un gard, apărută de nicăieri în mâna lui. Harap-Alb cade instantaneu și se se ridică la fel de brusc.
PRÂSLEA: Care geam?
Harap-Alb ridică mâinile, în care are câte o șipcă, și se pregătește să îl lovească. Greuceanu i le ia nervos și le aruncă în lateral. Nimerește în cap o bătrână care trecea pe lângă ei și o dărâmă din picioare.
GREUCEANU: Băi, terminați-o cu joaca, pentru că avem treburi serioase. Dacă ne taie romanii ajutoarele, trebuie să ne angajăm. Ce job-uri găsim noi și bine plătite, și fără muncă?
FĂT-FRUMOS: Nu știu, dar eu m-am angajat deja ca gladiator.
HARAP-ALB: Ce-i aia?
PRÂSLEA: E ceva cu bătaie în arenă. Nene Făt-Frumos, ești sigur că e pentru dumneata așa ceva?
FĂT-FRUMOS: Nu e, bre, pe bune bătaia. E ca la wrestling. Te prefaci că te bați pentru show. E doar un spectacol. Un fel de teatru cu bătaie regizată.
PRÂSLEA: Ești sigur? Că eu am auzit altceva…
FĂT-FRUMOS: Da, că am întrebat la interviu. E doar prefăcătorie. Crezi că mă băgam eu la bătăi dacă erau pe bune? E show, că mie îmi place să fiu în lumina reflectoarelor. Iar asta e rampa mea de lansare în showbizul roman. Încep de aici și mă lansez în tot imperiul.
GREUCEANU: Du-te, mă, cu job-ul tău de baligă. Eu nu m-aș băga decât la un post de conducere dacă aș fi obligat să-mi caut de muncă. Centurion m-aș face, că ăștia pot să dea amenzi când au chef, să bată pe oricine au chef sau să crucifice pe oricine au chef. Talibane, te bagi și tu centurion?
HARAP-ALB: Nu, că eu am primit deja un post în garda pretoriană. Dar l-am refuzat, că nu e pentru mine. E prea violent, așa că prefer să rămân la meseria mea.
PRÂSLEA: Meseria dumitale de terorist? Să fii paznic în garda împăratului e mai violent decât un atentat sinucigaș?
HARAP-ALB: Da, mă, că nu știi cine vrea să îl atace pe ăla și trebuie să te bați cu toți tâmpiții. E prea mult stres și stai mereu cu emoții. Măcar în atentate știu exact ce urmează, deci n-am emoții. Că emoțiile ăstea cică îți slăbesc inima și chiar n-am chef să mor de infarct așa de tânăr.
PRÂSLEA: Dar, în schimb, n-ai nicio problemă să încerci să te sinucizi printr-un atentat. Are logică!
GREUCEANU: Ia lasă-l, mă, cu logica mumă-tii! Binladene, cum de ți-au dat ție asemenea job? De unde până unde?
HARAP-ALB: Au zis că sunt emigrant arab și ăștia cică au în imperiu mai multe drepturi decât localnicii, așa că mi-au dat ce aveau mai bun.
GREUCEANU: Bă, nu-i corect așa! Eu mă chinui în fiecare zi să-mi găsesc un loc de muncă decent, ca să supraviețuiesc, nu găsesc decât curățător de apeducte sau paznic la băile publice, iar ție îți dau post în vârful imperiului, pe lângă împărat? De asta am murit noi la revoluție? Să vină străinii să ne fure job-urile bune? Bă, ia marș în Arabia ta, că nu te-a chemat nimeni aici!
HARAP-ALB: M-am născut aici, câine obez! Tata e din Arabia, venit aici să facă Medicina, dar mama e din Dacia! Deci sunt dac pe jumate, deci am tot dreptul să fiu aici!
PRÂSLEA: Dacă e așa, ai jumate de drept să fii aici și jumate în Arabia. Mai du-te și acolo, că aici ai stat destul.
Harap-Alb îi dă din nou un capac după ceafă lui Prâslea. Băiatul cade, se ridică într-o fracțiune de secundă și se întoarce spre semiarab, uitându-se urât, apoi îl pocnește cu o șipcă apărută tot de nicăieri. Harap-Alb cade instantaneu și se se ridică la fel de brusc cu două șipci în mâini. În acest timp, în spatele lor, criminalul o atacă pe bătrâna lovită de Greuceanu cu puțin timp în urmă. O strânge de gât și încearcă să o tragă spre marginea uliței. Greuceanu ia șipcile din mâinile lui Harap-Alb și le aruncă, nimerindu-l în cap pe criminal, care cade. Bătrâna îi dă un șut agresorului aflat la pământ, apoi fuge. Cei patru își continuă drumul.
FĂT-FRUMOS: Ia zi, Prâsleo, tu nu ți-ai căutat de muncă? Sau vrei să te întorci la școală?
PRÂSLEA: Mi-am găsit ceva, dar nu vreau să zic ce.
FĂT-FRUMOS: Zi, mă, ce are? Ți-e rușine? Munca-i rușinoasă dar și sănătoasă, deci zi.
GREUCEANU: S-a angajat ca burete de șters la fund în W.C.-urile publice!
PRÂSLEA: Nu-i adevărat! Eu sunt ăla care le dă clienților buretele și care îl spală după aia, deci nu-i același lucru!
GREUCEANU: Deci la W.C. te-ai angajat! Eu am zis la mișto, dar te-am nimerit cu asta. Bravo, mă, ai ajuns și oficial burete igienic. Știam eu că o să-ți îndeplinești destinul până la urmă!
Prâslea îl lovește în cap cu o șipcă apărută de nicăieri. Greuceanu se enervează și îl strânge de gât. Sar și ceilalți doi și se încinge o bătaie generală în mijlocul uliței. Apare Păcală, care încearcă să îi buzunărească fără să fie simțit. Când reușește să îi scoată portofelul lui Făt-Frumos din buzunar, cei patru se opresc din bătaie și se uită la el. Păcală le întinde portofelul.
PĂCALĂ: Ia uite ce era pe jos! Haveți grijă, baștanilor, că perdeți din buzunare și nu să știe cine vă găsește portofelele. Hați havut noroc dă data hasta că l-am găsit io, da’ data viitoare nu să știe. Deci hatenție la nehatenție, da?
Făt-Frumos își ia portofelul și îl bagă în buzunar.
HARAP-ALB: Păcală, unde umbli, mă?
PĂCALĂ: Pân’ la Forum, că ne-a chemat guvernatoru’ pe toți dă urgență.
GREUCEANU: Și tu vrei să știi dacă ne mai dau ăștia ajutoare sociale, nu?
PĂCALĂ: Nu, baștane, trăi-mi-ar familea, că nu trăim din hajutoare. Mă duc că o să fie toți hacolo, iar la îngrămădeală să găsește portofele pe jos. (Către Făt-Frumos) Vezi unde-l pui, că iar îl perzi dacă n-ai grijă. Dă că ți-l țin io, că tu ești căscat și n-am încredere că-l pui bine.
GREUCEANU: Du-te, bă, la muncă, lasă prostiile astea! Că suntem oameni serioși de când am devenit cetățeni romani. Ne faci de râs cu găinăriile tale.
PĂCALĂ: Ho, barosane, că mă duc și la muncă. Hăsta e doar un hobby pentru timpu’ liber. Da’ m-am hangajat ca gladiolator la harenă. Cu normă întreagă, contract pă pereoadă neterminată și toate taxele la stat plătite. Păi ce, ne jucăm cu legea?
PRÂSLEA: Și dumneata ești gladiator ca Făt-Frumos? Sunteți colegi de birou?
PĂCALĂ: Nu, șefule, sunt gladiolator, nu gladiator. Vând gladiole prin tribune când hare hăștia meci. Piranda mea s-a făcut procuroare, că ea mi le procură, iar puradeii e recuperatori, că le recuperează din harenă după ce le haruncă lumea în luptători. Suntem famelee dă muncitori cinstiți, că trebe să havem cazieru’ curat ca să ne lasă romanii să plecăm prin imperiu la cerșit.
HARAP-ALB: Dar în mână ce ai? Ăla nu e portofelul meu?
PĂCALĂ: Ia uite ce noroc pă capu’ tău! Tocmai l-am găsit pă jos și voiam să ți-l dau de ziua ta, ca să-ți fac o surpriză. Da’ hai stricat surpriza, hașa că ia-l de haici până nu mă răzgândesc.
Păcală îi înapoiază portofelul lui Harap-Alb.
GREUCEANU: Bă, ia pleacă de aici, că sărăcim de tot dacă mai stăm mult de vorbă cu tine. Fii patriot și fură de la romani, că ăia sunt bogați. Nu noi, care suntem atât de săraci încât n-avem nici după ce bea țuică.
PĂCALĂ: Tu ești sărac, mondialule? Păi cu portofel hașa plin ești sărac?
Scoate portofelul lui Greuceanu și începe să numere banii. Greuceanu i-l ia din mână și îi dă un șut în fund. Păcală fuge înjurând în țigănește. Greuceanu își bagă portofelul în buzunar.
GREUCEANU: De fapt ăștia nu-s galbenii mei, ci ai băncii, că trebuie să plătesc rata. Și știți cum sunt băncile, vin și-ți iau tot dacă nu plătești la timp. Cu recuperatori, amenințări, luări de ostatici, nebunii din astea. Și nu vreau să mă bag în scandaluri, că mie îmi place liniștea. Știți că sunt pe pace, pe prietenie, prostii din astea zen…
FĂT-FRUMOS: Pentru ce ți-ai făcut rată la bancă? Ți-ai cumpărat vreo vilă, ceva mișto?
GREUCEANU: Nu, mă, pentru păcănele. Că toți jucau și mă ofticam că eu doar mă uitam la ei. Știți că nu-mi place să mă uit așa la oameni, ca un psihopat. Așa că am făcut un împrumut la bancă și am jucat tot la păcănele.
HARAP-ALB: Și ai câștigat ceva?
GREUCEANU: Nimic, că nu știu să joc. Am pierdut tot, dar mi-am făcut damblaua. Măcar am scăpat de dependența asta de jocuri de noroc. A meritat investiția!
PRÂSLEA: Și rata la bancă? Din ce o plătești?
GREUCEANU: Mă descurc eu, că am combinații. Oricum, după ce plătesc toate ratele, mă duc să jefuiesc banca și îmi recuperez investiția. Deci e o afacere bună, că îmi iau și dobândă. După aia mai fac o rată și tot așa, până dă banca faliment. Păi nu-i ard eu pe romani de nu știu ce-i cu ei? Le-a trebuit să vină la noi, le arată dacii cum se face treaba.
Cei patru își continuă drumul. Harap-Alb se oprește brusc.
HARAP-ALB: Infidelilor, stați așa! Nu mișcă nimeni!
FĂT-FRUMOS: Ce ai, Osama? Iar ți-a furat Păcală portofelul?
HARAP-ALB: Nu, acum mi-am dat seama unde mergem! Și nu pot să merg acolo!
PRÂSLEA: Am zis de la început că mergem în Forum. Ce ai de nu poți să mergi?
HARAP-ALB: Păi mă caută romanii. Iar eu ce fac, mă duc direct în gura lupului? Nu e bine, nu mai merg.
GREUCEANU: De ce te caută, Binladene? Ce le-ai făcut? Să nu-mi zici că ai vrut să le aduci jihadul.
HARAP-ALB: Nu le-am făcut nimic, dar mi-au luat toată dinamita preventiv, cică să nu fac vreun atentat din greșeală, că imperiul are reguli stricte legate de astea. Și acum mă supraveghează încontinuu, că sunt pe lista de teroriști a F.B.I.-ului. Dacă vor să mă salte? Nu merg acolo!
FĂT-FRUMOS: Cum adică ți-au luat dinamita? Păi la brâu ce ai? Centura aia nu e cu dinamită?
HARAP-ALB: Nu, prietene. Mi-am pus porumb la centură, că seamănă cu dinamita. Și acum trebuie să găsesc alte metode să fac atentate, fără explozibil. Cum să îmi fac meseria fără dinamită? Băi, cum ne strică imperiul ăsta economia! Ne distrug job-urile ca să emigrăm la ei să spălăm bătrâni la fund! Jos imperiul! Libertate, egalitate, atentate!
GREUCEANU: N-ai zis, mă, că ți-au dat un post în garda pretoriană? Cum vor să te prindă dacă ți-au dat de muncă?
HARAP-ALB: Ce știi tu, câine obez? Asta e propagandă de război! Vor să mă prindă în capcană așa. Eu mă duc la muncă și, în pauza de masă, când nu sunt atent decât la mâncare, sar toți pe mine și mă arestează. De ce crezi că mă trimit în garda pretoriană? Că sunt mulți soldați acolo ca să mă prindă, logic! Dar nu pun ei mâna infidelă pe mine… Iau drumul codrului și mă fac haiduc! Lupt cu ei până când Dacia va fi iar liberă ca Tibetul!
PRÂSLEA: Nu știam că ești atât de patriot, deși ești doar pe jumătate dac. Exact la asta mă gândeam și eu. Să formăm o mișcare de rezistență, să ne coordonăm cu dacii liberi din Moldova și să atacăm Imperiul până pleacă romanii de aici. Deci dacă te duci în codru, vin și eu să ne facem haiduci.
GREUCEANU: Ce haiduci, puradelule? Unde să plece romanii? În sfârșit ne-au venit investitori străini în țară și tu vrei să îi gonești? Lasă-i, mă, că au galbeni, iar noi avem vrăjeală. Îi facem de bani, îi lăsăm să ne civilizeze și vedem după aia dacă îi gonim sau nu. Avem atâtea oportunități și voi vreți să ne stricați combinația? Nu v-ați săturat de sărăcie, sărăciilor?
PRÂSLEA: Nene Greucene, n-ai pic de patriotism în dumneata? Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul, că libertatea e mai bună decât toate.
HARAP-ALB: Era sănătatea, dar sună mai bine cum ai zis tu.
GREUCEANU: Ce nevoi aperi tu, plodule? Nevoile firești pe care le fac oamenii la W.C.-ul public unde te-ai angajat? Adică le dai buretele să se șteargă apoi păzești ce au făcut? Ești ciudat tare, pe bune.
PRÂSLEA: Măcar eu sunt patriot, nu ca tine! Eu și cu nenea Harap-Alb! Tu și cu Făt-Frumos sunteți niște trădători de patrie și meritați crucificați!
FĂT-FRUMOS: Ho, bre, ce ai? Cum să fiu trădător? Îmi place imperiul că are case de modă la Milano și magazine cu țoale de firmă, dar asta nu înseamnă că sunt trădător! Sunt patriot dar dacă vremurile se schimbă, mergem după ele. Ne adaptăm din mers și supraviețuim, dar important e să mergem spre viitor, nu să rămânem în Epoca de Piatră. Dacă asta înseamnă că sunt trădător, atunci ești un prost și nu mai vorbesc cu tine, că mi-ai rănit sentimentele!
Făt-Frumos începe să plângă. Prâslea își dă ochii peste cap.
HARAP-ALB: N-aveți decât să vă certați, eu trebuie să mă camuflez ca să merg în Forum, să nu mă recunoască infidelii care mă vânează.
GREUCEANU: N-ai zis, mă, că nu mai mergi? Acum te-ai răzgândit așa brusc și inopinat?
HARAP-ALB: Da, că trebuie să aflu ce zic dușmanii despre mine. Sigur de asta ne-au chemat în Forum. Ca să mă declare inamicul public numărul unu! Ce jihad le dau eu după ce adun toate informațiile…
Ia fesul dacic al lui Prâslea, și-l pune pe cap, iar băiatului îi dă ghutra sa.
PRÂSLEA: Dă, mă, fesul, și ia-ți batista ăsta de pe capul meu, că nu vreau să arăt ca un borcan cu zacuscă!
HARAP-ALB: Taci, balaure, că ne-am camuflat. Acum nu ne mai recunoaște nimeni. Mergem așa printre dușmani, că e cea mai sigură metodă de a fi invizibili.
PRÂSLEA: De ce să mă camuflez eu dacă zici că pe tine te caută romanii? Dă, mă, fesul, că te pocnesc!
HARAP-ALB: N-ai zis că vrei să te faci haiduc? Crezi că ăștia nu știu deja și nu te caută și pe tine? Stai camuflat, că e spre binele tău.
PRÂSLEA: De unde muma Tălpii Iadului să știe dacă abia acum mi-a venit ideea?
HARAP-ALB: Ăștia știu tot, că au spioni peste tot. Nici nu-ți vine bine o idee, că deja o știe nu guvernatorul, ci împăratul! Deci e clar că ești deja pe lista inamicilor imperiului și trebuie să te ascunzi și tu. Hai, vino după mine!
Se repede spre un gard și își continuă drumul lipit de el, cu ochii în toate părțile. Ceilalți trei îl urmează prin mijlocul uliței, mergând normal. Harap-Alb trece pe lângă Criminal, care îl privește mirat și își face cruce.
FORUMUL CETĂȚII ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – ZI
Multă lume adunată în Forum. În mijloc, la tribună, guvernatorul Pilat din Pont cu un centurion lângă el. Făt-Frumos, Greuceanu și Prâslea se alătură mulțimii iar Harap-Alb se furișează pe lângă oameni, pentru a nu fi văzut. În mulțime se găsește și Păcală, care îi buzunărește pe cei prezenți. Criminalul se află și el acolo, fără a fi remarcat de nimeni.
GUVERNATORUL PILAT: Bine ați venit, oameni buni! Mă bucur să vă văd în număr atât de mare! E toată lumea prezentă? Ia să vedem, mâna sus cine e aici!
Nu ridică nimeni mâna.
GUVERNATORUL PILAT: Dificil public. Măcar un „Ave, Traian” primesc de la voi? Haideți, toată lumea să strige cu mine! Ave, Traian!
Nu strigă nimeni. Harap-Alb începe să huiduie, dar se oprește repede și se lipește de Greuceanu ca de gard, ascunzându-se.
GUVERNATORUL PILAT: Nici așa nu vreți. Trebuia să încep cu o glumă, ca să spargem gheața. Bun… Ce-i zice un dac unui roman pe care îl întâlnește la terme? Barză, varză, viezure, mânz, că doar cuvintele astea există în limba dacilor!
Publicul nu are nicio reacție. Centurionul îi șoptește guvernatorului ceva la ureche.
GUVERNATORUL PILAT: Bun, ne-am distrat, acum să trecem la lucruri serioase. V-am chemat aici pentru că centurionul Dexterius are să ne spună ceva important. Centurioane, ai legătura! Aplauze pentru el!
Nu aplaudă nimeni. Centurionul Dexterius iese în față iar guvernatorul se retrage în spate.
CENTURIONUL DEXTERIUS: Salve tuturor și ave, Traian, cum se spune la noi! Eu sunt centurionul Dexterius și vă anunț că avem un caz grav de rezolvat. În cetatea noastră există un criminal în serie!
Publicul nu are nicio reacție. Criminalul strangulează o femeie de față cu toți însă nimeni nu observă.
FĂT-FRUMOS: De unde știți că avem un criminal în serie?
CENTURIONUL DEXTERIUS: Din surse sigure și oficiale am aflat că aseară a omorât o femeie aici. A fost găsită dimineață în propria fântână, fără urme de violență pe trup sau pe lângă. Deci criminal în serie.
PRÂSLEA: Dacă a omorât doar o femeie, cum e criminal în serie?
CENTURIONUL DEXTERIUS: Pentru că criminalii sunt ca curentul, adică ori în serie, ori în paralel. Cum în paralel nu poate fi unul singur, ci numai doi, rezultă că ăsta e criminal în serie. Ca curentul, cum ziceam.
CRIMINALUL (în timp ce sugrumă altă femeie): Aveți vreun suspect?
CENTURIONUL DEXTERIUS: Fiind o anchetă în desfășurare, nu putem da detalii. Însă vă pot spune că, la momentul de față, toată lumea este suspectă. Mai puțin victima, deși nu am eliminat-o complet de pe listă. Deci toți sunt vinovați până la proba contrarie.
FĂT-FRUMOS: Eu nu pot fi suspect, pentru că am primit un răvaș pe care scrie „Știu ce ai făcut astă-vară”. Dacă eram eu criminalul, îmi trimiteam singur bilețele? Adică eu știu ce am făcut astă-vară, dar ăsta nu-i un motiv să îmi scriu singur, că e mai ușor să îmi zic. Nu?
PRÂSLEA: Și eu am primit unul pe care scrie „Știu ce ai făcut astă-primăvară”! Deci nici eu nu pot fi criminalul!
HARAP-ALB: Eu am primit cu „Știu ce ai făcut astă-toamnă”! Adică nu eu, ci semiarabul pe care îl căutați! Care nu sunt eu, care nici măcar nu-l cunosc! Eu sunt daco-get get-beget și mă numesc… Burebista! Ca regele, dar fără niciun grad de rudenie! Ia uite acolo! Ăla nu e teroristul pe care îl căutați, care tocmai a fugit în partea aia și se duce tocmai în Africa, deci căutați-l pe acolo?
GREUCEANU: Am primit și eu un bilețel! Care zice așa: Ș… ș… șt… ști… știu. Știu! C… ch… che… chea… E ceva cu iarna, asta țin minte.
PĂCALĂ: Păi și io ham găsit într-un portofel un belețel din hăsta, de zice „Știu ce-ai furat săptămâna trecută”. Și e mărturie mincinoasă, că nici io nu știu ce-am furat hatunci, darămite haltu’! Hadică ce-am găsit pă jos, că io nu fur, trăsni-m-ar zeii dacă vă mint! Dar nu hacum, ci după ce îmi cumpăr un paratrăsnet. Pentru că io nu fur, ci cumpăr, să reținem hasta!
CRIMINALUL: Ție nu ți-am trimis niciun răvaș, deci minți.
PĂCALĂ: N-am zis că l-am primit io, ci că l-am găsit. Hai să nu haruncăm cu hacuzații nefondante, da?
CENTURIONUL DEXTERIUS: Cetățeni, vă rugăm să vă păstrați calmul și ordinea publică! Toată lumea va fi anchetată, deci colaborați cu organele de control ca să prindem cât mai repede criminalul până nu face și alte victime. Mergeți la casele voastre și așteptați acolo soldații romani ca să vă interogheze. Pregătiți din timp niște instrumente de tortură, în caz că nu vreți să colaborați de bună voie, ca să nu le mai cărăm noi pe ale noastre. Hai, spargeți gașca! Ave, Traian!
În timp ce vorbește centurionul, Criminalul îi pune guvernatorului Pilat un sac pe cap și îl scoate din peisaj. Nimeni nu observă. Mulțimea se împrăștie și rămân doar Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea. Apare și Criminalul lângă ei, în continuare nebăgat în seamă.
FĂT-FRUMOS: Ce facem, fraților? Dacă am primit bilețele, înseamnă că ne-a luat la ochi criminalul. Deci ce ne facem?
HARAP-ALB: Eu zic să-l lăsăm să vină, că îi frig un jihad de îl ia și muma lui Șaitan, și tac-su! Ba nu, că nu mai am dinamită. Să vină după ce găsesc o altă metodă de a face atentate. Știu! Dacă stă lângă o casă iar eu vin din viteză cu o căruță și intru în casă cu tot cu el… Nu, nu-i bine, că n-am căruță.
GREUCEANU: Lasă, boss, că eu n-am nevoie de atentate. Dacă vine ăla și mă prinde puțin nervos, îl iau cu dreapta și îi dau cu stânga până îl omor. Cu dreapta dau mortal, de asta îi dau cu stânga, că suntem totuși oameni, nu monștri. Dar îi dau până îl omor în serie și în paralel, să vadă cum e!
PRÂSLEA: Eu zic să mergem să îl întrebăm pe meșterul Manole, poate face el o capcană, ceva.
FĂT-FRUMOS: Nu-i rea ideea, că meșterul se pricepe la construit tot felul de chestii. Apropo, pe nevastă-sa n-am mai văzut-o de mult timp, dar nu e treaba noastră. Haideți la meșter până nu apare criminalul!
Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea pleacă spre casa meșterului Manole. Criminalul pleacă în treaba lui.
CASA MEȘTERULUI MANOLE – ZI
Cei patru bat la ușă și intră. Îl găsesc înăuntru pe meșterul Manole, un bătrânel cu o bască de tractorist pe cap, care meșterește ceva. Dintr-un perete se aud strigăte înfundate de ajutor.
FĂT-FRUMOS: Ziua bună, bre nea meștere! Putem să intrăm? Că avem o vorbă cu matale și e importantă.
MEȘTERUL MANOLE: Ați intrat deja, deci de ce mai întrebi? Ia ziceți, măi flăcăi, cu ce vă pot fi de ajutor?
GREUCEANU: Păi am venit așa, să vedem ce mai faci, cum o mai duci. Ești bine, sănătos? Doamna ce mai face?
MEȘTERUL MANOLE: E plecată la mumă-sa ca să aibă grijă de ea, că e bolnavă. Iar eu sunt bine. Ocupat, ca de obicei.
ANA (din perete): Aici sunt! Ajutor!
HARAP-ALB: La meșterit te mai pricepi, nu? Că avem nevoie să meșterești ceva important.
MEȘTERUL MANOLE: Ce?
PRÂSLEA: O capcană pentru un criminal în serie. Avem unul din ăsta în cetate și vrem să-l prindem înainte să ne prindă el pe noi.
MEȘTERUL MANOLE: Un criminal în serie la noi? Hmm…
ANA (din perete): N-auziți, mă, că aici sunt? În perete! Ajutor!
FĂT-FRUMOS: Ce se aude, bre, din pereți? Ai șobolani cumva?
MEȘTERUL MANOLE: Nu, mă, sunt țevile de apă. Când vine apa caldă pe coloană ies tot felul de zgomote. Nu le băgați în seamă, că tac ele până la urmă. Deci vreți să meșteresc o capcană pentru un criminal. Cred că aș putea face asta.
ANA (din perete): Bă, m-a zidit nebunul în perete! Scoateți-mă de aici, că mă sufoc! Ajutați-mă azi, că mor!
GREUCEANU: Ale mumei Tălpii Iadului țevi, urât mai fac. Ia zi, boss, ce idee ți-a venit? Cum facem capcana?
MEȘTERUL MANOLE: Măi flăcăi, eu zic așa: facem o construcție și o lăsăm neterminată. Ne apucăm să clădim un chioșc, ceva, care să aibă pereți. Lăsăm un perete cu gaură în el și punem acolo o momeală. Când criminalul ăsta vine să ia momeala, îl zidim în perete și gata, problema e rezolvată.
FĂT-FRUMOS: Genial, bre! Dar ce momeală punem?
MEȘTERUL MANOLE: Ceva care îi place lui. Eu știu ce hobby-uri are? Ce-i place să facă?
PRÂSLEA: Să omoare muieri din câte zicea centurionul.
MEȘTERUL MANOLE: Bun, punem o muiere acolo și, când vine ăsta la ea, îl zidim.
GREUCEANU: Păi bine, boss, dar nu zidim și muierea odată cu el?
MEȘTERUL MANOLE: Așa, și?
GREUCEANU: Stricăm bunătate de muiere. Ne trebuie o metodă să o scoatem de acolo și să-l lăsăm doar pe el.
MEȘTERUL MANOLE: Dacă vreți neapărat, o trageți repede de acolo și îl zidiți doar pe el. Dar eu zic să lăsați și muierea, că o să prindă bine. Rezistă mai mult construcția cu ea în perete, vă garantez eu.
ANA (din perete): De asta m-a zidit și pe mine! Bă, chiar nu mă aude niciunul? Ajutoooor!
Meșterul Manole aruncă o farfurie în perete și începe să țipe.
MEȘTERUL MANOLE: Taci odată, că o zidesc și pe mumă-ta lângă tine! O vorbă dacă mai scoți, îți bag acolo tot familionul, fir-ați-ar gura aia mare să-ți fie!
FĂT-FRUMOS: Cu cine te cerți, bre?
MEȘTERUL MANOLE: Cu țevile de apă, că încontinuu comentează. N-auzi ce zgomot fac?
GREUCEANU: Are dreptate, fac prea mult zgomot. (Țipând către perete) Dacă nu tăceți, vin peste voi și vă dau numai la coloană! Gura!
HARAP-ALB: Mare noroc au că nu mai am dinamită, că le băgam un jihad de le blocam pe modul silențios. Chiar, meștere, nu-mi faci niște dinamită? Că mi-au confiscat-o romanii pe a mea și îmi cam trebuie pentru ceva important.
MEȘTERUL MANOLE: Nu-ți fac, mă, că eu sunt cu construitul iar dinamita cu distrusul. Nu mă bag la din astea, că îmi iei pâinea de la gură. Niște artificii dacă vrei, îți fac, dar nu dinamită.
HARAP-ALB: Dar cu pâinea mea cum rămâne? Crezi că n-am și eu un loc de muncă ca tot omul? Crezi că terorismul se face așa, pocnind din degete? După ce că nu iau spor de periculozitate, nici materia primă nu mi se acordă? Trebuie să improvizez ca să-mi fac meseria? Nu-i corect, meștere, lua-l-ar Șaitan de imperiu…
FĂT-FRUMOS: Lasă, bre, omul în pace, că are treabă. Meștere, apucă-te de construcție, că noi mergem să găsim o fată. Știu eu pe cineva și nu trebuie decât să o convingem.
GREUCEANU: Pe cine știi, mă?
FĂT-FRUMOS: Pe fosta mea, Ileana Cosânzeana. Ori pe una dintre surorile ei, Iana Sânziana sau Geta-Daca. Din trei convingem una, că doar ne pricepem și la muieri, și la vorbe.
HARAP-ALB: Bă, de astea nu te atingi că trebuie să-mi fac harem cu ele! Au zis că vor, dar să mai aștept, deci nu vă băgați în casa omului!
GREUCEANU: Ho, mă, că nu pățesc nimic. Nu suntem noi acolo să le salvăm? Meștere, apucă-te de treabă, că noi aducem muierea. Haideți, boșilor, poate le prindem acasă!
Pleacă toți patru, lăsându-l singur pe meșterul Manole. Din perete se aude înjurând Ana.
FAȚA CASEI ILENEI COSÂNZENE – ZI
Cei patru ajung în fața porții, Harap-Alb mergând tot lipit de gard, cu ochii în toate părțile. Un poștaș își face apariția și îi înmânează o scrisoare. Harap-Alb o deschide și o citește.
HARAP-ALB: Băi, sunt de belea câinii ăștia romani! Lua-i-ar Șaitan cu neamul lor cu tot!
FĂT-FRUMOS: Ce ți-au mai făcut de data asta? Te-au dat în urmărire și prin Interpol?
HARAP-ALB: Nu, habibi, mi-au dat alt loc de muncă, că mă consideră emigrant arab, deci am drepturi mai multe decât localnicii. Dacă n-am vrut în garda pretoriană, mi-au oferit un post de tribun aici. Blestemații! Pun eu mâna pe ei și le distrug nația spurcată!
GREUCEANU: Ho, mă, că e bine. Dacă nu vrei tu tribun, mă bag eu. Zi-le că sunt și eu arab, fratele tău mai mic. Dacă mă întreabă, bag niște Salam Alecu, kebab, valahu’ akbar, Abu Dhabi, din astea. Merge, nu?
PRÂSLEA: Nu, că n-ai accent arăbesc.
GREUCEANU: Și ce dacă, mă? Lasă că nu se pricep romanii la accente. Bag limba între dinți ca britanicii și or să creadă ăștia că e accent arăbesc. Uite așa: the șaorma, the jihad, the Dubai.
ILEANA COSÂNZEANA (strigând din ușă): Care sunteți, mă, acolo? Ați venit la furat? Acum pun câinele pe voi! Lassie, i-ai, mamă! Sari la beregată, nu-i ierta,’tu-le zamolcșii mumei lor!
FĂT-FRUMOS: Ho, Lenuțo, leagă cățeaua că sunt eu, Făt-Frumos! Și cu restul rataților! Ține cățeaua, că am venit în pace!
ILEANA COSÂNZEANA: Aaa, voi erați. De ce nu ziceți, mă, așa? Făcea săraca Lassie păcate cu voi, că e post și n-are voie să pună gura pe carne. Ia ziceți, care-i treaba?
FĂT-FRUMOS: Dă-te mai aproape și îți spunem! Hai că nu vreau să ne audă toată cetatea!
Ileana Cosânzeana vine la poartă, lângă ei.
FĂT-FRUMOS: Ce faci, gagico? Ești bine, sănătoasă? De frumoasă nu te mai întreb, că asta se vede.
ILEANA COSÂNZEANA: Sunt bine, mulțumesc lui Zamolxe.
GREUCEANU: Surorile tale unde sunt?
ILEANA COSÂNZEANA: La Roma. Au profitat de integrarea în Imperiul Roman și au plecat. Fără mine, dar plec și eu când or să strângă bani și or să-mi trimită.
PRÂSLEA: Ce fac ăstea tocmai acolo?
ILEANA COSÂNZEANA: Badante, ca toți dacii plecați la Roma. Parcă așa se cheamă dansatoarele la bară, nu? Că ăia au bare adevărate, din ălea de bătut covoare, nu ca noi, care dansăm la țevi de calorifer. Dar mă duc și eu, că nu sunt proastă să rămân în sărăcia asta.
HARAP-ALB: Cum să plecați la Roma? N-ați zis că ne căsătorim și o să faceți parte din haremul meu, că vă plac arabii?
ILEANA COSÂNZEANA: Da, sultanule, dar nu acum. Stai să strângem și noi niște bani, să ne luăm o casă mare, și după aia. Doar nu vrei să stai cu haremul într-o cocioabă, nu? Ne trebuie palat și de asta plecăm să strângem bani acolo.
HARAP-ALB: Bine, dar poate uitați de nuntă, că vin după voi și dau foc Romei, apoi dau vina pe împăratul Nero. Să nu zici că nu ți-am zis!
ILEANA COSÂNZEANA: Cum să uităm noi de nuntă, dragule? Doar la haremul tău ne gândim zi și noapte. Tu așteaptă-ne cuminte, că venim gata măritate. Și cu copii, dacă ai noroc.
FĂT-FRUMOS: Și eu? N-ai zis că ne împăcăm și reluăm relația de unde am lăsat-o? Ori te măriți cu ăsta, ori te împaci cu mine!
ILEANA COSÂNZEANA: Păi n-o să-mi trebuiască amant după nuntă, baby? Cine dacă nu tu? Dar tot după ce mă întorc, deci așteaptă-mă cu încredere, că ești primul pe listă.
PRÂSLEA: Ai o listă de amanți?
ILEANA COSÂNZEANA: E mai mult un pomelnic, că îi aruncă în aer arabul dacă îi află. Dar să lăsăm asta. Ia nu mai schimbați subiectul și ziceți ce vreți de la mine.
GREUCEANU: Eu vreau să fiu pe lista aia, nu mă interesează al câtelea.
PRÂSLEA: Eu am fost dar mai vreau o dată, că nu mi-a ajuns.
GREUCEANU: Și eu am fost, dar vorba ta, mai vreau o dată.
HARAP-ALB: Și eu am fost, că trebuie încercată marfa înainte de nuntă.
FĂT-FRUMOS: Eu n-am fost pentru că, atunci când eram împreună, mi-a zis că se păstrează până la nuntă. Iar eu îi respect dorințele și fecioria și o să-mi primesc răsplata după nuntă, când o să fiu primul care o deflorează. Jucați-o p-asta, fraierilor! Cine e cel mai tare?
Harap-Alb, Greuceanu, Prâslea și Ileana Cosânzeana se uită lung la Făt-Frumos, uimiți de prostia lui.
PRÂSLEA: Ia zi, tanti Eleno, ai primit vreun răvaș recent?
ILEANA COSÂNZEANA: Mereu primesc, de obicei desene cu mătărângi și adresele lor. De ce întrebi?
PRÂSLEA: Ai primit azi vreunul fără adrese și mătărângi?
ILEANA COSÂNZEANA: De fapt, chiar da. Azi dimineață am găsit unul în cutia poștală, care zicea: „Știu ce o să-ți fac astă-seară”. E nesemnat iar acum mă oftic, că nu știu cu cine am planuri diseară.
FĂT-FRUMOS: Văleu, e criminalul în serie! Ileano, a pus ochii pe tine! (Strigând spre cer) De ce, Gebeleizis, de ce? E atât de tânără și nevinovată! De ce n-ai milă de inocenți, Gebeleizis?
ILEANA COSÂNZEANA: Gebeleizis? Te-ai plictisit de Zamolxe?
FĂT-FRUMOS: Nu, dar ăla e nașpa, așa că mi-am ales alt zeu.
GREUCEANU: Așa e, toți ne-am transferat la Gebeleizis. Eu aș fi preferat o zeiță, pe Bendis sau pe Kotys, dar curcubiștii ăștia l-au votat pe Gebeleizis, că cică un bărbat ne înțelege rugăciunile mai bine.
PRÂSLEA: Păi nu? Știi doar că muierile înțeleg numai ce vor ele și pe dos. Chiar vrei să te rogi la o zeiță pentru sănătate și ea să te trăsnească pentru că i se pare că ai făcut-o grasă?
HARAP-ALB: Apoi să nu mai vorbească cu tine o lună și să te lase să dormi pe preș? Iar dacă preșul e zburător, cine știe în ce țară te trezești? Sau pe ce planetă?
GREUCEANU: Zeițele de obicei nu vorbesc cu mine, deci n-ar fi mare pierdere. Și nici n-am preș zburător.
ILEANA COSÂNZEANA: Băi, terminați-o cu zeii mumei voastre! Despre ce criminal în serie vorbește ăsta?
GREUCEANU: N-ai fost la Forum când ne-a chemat guvernatorul?
ILEANA COSÂNZEANA: Nu, că eu dorm până la prânz pentru că muncesc noaptea. Ce voia?
GREUCEANU: Să ne anunțe că avem în cetate un criminal în serie. Care a omorât deja o femeie.
ILEANA COSÂNZEANA: Așa, și?
HARAP-ALB: Și credem că tu o să fii următoarea lui victimă. Pentru că ți-a trimis bilețelul.
ILEANA COSÂNZEANA: Ce victimă, mă? Să vină, că pun cățeaua pe el de îl lasă fără bărbăție! Păi ce, crezi că las pe cineva să mă atingă gratis? Să îndrăznească, că nu știu ce-i fac!
În spatele lor, Criminalul se furișează afară din curte cu cățeaua în brațe.
FĂT-FRUMOS: Te înțeleg că ești speriată, și eu am fost, dar nu mai fi. Avem un plan. Ești pe mâini bune, o să te salvăm noi.
ILEANA COSÂNZEANA: Nu sunt speriată și n-am nevoie de nimeni să mă salveze, că mă descurc.
FĂT-FRUMOS: Șșt, ești în stare de șoc, nu mai vorbi. Mergi pe încredere, că nu te lăsăm la nevoie. Am salvat noi o lume întreagă, cu tine nu avem ce fuma. Hai la meșterul Manole, că el face capcana în timpul ăsta. Haideți, flăcăi, luați-o pe sus, că trebuie să-și păstreze energia pentru când va fi momeală!
Toți patru o iau pe sus și pleacă cu ea. Ileana Cosânzeana se zbate și țipă.
ILEANA COSÂNZEANA: Ce momeală? Ce capcană? Bă, lăsați-mă jos, că nu merg nicăieri! N-auziți, mă? Am planuri pentru diseară și trebuie să mă pregătesc! Vine omul ăla la mine și nu-i frumos să îl las să mă aștepte! Băi tâmpiților, dați-mi drumul!
În urma lor, Criminalul se uită lung după ei, se scarpină în creștet, ridică din umeri și îi urmează.
O CONSTRUCȚIE NETERMINATĂ – SEARĂ
Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu, Prâslea, meșterul Manole și Ileana Cosânzeana pregătesc capcana. Manole o așează pe Ileana în gaura dintr-un perete neterminat.
MEȘTERUL MANOLE: Tu stai aici și pari singură, vulnerabilă și sexy. Ăștia patru se ascund și, când dai semnalul, sar și pun bolțarii ăștia în dreptul deschizăturii. Iar eu plec acasă, că mai am niște treabă.
ILEANA COSÂNZEANA: Pun bolțarii după ce mă scot pe mine, nu?
MEȘTERUL MANOLE: După, înainte, în timp ce. Nu contează timpul, că e relativ. Tu nu uita să dai semnalul când e criminalul în gaură, lângă tine. Ai înțeles, da? Hai pa!
Meșterul Manole pleacă.
ILEANA COSÂNZEANA: Ăsta a plecat și a uitat să ne spună care e semnalul. Mă duc după el să-l întreb și vin repede.
GREUCEANU: Stai, Leano, aici, că găsim un semnal. Ia să mă gândesc eu… Știi să faci ca o prepeliță?
ILEANA COSÂNZEANA: Nu chiar…
GREUCEANU: Atunci ca o vulpe polară?
ILEANA COSÂNZEANA: Nici asta nu prea știu…
GREUCEANU: Băi muiere, tu ești grămadă! Nimic nu știi! Măcar să faci mâncare știi?
ILEANA COSÂNZEANA: Știu să fac omletă doar dacă o face altcineva iar eu o pun din tigaie în strachină.
GREUCEANU: Bun, ăsta-i semnalul. Te apuci să faci o omletă iar noi sărim să îl zidim pe ăla.
ILEANA COSÂNZEANA: Dar n-am ouă…
Apare Criminalul, care se așează lângă ei fără să-l observe nimeni.
HARAP-ALB: Ieși, mă, cu omleta mumă-tii, că e cel mai prost semnal. Lenuțo, semnalul e „Valahu’ akbar”. Ai înțeles? Când e ăla lângă tine, țipi „Valahu’ akbar” și sărim. Eu sar în unghiul morții, fac un triplu șurub în aer și aterizez direct pe esofagul lui, ca să-i cauzez un ulcer din cădere. Ai înțeles? „Valahu’ akbar”!
ILEANA COSÂNZEANA: Ce bar e ăsta? Că n-am auzit de el.
HARAP-ALB: Nu e bar, ci strigăt de luptă. Așa strigi, altfel nu sărim. Măi fato, ai înțeles sau mori ca proasta?
Ileana Cosânzeana confirmă dând din cap.
PRÂSLEA: Nu e bine cu strigăt de luptă, că se prinde ăla și fuge până să îl zidim. Ne trebuie ceva subtil și silențios. Eu zic să îți scoți sutienul și ăsta să fie semnalul. Îl scoți, îl fluturi de trei ori, el o să fie concentrat la tine iar noi îl zidim în liniște.
GREUCEANU: Are dreptate plodul, ăsta să fie semnalul, că e mai bun decât omleta.
HARAP-ALB: Ca să fii sigură că-l vedem, eu zic să-ți scoți și chiloții. Îi fluturi la fel și pe ei, dar subtil. Sutienul într-o mână și chiloții în cealaltă. Așa rămâne, gata, s-a votat!
FĂT-FRUMOS: Stați, mă, că nu-mi convine! Cum adică să-și scoată lenjeria intimă? Ca să-i vedeți voi părțile pe care le păstrează doar pentru mine?
PRÂSLEA: Le-am văzut deja cu toții, nu e niciun mister.
Greuceanu și Harap-Alb încuviințează, dând din cap.
CRIMINALUL: Da, până și eu le-am văzut. Și nu o dată!
PRÂSLEA: Vezi? Deci rămâne ăsta semnalul.
FĂT-FRUMOS: Nu, bre, nu-mi convine! Nu vă uitați voi la ea că fac urât! Alegem alt semnal! Semnalul să fie… „neprihănire”, că i se potrivește. Ileano, zici „neprihănire” și noi sărim. Clar?
ILEANA COSÂNZEANA: Cum Talpa Iadului folosesc subtil cuvântul „neprihănire” într-o propoziție? Îl zic așa, din senin? Nu se prinde ăla?
GREUCEANU: Dacă îți scoți chiloții în timpul ăsta, nu se prinde.
FĂT-FRUMOS: Ce e așa greu să-l folosești într-o propoziție? Zici așa: „Ce seară frumoasă, criminalule! Știi ce îmi inspiră? Neprihănire!”. Și atât! Vezi ce simplu e?
ILEANA COSÂNZEANA: Bă băiatule, tu ești complet tâmpit, să mor eu…
FĂT-FRUMOS: Gata, am stabilit, ăsta rămâne! Acum hai, fiecare să-și ocupe locul! Ileana în gaura din zid iar noi, restul, după zid!
Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea se duc după zid. Criminalul îi însoțește tot nebăgat în seamă. Stau cu toții de pază în liniște până când Harap-Alb țipă brusc, speriindu-i pe toți.
HARAP-ALB: Infideli blestemați! Cât vă mai rabdă pământul ăsta plat?
GREUCEANU: Ce ai, talibane, de țipi așa?
FĂT-FRUMOS: A venit criminalul? A dat Ileana semnalul?
HARAP-ALB: Nu, mă, dar am mai primit azi o scrisoare de la romani și acum mi-am amintit.
GREUCEANU: Ce mai vor? Te-au făcut împărat acum?
HARAP-ALB: Nu chiar. Doar senator. Băi frate, ăștia o caută cu lumânarea! Chiar vor să pun jihadul pe ei!
PRÂSLEA: Știi că e de bine, nu? Senatorul e unul dintre cei mai puternici și influenți oameni din Imperiul Roman. Deci ce nu-ți convine?
HARAP-ALB: Nu-mi convine că vor să mă cumpere cu posturi din astea bine plătite. Adică eu sunt pentru ei doar o marfă pe care o cumperi? Adică eu n-am integritate? Coloană vertebrată? Mândrie? Adică sunt un sclav pentru ei?
PRÂSLEA: Senator nu e chiar sclav. De fapt e tocmai opusul.
HARAP-ALB: Nu încerca să mă convingi, că nu merge! M-am hotărât deja! Rămân arabo-dac liber, nu sluga romanilor! Uitați-vă voi bine la mine dacă nu le distrug eu imperiul!
CRIMINALUL: Eu zic să accepți postul. Ca senator faci afaceri cu statul și trăiești bine mult și bine.
FĂT-FRUMOS: Iar dacă te plictisești, poți să-l înjunghii pe împărat când ai chef, că așa au făcut niște senatori cu Cezar odată. Nu-ți face nimeni nimic, că ai imunitate parlamentară.
PRÂSLEA: Senatorii ăia au fost omorâți după aia de oamenii lui Cezar! Cu tot cu imunitate! Nu mai da idei tâmpite, că ăsta abia așteaptă!
FĂT-FRUMOS: Nu i-a omorât nimeni, de ce împrăștii fake news? Verificatorii independenți au stabilit că trăiesc ăia și acum! Iar eu îi cred pe ei, că mă informez doar din surse oficiale!
PRÂSLEA: Cum să trăiască și acum dacă asta s-a întâmplat acum un veac și jumătate? Chiar dacă îi lăsau în pace oamenii lui Cezar, mureau de bătrânețe!
FĂT-FRUMOS: Știi tu cât trăiesc romanii, plodule? Mai ales senatorii? Ai noroc că abia m-am dat cu ojă, altfel mă înfigeam în părul tău arogant de îți săreau impresiile astea de inteligent prost ce ești!
Prâslea își scoate fesul și îl pocnește cu el peste ochi pe Făt-Frumos. Acesta sare și îl sugrumă pe băiat. Harap-Alb și Greuceanu intervin și se lasă cu o bătaie generală. Criminalul pleacă încet de lângă ei și se duce la Ileana Cosânzeana cu o macetă în mână. Fata se sperie și, când Criminalul ajunge lângă ea, încearcă să-și amintească semnalul.
ILEANA COSÂNZEANA: Deci omletă! Nu era ăsta… Virginitate! Nici ăsta. Care muma lui Scaraoțchi era? Ceva cu un bar… Valahia la bar! N-auziți, mă? Haideți azi!
Nu o aude nimeni, pentru că Nemuricioșii se bat în continuare. Văzând că nu o salvează nimeni, Ileana își scoate sutienul și îl flutură în fața Criminalului. Acesta îl ia, îl probează, îl bagă în buzunar și începe să așeze bolțarii în dreptul găurii din zid, închizând-o pe Ileana.
ILEANA COSÂNZEANA: Stai, mă, nu mă închide aici! Stai, că-ți dau și chiloții! Ies greu, că sunt din latex, dar ai puțină răbdare, doar nu stai în ploaie!
Criminalul așează bolțarii în continuare. Prin ultima gaură de sus Ileana scoate o mână, în care are chiloții. Îi flutură de câteva ori. Criminalul îi ia, îi bagă în buzunar și pune ultimul bolțar, închizând-o complet. Apoi pleacă.
Apar cei patru Nemuricioși. Se uită în jur și observă că a dispărut Ileana, dar nu observă că gaura din zid a fost astupată. Dinăuntru se aud înfundat strigătele de ajutor ale fetei.
GREUCEANU: Unde Talpa Iadului a dispărut tălâmba aia? Uite de asta n-am încredere în muieri! Te lasă baltă când ți-e lumea mai dragă!
FĂT-FRUMOS: Chiar așa să plece, fără să zică nimic? Asta e nesimțire! Ne chinuim atât să o salvăm, iar ea fuge ca proasta-n păpușoi.
PRÂSLEA: Poate a răpit-o criminalul când n-am fost noi atenți.
GREUCEANU: Ce ai, mă? Când n-am fost atenți? Am stat cu ochii pe ea ca pe butelie. Cum am clipit puțin, cum a dispărut. Sigur a fugit, că o cred în stare.
ILEANA COSÂNZEANA (din perete): Aici sunt! M-a zidit criminalul în perete! Ajutor!
HARAP-ALB: Pff, se aud și aici zgomote ca la meșterul Manole acasă. Înseamnă că și aici sunt țevi în perete.
GREUCEANU: Păi da, mă, că și aici tot el a lucrat. Iar ăsta își pune țevi peste tot, că își permite. Tu dacă erai în locul lui nu făceai la fel?
ILEANA COSÂNZEANA (din perete): Eu sunt în perete! Eu, Ileana! Scoateți-mă de aici!
PRÂSLEA: Urât mai fac țevile astea… Bun, deci asta a plecat, planul nostru a căzut că nu mai avem momeală, acum mergem acasă, nu?
HARAP-ALB: Păi da, ce să mai facem aici? Vine noaptea și îmi cam dau fiori țevile astea pe întuneric, la cât de urât fac. Haideți acasă, că acolo n-avem țevi.
ILEANA COSÂNZEANA (din perete): Tâmpiților, scoateți-mă de aici! Vă omor când ies!
FĂT-FRUMOS: Veniți mâine la mine la muncă? Că am primul spectacol la Arena Națională.
HARAP-ALB: Chiar, că te-ai angajat ca gladiator. Uitasem. Cum să nu venim să te vedem pe scenă?
GREUCEANU: Venim dacă ne bagi gratis, că unii mai avem rate la bănci de plătit și nu ne permitem să aruncăm bani pe distracții.
FĂT-FRUMOS: Da, bre, vă bag moacă. Vă păstrez niște locuri la tribuna zero, cu galeria. Iar dacă iese bine, mergem după să sărbătorim undeva. Fac eu cinste când îmi dau ăștia primul salariu.
PRÂSLEA: Măi nene, eu tot zic că luptele alea sunt pe bune, deci mai bine venim cu bani de acasă, că nu cred că mai apuci să faci cinste.
FĂT-FRUMOS: Termin-o, Prâsleo, cu negativismul. Gândește pozitiv și vei atrage numai lucruri bune. Eu sunt sigur că voi avea un debut excelent pe scena romană. Milioane de oameni au lucrat ca gladiatori până acum, cât de greu poate să fie? Dacă ei pot, pot și eu.
ARENA NAȚIONALĂ DE LUPTE – ZI
Tribunele sunt pline cu oameni care asistă la luptele de gladiatori. Printre ei Păcală vinde flori.
PĂCALĂ (strigând): Gladiooole! Ia gladiooole pentru gladiatori, neamule! Ca să hai ce să le pui pă cruceee! Gladiooole pentru gladiatooori! Hai la gladioleee!
Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea asistă din tribune la lupte. Mănâncă semințe cu toții, scuipând cojile în capetele celor din fața lor. Văd un gladiator fără o mână și fără un picior, care părăsește cu greu arena.
GREUCEANU: Fătălăule, ești sigur că luptele astea nu sunt pe bune? Că mie îmi pare că nu-s chiar ca wrestlingul.
FĂT-FRUMOS: Da, bre, sunt sigur. Stai tu liniștit că e totul aranjat. Nu pățesc nimic, că nu-s tâmpiți ăștia să permită să le pățească ceva actorii.
Văd cum este scos pe targă un gladiator tăiat în două.
GREUCEANU: Boss, ăla nu îmi pare a fi prea ok…
FĂT-FRUMOS: E bine. Se preface că e mort, că așa e rolul.
Din arenă sare un cap de om în tribună, direct în brațele lui Făt-Frumos.
PRÂSLEA: Și ăsta se preface sau e efect special băgat la montaj?
Făt-Frumos se uită la cap și se schimbă la față.
FĂT-FRUMOS: Măi fraților, încep să nu mai fiu atât de sigur de job-ul ăsta. Cred că trebuie să-mi iau un concediu medical, că mă simt puțin răcit.
HARAP-ALB: Ce ai, mă? Nici n-ai început munca și deja te-ai speriat? Du-te, mă, acolo și nu te mai alinta. Să te sperii când o să muncești ca mine, când te sinucizi într-un atentat și îți aterizează capul tău în brațe, nu al altuia. Du-te și fă-ți treaba, că suntem aici ca să te susținem.
FĂT-FRUMOS: Nu m-am speriat, dar m-a luat brusc cu frisoane și ceva mă jenează în gât. Cred că e gripă din aia africană, care e foarte contagioasă. Ebola parcă îi zice… Mai bine mă duc acasă, că n-are rost să îi îmbolnăvesc și pe oamenii ăștia. Stau peste program data viitoare, dar acum chiar n-are rost.
Apare la marginea arenei un roman care îl strigă pe Făt-Frumos.
ROMANUL: Prințeso, hai că e rândul tău! Ia-ți adio de la amicii tăi și hai, că spectatorii vor sânge proaspăt!
FĂT-FRUMOS: Dar nu vreau… Bre șefu’, pot să-mi iau concediu medical? Vă aduc scutire de la medicul de familie data viitoare, dar acum cred că e cel mai bine să mă duc acasă…
GREUCEANU: Du-te, bă, la luptă, nu te mai purta ca o domnișoară! Du-te și sparge-i pe ăia, iar dacă nu te descurci, strigă și sărim să te ajutăm.
HARAP-ALB: Țipi „Valahu’ akbar”, da? Ăsta e semnalul. Dacă țipi altceva, nu ne băgăm. Doar dacă auzim semnalul.
PRÂSLEA: Sau îți scoți sutienul și îl fluturi de trei ori.
FĂT-FRUMOS: Nu, că e de firmă și se uzează dacă îl scot.
GREUCEANU: Pleacă, bă, odată, nu ne mai plictisi atât! Hai că vrem să vedem sânge. Tai-o mai repede, că se termină reclamele și începe lupta fără tine.
Doi soldați romani îl iau pe Făt-Frumos pe sus și îl duc în arenă. Îi dau un coif de gladiator, un scut și o sabie. Speriat, Fătul se uită în toate direcțiile, căutând o cale de scăpare. Se deschide poarta și intră în arenă Criminalul în uralele publicului. Se așează amândoi în poziție de drepți în fața tribunei oficiale, unde se află guvernatorul Pilat din Pont.
CRIMINALUL (strigând): Ave, Pilat din Pont! Noi, cei ce urmează să murim, te salutăm!
FĂT-FRUMOS (îngăimând): Ave, bre. Noi, cei ce urmează să… Mă, ia stai așa! Cum adică să murim? Ne prefacem ca la wrestling, nu murim! Nu?
Criminalul începe atacul și îl lovește în mod repetat pe Făt-Frumos peste scut și cască. Fătul se împiedică și, țipând ca o fetiță, încearcă să scape târându-se, în timp ce Criminalul continuă să îl atace.
FĂT-FRUMOS: Stai, mă, nu mai da! Pauză! Time-out! S-a auzit gongul! Schimbăm porțile! Nu mai da, mă, ești ghiolban sau ce ai? Săriți, fraților, că mă nenorocește ăsta! Valahu’ akbar! Omletă! Neprihănire!
În tribună, ceilalți trei Nemuricioși comentează meciul.
GREUCEANU: I-o cam dă ăla, nu se joacă. Nu știu ce i-a trebuit fătălăului să se facă gladiator, că nu se pricepe deloc la asta.
PRÂSLEA: Eu i-am zis că luptele sunt pe bune, dar el o ținea pe a lui. Așa îi trebuie. Se se învețe minte, chiar dacă n-are minte.
HARAP-ALB: Mi se pare mie sau strigă ceva? N-o fi semnalul de atac?
GREUCEANU: Nu-mi dau seama, că e gălăgie aici. Dar se descurcă el, că e băiat mare.
PRÂSLEA: În plus, nu cred că ar vrea să intervenim, că îi furăm lumina reflectoarelor. Știți doar cât își dorește ăsta să fie vedetă.
HARAP-ALB: Atunci de ce își flutură sutienul de zor?
GREUCEANU: Se laudă cu el, cine știe? Dacă ne batem capul cu tot ce face ăsta, o luăm razna ca el. Hai mai bine să ne bucurăm de spectacol, că pentru asta am venit aici, nu pentru copilăriile lui Făt-Frumos. Uite ce fel l-a apucat ăla de picioare!
PRÂSLEA: Și cum îl învârte ca pe elicea de elicopter! Are stil omul, trebuie să recunoaștem. Presimt că o să-l vedem campion, la cum se mișcă.
HARAP-ALB: Nu înțeleg cum reușește să-l arunce pe Dublu F în sus atât de tare și să îl prindă de păr. Vă dați seama că are ani de antrenament, că așa ceva n-am mai văzut.
Se aude un urlet puternic din tribune și toată lumea amuțește. Ileana Cosânzeana își face apariția cu părul în toate direcțiile, murdară și cu o privire criminală.
ILEANA COSÂNZEANA: Făt-Frumos, te omor cu mâinile goale! Cu ale tale după ce ți le rup!
Sare din viteză în arenă, răcnind. Se apropie de Făt-Frumos suflecându-și mânecile.
ILEANA COSÂNZEANA: Unde ați plecat, mă? M-ați lăsat singură acolo, să mă zidească ăla în perete? Așa ne-a fost vorba? Așa m-ați protejat voi? Te omor, după aia îi vânez pe ceilalți și-i omor și pe ei! Apoi aștept învierea morților ca să vă mai omor o dată!
Criminalul se așează în fața ei și încearcă să o lovească cu maceta. Ileana îl prinde de mână, i-o ia, începe să îl lovească cu ea peste cap, apoi o aruncă și îl ia la pumni. Îl trântește cu o schemă de judo, îl calcă pe cap și se îndreaptă mârâind către Făt-Frumos. Acesta, speriat, încearcă să fugă.
FĂT-FRUMOS: Nu eu, Lenuțo! Eu te iubesc! Ăilalți trei au fost cu ideea! Eu sunt nevinovat! Uite-i acolo, în tribună, cum vor să fugă!
Ileana se uită în tribună, îi vede pe Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea cum încearcă să se ascundă și se întoarce spre Făt-Frumos.
ILEANA COSÂNZEANA: Dacă te miști de aici, te omor lent și dureros. Aici să te găsesc, ’tu-ți Drăgaica mumă-tii!
Ileana sare în tribună și îi prinde pe cei trei. Începe să-i bată, apoi îi aruncă pe rând în arenă. Criminalul, amețit, se ridică de jos și se trezește cu Prâslea în cap. Cade, se ridică, dar aterizează peste el Harap-Alb. Din nou se ridică, ținându-se de cap, și este strivit de Greuceanu. Ileana sare și ea în arenă iar Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea fug lângă Făt-Frumos țipând. Toți patru se iau în brațe, tremurând, și își așteaptă sfârșitul. Intră în arenă centurionul Dexterius, însoțit de doi soldați romani.
CENTURIONUL DEXTERIUS: Opriți lupta! Am găsit criminalul! Opriți lupta!
ILEANA COSÂNZEANA: Cine e criminalul, mă? Eu? Ia vino să-ți dau și ție vreo două, să înveți să te porți!
CENTURIONUL DEXTERIUS: Nu, doamnă, ferească Jupiter! La ăla mascat mă refeream!
ILEANA COSÂNZEANA: Care mascat?
CENTURIONUL DEXTERIUS: Ăla din spate, care are o pancartă în mână.
Ileana se uită la Criminal, care stă culcat la pământ și flutură o pancartă.
ILEANA COSÂNZEANA: Ăsta? Nici nu l-am văzut. De unde știi că el e criminalul?
CENTURIONUL DEXTERIUS: Scrie pe pancarta lui: „Eu sunt criminalul. Mă predau. Ajutor!”. Felicitări, doamnă, ați prins criminalul! Sunteți o eroină!
ILEANA COSÂNZEANA: Eu? Ei, n-a fost mare lucru.
CENTURIONUL DEXTERIUS: Cum să nu, doamnă? Ați prins un criminal în serie care ne-a terorizat cetatea. Cine știe câți mai omora dacă nu îl opreați cu asemenea curaj și spirit civic? (Către public) Toată lumea, aplauze pentru eroina noastră… (Către Ileana) Cum vă numiți, doamnă?
ILEANA COSÂNZEANA (zâmbind): Domnișoară, nu doamnă. Ileana Cosânzeana mă cheamă, dar poți să-mi spui Elena din Troia dacă îți e mai ușor.
CENTURIONUL DEXTERIUS (către public): Aplauze pentru Ileana Cosânzeana din Troia! Cea mai proaspătă eroină a noastră!
Publicul o aplaudă frenetic. Se fac și valuri în tribune.
ILEANA COSÂNZEANA (zâmbind): Ei, nu e nevoie de așa ceva. Dar continuați!
CENTURIONUL DEXTERIUS: Pentru curajul de care ați dat dovadă și pentru că ați prins criminalul în serie, veți primi din partea guvernatorului Daciei Felix o recompensă de zece galbeni, ordinul „Steaua Romei” în rang de cavaler și o statuie realizată chiar de Apollodor din Damasc! Iar din partea imperiului o excursie la Roma și o cină cu bufonul împăratului! Felicitări, domnișoară!
ILEANA COSÂNZEANA: Mă duc gratis la Roma? Și-mi dați și bani, și medalie, și statuie?!? Ura!!! Mulțumesc Imperiului Roman pentru premiu! Am jucat și am câștigat! Joacă și tu! Să știți că statuia o vreau de vreo doi metri, topless și fără mâini, ca să creadă oamenii că e zeița frumuseții și să-i zică „Venus din Milo”. Asta-i pohta ce-am pohtit, deci nu negociem.
CENTURIONUL DEXTERIUS: Să vedem ce putem rezolva. Până atunci, să aflăm cine este cu adevărat criminalul ăsta. Soldat, scoate-i masca!
Unul dintre soldați îi scoate Criminalului masca. Dedesubt are o altă mască, la fel ca a criminalului din filmul „Scream”. O scoate și pe asta, iar dedesubt Criminalul are o cagulă. Sub ea, un dres pe față. Sub dres, masca lui Zorro. Sub ea, una de clovn. Când soldatul i-o înlătură și pe aceasta, scoțându-i la lumină adevărata față, toată lumea se sperie și țipă. Criminalul poartă o barbă stufoasă și un fes dacic pe cap.
ILEANA COSÂNZEANA: Decebal? Pardon, regele Decebal?
UN SOLDAT ROMAN: Ăsta n-a murit când am câștigat războiul? Avem capul lui în vitrina împăratului, cum de mai trăiește?
CENTURIONUL DEXTERIUS: Nu e regele Decebal ci nepotul său geamăn, Călin Nebunul! Așa e, criminalule?
CRIMINALUL: Da, v-ați prins, Călin Nebunul sunt.
ILEANA COSÂNZEANA: Dacă ești din familie regală, de ce te-ai făcut criminal în serie?
CRIMINALUL: De nebun, că n-ai cum să fii sănătos cu așa nume. Dar să știți că n-am omorât pe nimeni. Am încercat, dar n-am reușit.
CENTURIONUL DEXTERIUS: Cum nu? Pe prima victimă ai aruncat-o în fântână.
CRIMINALUL: Nu, a căzut singură când mă fugărea ca să mă bată.
CENTURIONUL DEXTERIUS: Dar ceilalți pe care i-ai atacat?
CRIMINALUL: M-au bătut toți și abia am reușit să scap întreg.
ILEANA COSÂNZEANA: Ia stai, mă! Pe mine ai vrut să mă omori când m-ai zidit în perete.
CRIMINALUL: Și ai murit?
ILEANA COSÂNZEANA: Nu chiar, dar…
CRIMINALUL: Păi vedeți? N-am omorât pe nimeni, deci sunt nevinovat. Așa că n-aveți motiv să mă arestați.
Centurionul Dexterius se scarpină în cap prin coif.
CENTURIONUL DEXTERIUS: Mda… Se pare că a fost o neînțelegere. Dacă n-ai omorât pe nimeni, ești liber să pleci.
MEȘTERUL MANOLE (strigând din tribună): A omorât-o pe nevastă-mea! A zidit-o în peretele casei și a lăsat-o acolo!
CENTURIONUL DEXTERIUS: E moartă? Ești sigur?
MEȘTERUL MANOLE (strigând din tribună): Cred că da, că azi n-a mai zis nimic, deși toată săptămâna a comentat încontinuu din perete.
CENTURIONUL DEXTERIUS: În cazul ăsta, Nebunule, ai dreptul să nu spui nimic. Orice spui poate și sigur va fi folosit împotriva ta. (Către soldați) Luați-l de aici și aruncați-l în temniță, că mi-e scârbă de criminalii în serie!
CRIMINALUL: Stați, domnu’ centurion, că n-am făcut nimic! Nici n-o știu pe nevasta ăstuia! De ce aș fi zidit-o în perete când am ditamai maceta? Oi fi eu nebun, dar nu prost! Domnu’, sunt nevinovat! Jur pe roșu!
Cei doi soldați romani îl iau pe Criminal și îl scot din arenă. Centurionul pleacă la braț cu Ileana Cosânzeana. Publicul începe să golească tribuna. Cei patru Nemuricioși se așează pe nisip.
FĂT-FRUMOS: Cine ar fi crezut că regele Decebal are un nepot geamăn? Care mai e și criminal în serie?
GREUCEANU: Nu știu, dar cine ar fi crezut că o să scapi tu întreg dintr-o luptă de gladiatori? Ți-a ajuns sau mai vrei?
FĂT-FRUMOS: Nu mai, m-am lecuit. O să-mi caut un job mai puțin periculos. Poate ceva în modă sau în actorie. Tot showbiz, dar ceva fără criminali care să încerce să mă felieze.
HARAP-ALB: Îți dau job-ul meu, că mi-au mai făcut o ofertă romanii. Mi-au oferit postul de guvernator al Daciei Felix, în locul lui Pilat din Pont.
PRÂSLEA: Măcar pe ăsta îl accepți?
HARAP-ALB: Nici nu mă gândesc! După ce mi-au luat dinamita, romanii se așteaptă să lucrez pentru ei? Niciodată! În plus, mă simt discriminat. De ce să-mi dea posturi bune pentru că mă consideră emigrant arab? De ce fac diferențe din astea? Ăsta e rasism și așa ceva nu suport! Jos discriminarea! Viețile semiarabilor contează!
GREUCEANU: Eu nu mă simt discriminat, așa că o să mă duc după centurionul ăla să îl întreb când pleacă la el acasă, ca să-mi lase mie postul lui.
FĂT-FRUMOS: Da, haideți să mergem, că și eu trebuie să-mi sun calul, să îi povestesc ce s-a mai întâmplat.
HARAP-ALB: Ce cal, habibi?
FĂT-FRUMOS: Calul meu, ăla năzdrăvan, cu care am fost în aventura noastră din jurul lumii. Hai, nu te face și tu că nu ți-l mai amintești.
HARAP-ALB: Să mor în atentat dacă îmi amintesc de vreun cal. Îl ai de mult?
FĂT-FRUMOS: Da, bre, și știi asta. A fost al lui tăticu’, l-am luat când am plecat de acasă. Ăla răpciugos, slab și cocoșat, dependent de mere, care fumează mereu iarbă.
HARAP-ALB: Eu te cred pe cuvânt, dar nu-mi amintesc niciun cal. N-aveai bicicletă?
PRÂSLEA: Și eu tot o bicicletă îmi amintesc că aveai. Sigur nu ai visat că aveai un cal și acum chiar crezi că ai?
GREUCEANU: Vezi, bă? Ce ți-am zis? Nici ăștia nu-și amintesc de vreun cal năzdrăvan, nu doar eu. Aveai bicicletă Pegas și ți s-a părut ție că era cal.
FĂT-FRUMOS: Am un cal năzdrăvan și îl știți foarte bine! Nu mai faceți pe proștii, că mă enervați! Gata, mă duc să-l sun, că lumea cealaltă e plină de pericole și îmi fac griji pentru el. Voi nu și o să-i zic să nu vă aducă nimic de acolo.
HARAP-ALB: E pe lumea cealaltă? A murit?
FĂT-FRUMOS: Nu a murit, a plecat într-o excursie cu alte animale, să caute nu știu ce prostie. Dar vine înapoi.
PRÂSLEA: Păi și cum vorbești cu el dacă e pe lumea cealaltă? Doar nu s-au inventat nici telefonul, nici telegraful, nici e-mail-ul.
FĂT-FRUMOS: Prinde câte un spirit în lumea de dincolo și îl folosește ca telefon. Eu folosesc aici un medium care se conectează la spiritul ăla și vorbim prin spiritism.
PRÂSLEA: Deci a murit dacă vorbești cu el printr-un medium.
FĂT-FRUMOS: Nu e mort, mă, n-auzi că a plecat într-o excursie și vine înapoi? A plecat cu tot cu trup, nu e mort!
HARAP-ALB: Normal că n-a murit. Cum Talpa Iadului să moară o bicicletă?
FĂT-FRUMOS: E cal, nu bicicletă! Băi, știți ceva? Eu mă duc acasă, că sunteți proști cu toții. Să mor dacă vă mai povestesc ceva de acum înainte.
GREUCEANU: Stai, boss, că mergem și noi, ce te superi așa? Mergi pe jos până acasă?
FĂT-FRUMOS: Dar cu ce altceva? Pe jos, că n-oi aștepta aici să se inventeze autobuzul.
HARAP-ALB: Dacă îți păstrai bicicleta, nu mai mergeai pe jos. Dar dacă ți-a trebuit să o trimiți pe lumea cealaltă… Ia-ți măcar role, că-s bune și ălea.
PRÂSLEA: Dar să mergi cu ele la trap, că la galop le strici ca pe bicicletă.
Greuceanu nechează ca un cal.
GREUCEANU: I-auzi, mă! M-a claxonat trotineta! Păi ce, numai tu să ai? Măcar a mea e electronică și nu se baligă prin casă, ca a ta. Te oftici?
Făt-Frumos se supără și pleacă înainte îmbufnat. Ceilalți trei îl urmează râzând. În urma lor apare Criminalul, care tocmai a evadat, fugărit de doi soldați romani.
Lasă un răspuns