O ULIȚĂ DIN ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – ZI
O bătrână face autostopul. Apare o căruță care oprește lângă ea.
CĂRUȚAȘUL: Mamaie, unde mergi? Ai pierdut dricul de 7 și bântui pe jos până la cimitir?
BABA 1: Merg până la târg, maică, să văd care mai sunt prețurile. Că n-am bani decât să mă uit, la cât de mică îmi e pensia. Mă iei și pe mine câteva stații? Că sunt bolnavă cu toate…
CĂRUȚAȘUL: Hai, urcă în spate, că te iau.
Baba 1 urcă cu greu în căruță, printre butoaie. Căruțașul pornește la drum. Baba 1 se chinuie să stea pe un butoi dar cade și se ridică cu greu.
CĂRUȚAȘUL: Bilet ai, mamaie? Sau vrei să mergi fraudulos până te-or prinde hingherii?
BABA 1: Am abonament, maică. Plătit, că romanii nu dau gratuități pentru pensionari. Bine mai era pe vremea lui Decebal, când totul era mult mai ieftin.
CĂRUȚAȘUL: Lasă, bre, nostalgiile astea regaliste. Ai uitat cum stăteam la coadă pentru orice? Cum ne lăsau pe întuneric în fiecare noapte câte o oră, că venea Securitatea lui Decebal prin case și ne stingea lumânările? Îți zic eu că imperialismul e mai bun, romanii ne-au adus democrația și ne-au scăpat de dictatură. Știi vorba aia: mai bine golan decât decebalist, mai bine huligan decât regalist. Bre, copiii noștri or să crească liberi, nu ca noi!
BABA 1: Care libertate, maică? Pe vremea lui Decebal aveam toți loc de muncă și casă de la stat, oamenii citeau mai mult, erau mai sănătoși. Acum, cu imperialismul ăsta, s-au privatizat toate și s-au închis, ne bagă tot felul de chimicale în mâncare și cresc prețurile mereu, de o să ajungem să trăim pe datorie.
CĂRUȚAȘUL: Nu contează, mamaie, că murim de foame și că romanii ne-au furat tot. Măcar suntem liberi să înjurăm sistemul și să ne plimbăm prin tot imperiul fără pașaport. Ăstea contează cu adevărat, nu loc de muncă stabil, casă și bani. Nu mai zic că integrarea în Imperiul Roman ne ajută să fim protejați dacă ne-or invada vreodată ostrogoții, vizigoții și copiloții. N-ai văzut ce scut frumos ne-au instalat romanii la Deveselu? Scut legionar din lemn, pus în vârful unui copac, să se vadă de la distanță. Când vreodată ne-a protejat Decebal așa?
Baba 1 cade din nou de pe butoi. Se ridică cu greu.
BABA 1: Dom’ șofer, mergi mai încet, că ne omori aici! Și trage o prelată deasupra, că e curent în spate! Unii suntem deja bolnavi și nu vrem să ne îmbolnăvim mai tare!
CĂRUȚAȘUL: Ce vină am eu, bre, că bate vântul? Ia-te de Zamolxe, nu de mine! Și mergem cu cinci kilometri la oră, deci mai încet de atât ar însemna să stăm pe loc! Mamaie, dacă nu-ți convine, ia taxiul.
BABA 1: Îmi convine, că am abonament pe căruță, nu pe taxi, dar nu vreau să mor fără lumânare…
CĂRUȚAȘUL: Nu mori, bre. Stai liniștită acolo, că ajungem imediat.
Baba 1 mai cade o dată de pe butoi. Se ridică cu greu și se duce în spatele căruțașului.
BABA 1: Auzi, tinere? Ia ridică-te și lasă-mă să stau în locul tău, că tare mă dor picioarele.
CĂRUȚAȘUL: Cum să mă ridic, mamaie, de pe locul șoferului? Cum mai conduc? Crezi că am căruță cu pilot automat? Stai acolo, în spate, că stai bine.
BABA 1: Măi, chiar nu îți e rușine? Eu sunt bătrână și operată la toate organele iar tu nu te ridici să-mi dai locul? Așa te-a educat mumă-ta? De asta am muncit o viață? Tineretul din ziua de azi…
CĂRUȚAȘUL: Bre, stai jos, că fac accident din cauza ta! Te dau jos dacă nu te potolești.
Baba 1 scoate un fluier și suflă în el. Imediat apar mai multe bătrâne, care se postează în fața căruței. Ca să nu le calce, căruțașul oprește. Bătrânele încep să îl pocnească cu sacoșele și îl dau jos. Căruțașul cade la pământ iar ele îl lovesc cu picioarele. Îl dezbracă, îi fură hainele, urcă în căruță, una îl scuipă cu scârbă înainte de a urca, și pleacă cu scârțâit de roți, lâsându-l trântit în mijlocul drumului în chiloți și cu fesul dacic pe cap.
SUFRAGERIA LUI FĂT-FRUMOS – ZI
Făt-Frumos stă la masă, lângă un medium care este în transă, și poartă o conversație cu cineva prin intermediul lui.
FĂT-FRUMOS (țipând în urechea mediumului): Da, mă, au turbat babele de la noi! Stăteam ieri la coadă la pâine și una mi-a furat poșeta! Am vrut să fug după ea dar eram pe tocuri și abia puteam să merg! După aia altă babă m-a trântit ca la rugby și mi-a furat pantofii cu toc! Și abia îi luasem la reducere, că erau din piele expirată!
Harap-Alb sparge ușa de la intrare cu capul și intră în casă.
HARAP-ALB: Dublu F, sari că e belea mare!
FĂT-FRUMOS: Ce e, mă? Iar te-a provocat vreunul la cruciadă?
Harap-Alb se uită mirat la medium și la Făt-Frumos.
HARAP-ALB: Nu, doar m-am trezit cu trei babe în casă, care mi-au luat virginitatea și carpeta cu răpirea din serai. Dar tu ce muma lui Șaitan faci?
FĂT-FRUMOS: Vorbesc cu calul, că e plecat pe lumea cealaltă. Și folosesc un medium ca să vorbim prin spiritism.
HARAP-ALB: Care cal, mă?
FĂT-FRUMOS: Calul meu, ăla fermecat. Nu te face iar că nu ți-l amintești.
HARAP-ALB: Eu îmi amintesc că aveai o roabă, nu un cal. În fine, hai după babe, ca să-mi iau virginitatea înapoi.
FĂT-FRUMOS: Stai să termin de vorbit cu calul, că prinde greu semnal pe acolo.
Harap-Alb ia mediumul pe sus și îl aruncă afară.
HARAP-ALB: Gata, ai rămas fără credit pe cartelă. Hai să mergem!
FĂT-FRUMOS: Stai, bre, că mai aveam ceva de zis! Cine știe când mai apuc!
HARAP-ALB: Lasă că îi zici la Judecata de Apoi. Hai întâi la Forum, că ne-a chemat guvernatorul pe toți. Ne întâlnim acolo și cu ceilalți doi, că le-am trimis mesaj să vină urgent, cu o falcă în cer și cu alta în pământ.
FĂT-FRUMOS: Greuceanu poate, că e gras și are ditamai fălcile, dar Prâslea nu cred că poate să caște gura în halul ăsta…
Harap-Alb îl apucă pe Făt-Frumos de păr și îl trage afară.
FORUMUL CETĂȚII ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – ZI
Multă lume adunată în Forum. În mijloc, la tribună, guvernatorul Pilat din Pont cu centurionul lângă el. Făt-Frumos și Harap-Alb se întâlnesc cu Greuceanu și Prâslea și așteaptă cu toții să audă ce are de zis guvernatorul, care tocmai ia cuvântul.
GUVERNATORUL PILAT: Bine ați venitus, oamenis bunis! Mă bucurus să vă vădus pe toți sănătoșis și voioșis! Vă simțiți bine? E toată lumea ok sau nu preaus?
Publicul nu are nicio reacție.
GUVERNATORUL PILAT: Nu sunteți prea vorbărețus azi. Atunci, ce ziceți de un cântecus? Cântămus cu toții ceva frumosus? Hai cu toții! Vulpeo tu mi-ai furatus gâscus, dă-mi-o înapoius, dă-mi-o înapoius…
Centurionul îl întrerupe și îi șoptește ceva la ureche.
GUVERNATORUL PILAT: Bunus, cântămus datus viitoareus. Pe ăla cu văcuțus Lola care dă laptus dulce cu gustus de cola. Vă las acumus cu centurionul Corradocattanius, care vrea să vă spună ceva importantus. După aia vă mai spunus eu ceva, dar îl las întâi pe ăsta, că se grăbeșteus. Deci aplauze pentru centurionul Corradocattanius!
Nu aplaudă nimeni. Centurionul iese în față iar guvernatorul se retrage în spate. Este același centurion ca în capitolul doi, dar cu un nume diferit.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Salve tuturorus și ave, Traianus! Eu sunt centurionul Corradocattanius și v-am chematus aici pentru a vă anunța că avem un cazus gravus de rezolvatus. În cetatea noastră s-a format o mafie de babe, un grupus infracționalus organizatus, care terorizează cetățenii!
Guvernatorul Pilat îi șoptește ceva la ureche.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Rectificus, o mafie de dominas în etate, că n-avem voie să le jignimus numindu-le babe. Deci un grupus infracționalus organizatus, formatus din bătrâne dominas care terorizează cetățenii!
HARAP-ALB: Și ce aveți de gând să faceți? Cum ne protejați?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Tocmai de asta v-am chematus, să vă spunus că nu avem ce să le facemus. Sunt bătrâne și nu putemus să le vânămus cum ar merita. Nici să le arestămus, nici să le agresămus, nici nimicus. Imperiul are niște legi clarus care protejează bătrânii, deci descurcați-vă singurus, că noi nu putemus să vă ajutămus.
GREUCEANU: Adică vă dați la fund? Lasă, boss, că le aranjăm noi dacă vă e frică de niște babe.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Problemus e că nici voi nu aveți voius să le agresați. Dacă vă prindemus, trebuie să vă arestămus, să vă aruncămus în carcerus, să vă batemus bine neoficialus, ca să băgămus frica în voi, apoi să vă amendămus. Babele, pardonus, persoanele în vârstă sunt protejatus de lege pentru că sunt monumentus ale naturii. Sigurus, e vorba despre natură moartus sau pe aproape, dar tot natură e.
FĂT-FRUMOS: Și noi ce facem dacă ne atacă? Le lăsăm? Pe mine m-au atacat deja și trăiesc cu frică în fiecare zi din cauza lor.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Cel mai importantus e să nu le băgați în seamus, să nu negociațus cu interlopii. Faceți tot ce vă cerus și probabilus o să scăpați cu viațus. Dar nu încercați să le agresațus, pentru că o să vă coste scumpus.
PRÂSLEA: Dar să le agresăm în autoapărare se poate?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Nu vă recomandus să răspundeți cu violențus la violențus, pentru că veți atrage și mai multus violențus. Idealus ar fi să întoarceți și celălaltus obrazus. Dar dacă sunteți fără obrazus, vă puteți autoapăra. Pentru cei care nu știu cumus, organizezus în fiecare amiază un cursus de autoapărare. Deci cine vrea să învețe, e binevenitus.
GREUCEANU: Lasă, boss, că știm și noi bătaie, doar nu suntem veniți cu pluta pe Dunăre. Când băteam noi de-alde voi, voi nici să luați bătaie corect nu știați încă. Ne descurcăm noi, lasă-ne cu cursurile tale de baligă.
Guvernatorul Pilat iese în față iar centurionul se retrage în spatele lui.
GUVERNATORUL PILAT: Mulțumimus pentru informațius, centurion Corradocattanius! Să știți că se pricepe la interlopius, că acasă se ocupa de mafia sicilianus. Bunus! Acestea fiindus spusus, vă mai anunțus că în weekendul ăsta va avea locus în cetatea noastră maratonulus anualus cu și pentru copii leproșius. Deci distracțius!
PRÂSLEA: Cum adică maraton cu și pentru copii leproși? Ăstea de obicei nu se făceau pentru copii? Adică alții alergau ca să strângă bani pentru copiii ăștia? Acum îi puneți pe ei să alerge?
GUVERNATORUL PILAT: Într-adevărus, așa e. Numai că anulus acesta nu mai vrea nimeni să alerge, că e prea caldus. Așa că vor alerga copiii leproșius pentru a-și strânge singurus bani. E bine să învețe să se descurce singurus în viațus. În plusus, e amuzantus să îi vedemus cum se destramus în timpus ce fugus. Avem nevoius și de distracțius ca să nu o luămus raznus de la problemus, nu?
PRÂSLEA: Cum, măi nene, să pui copiii bolnavi să alerge pentru amuzamentul publicului? Ești sănătos la cap?
GREUCEANU: Da’ lasă-l, mă, că eu vreau să văd așa ceva! De ce încerci să ne strici distracția? Fii moartea pasiunii la tine acasă, nu ne deprima pe noi, că te pocnesc până alergi și tu cu ăia!
HARAP-ALB: Adevărul e că și eu aș vrea să văd așa ceva. Nu sunt sadic, doar curios cum poate fugi unul după ce îi cad picioarele.
FĂT-FRUMOS: Da, și eu sunt curios tare.
PRÂSLEA: Voi ați înebunit? Sunt bolnavi, nu au cum să alerge!
GUVERNATORUL PILAT: Să nu exagerămus în declarațius. Lepra este o boalus ușoarus, cam ca o răcealus. Nu e ca omicronul, deci se descurcus băieții ăia, fiți fără grijus. Bunus, deci vă așteptus sâmbătă la maratonus! Veniți cu stegulețe și vuvuzele, că au nevoius de încurajărius copiii ăia! Hai pa! Și ave, Traianus!
Mulțimea se împrăștie. Rămân Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea.
FĂT-FRUMOS: Deci ce facem, fraților?
PRÂSLEA: Boicotăm maratonul. E inuman și ar trebui interzis.
FĂT-FRUMOS: Bre, mai lasă-ne cu interzicerile astea. Ești cumva de la CNA? La mafia de babe mă refeream. Ce ne facem cu ele, că ne terorizează?
GREUCEANU: Fraților, e clar că a cam venit timpul să schimbăm foaia.
HARAP-ALB: Eu n-am decât una… Stai, la ce foaie te referi? De fapt nu contează, că tot una am. Care are mai multe ca să facă schimb cu mine?
GREUCEANU: Talibane, ziceam că a venit timpul să devenim supereroi, pentru că soarta cetății stă doar în mâinile noastre. Aveți costumele pregătite, da?
Făt-Frumos, Harap-Alb și Prâslea confirmă, dând din cap.
GREUCEANU: Bun! Mergem acasă, ne punem costumele pe noi și ne găsim în fața casei mele în jumătate de ceas. Trebuie să salvăm orașul, pentru că suntem singura lui speranță! Supernemuricioșilor, adunarea!
HARAP-ALB: Păi și foaia la ce ne trebuie?
Cei trei se uită lung la el și, fără niciun cuvânt, se întorc și pleacă. Harap-Alb îi urmează nedumerit.
FAȚA CASEI LUI GREUCEANU – ZI
Cei patru își fac apariția costumați în supereroi. Făt-Frumos este Omul Tarantulă, ține un năvod în mână și poartă haine roșii, acoperite cu plasă, pe față o cârpă roșie, acoperită tot cu plasă, dar cu găuri pentru ochi. Harap-Alb este Căpitanul Arabia; poartă o haină arăbească albastră, pe cap o cască albastră ca a Căpitanului America iar în mână ține un capac de tomberon pe care a desenat drapelul Emiratelor Arabe Unite. Greuceanu s-a redenumit Hulkuceanu, s-a vopsit tot verde și umblă la bustul gol, purtând doar pantaloni și opinci. Prâslea, devenit Superpuștiul, și-a dat jos ochelarii, și-a făcut părul ca Superman, lins și cu cărare într-o parte, pe spate poartă o față de masă roșie, peste ițari chiloți roșii cu curea aurie iar pe piept și-a desenat cu un cărbune litera P.
FĂT-FRUMOS: Wow, ce super cool arătăm! Parcă suntem din benzi desenate! Lume, pregătește-te să fii salvată, că Supernemuricioșii sunt aici!
HARAP-ALB: Da, merită un jihad, că și-a cam luat-o în cap. Dar dacă ne punem toată celula pe ea, o distrugem până la urmă.
PRÂSLEA: Suntem grup de supereroi, nu celulă teroristă! Nu te-ai prins după costume?
HARAP-ALB: Cum era să mă prind? Tu ai chiloții peste ițari, Dublu F poartă o plasă iar câinele obez e verde de parcă s-a tăvălit în găinaț de curci stricate la burtă. Ăstea sunt costumații standard de teroriști, că doar nebunii s-ar îmbrăca așa!
GREUCEANU: Ce găinaț de curci visezi, bă? Sunt verde de la radiații gamma ecologiste, că îmi pasă de natură!
HARAP-ALB: De când îți pasă ție de natură? Din câte știu, te ușurezi în ea, că ți-a luat Fiscul până și W.C.-ul din fundul curții.
GREUCEANU: Mă ușurez în ea ca să le dau plantelor îngrășământ natural, țărane! Că vreau o natură sănătoasă pentru copiii noștri, fără E-uri și conservanți!
PRÂSLEA: Ce faci tu în natură nu se cheamă fertilizare, ci deversare de deșeuri radioactive.
FĂT-FRUMOS: Bre, nu stricați momentul, că e păcat. Haideți mai bine să căutăm pe cineva care vrea să fie salvat cu sau fără voia lui. Doar suntem supereroi, cu asta ne ocupăm.
GREUCEANU: Da, boss, ai dreptate. Mergeți drepți, încordați și cu pieptul în față, ca să se vadă șmecheria din noi. Ori avem valoare, ori am numai eu.
Pleacă toți patru drepți, încordați și cu pieptul în față, mergând de parcă s-au iritat între picioare.
O ULIȚĂ DIN ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – ZI
Supernemuricioșii dau peste Ileana Cosânzeana și Păcală, care se ceartă în mijlocul drumului.
FĂT-FRUMOS: Nu vă mai certați, că sunteți salvați! Supernemuricioșii sunt aici pentru a rezolva problema! Faceți loc pentru Omul Tarantulă!
HARAP-ALB: Și Căpitanul Arabia!
PRÂSLEA: Și Superpuștiul!
GREUCEANU: Și bossul boșilor, Hulkuceanu!
PĂCALĂ: Ha dat hepatita în tine de ești verde?
GREUCEANU: E de la radiații gamma! Ecologiste, că am adoptat stilul verde de viață!
PĂCALĂ: Dacă zici tu… Da’ fă-ți totuși un control la ficat, ca să fii sigur că e de la ecologism.
GREUCEANU: Bă, ia gata cu caterinca, că n-am făcut școala împreună sau separat. Ia zi, ce ai cu muierea asta?
ILEANA COSÂNZEANA: Mi-a vândut o găină moartă, domnu’… Piticul verde?
GREUCEANU: Hulkuceanu! Ce e atât de greu?
ILEANA COSÂNZEANA: Așa am zis și eu, ce sari așa?
FĂT-FRUMOS: Lăsați-l, bre doamnă, că e nou în meseria asta. Deci care e problema aici? De ce vă certați cu infractorul ăsta?
ILEANA COSÂNZEANA: Cum am zis, pentru că mi-a vândut o găină moartă!
Îi arată găina moartă pe care o ține în mână.
PĂCALĂ: Nu e moartă, să înnebunesc! Doar doarme.
ILEANA COSÂNZEANA: Doarme? Așa zici?
PĂCALĂ: Da, se odihnește. E păcat să n-o iei, că e moțată olandeză cu penaj fin și scop ornamental.
Păcală împinge găina din mâna Ilenei.
PĂCALĂ: Ia uite! Vezi? S-a mișcat. Ți-am zis că nu e moartă.
ILEANA COSÂNZEANA: Ai împins-o tu! Am văzut cu toții!
PĂCALĂ: Pirando, lasă găina să doarmă, că e obosită. Ha havut o noapte pasională și hare nevoie de odihnă.
ILEANA COSÂNZEANA: E obosită, da? Ia să o trezim.
Ileana începe să țipe în urechea găinii.
ILEANA COSÂNZEANA: Trezește-te, că e dimineață! Alooo! Scularea! Drepți!
Ileana începe să dea găina cu capul de o piatră, apoi o aruncă în sus și o lasă să cadă pe pământ.
ILEANA COSÂNZEANA: Vezi? Nu se trezește, nu zboară, deci e moartă!
PĂCALĂ: Păi găinile nu zboară, de haia. Mai hales moțatele olandeze cu penaj fin și scop ornamental.
ILEANA COSÂNZEANA: Am dat-o cu capul de piatră și tot nu s-a trezit!
PĂCALĂ: Ba s-a trezit când ai țipat la ea, da’ hai hamețit-o când hai dat-o cu capu’ și hacu’ e în comă. Moțatele olandeze hamețește repede, nu știai?
ILEANA COSÂNZEANA: Bă, nu e în nicio comă! Uite cum stă pe spate cu picioarele în sus! E moartă!
PĂCALĂ: Hașa doarme ea, pe spate. Sau poate face pluta, cine știe? E moțată olandeză, n-ai cum s-o înțelegi, că nu știi olandeză.
ILEANA COSÂNZEANA: Deci nu mai stăm la discuții, că te calc în picioare. Vreau banii înapoi sau o găină la fel ca asta!
HARAP-ALB: Ce vrei să faci cu două găini moarte?!?
ILEANA COSÂNZEANA: La fel adică tot moțată olandeză, nu tot moartă! Băi, dacă nu rezolvați problema, o rezolv eu. Ia vino încoa’, mă șarlatanule!
Ileana începe să îl lovească pe Păcală cu găina în cap. Supernemuricioșii o opresc cu greu.
FĂT-FRUMOS: Ileano, lasă găina jos și îndepărtează-te de ea! Nu agresa omul, că are dreptate. Ți-a vândut găina, nu e vina lui că a murit pe parcurs.
ILEANA COSÂNZEANA: Nu a murit pe parcurs, mi-a vândut-o deja moartă!
PRÂSLEA: E vina lui că ești proastă și cumperi găini moarte?
Ileana începe să îl lovească pe Prâslea cu găina în cap. Ceilalți Nemuricioși o opresc cu greu.
GREUCEANU: Leano, hai că te-ai obrăznicit. Agresezi un supererou? Ia ia-ți mortăciunea și tai-o de aici, până nu te arestăm în numele legii. Omul ăsta se chinuie să o fure ca să ți-o aducă și tu sari la bătaie și la el, și la noi? Cu găina? Nu ai pic de respect pentru decedați?
HARAP-ALB: Iar dacă tot vrei să ataci pe cineva cu găina, eu zic să o umpli cu explozibil și să îi dai foc, ca să fie eficient atentatul. După aia poți să îți faci o centură cu găini explozive, pe care să o porți la brâu și…
Sunt întrerupți de un grup de bătrâne care apar brusc lângă ei.
BABA 2: Ce se întâmplă aici?
GREUCEANU: Circulă, mamaie, că nu e treaba ta. Ați văzut că e coadă și ați apărut și voi din obișnuință? Hai, faceți pași, că e curent aici.
BABA 3: Ce tupeu are umflatul ăsta! Auzi, grăsane? Ce-ai zice dacă ți-aș frige un baston peste mecla aia urâtă?
GREUCEANU: Băi baba Dochia, te cam mănâncă în pensie din câte văd.
ILEANA COSÂNZEANA: Termin-o, mă tâmpitule! Faci figuri la o bătrână? Ce să se întâmple, bre? Mă cert cu mustăciosul ăsta care mi-a vândut o găină moartă și acum nu vrea să-mi dea banii înapoi.
BABA 2: Așa ai făcut, mă? I-ai vândut fetei o găină moartă?
PĂCALĂ: Ho, ciumego, ce-ai cu mine? I-am vândut o moțată olandeză care hibernează. Hatâta tot.
ILEANA COSÂNZEANA: Cum să hiberneze, mă, găina? E atât de moartă încât mai e puțin și o dezgropăm pentru pomana de șapte ani!
PĂCALĂ: Să mor ca găina dacă te mint! Hașa face moțatele olandeze cu penaj fin și scop ornamental. Hibernează toamna ca să fie odihnite iarna, de Revelion.
BABA 2: Am auzit destul. Tinere, dă-i fetei banii pe găină și mai scoate cincizeci de galbeni ca taxă de protecție pentru noi.
PĂCALĂ: Haoleu! De cine să mă protejați?
BABA 3: De noi dacă nu ne dai banii.
PĂCALĂ: Să moară puradeii găinii, ce tupeu hare hastea! Voi de ce nu vă băgați, mă supereroilor? Le lăsați să mă hamenințe în halul hăsta?
FĂT-FRUMOS: Are dreptate păcăliciul. Doamnelor, vă rugăm să vă retrageți organizat și în liniște, ca să nu fim nevoiți să luăm măsuri.
BABA 3: Ce măsuri iei tu, mă hermafroditule?
HARAP-ALB: Îți arăt eu dacă nu știi.
Harap-Alb se apropie de bătrâne încercând să aprindă fitilul centurii cu porumb de la brâu. Primește câteva papornițe în cap și se retrage spășit în spatele lui Făt-Frumos.
HARAP-ALB: Dacă nu știți, de ce nu întrebați? Lungime, lățime, înălțime, măsuri din astea luăm.
BABA 2: Bun, câte cincizeci de galbeni și de la voi ca taxă de protecție. Și o găină nouă pentru fata asta. Dar repede, că mai avem și alte afaceri.
GREUCEANU: Du-te, mamaie, de aici, că nu-ți dăm nimic. Prâslea, ia pune-le la punct pe hodoroage, că sunt cam tari în proteză!
Greuceanu îl împinge pe Prâslea în grupul bătrânelor. Acestea încep să îl pocnească pe băiat cu sacoșele și cu bastoanele, apoi îi atacă pe Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Păcală. Cei cinci reușesc cu greu să scape de bătaia bătrânelor și să se îndepărteze considerabil. Se opresc după o vreme pentru a-și trage sufletul, abia respirând și ținându-se de piept.
GREUCEANU: Băi, de când s-au făcut hoaștele astea atât de rele? Au ajuns la pubertate sau ce le-a apucat?
HARAP-ALB: Or fi posedate, că luptau ca o adevărată armată. Așa cruciadă nu mi-am luat de când mă știu.
FĂT-FRUMOS: Și iar mi-au furat poșeta! E deja a treia pe săptămâna asta! Și e abia marți!
PĂCALĂ: N-o fi babele halea mafiote de care ne-a zis centurionu’?
PRÂSLEA: Sigur sunt ălea, că altele nu sunt atât de agile. Deci ce facem ca să le oprim?
FĂT-FRUMOS: Le lăsăm în pace și ne vedem de treaba noastră, că ne bat până ne lasă fără poșete, după cum se vede.
GREUCEANU: Nu, boss, cum să le lăsăm în pace? Rămânem așa, cu onoarea pătată, că ne-au luat prin surprindere când nu eram atent? Trebuie să ne răzbunăm pe ele, că nu suntem ultimii fraieri.
PĂCALĂ: La câtă bătaie știți voi, mai bine stați cuminți.
GREUCEANU: Cine nu știe, mă, bătaie? N-auzi că ne-au luat prin surprindere? Ce era să facem când ne-au înconjurat pe flancuri și ne-au contraatacat?
PRÂSLEA: Are dreptate nenea Păcală. Trebuie să învățăm să ne batem.
GREUCEANU: Băi mucea, și tu începi? Poate vrei să-ți frig două lopeți la ureche, ca să vezi că știm bătaie. Eu să dau și tu să iei.
PRÂSLEA: Nu bătaie din asta, nene Greucene. Trebuie să învățăm tactică militară, că babele sunt o armată. Eu zic să mergem la cursul de autoapărare al centurionului. E militar, deci trebuie să știe.
GREUCEANU: Bine, mă, mergem. Dar doar pentru tine, ca să-ți facem o bucurie, că mie nu-mi trebuie.
HARAP-ALB: Nici mie, că am centura de… Băi infidelilor, care mi-a furat dinamita și mi-a pus porumb?
PRÂSLEA: Romanii, încă din capitolul doi.
HARAP-ALB: Ia hai, mă, la centurionul ăla, să-mi iau explozibilul înapoi. Păi de asta m-au bătut babele infidele, că eram dezarmat!
PĂCALĂ: Eu nu merg în gura lupului, că mă caută pentru niște… hacuzații false. Și mărturii false. Și dovezi false. Io sunt nevinovat, da’ hăsta tot vrea să mă bage la pârnaie, deci mai bine stau departe de hautorități.
HARAP-ALB: Lasă, infidelule, că învățăm noi și pentru tine. Să vezi ce jihad le dăm la următoarea bătălie, de o să intrăm în istorie călare pe babe!
FĂT-FRUMOS: Măi fraților, dar la cursurile astea trebuie să ne autoapărăm singuri? Adică nu se poate să ne autoapere alții ca să nu ne stricăm toți manichiura? Întreb pentru un prieten, nu vă uitați așa la mine.
Greuceanu îl ia de păr și pleacă cu toții către casa centurionului, lăsându-l singur pe Păcală.
CASA CENTURIONULUI – ZI
Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea sunt aliniați în fața centurionului Corradocattanius, care le predă cursul de autoapărare.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Bine ați venitus la cursulus meu de autoapărarus! După ce veți pleca de aici, veți fi în stare să vă autoapărațius și pe voi, și pe alții! Vă garantezus asta!
GREUCEANU: Ești chiar atât de bun, boss?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: De ce crezi că sunt centurionus? Pentru că am centurus neagrus la autoapărarus! Recunoscutus în tot imperiul!
FĂT-FRUMOS: Putem să primim și noi centuri negre?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: În mulți ani de muncus, autodisciplinus și autoapărarus, poate veți ajunge la centurus neagrus.
FĂT-FRUMOS: Dar în jumătate de ceas ce culoare de centură primim? Că ne cam grăbim puțin.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Pentru tine rozus, că pari genul.
Făt-Frumos le zâmbește fericit tovarășilor săi, cu gura până la urechi. Ceilalți își dau ochii peste cap.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Atențius, drepțius! Plutonus, începem cursulus! Unde am rămas săptămânus trecutus?
PRÂSLEA: Nicăieri, că e prima oară când venim.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Recrutus, comentezi? Trei mii de flotărius repede! Cu mâinilus la spate pentru că ai fost obraznicus!
Prâslea începe să facă flotări. Se oprește după cinci.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Bunus, sper să îți fie învățăturus de minteus. Legionari, astăzi vă voi învăța să vă autoapărațius când sunteți atacațius cu mâncareus!
FĂT-FRUMOS: Cu mâncare? Nu puteți să ne învățați să ne apărăm de bastoane și papornițe?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Nu, pentru că bătaius cu mâncareus este la modă în imperiu acumus. Deci ce faceți dacă vă atacus cineva cu o mămăligus cu brânzus?
GREUCEANU: I-o mâncăm, apoi îl căpăcim. Dar după jumătate de oră, că nu e bine să faci efort după masă.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Aproape corectus! Îi mâncămus mămăligus cu brânzus ca să îl dezarmămus! Apoi nu îl agresămus, pentru că e ilegalus, ci chemămus patrula romană! Ați înțelesus?
HARAP-ALB: Dar dacă are un kebab ce facem?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: I-l mâncămus ca să îl dezarmămus, apoi chemămus patrula romană! E clarus?
FĂT-FRUMOS: Dar dacă ne atacă cu un baston sau cu o paporniță?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Tu chiar ești obsedatus, Jupiter iartă-mă! Nu te atacus nimeni cu bastonulus, pentru că bătaia cu mâncareus este la modă acumus!
FĂT-FRUMOS: Dar m-au atacat deja, de asta zic.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Exactus! Te-au atacatus cu bastoane în trecutus, acum e la modă bătaia cu mâncareus! Când o să te duci acasus și o să te trezești cu un psihopatus care aruncă în tine cu sarmaleus, o să vrei să mă fi ascultatus!
PRÂSLEA: Cine muma Tălpii Iadului ar arunca cu sarmale?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Recrutus, iar comentezi? Încă trei mii de flotărius! Din picioareus, că nu meriți să te așezi!
Prâslea se uită la tovarășii săi, căutând ajutor, și începe să dea din mâini ca și cum ar face flotări. Centurionul zâmbește mulțumit.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Bunus, să continuămus! Cine știe ce facemus dacă suntemus atacați cu ciorbus?
HARAP-ALB: De legume sau de văcuță?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: De burtus!
HARAP-ALB: În cazul ăsta nu știu, că nu-mi place ciorba de burtă.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Râzi tu, râzi, Harap-Albus, dar parcă nu e râsus tău. Cine se oferă voluntarus pentru a vă arăta cumus să vă autoapărațius de o felius de pizza?
HARAP-ALB: N-am râs! Doar am zis că nu-mi place ciorba de burtă.
GREUCEANU: Hai, talibane, oferă-te voluntar, că ne-ai băgat în belea și de data asta.
HARAP-ALB: Băi, chiar n-am râs! Eu râd doar la urmă, ca să râd mai bine! Pe cuvântul meu arăbesc!
FĂT-FRUMOS: Du-te, mă, că te susținem de pe margine. Dar data viitoare nu mai râde ca prostul, că uite ce se întâmplă.
HARAP-ALB: N-am râs! Ce muma lui Șaitan nu înțelegeți? Nu am râs!
Centurionul îi dă o felie de pizza și se duce la doi metri de el. Harap-Alb se uită mirat în jur, neștiind ce să facă.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Acumus ridică pizza aia și atacă-mă cu ea! Hai odatus, soldatus!
HARAP-ALB: Ești sigur?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Da, atacă-mă cu încrederus!
Harap-Alb ridică felia de pizza și se repede spre centurion.
HARAP-ALB: Valahu’ akbar! Cred…
Centurionul scoate o arbaletă și trage în el. Lovit de săgeată, Harap-Alb se prăbușește la pământ.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Deci, soldați, așa vă autoapărațius când sunteți atacați cu o felius de pizza! Să trecemus la covrigi! Cine se oferă voluntarus?
PRÂSLEA: După ce l-ai împușcat pe ăsta, așteaptă până s-o oferi vreunul.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Perfectus, eram sigurus că o să te oferi voluntarus! Hai în față!
PRÂSLEA: Ca să mă împuști și pe mine? Nu, mersi, stau bine.
GREUCEANU: Du-te, bă, nu te mai alinta atât. Fii voluntar ca să nu ne ia pe noi.
PRÂSLEA: Nu vezi că l-a omorât pe nenea Osama? Nu sunt niciun voluntar!
FĂT-FRUMOS: Nu e mort, că doar e nemuritor. Stă nemișcat ca să nu-l mai aleagă ăsta voluntar, dar n-are nimic. Du-te acolo, că nu pățești nimic.
GREUCEANU: Da’ du-te odată, că mă disperi…
Greuceanu îi trage lui Prâslea un șut în fund, aruncându-l în față. Centurionul îi dă băiatului un covrig și se duce la doi metri de el. Prâslea se uită speriat în jur, căutând o cale de scăpare.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Ești gata, recrutus? Hai, atacă-mă cu covrigulus!
Prâslea ridică timid covrigul și se apropie încet de centurion. Acesta scoate arbaleta și trage. Prâslea se ferește iar săgeata îl nimerește pe Făt-Frumos, care cade lângă Harap-Alb țipând.
FĂT-FRUMOS: Aoleu, m-a omorât romanul! Săriți, fraților, și resuscitați-mă, că încep să văd o luminiță la capătul tunelului!
PRÂSLEA: E Soarele în dreptul ferestrei și te uiți direct la el.
FĂT-FRUMOS: De ce te-ai ferit, Iudo? Erai ca un fiu pentru mine și acum m-ai omorât? Și tu, Brutus? Până și tu?
PRÂSLEA: N-a fost intenționat, dar mă feresc din reflex când trage cineva în mine. Și nu mori, că ești nemuritor.
GREUCEANU: Balaure, tu ne omori pe toți până la urmă. Întâi pe taliban, acum pe fătălău. Decât să dorm cu ochii pe tine, mai bine te aranjez de pe acum.
Ia arbaleta centurionului și trage cu ea în Prâslea, care cade. Harap-Alb îi face semn băiatului să nu se ridice.
HARAP-ALB (șoptind): Fă-te că ești mort, ca să nu te aleagă iar voluntar.
Greuceanu îi înapoiază arbaleta centurionului, ia covrigul din mâna lui Prâslea și începe să îl mănânce.
GREUCEANU: Boss, a fost un curs foarte bun. Am învățat să mă autoapăr, deci bravo! Acum ajută-mă să îi târăsc pe ăștia trei afară, că avem treabă.
Centurionul trage cu arbaleta în el și îl nimerește în umăr. Greuceanu începe să țipe.
GREUCEANU: Au! Ce muma Tălpii Iadului faci, mă? De ce tragi în mine?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Păi te-am văzutus cu covrigulus în mână și am crezutus că vrei să mă ataci, așa că m-am autoapăratus…
GREUCEANU: Bă! Ai noroc că ești înarmat, altfel mușcam din tine! Haideți, fraților, ridicați-vă și să mergem, că psihopatul ăsta ne omoară. Fir-ai al Necuratului cu cursurile tale de baligă, psihopatule!
Făt-Frumos, Harap-Alb și Prâslea se ridică de jos, apoi ies cu toții din casă. Cu greu, pentru că sunt răniți.
CURTEA CASEI CENTURIONULUI – ZI
Cei patru încearcă să-și scoată săgețile din ei.
FĂT-FRUMOS: Acum ce facem?
HARAP-ALB: Dăm cu spirt, ca să nu se infecteze.
FĂT-FRUMOS: Nu, bre, ce facem cu babele?
GREUCEANU: Le trimitem la ăsta, poate le împușcă și pe ele.
PRÂSLEA: Eu zic să mergem la meșterul Manole, că e bătrân. Poate îl convingem să se infiltreze în mafia babelor, să le seducă și să le lucreze din interior. El le convinge să plece în alt oraș iar noi le spunem tuturor că noi le-am gonit, pentru că suntem supereroi. Și toată lumea e fericită.
GREUCEANU: Tu nu ești prost degeaba, balaure!
HARAP-ALB: Nu, e prost de-a binelea.
FĂT-FRUMOS: Ce ai, mă? Chiar are o idee bună.
HARAP-ALB: Cine?
FĂT-FRUMOS: Prâslea. Nu despre el vorbeam?
HARAP-ALB: Credeam că vorbim despre câinele obez. Da, puștiul e isteț uneori.
GREUCEANU: Adică ce vrei să spui, Binladene? Că sunt prost?
HARAP-ALB: Nu, mă, vorbeam despre Prâslea. Hai să mergem.
PRÂSLEA: Adică mă faci prost imediat după ce ai zis că sunt isteț?
HARAP-ALB: Nu, mă, vorbeam despre Dublu F.
FĂT-FRUMOS: Cu mine ce ai, mă? Ce ți-am făcut?
HARAP-ALB: Despre mine vorbeam! Eu sunt prost! Mergem azi la meșter sau mai plictisim mult cititorii cu prostiile voastre?
GRECEANU: Cu ale tale, că tu ești prost, nu noi. Bun, hai să mergem!
Făt-Frumos, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea pleacă spre casa meșterului Manole.
CASA MEȘTERULUI MANOLE – ZI
Cei patru bat la ușă și intră. Îl găsesc înăuntru pe meșterul Manole, care meșterește ceva. Se aud pe fundal strigăte înfundate de ajutor de la soția sa, Ana, pe care a zidit-o în perete.
FĂT-FRUMOS: Ziua bună, bre nea meștere! Ești bine, sănătos? Doamna ce mai face?
MEȘTERUL MANOLE: Sunt bine. Ana e plecată într-un pelerinaj prin imperiu. Ia ziceți, cu ce vă pot fi de ajutor?
HARAP-ALB: Meștere, am venit să vă cerem să ne ajutați să scăpăm de mafia de babe infidele și interlope.
MEȘTERUL MANOLE: Cum?
PRÂSLEA: Vă infiltrați în mafie, le seduceți și le convingeți să se pensioneze. Adică sunt deja ieșite la pensie, dar să se pensioneze și din meseria asta interlopă.
MEȘTERUL MANOLE: Cum să le seduc? Sunt bătrân, nu mai am șarmul de odinioară.
GREUCEANU: Păi asta e, boss. Ești de vârsta lor, deci pe gustul lor. Îți bagi la înaintare fizicul de fotomodel, le vrăjești cu puțină mangleală și gata, ale tale sunt. Faci după aia ce vrei cu ele.
ANA (din perete): Nu seduci pe nimeni că te omor, fir-ai tu să fii de afemeiat!
FĂT-FRUMOS: Ce se aude, bre?
MEȘTERUL MANOLE: Vecinii. Mereu se ceartă.
PRÂSLEA: Și se aud atât de tare, de parcă ar fi în casă la dumneata?
MEȘTERUL MANOLE: Da, că aerul e mai rarefiat azi de la un ciclon tropical venit de la munte, așa că sunetele se aud mai tare. E știință, deci nu puteți să o contraziceți, ci doar să aveți încredere în ea.
ANA (din perete): Nu e nicio știință, ci m-a zidit ăsta în perete! Afemeiatule, dacă te duci la babe ca să le seduci, ies la tine și te scapețesc!
MEȘTERUL MANOLE (țipând): Dacă spargi peretele, te zidesc în beci! Stai acolo și nu mai comenta când avem musafiri!
GREUCEANU: Cu cine te cerți, boss?
MEȘTERUL MANOLE: Cu vecinii, că vorbesc prea tare. Nu-i băgați în seamă, că se calmează după ce trece ciclonul tropical. Deci vreți să mă infiltrez în mafia pensionarelor. De ce aș face asta?
PRÂSLEA: Ajuți cetatea, nene meștere. Că ne terorizează ăstea ca Yakuza sau Cosa Nostra. Faci un bine comunității dacă ne scapi de ele.
FĂT-FRUMOS: Ne mai și fură poșetele și pantofii! Unora, că mie nu mi s-a întâmplat așa ceva…
GREUCEANU: Și ne mai și bat când ne iau prin surprindere pentru că nu eram atenți. Pe alții, nu pe mine, că eu sunt mereu în gardă.
HARAP-ALB: Dacă aveam dinamită în loc de porumb, nu mai apucau să ne ia prin surprindere. De alții vorbesc și eu, la fel ca ăștia.
MEȘTERUL MANOLE: Bine, mă, m-ați convins. O să încerc să le seduc, dar nu promit nimic.
ANA (din perete): Să vezi ce seducție îți dau eu ție, adulterinule! Să te prind eu cu vreo babă, că vă las pe amândoi fără proteze!
FĂT-FRUMOS: Agresivi vecini ai, bre.
MEȘTERUL MANOLE: Da, trebuie să îi mut din cartier, că fac cam mult tupeu. Deci care e planul?
HARAP-ALB: Îi chemi pe toți la tine în casă la un bairam, îi arunci în aer cu tot cu casă și fugi.
MEȘTERUL MANOLE: Nu asta, întrebam care e planul cu mafia pensionarelor.
PRÂSLEA: Păi, după cum am zis, te infiltrezi, le seduci și apoi ne întâlnim cu ele la maratonul cu copii leproși din weekend. Acolo le provocăm la luptă, matale le convingi să plece și poporul o să creadă că noi le-am gonit. Așa scăpăm de ele și ajungem eroi. Iar dumneata primești recunoștința noastră și îți rămânem datori cu o favoare. Convenabil, nu?
MEȘTERUL MANOLE: Da, e un plan bunicel. În regulă, vă ajut. O să le seduc și ne vedem în weekend la maraton, unde o să pară că voi le-ați gonit. Să-mi țineți pumnii!
ANA (din perete): Ți-i țin eu! Peste ochi și ție, și babelor cu care vrei să mă înșeli! Dacă îndrăznești să preacurvești, bag divorț! Bă, ai înțeles? Manole! Mai ești acolo?
Casa este goală, pentru că Supernemuricioșii și meșterul Manole au plecat pe nesimțite în timp ce Ana țipa din perete.
FORUMUL CETĂȚII ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – ZI
Multă lume adunată de o parte și de alta a străzii cu steaguri, fanioane și pancarte. Câțiva copii leproși aleargă cu greu pe stradă, spre deliciul spectatorilor, care îi ovaționează. Pe o parte a străzii apar Nemuricioșii, tot costumați în supereroi, care își fac loc prin public pentru a ajunge în față. Pe partea cealaltă apare gașca de bătrâne interlope, cu meșterul Manole în centrul lor. Manole poartă o pălărie de mafiot în loc de bască, un pardesiu cu guler de blană pe umeri, ochelari de soare pe ochi și în mână un baston de gangster.
PRÂSLEA: Tot orașul e adunat aici, au venit și mafioatele, cred că ar trebui să începem show-ul.
FĂT-FRUMOS: Oare o fi rezolvat meșterul treaba? Le-o fi convins să plece fără să ne agreseze?
HARAP-ALB: Nu contează. Le atentăm oricum, că de data asta am jihadul pregătit.
GREUCEANU: Stați, mă, calmi, că sunt eu aici. Să îndrăznească una să comenteze, că îi iau locul din autobuz și o mut permanent la coadă la farmacie. Hai, feministule, ieși în față și gonește-le, că suntem în spatele tău.
FĂT-FRUMOS: Dar veniți cu mine, da? Nu mă lăsați singur?
GREUCEANU: Cum să facem așa ceva? Suntem în spatele tău cu mușchii încordați. Talibane, aprinde centura de păpușoi! Mucea, încruntă-te, ca să le intimidezi! Deci suntem gata.
FĂT-FRUMOS: Bine, mă, hai că începem.
Făt-Frumos iese din public în mijlocul drumului iar ceilalți trei îl urmează.
FĂT-FRUMOS: Dragi ulpieni traieni sarmizegetusieni, nu vă faceți griji, că Supernemuricioșii sunt aici! Am venit să vă salvăm!
SPECTATOR 1: Tu cine mai ești, mă?
FĂT-FRUMOS: Nu se vede? Sunt Omul Tarantulă!
HARAP-ALB: Iar eu Căpitanul Arabia!
PRÂSLEA: Iar eu Superpuștiul!
GREUCEANU: Iar eu cel mai tare dintre ei, Hulkuceanu!
SPECTATOR 2: De ce ești verde? Ești reptilian?
GREUCEANU: Nu, e de la radiații gamma, că le țineam într-un butoi în beci și am căzut din greșeală în ele. Dar nu contează asta, ci faptul că suntem aici!
SPECTATOR 3: Și ce vreți?
FĂT-FRUMOS: Să vă salvăm de mafia de babe interlope, nu e clar?
SPECTATOR 4: Nu știi că nu ai voie să le numești „babe”, că le jignești? Zi-le „doamne în etate”.
FĂT-FRUMOS: Bine, să vă salvăm de mafia de doamne în etate interlope! Babelor, veniți încoace, să primiți justiția divină!
BABA 3: Ce a zis travestitul ăsta? Fetelor, ia haideți să îi dăm cei șapte ani de acasă, dacă nu l-au educat părinții când trebuia.
MEȘTERUL MANOLE: Frosino, încă nu. Eu dau ordinul de atac, nu voi. E clar?
BABA 3: Da, don Manolione. Iartă-mă. Dar nu pot să mă abțin, că tineretul din ziua de azi e din ce în ce mai neobrăzat. Pe vremea lui Decebal aveau educație, acum nu mai au rușine de nimeni.
BABA 4: Așa e! Nici bună ziua nu mai dau când trec pe lângă tine, de parcă n-ar face parte din cartierul pe care îl supraveghezi de dimineață până seara ca să știi tot ce mișcă pe acolo.
BABA 5: Iar dacă îi trimiți să se joace la scara lor, încep cu glume proaste. Ba te împing pe scări și te întreabă de ce te grăbești, ba te scuipă între felinare și te întreabă de ce plângi. Fără bun-simț, ca părinții care i-au crescut prost.
BABA 6: După ce că suntem bolnave de toate bolile, s-au scumpit pastilele iar romanii nu ne cresc pensiile, mai trebuie să suportăm și nesimțirea tineretului din ziua de azi. Bine mai era pe vremea lui Decebal!
BABA 2: Merită să îi punem la punct, pentru că noi am clădit țara asta cu mâinile goale ca să aibă neobrăzații ăștia un viitor. Ia zi, mă bisexualule, de-al cui ești tu?
FĂT-FRUMOS: De-al lu’ mama și de-al lu’ tata, dar sunt morți de șapte secole. De ce întrebi, bre? I-ai cunoscut personal?
BABA 2: Nu, dar o să-mi cunoști tu imediat bastonul și papornița.
MEȘTERUL MANOLE: Fetelor, calmați-vă. Nu îi agresați pe ăștia.
GREUCEANU: Așa, boss, pune-le la punct cum am stabilit. Fă-le să-și dizolve mafia ca calciul ăla fosforescent.
FĂT-FRUMOS: Fluorescent.
HARAP-ALB: Incandescent.
PRÂSLEA: Efervescent.
GREUCEANU: Mă rog, nu contează calciul. Important e să spargă hoaștele gașca.
MEȘTERUL MANOLE: De ce ar face așa ceva? Mai ales când am ajuns capul mafiei? Il capo di tutti i capi?
FĂT-FRUMOS: Ai ajuns il capo di tutti frutti?
MEȘTERUL MANOLE: Di tutti… Puteți să îmi spuneți Nașul. Sau don Manolione. Imediat după ce îmi sărutați bastonul în semn de respect.
PRÂSLEA: Adică ne-ai trădat? Te-ai infiltrat ca să conduci mafia, nu să o dizolvi din interior? Nene Nașule, o să plătești pentru asta.
HARAP-ALB: Nu ne-a trădat. Joacă teatru ca să inducă babele în eroare.
MEȘTERUL MANOLE: Îndrăznești să mă insulți în fața familiei mele și pe teritoriul meu, plodule? Ai grijă, că se întâmplă accidente cam des în cetatea asta.
GREUCEANU: Și cine o să-l accidenteze, mă? Voi? Sfinxul și Babele din Bucegi? Ia îndrăzniți, ca să vă arăt ce înseamnă pupicul lui Iuda, că la săruturi nu mă bag cu voi.
MEȘTERUL MANOLE: Nu noi o să-l accidentăm. Suntem simpli pensionari cinstiți. Dar avem asociați mai puțin pacifiști. Să vină baba cu mitraliera!
PRÂSLEA: Dacă vrei să ne speriem, poate ne spui și ce e aia mitralieră, că n-am auzit până acum de așa ceva.
MEȘTERUL MANOLE: E ultima mea invenție, o praștie cu încărcător, care trage o sută de pietre pe minut. Lasă că o să vezi acum.
Bătrânele se dau la o parte pentru a-i face loc uneia care ține în mâini o mitralieră. Baba cu mitraliera începe să tragă în Supernemuricioși, spectatori și copiii participanți la maraton. Lumea începe să fugă speriată, inclusiv așa-zișii supereroi, copiii cad din alergare loviți de pietre. Din mulțime apare Călin Nebunul, care apucă un copil lepros pe care îl aruncă în baba cu mitraliera, doborând-o. Celelalte bătrâne interlope sar la bătaie, apucă și ele copii de cap, de mâini sau de picioare, și încep să îi lovească cu ei pe Supernemuricioși. La rândul lor, aceștia apucă și ei niște copii leproși, pe care îi folosesc ca scuturi. Cu leproșii pe post de arme, bătrânele îi bat pe cei patru eroi până îi pun la pământ. Din fericire pentru ei, își face apariția Păcală.
PĂCALĂ (strigând): Avertizare Ro-Alert! S-au adus moaștele regelui Dromihete la Tomis! Moaște proaspete, nepupate încă! Grăbiți-vă, că mai sunt expuse doar două zile!
Auzindu-l pe Păcală, bătrânele interlope se opresc din bătaie. Aruncă din mâini copiii și încep să fugă ca o turmă de bovine ciupite de tăuni, dărâmându-l pe Păcală. În urma lor, acesta se ridică și începe să verifice banii din portofelele pe care le-a furat din cădere. Apare centurionul Corradocattanius însoțit de doi soldați romani.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Ce e cu ambuteiajulus ăsta? Cine a deranjatus ordinus publicus?
Supernemuricioșii se ridică de jos, scuturându-se de praf. Copiii leproși rămân tot acolo, gemând de durere.
FĂT-FRUMOS: Au fost babele mafiote, bre, dar au plecat.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Unde? Cumus? De ce? Nu cumva le-ați agresatus, ca să vă arestezus?
GREUCEANU: Am vrut, boss, dar ne-a fost milă de ele. După ce că sunt bătrâne și bolnave, ar fi fost prea de tot să le nenorocim și noi. Le-am lăsat să-și facă damblaua și au fugit când le-a zis păcăliciul că s-au băgat moaște proaspete la Tomis.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Așa ai făcutus, Păcalus?
PĂCALĂ: N-am vrut, șefu’, da’ m-a împins spiritu’ civic când ham văzut că e deranjată liniștea publică. Știi doar că pentru comunitate mă sacrific oricum și oriunde.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Deci ai reușitus să oprești un conflictus fără să apelezi la violențus și ai scăpatus cetatea de o mafie interlopus. Păcală, ești un erous!
PĂCALĂ: Io? Păi normal că sunt, baștane. Dacă nu eram io, cine știe ce haos se producea haici? Mai hales cu puradeii hăștia leproși veniți în vizită la noi. Ham făcut ce ham putut ca să rezolv problema în limitele legii și siguranței cetățenilor.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Păcalus, dacă ar exista mai mulți ca tine, am fi cel mai pacifistus imperiu din lume. Păcat că ești doar unul, că avemus nevoius de eroi!
FĂT-FRUMOS: Dar noi ce suntem, bre? Ne-am lăsat degeaba bătuți de babe?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Ați agresatus bătrânele?
PĂCALĂ: Hau folosit și puradeii leproși pe post de harme.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Cumus?!? Vă așteaptă ani grei de temnițus, psihopaților! Legionari, luați-i și legați-i!
GREUCEANU: Stai puțin, boss, poate ne înțelegem cumva. Hai să negociem, poate avem informații mai importante decât noi.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Ce ar putea fi mai importantus decât arestarea unor agresori de bătrânus și copius bolnavius?
PRÂSLEA: Poate ți-l dăm pe capul mafiei, nașul lumii interlope din cetatea noastră. Nu valorează mai mult ca noi?
FĂT-FRUMOS: Il capo di tutti frutti, cum îi zic apropiații.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Știți cine estus și sunteți dispuși să depuneți mărturius?
HARAP-ALB: Normal! Dar vrem să ne bagi în programul de protecție a martorilor, că mafia se răzbună întotdeauna. Adică vrem identități noi, domicilii noi și niște dinamită pentru uz personal.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Sunteți mascațius! Nu vă știe nimeni adevăratele identitățius!
HARAP-ALB: Poate că da, poate că nu. Poate sunt măști, poate așa arătăm noi în realitate. De ce să riscăm?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Bine, primiți măștius noi. Deci cine estus Nașulus?
FĂT-FRUMOS: E meșterul Manole! Uite-l acolo! El a pus babele să ne bată!
Meșterul Manole își aruncă rapid pălăria, bastonul, ochelarii și blana de pe umeri și își pune pe cap basca.
MEȘTERUL MANOLE: Cine, mă? Eu? Sunt un biet meșter bătrân, bolnav cu de toate și cu pensia mică. Cum m-ați putea crede mafiot?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Sunteți siguri că e mafiotus? Că nu prea pare.
GREUCEANU: Este, boss, că noi l-am trimis să se infiltreze în mafie ca s-o distrugă din interior, iar ăsta a ajuns capul ei. Și ne-a cerut să-i pupăm bastonul, că are nu știu ce fantezii ciudate cu noi.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Voi l-ați trimisus să se infiltreze în mafie? Adică sunteți complicius?
PRÂSLEA: Nu suntem complici, noi doar i-am cerut ajutorul, iar el a avansat singur în ierarhia lumii interlope. Întrebați-l, să vedeți că așa e!
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Meșterus, ești capulus mafiei?
MEȘTERUL MANOLE: Nu, ferească Zamolxe! Sunt un biet meșter bătrân, bolnav cu de toate și cu pensia mică.
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Vedeți, mă? Nu estus el. Meșterus, ești liberus să pleci. Iar voi mergeți în temnițus, cum am stabilitus.
Harap-Alb aprinde fitilul centurii de porumb de la brâu.
HARAP-ALB: Nu mă întorc la pârnaie! Mai bine mort decât acolo! Stați departe, că sărim toți în aer!
FĂT-FRUMOS: Când ai fost tu la închisoare?
HARAP-ALB: N-am fost, dar el nu știe asta. Joc la ciulama.
PRÂSLEA: La cacialma?
HARAP-ALB: Și la asta după ce termin ciulamaua.
Călin Nebunul, care a asistat la întreaga scenă, îi înmânează meșterului Manole un ardei umplut.
CĂLIN NEBUNUL: Meștere, ține-mi puțin ardeiul până îmi leg șiretul de la opincă. Vezi să nu te arzi, că frige.
Călin Nebunul se preface că își leagă șiretul, apoi începe să strige la centurion.
CĂLIN NEBUNUL: Săriți, că m-a atacat cu un ardei umplut! Și nici măcar nu i-a pus smântână! Ajutor!
Centurionul scoate rapid arbaleta și trage în meșterul Manole, nimerindu-l în umăr. Meșterul scapă ardeiul din mână și începe să se vaite.
CĂLIN NEBUNUL: Dacă nu e Nașul mafiei, de ce m-a atacat cu un ardei umplut? De ce nu cu ostropel, ca un om normal? Nu e clar că e mafiot?
CENTURIONUL CORRADOCATTANIUS: Într-adevărus, e dubioasus arma pe care a folosit-o. Și credus că ai dreptate. Legionari, arestați-l pe meșterus Manolus, capulus mafiei sarmizegetusiene! Păcalus, hai la secțius ca să-ți dau o medalius. Iar restulus, împrăștierea!
Cei doi soldați îl arestează pe Manole și pleacă împreună cu centurionul și Păcală. Nemuricioșii rămân cu Călin Nebunul.
PRÂSLEA: Bine gândit, nene Căline! Dar de unde ai știut obsesia centurionului pentru atacuri cu mâncare? Ai făcut cursul lui de autoapărare sau cum?
CĂLIN NEBUNUL: Păi cine credeți că l-a învățat asta? Că doar nu i-o fi venit lui din senin o asemenea idee nebună.
Călin Nebunul le face cu ochiul și pleacă. Nemuricioșii se așează pe bordură, la marginea drumului.
HARAP-ALB: Am rezolvat-o și pe asta. Chiar suntem buni de supereroi. Unde mergem acum?
PRÂSLEA: Să sărbătorim, nu? Poate de data asta mă lăsați să beau și eu vin, că mi s-a acrit de compot.
GREUCEANU: Nu pui gura pe alcool, că ești minor. Iar eu o să mă duc acasă, ca să dau jos prostia asta verde de pe mine.
FĂT-FRUMOS: Hai să mergem la teatru, că e o trupă romană nouă în oraș!
GREUCEANU: Ce să căutăm noi la teatru, mă? Vrei să ajungem intelectuali? La câte defecte avem, asta ne mai lipsea.
HARAP-ALB: Dacă nu e teatru de război, nu mă interesează.
FĂT-FRUMOS: Măi inculților, e frumos la teatru. Eu am fost și aseară la o premieră în avanpremieră.
PRÂSLEA: Da? Și ce ai văzut?
FĂT-FRUMOS: O piesă scrisă de un dramaturg celebru. Sofocle, Euripide sau Caragiale, nu mai știu exact. „Și cu sufletu-n rai” se cheamă piesa. E foarte emoționantă.
GREUCEANU: Deja sună plictisitor. Aș întreba despre ce e, dar tare mi-e că o să-mi pară rău.
FĂT-FRUMOS: Mă bucur că ai întrebat. E o poveste de dragoste interzisă dintre un dascăl și clopotarul satului, apărută din senin în timpul unui parastas, când se băteau pentru ultima farfurie cu pilaf. De la foame în gât s-a trecut pe nesimțite la atingeri sfioase pe lângă farfurie, înghionteli inocente pe sub masă și chiar bătaie cu pilaf. Apoi au început să-și consume iubirea la miez de noapte, în clopotniță, departe de ochii și de gura lumii. Preotul satului a aflat și, din gelozie, le-a pus bețe-n roate și chiloți de tablă. Așa că dascălul și clopotarul s-au văzut nevoiți să lupte nu doar cu concepțiile preistorice ale sătenilor, ci și cu gelozia popii.
GREUCEANU: Eu am zis că e plictisitor, dar la așa porcărie nu m-am așteptat.
FĂT-FRUMOS: Stai că abia acum începe partea palpitantă. Dat afară din parohie, dascălul a făcut Seminarul și s-a întors după câțiva ani în sat ca preot, luându-i locul popii care l-a dat afară. Când își căuta emoționat iubitul, a aflat că satul nu mai are clopotar de șaizeci de ani. Nici măcar clopotniță, care s-a dărâmat cu șase decenii în urmă pe când clopotarul se iubea în ea cu un necunoscut, amândoi fiind striviți de clopot și îngropați pe ascuns, ca să nu se umple parohia de rușine. Făcând săpături și la figurat, tânărul preot a aflat că amantul său clopotar, mort cu șaizeci de ani în urmă, era chiar bunicul lui. Neputându-și explica povestea de dragoste pe care o trăise nu cu mult timp în urmă, preotul a vândut terenul bisericii, a jucat toți banii la păcănele și apoi a dat foc satului. Piesa se termină cu el aflat pe locul fostei clopotnițe, mâncând o ultimă porție de pilaf, în timp ce totul arde în jurul lui iar pe fundal se aude doar sunetul clopotului, tras de amantul clopotar din lumea de dincolo…
PRÂSLEA: Pentru prima oară în viața lui, nenea Greuceanu a avut dreptate. Teatrul chiar e o mare porcărie.
FĂT-FRUMOS: E artă, băi țăranilor. Eu abia aștept să văd continuarea. Cică o să fie o piesă cu aventurile dascălului la seminar, adică povestea impresionantă a unui viitor preot care descoperă la seminarul teologic BDSM-ul curcubist, bolile venerice și hemoroizii. Și care se numește „Cu fundu-n două luntri”. Criticii deja au anunțat că o să fie și mai emoționantă decât prima piesă!
GREUCEANU: Când am zis că ești lesbian, nu am exagerat. Boss, ai probleme grave la motor. Du-te și ți-l repară, că ți se scurge tot testosteronul și rămâi în pana prostului când ți-e lumea mai dragă. Haideți, fraților, acasă, că poate se transmite ce are ăsta și ne trezim cu vreo menopauză cât noi de mare. Iar tu, fătălăule, ia mai du-te Necuratului cu teatrul tău cu tot!
Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea pleacă. Făt-Frumos rămâne singur și mirat, neînțelegând reacția tovarășilor săi. Apare Păcală, care se oprește lângă el.
PĂCALĂ: Bine că ham scăpat de mortăciunile halea. Mare baftă haveți cu mine, mânca-v-aș norocu’ de băftoși!
FĂT-FRUMOS: Da, bre, bine că ne-ai scăpat de cadavrele alea ambulante, pe care nici moartea nu le vrea.
PĂCALĂ: Le vrea, baștane, că e moarte de mult timp. Ce, nu știai?
FĂT-FRUMOS: Ce să știu?
PĂCALĂ: Că e moarte, nu hasta ham zis?
FĂT-FRUMOS: Ei, arată ca și cum ar fi și mai și miros a formol, dar nu sunt moarte. Par moarte dar, prin nu știu ce minune, încă respiră.
PĂCALĂ: Chiar e moarte, ciumegule, că l-am văzut io pe meșteru’ Manole cum le dezgropa hacum câteva nopți.
FĂT-FRUMOS (șocat): Ce?!?
PĂCALĂ: Da, mondialule. Eram în cimitir și verificam dacă morții recenți ha fost îngropați cu bijuterii pe ei… Hadică voiam să mă hasigur că hare toate bijuteriile și nu le-a furat groparii, că ăia e ciorditori și n-am încredere în hasemenea oameni. Și cum lucram io pentru binele comunității, l-am văzut pe meșteru’ Manole cum dezgropa babe. L-am urmărit ca să văd ce face cu ele și am văzut că le-a dus hacasă la el, le-a băgat într-un haparat ca a lu’ doctoru’ Frankenstein și le-a înviat cu un fulger. După haia le-a lăsat să plece. Deci el ha planificat totu’.
FĂT-FRUMOS (șocat): Ce?!?
PĂCALĂ: Da, chiparosule. Meșteru’ Manole ha înviat babele, le-a comandat să-și facă mafie și să hatace cetățenii, știind că o să-i propuneți să se infiltreze printre ele. S-a făcut că vă hajută și de fapt și-a ocupat oficial postu’ pe care deja îl ocupa pe hascuns. Nu știu exact ce urmărea meșteru’ cu mafia hasta de zombi, da’ bănuiesc că voia să își facă o rețea infracțională care să se extindă în tot imperiu’ și care să-l facă mai bogat decât împăratu’. Îți dai seama ce se întâmpla dacă îi reușea planu’?
FĂT-FRUMOS (șocat): Ce?!?
PĂCALĂ: Trafic de droguri, harme și influență, prostituție, clonări de carduri, șpăgi, șantaje, hasasinări, cerșetorie, jafuri la drumul mare, furturi și o grămadă de halte infracțiuni. Nu mă pasionează drogurile și curvăsăraia, dar la furturi nu vreau concurență, că ham deja destulă de la neamu’ meu. De hasta le-am păcălit pe mafioate cu moaștele de la Tomis. Știi cum mi-a venit ideea? Ce mi-a trecut prin cap hatuncea?
FĂT-FRUMOS (șocat): Ce?!?
PĂCALĂ: M-am gândit că, fiind babe, le place moaștele. Sigur, se putea pupa între ele, că tot era moarte, da’ se plictisea până la urmă și havea nevoie de moaște proaspete. Hașa că le-am păcălit cu moaștele lu’ Dromihete la Tomis, ca să se ducă departe de noi. Deși… Hacu’, dacă mă gândesc mai bine, poate n-a fost o idee chiar hatât de bună…
FĂT-FRUMOS (șocat): Ce?!?
PĂCALĂ: Păi dacă babele e zombi, poate să muște oameni pe drum ca să-i transforme și pe ei în zombi. Hau de traversat toată țara, deci în câteva săptămâni har putea să transforme tot poporu’. Și dacă toți devine morți-vii, io de la cine mai fur? Că morților nu le pasă de haveri decât pentru necromantu’ care îi învie. Și care nu sunt io, că nu știu magie neagră. Deci fii atent, șukarule, că havem treabă. Du-te și fă-ți bagajul, că plecăm spre Tomis, poate prindem moartele pe drum. Tu o să fii momeala, să le hatragi, io o să pregătesc capcana. Nu știu încă ce capcană, da’ mă gândesc pe drum. Important e să fii momeală, ca să sară toate pe tine. După haia improvizăm ceva și le prindem cumva. Dacă nu merge, zic să compunem un imn pentru restul poporului de morți-vii, cu un îndemn de genu’ „Trezește-te, dacule, din somnu’ cel de moarte”. Sau „deșteaptă-te” în loc de „trezește-te”, că sună mai poetic. Da’ o să meargă sigur, că sunt norocos din fire. Tu joacă-ți rolu’ de momeală și totu’ o să meargă ca pe roate. Hai încredere în mine, că nu te las la greu. Ești gata? Bun, să mergem!
Făt-Frumos leșină. Păcală îi fură portofelul din buzunar și fuge.
Lasă un răspuns