CASA FIICELOR LUI MAGENTA-ÎMPĂRAT – NOAPTE
Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana și Geta-Daca dau o petrecere la care participă lumea bună a cetății Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Și Păcală, care a furat o invitație pentru a i se permite accesul. Ileana nu se simte prea bine, așa că s-a culcat odată cu găinile. Iana și Geta, împreună cu invitații, petrec în sufragerie. Centurionul cântă la țambal iar ceilalți îl acompaniază vocal în timp ce dansează. Fiecare cu un stil diferit, de la vals și tango până la merengue și dansul ploii.
TOȚI (cântând în cor): La popa la poartă / E o mâță moartă. / Cine-o râde și-o vorbi / S-o mănânce coaptă! / Cu mărar, cu pătrunjel, / Cu untură de cățel!
În acest timp guvernatorul face twerking cocoțat pe masă, iar Geta-Daca break-dance la o bară de bătut covoare. Toți râd și aruncă cu monede în ei. Păcală încearcă să prindă banii din aer, plonjând după ei ca Dukadam la penalty-uri în finala de la Sevilla.
MEȘTERUL MANOLE: Din partea mea, cel mai meșter dintre meșteri, o dedicație specială fără număr pentru Geta, care tocmai face elicopterul la bară! Centurioane, bag-o pe aia cu bara!
CENTURIONUL (cântând): Pe o bară / Se ușura o cioară, / Cra, cra, cra, / Chiar în gura ta!
MEȘTERUL MANOLE: De fapt eu o voiam pe aia cu „Bara, bara, bara / Bere, bere, bere”, dar a ta e mai bună! Hai, Geto, și două tracțiuni în dinți!
Bara se rupe din cauza greutății supraponderalei Geta iar fata aterizează peste Păcală, care aduna monedele de pe jos. Toți râd, mai puțin accidentatul, care își pierde cunoștința. Centurionul schimbă brusc melodia.
CENTURIONUL (cântând): Oan, ciu, fri, / Pamela vrea copii, / Dar Bobby nu o lasă / Că este prea frumoasă. Hai, toată lumea pe refrenus!
Toți se opresc brusc când o observă pe Ileana Cosânzeana stând în dreptul ușii îmbrăcată în cămașă de noapte, cu părul vâlvoi, ochii galbeni, dinții înegriți și fața verzuie, fiind în mod evident posedată.
GUVERNATORUL: Ia uite cine ne onorează cu prezențus! Bine ai venitus, Eleno! Vrei să cântatus cu noi? Dar fără dedicațius, că nu mai avemus.
Ileana nu spune nimic, ci doar îl fixează cu o privire turbată, care le provoacă tuturor fiori reci. Guvernatorul se fâstâcește și reîncepe să facă twerk, sperând că astfel va abate privirea posedatei de la el.
GETA-DACA: Măi, fată, mi se pare că e ceva schimbat la tine, dar nu-mi dau seama ce. Ți-ai micșorat buzele sau ți-ai mărit dinții?
Ileana îi ignoră comentariul. Aruncă o privire rece prin cameră, apoi rânjește, etalându-și dinții negri și ascuțiți.
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): O să muriți cu toții!
IANA SÂNZIANA: Hoo, ce e cu negativismul ăsta? Moartea pasiunii, las-o mai moale, că ne strici bairamul. (Către ceilalți) Îmi cer scuze, nu se simte prea bine și începe să filosofeze când e în perioada aia din lună… Probabil e de la burete, că n-am mai găsit tampoane și ne-am descurcat cu ce am găsit prin casă. Poate data viitoare încercăm cu un burete de vase, că ăsta de sârmă nu prea îi face bine.
CENTURIONUL: Chiar așa, nu e nevoie de pesimismus! Din oceanul Pacific / A ieșit un pește mic. / Și pe coada lui scria: / „Ieși afară dumneata”. Tu, Eleno, că nu știi să te distrezius.
Ileana începe să facă pipi din picioare. Toți încremenesc, neîndrăznind să scoată vreo vorbă. După două minute se dezmeticește Geta-Daca.
GETA-DACA: S-o ia cineva de picioare pe asta și s-o îndrepte spre fereastră, că ne umflă parchetul! Și e nou, abia laminat și țiplat!
Nimeni nu face nicio mișcare. Iana începe să pipăie posedata pe spate.
IANA SÂNZIANA: Mă, de unde se închide asta? Bine că n-avem apometre, altfel ne băga la plată de dădeau faliment și urmașii noștri până în al șaselea neam. Să-i bage cineva un dop până îi găsesc robinetul!
MEȘTERUL MANOLE: La ce debit are i-ar trebui baraj, nu dop…
Din mulțime zboară un scaun direct în capul Ilenei, care cade pe spate și se oprește din urinat.
CENTURIONUL: Să nu degenerămus situația! Pace, pace / Între două dobitoace. / Dobitoaca cea mai mare / Are pene pe spinare. / Dobitoaca cea mai mică / Are pene pe burtică…
Ileana începe din nou să facă pipi, cu aceeași presiune ridicată. Fiind căzută pe spate, jetul îi împroașcă direct pe petrecăreți. Geta-Daca o scoate de păr din cameră, târând-o până în baie. În scurt timp se aud de acolo urletele Getei.
GETA-DACA (strigând): Fă, maimuțo, nu îți e rușine să ne strici petrecerea? Să ne faci de râs de față cu toți fraierii ăștia? Să vezi tu ce te joc în picioare pentru asta! Ia de aici, turbato, până te înveți minte! Mai faci figuri, figuranto?
Din baie se aud bufnituri, pocnituri, zgomote de geamuri sparte și țipetele Ilenei. După câteva clipe se lasă liniștea. Toți cei din sufragerie așteaptă cu sufletul la gură să se întoarcă Geta victorioasă. După un minut își face apariția Ileana, ținând în mână capul Getei smuls din trup, cu coloana vertebrală atârnându-i pe parchet. Nimeni nu îndrăznește să scoată vreun sunet în afară de Iana.
IANA SÂNZIANA: Ce ai făcut cu Geta? E bine? A pățit ceva?
Ileana aruncă în mijlocul camerei capul iar toți cei prezenți, în afară de Iana, fac pe ei de frică.
ILEANA COSÂNZEANA: Ce ați băut, mă, de v-a apucat pe toți în același timp? Și pe parchetul nou! Purtați scutece dacă n-aveți pic de control al vezicii, că nu e nimeni obligat să vă suporte scurgerile! Ia gata, că s-au împărțit pijamalele! Hai, toată lumea valea acasă!
Toți fug urlând ca apucații, eliberând casa în câteva secunde. Ileana zâmbește mulțumită.
ILEANA COSÂNZEANA: Liniște în sfârșit. Acum pot să dorm fără să mă mai deranjeze idioții ăștia cu bairamul lor de doi bani, care n-au ce face acasă la ora asta.
Pleacă în camera ei pentru a-și relua somnul. Rămasă singură, Iana Sânziana ridică de jos capul Getei și îl privește cu maximă îngrijorare.
IANA SÂNZIANA: Fată, zi drept, sigur ești bine?
.
.
SUFRAGERIA LUI FĂT-FRUMOS – ZI
Făt-Frumos stă la masă, lângă un medium care este în transă, și poartă o conversație cu cineva prin intermediul acestuia.
FĂT-FRUMOS (țipând în urechea mediumului): Deci astfel, dragii mei, puteți să folosiți în siguranță coasa pentru a vă epila chiar și în zonele cele mai sensibile, cum ar fi zona zoster sau cea crepusculară. Săptămâna viitoare o să vă învăț cum să vă machiați cu bidineaua ca să vă asortați cu decorul în anotimpul rece. Până atunci, like, share și subscribe la „De ce dați în decedați?”, singurul vlog exclusiv pentru lumea morților! Vă pupă influencerul vostru preferat și viu! Ciao a tutti balamuti!
Apare Ileana Cosânzeana, care smulge ușa de la intrare din țâțâni și o aruncă în capul mediumului, scoțându-l din casă prin perete. Apoi, aparent fără motiv, îl ia la bătaie pe Făt-Frumos și, după ce se plictisește, pleacă. Fătul se ridică cu greu de jos și oftează adânc.
FĂT-FRUMOS: Știam eu că trebuia să-mi fac podcast în loc de vlog, că în pod nu mă găsea… Ce o fi apucat-o pe asta? Înțeleg că nu toți îmi sunt fani, dar putea să îmi lase o recenzie negativă în loc de o cafteală.
Iese cu greu din casă, amețit de bătaie. Pleacă împleticindu-se pe uliță și, după ce e mușcat de un câine, o pisică și un bețiv, se întâlnește cu Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea, care cară câte un sac în spinare. Mai puțin Prâslea, care îl târăște pe al lui.
PRÂSLEA (strigând): Șase! Vine nenea Făt-Frumos!
Greuceanu și Harap-Alb își aruncă imediat sacii în capul lui Prâslea și se prefac că își fac înviorarea de dimineață. Băiatul iese cu greu de sub saci, înjurând printre dinți.
FĂT-FRUMOS: Da’ ce faceți, bre? Ce-i cu sacii ăștia?
GREUCEANU: Care saci, boss? Nu știm nimic, n-am văzut nimic.
FĂT-FRUMOS: Ăștia pe care i-ați aruncat peste Prâslea.
GREUCEANU: Nu noi! Erau aici dinainte să venim. Nu știm ai cui sunt.
FĂT-FRUMOS: Erau în capul lui Prâslea înainte să veniți cu Prâslea?
GREUCEANU: Da, ce n-ai înțeles? Și ce-i cu interogatoriul ăsta? Ne acuzi de ceva necurat cumva?
FĂT-FRUMOS: Nu, mă, doar eram curios. Da’ de unde veniți?
HARAP-ALB: Nu am furat mâncare din templu!
GREUCEANU: Bă talibane, ești tâmpit? De ce i-ai zis?
HARAP-ALB: Nu mai suportam presiunea. N-ai simțit cum plutea în aer de o tăiai cu cuțitul? Sunt prea bătrân pentru rahatul ăsta turcesc.
FĂT-FRUMOS: Ați furat mâncare din templu?!?
GREUCEANU: Nu, mă, ce ai? Te iei după ăsta care mai devreme voia să arunce în aer o găină pentru că i se părea că se uită la el amenințător?
HARAP-ALB: Chiar m-a amenințat din priviri! A dat de înțeles că o să-mi omoare toată familia! Iar asta înseamnă război!
PRÂSLEA: Și ce dacă? Nu mai ai familie de mult timp.
HARAP-ALB: Dar dacă vreau să-mi fac alta? Să nu pot să plec de acasă ca să nu îmi măcelărească găina nevestele și copiii? Cine ar putea trăi cu asemenea teroare? Ai face bine să fugi, găino, până nu vin după tine și îți transform viața într-un iad! Sunt cel mai rău coșmar al tău! O să te găsesc, o să-ți bag dinamită în târtiță și o să-ți zic „Salută-l pe micul meu prieten”!
GREUCEANU: Pe Prâslea?
HARAP-ALB: Ți-aș putea spune, dar ar trebui să te omor după.
FĂT-FRUMOS: Cum să furați, mă, mâncare din templu? Vă dați seama ce păcat ați făcut?
HARAP-ALB: Hei, nu e ceea ce pare. Tu și cu mine nu suntem atât de diferiți.
PRÂSLEA: Nenea Greuceanu fură de acolo de o săptămână. Când l-am prins, am vrut și noi să mâncăm moacă. Așa că am mers cu toții.
GREUCEANU: Da’ stai, mă, că nu e vorba de furt, ci de combatere a risipei. Când e foamete prin Africa iar eu nu am ce mânca acasă, ăștia duc la templu căruțe cu mâncare ca ofrande pentru zei. Și nu doar mămăligă, brânză, caltaboși și altele de-ale noastre, ci și delicatese ca la romani. Limbă de flamingo, creier de fazan, ficat de pește-papagal sau măruntaie de mreană. Ai mâncat vreodată așa ceva? Normal că nu. De ce să nu mâncăm și noi delicatese în loc să lăsăm bunătate de mâncare să se strice în templu? Mai ales când e foamete în Africa iar eu nu am ce mânca acasă? Zeii să-și cumpere, nu să ceară ca ofrandă mâncarea nostră muncită din greu, cu sudoarea și sângele frunții mele…
FĂT-FRUMOS: N-ai muncit pentru mâncarea aia, că n-ai donat-o tu.
GREUCEANU: Ba am muncit când am furat-o. Crezi că e ușor să fugi cu saci plini în spate fără să te vadă nimeni? Nu e, îți zic eu. Întreabă-l pe Prâslea, că el abia cară doi saci în timp ce îl târăște pe al treilea.
FĂT-FRUMOS: Păi bine, mă, de ce nu mi-ați zis și mie, să fi venit și eu să mănânc moacă?
PRÂSLEA: N-a vrut nenea Greuceanu să te luăm, ca să ne rămână nouă mai multă mâncare. Nici pe noi n-a vrut să ne ia, dar i-am înconjurat casa două zile și două nopți încât n-a avut pe unde să fugă, așa că a fost nevoit să ne lase să mergem cu el când l-a pălit foamea.
GREUCEANU: Du-te, băi balaure, că nu-i așa! De ce minți omul? Ca să mă urască fără motiv? Boss, nu e că nu am vrut să te luăm și pe tine, doar că nu mai erau locuri. Eu eram creierul acțiunii, că am plănuit totul, Harap-Alb era cu execuția, că el a intrat la furat, iar plodul a stat de șase. Tu unde să mai încapi? Și ce să faci când toate posturile erau ocupate?
FĂT-FRUMOS: Puteam să fiu măcar rezervă, în caz că vă accidentați vreunul…
GREUCEANU: Dar ești deja. În caz că nu putea să vină unul dintre noi, pe cine crezi că chemam? Cine e rezerva noastră de bază?
HARAP-ALB: Păcală, că așa ai zis.
GREUCEANU: Cine e după Păcală, asta întrebam! Talibane, du-te și mănâncă un jeleu de meduză, că îți cam scade glicemia și vorbești în plus.
FĂT-FRUMOS: Bine, mă, și cum a fost? Cum ați reușit să furați din templu fără să vă vadă nimeni?
HARAP-ALB: Îți zic eu. Ne-am dus la templu și Prâslea a început cu presimțiri negre. Cică „E liniște. Prea liniște. Am un sentiment rău legat de asta”. Greuceanu a zis că nu mai intră, că mai avea ceva de planificat, așa că m-a oferit pe mine voluntar. Mi-am zis „Cât de greu poate să fie? Doar m-am născut pregătit pentru asta”. Prâslea m-a îndemnat să nu fac nimic prostesc, iar eu i-am răspuns că Prostesc e al doilea nume al meu…
FĂT-FRUMOS: Nu e Alb? Harap e primul tău nume, Alb e al doilea.
HARAP-ALB: Atunci al treilea. Prostesc e al treilea nume al meu.
GREUCEANU: Deci e numele tău de familie. Așa se explică multe. Nu e vina ta, ci e moștenire genetică.
PRÂSLEA: Măcar n-a moștenit genetic obezitatea, ca alții…
GREUCEANU: Iar te iei de mama, puradelule? Ți-am zis că nu era grasă, ci părea puțin plinuță din anumite unghiuri! Dar era doar o iluzie optică!
PRÂSLEA: Iluzie optică? Era atât de mare încât și umbra ei avea o umbră! Chiar și noaptea!
GREUCEANU: De unde știi, mă? Ai cunoscut-o pe mama?
PRÂSLEA: Cine n-o cunoștea? Era atât de mare încât se vedea din împărăția lui tătuca. Indiferent în ce direcție ne uitam!
Greuceanu încearcă să-l pălmuiască pe Prâslea, însă băiatul se ferește iar palma îl nimerește pe Făt-Frumos în mărul lui Adam. În loc să îi ceară scuze, Greuceanu găsește rapid o minciună.
GREUCEANU: Aveai o muscă țețe pe gât. Din aia din Africa, care provoacă boala somnului. Ai noroc că sunt rapid, altfel adormeai pe aici, ți se mai umflau și splina, și ficatul. Fii mai atent, că nu pot să fiu mereu lângă tine ca să te salvez.
Chinuindu-se să respire, Făt-Frumos îi mulțumește cu greu.
HARAP-ALB: Cum ziceam, le-am spus ăstora: „E timpul pentru spectacol! Dacă nu mă întorc în cincizeci de minute, plecați de aici. Acoperiți-mă, că intru!”. M-au acoperit cu o pătură și am intrat în templu pe fereastră. Le-am aruncat mâncarea tot pe acolo, câinele obez a băgat-o în saci, apoi am ieșit și eu. Când să luăm sacii în spate ca să fugim cu ei, Prâslea ne-a șoptit: „Houston, avem o problemă! Avem companie!”. Venea paznicul templului spre noi. Am întrebat atunci: „E în spatele meu, nu-i așa?”. Chiar era, așa că m-am întors la el și i-am zis: „Putem face asta pe calea ușoară sau pe cea grea. Eu n-aș face asta în locul tău dar hai, încearcă-mă. Fă-mi ziua”. Iar el m-a pocnit fără avertisment cu bastonul în turban. „Asta e tot ce poți?” l-am întrebat eu și i-am furat bastonul strigând „Yipee kayaye, madărfacăr!”. După aia am fugit spre casă, pentru că nicăieri nu-i ca acasă, dar paznicul s-a ținut după noi. Cam rapid, ținând cont că a făcut de mult suta de ani și nici baston nu mai avea. La un moment dat s-a împiedicat Prâslea și a căzut, așa că m-am dus la el ca să îl ajut. I-am strigat: „Nu îmi muri! Nu e prea târziu! Încă poți să te salvezi!”, dar ne-a ajuns moșul din urmă, și-a recuperat bastonul din mâna mea și a vrut să ne lovească. M-am ridicat în picioare, mi-am ridicat puțin turbanul de pe frunte, l-am privit în ochi și i-am zis: „Tu chiar nu înțelegi, nu-i așa? Dacă-i atingi un singur fir de păr de pe cap…”. N-am apucat să termin de zis, că ne-a pocnit moșul pe amândoi peste tot. Nu și în cap, că mi-a îndeplinit dorința. Abia atunci s-a băgat grasul și i-a băgat paznicului un sac în freză, de l-a împrăștiat pe toată ulița, iar eu am strigat „Exact despre asta vorbeam! Nu poți face față adevărului!”. După aia ne-am întâlnit cu tine și de aici știi povestea.
FĂT-FRUMOS: Mi se pare mie sau Osama folosește azi clișee din filme? Ce a pățit?
PRÂSLEA: De când l-a pălit paznicul în turban. Până atunci vorbea normal. Mă rog, vorbea în arabă și nu știu ce zicea, dar bănuiesc că fără clișee. Cel puțin asta am înțeles din subtitrarea de pe ecran.
GREUCEANU: I s-a dereglat puțin frecvența de la bastonul moșului. Nu-i problemă, se rezolvă cu puțin acord fin, că are canal analogic.
Îi trage semiarabului un sac cu mâncare în ceafă, de îi scoate ochii din orbite ca la melc. Măcar îl ajută să se ridice de jos.
HARAP-ALB: Ce s-a întâmplat? Care a dat?
GREUCEANU: Paznicul ăla. Nu acum, ci mai demult, dar acum ți-ai amintit. Lasă că îi aducem jihadul data viitoare când ne prinde la furat.
Harap-Alb aprobă cu un zâmbet larg.
PRÂSLEA: Dacă ați terminat cu joaca, zic să lăsăm sacii ăștia acasă la unul dintre noi, apoi să mergem în Forum, că ne-a chemat guvernatorul pe toți.
GREUCEANU: Iar? Chiar în fiecare capitol? Ce mai vrea de data asta?
PRÂSLEA: Nu știu, dar cică e urgent.
FĂT-FRUMOS: Mai urgent ca la mine nu e, că am și eu ceva să-i zic.
GREUCEANU: Nu vrea nimeni să-ți dea like, share și subscribe la prostia aia de vlog.
FĂT-FRUMOS: Nu e asta. Vreau să îi zic că m-a agresat Ileana fără motiv, chiar la mine în casă, și că am nevoie de protecție pentru că nu mă mai simt în siguranță. Iar dacă poate să îmi dea și un like, share și subscribe, m-ar ajuta să trec mai ușor peste traumă.
HARAP-ALB: Da’ ce i-ai făcut Lenuței, habibi? Iar te-a prins furându-i budigăii de pe sârma de rufe?
FĂT-FRUMOS: Nu, mă, de data asta chiar am fost complet nevinovat. Îmi vedeam de vlogul meu la mine acasă, asta a spart ușa și m-a luat la bătaie. Și pe medium la fel. Dacă mi l-a stricat, eu cum mai iau legătura cu lumea morților? Și cu fanii mei de acolo, și cu calul?
GREUCEANU: Care cal, mă?
FĂT-FRUMOS: Hai să nu începem iar, că am mai trecut prin asta de câteva ori. Mai ales că abia te-ai întors de acolo și ai fost prin nu știu ce aventuri cu calul. Deci las-o baltă, că nu mai ține.
GREUCEANU: Ce cal, mă? Erau acolo un urs, un lup, o marmotă și o vulpe, dar niciun cal. Fătălăule, crezi că știi mai bine decât mine cu cine m-am întâlnit?
Făt-Frumos se bosumflă și pleacă înainte. Ceilalți trei îl urmează cu sacii în spinare. Mai puțin Prâslea, care încă îl târâie pe al lui.
.
.
FORUMUL CETĂȚII ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA – ZI
Multă lume adunată în Forum. În mijloc, la tribună, guvernatorul Pilat din Pont cu centurionul lângă el. Guvernatorul le face semn să tacă, apoi ia cuvântul.
GUVERNATORUL PILAT (strigând): Bunus zius, Ulpieni Traianeni Sarmizegetusieni! E toată lumea prezentus? Mânus susus cine e aici!
Nu ridică nimeni mâna.
GUVERNATORUL PILAT: Bunus, deci sunteți toți! Cine vrea să ghicească de ce v-am chematus aicius?
Centurionul îl întrerupe și îi șoptește ceva la ureche.
GUVERNATORUL PILAT: Iar vrea să mă întrerupus ăsta, dar de data astus nu îi mai merge! Trei chestiunus avem să vă prezentămus și o să zic și eu măcar unus!
Centurionul îi șoptește din nou ceva la ureche.
GUVERNATORUL PILAT: Bunus, deci o să vă zicus el una, după aia eu alta și la urmus tot el încă una. Îl las pe el să înceapă, că e mai nerăbdătorus. Deci aplauze pentru centurionul Opusdeius!
Nu aplaudă nimeni. Guvernatorul Pilat se retrage în spate iar centurionul iese în față. Este același centurion din precedentele capitole, dar cu un nume diferit.
CENTURIONUL OPUSDEIUS: Salve tuturorus și ave, Traian! Eu suntus centurionul Opusdeius și v-am chematus aici în primul rândus pentru a vă anunța o dispariție. Din Templul Mânuirii Neamului au dispărutus moaștele marelui conducătorus romanus Caius Iulius Cezar, aduse în cetatea noastră cu ocazia turneului imperialus de pupare. Cine are informațius despre ele este rugatus să anunțe cea mai apropiatus legiune romană. Se oferă recompensus substanțialus.
Publicul nu are nicio reacție, nepăsându-i nimănui de Cezar și de moaștele lui. Guvernatorul face un pas în față.
GUVERNATORUL PILAT: Bă, noi vă facemus un bine și vă aducemus moaște noi pentru pupatus, iar voi le furațius? N-aveți pic de respectus pentru cele sfinte? Bate-v-ar Jupiter cu trăsnetus de sălbatici ce suntețius! Să scoateți moaștele mai repede, că vă pun la blestemus!
Publicul în continuare nu are nicio reacție. Centurionul îi șoptește ceva guvernatorului la ureche, iar acesta se retrage în spate.
CENTURIONUL OPUSDEIUS: În al doilea rând, mai avem un caz îngrijorătorus. Nu la fel ca dispariția moaștelor, dar câtus de câtus. În urma unei anchete rigurosus am descoperit că cetățeana Ileana Cosânzeana a fost posedatus. Încă nu avem destule detalius, dar la momentus de față bănuimus că ar fi vorba despre un demonus cu o identitate necunoscutus.
PRÂSLEA: Cum aveți de gând să rezolvați problema?
GUVERNATORUL PILAT: Aici vă pot da eu informațius. Datorită notorietății cetățenei Ileana în întregus Imperiu Roman, patriarhul Deceneu a decisus să îl invite în cetatea noastră pe Papa Mobil de la Roma, pentru a realiza împreună un ritualus de exorcizare la dublu. Fiind un evenimentus nemaivăzutus în imperiul nostru, în care șeful religiei romane participă la un ritualus comunus cu șeful religiei dacice, ne așteptăm să avem un număr crescutus de turiști mâine, iar biletele să se vândă ca pâinea caldă. Pentru că pâinea și circul rămânus cele mai apreciate hobbyuri din imperiul nostrus.
GREUCEANU: Boss, cine e papa ăsta? Și de ce nu le lasă pe fetele de la Andre la mare? Ce, e marea lui? Și-a adus-o de acasă? Sau sunt fetele lui?
FĂT-FRUMOS: E cumva rudă cu Papa Nicolau, ăla cu testele?
HARAP-ALB: Nu, habibi, are o singură rudă care se numește Papa Rudă. Iar nașul lui e Papa Naș.
PRÂSLEA: Dacă era din Galia se numea Papa Gal?
GUVERNATORUL PILAT: Și dacă era lacto-vegetarian se numea Papă Lapte?
Toți se uită lung la el, uimiți de tentativa de glumă proastă a guvernatorului. Acesta începe să se fâstâcească.
GUVERNATORUL PILAT: Scuze, m-a luatus valul. Continuați!
CENTURIONUL OPUSDEIUS: Să continuămus. A treia problemă…
FĂT-FRUMOS: Stai, bre, puțin, nu trece așa ușor peste subiect, că nu l-am rezolvat. Ce facem cu Ileana până vine papa să o exorcizeze?
CENTURIONUL OPUSDEIUS: Nu facem nimicus. E pașnică, nu deranjează pe nimenius, nu avemus de ce să ne îngrijorămus.
GUVERNATORUL PILAT: În afară de un micus incidentus de la o petrecere, dar acolo a fostus doar o neînțelegere. E cuminte fata, nu face nimicus nimănui.
MEȘTERUL MANOLE: A decapitat-o pe soră-sa! Iar pe nevastă-mea a zidit-o în peretele din sufragerie! Am văzut totul! Sunt martor ocular!
FĂT-FRUMOS: La mine a fost și mai grav, că m-a bătut de mi-a sunat apa în cap puțin mai devreme! Și cum două treimi din corp e apă, vă dați seama câți litri au sunat în capul meu?
CENTURIONUL OPUSDEIUS: Sunt doar supoziții. Să nu ne aventurămus în asemenea declarații ca să nu provocămus panică.
Apare brusc Ileana, îi dă lui Făt-Frumos câțiva pumni în cap, îl ia de păr, îl învârte în aer, îl bușește de pământ și fuge. De jos, Fătul începe să urle ca apucatul.
FĂT-FRUMOS: Vedeți? Tocmai m-a agresat iar! Și nu i-am făcut nimic!
PĂCALĂ: Iar mie mi-a furat portofelu’! E sfârșitu’ lumii dacă ham hajuns tocmai io să fiu furat! Hacu’ tre’ să-l caut pe la toți prin buzunare… Sunteți toți martori că n-am vrut, da’ mă obligă!
CENTURIONUL OPUSDEIUS: Vă rugămus să vă păstrați calmul. Problemus va fi rezolvatus la exorcizare. Până atunci, descurcați-vă cumus puteți.
FĂT-FRUMOS: Adică să o lăsăm să ne bată?
GREUCEANU: Preferi să iasă dracul din ea și să intre în tine?
FĂT-FRUMOS: Parcă nu e așa de rea bătaia. Rezist câteva zile, nu-i problemă.
CENTURIONUL OPUSDEIUS: Deci am rezolvat-o și pe asta. Să trecemus la a treia problemă, tot îngrijorătoare și asta. De puținus timpus circulă prin cetatea noastră un desenus ciudatus. Cine îl vede primește imediatus un mesajus că va muri în șapte zile, iar după o săptămânus este vizitatus de un strigoi, care îl omoară. Recomandarea noastră, a autorităților, este să nu vă uitați la acel desenus, ca să evitați să vă omoare strigoiul. E clarus pentru toată lumea?
GREUCEANU: Eu l-am văzut deja acum trei zile!
HARAP-ALB: Eu l-am văzut ieri!
TOATĂ LUMEA: Toți l-am văzut deja!
FĂT-FRUMOS: Eu nu l-am văzut. Ce desen, bre?
GREUCEANU: Cum, mă, să fii singurul care nu l-a văzut? Adică vrei să murim toți și doar tu să trăiești? Care aveți, bă, desenul, ca să i-l arătăm și lu’ ăsta?
FĂT-FRUMOS: Nu deranja oamenii, că n-are rost. Chiar nu vreau să-l văd. Am văzut deja câteva azi și mi-am făcut plinul.
PĂCALĂ: Îl am io, baștane. Din greșeală, că nu l-am însușit fraudulos. Ham vrut să-mi bag mâna în buzunar că îmi era frig, din greșeală ham băgat-o în buzunaru’ haltcuiva și, când mi-am dat seama de eroare, ham scos-o repede. Da’ era prea târziu, că mi se lipise deja desenu’ de mână, hașa că l-am păstrat. Da’ fără să vreau, repet! Hașa mi-a fost predestinat!
Greuceanu ia desenul de la Păcală și încearcă să i-l arate lui Făt-Frumos, care își închide ochii ca să nu-l vadă. Greuceanu îi ridică pleoapele cu o mână iar cu cealaltă îi lipește desenul de față. Fătul se zbate și țipă, însă nu poate fugi din cauza celor din jur, care îl țin pe loc. După ce vede forțat desenul, aterizează pe capul lui un porumbel voiajor care îi lasă în breton un bilețel. Și un găinaț.
HARAP-ALB: Ia vezi, Dublu F, ce scrie.
FĂT-FRUMOS: Nu mă uit! Nu vreau să mor! Ajutooor!
Greuceanu ia bilețelul și i-l înmânează lui Prâslea, care începe să îl citească. Pentru a nu auzi, Făt-Frumos își pune mâinile la urechi și începe să cânte. Greuceanu îl prinde de mâini iar Harap-Alb îi îndeasă pe gât o bucată de dinamită. Neaprinsă deocamdată, din fericire.
PRÂSLEA: Zice exact așa: „Peste șapte zile o să mori. Semnat: strigoiul”. Am încheiat citatul.
FĂT-FRUMOS: Nuuu! Criminalilor! M-ați ucis cu sânge rece!
GREUCEANU: Nu te mai alinta, mă, că ești nemuritor. Nu te omoară nimeni. Poate doar să încerce strigoiul, dar n-o să reușească.
FĂT-FRUMOS: Asta nu înseamnă că n-o să mă doară! Numai din cauza voastră! Peste o săptămână terminăm prietenia!
HARAP-ALB: Știți ce nu înțeleg eu? Sunt șapte zile calendaristice sau lucrătoare?
FĂT-FRUMOS: Chiar așa! În weekend nu se lucrează, poate e și strigoiul liber. Deci mai am nouă zile, nu?
Porumbelul se întoarce cu un nou bilețel, pe care i-l lasă pe creștet împreună cu un nou găinaț. Greuceanu ia bilețelul iar Prâslea îl citește.
PRÂSLEA: Zice așa: „Șapte zile calendaristice. Semnat: strigoiul”. Am încheiat citatul.
FĂT-FRUMOS: Dar nu știu după ce calendar se calculează. După al nostru, cel dacic? După cel roman? După cel mayaș? E calendar solar, lunar sau venusian? Ori poate fiscal? Și nici nu-i corect, că ăla care vede desenul vara are parte de șapte zile mai lungi, spre deosebire de ăla care îl vede iarna, când zilele sunt mai scurte.
PRÂSLEA: Zilele calendaristice țin câte 24 de ore indiferent de anotimp.
FĂT-FRUMOS: Asta crezi tu, dar eu nu sunt prea sigur. Deci eu zic să nu vină strigoiul până nu rezolvăm problemele astea cu calendarul, că sunt chestiuni foarte serioase. Ceva de viață și de moarte, aș putea spune.
Se întoarce porumbelul cu un nou bilețel, pe care îl citește tot Prâslea. Măcar de data asta nu s-a mai găinățat pe creștetul Fătului, ci pe fața lui.
PRÂSLEA: Zice așa: „Dacă nu îți convine regula, pot să vin acum să te iau. Semnat: strigoiul”. Am încheiat citatul.
FĂT-FRUMOS: Ei, cum să nu-mi convină? Șapte zile sunt mai mult decât destule. Normal că accept regulamentul, doar nu negociem ca la piață. Ia uite la el, cică nu-mi convine mie regula…
GUVERNATORUL PILAT: Deci s-a rezolvatus și problema asta. Ne vedemus mâine la slujba comună a papei și a patriarhului. Nu uitați să vă cumpărați biletus din timpus, că nu mai prindeți.
PRÂSLEA: Nene guvernatorule, stai puțin, că am eu o problemă.
GUVERNATORUL PILAT: Nu mai insista, că nu pot să dublezus alocațiile ca să-ți permiți tu să mănânci chiar în fiecare zi. Dacă nu-ți ajungus banii, fă ca restul copiilor și angajează-te la negru în fabrici de adidași.
PRÂSLEA: Nu e asta, vreau doar să spun că am văzut desenul acum o săptămână, deci azi vine strigoiul să mă ia. Așa că vă cer ajutorul.
CENTURIONUL OPUSDEIUS: Fii fără grijus, armata romană își va proteja cetățenii. Avemus o legiune de veterani în cetate, toți pregătiți de război, deci nu se atinge nimenius de tine.
GREUCEANU: Ne avem și pe noi, cei mai mari eroi ai Daciei. Dacă se apropie strigoiul de tine, îl trimitem pe lumea cealaltă cu tot cu mormântul din care a scăpat. O stângă îi dau, că pe a doua nu o mai apucă. Ia zi, talibane, nu-i așa?
HARAP-ALB: Așa e, jihadul îl mănâncă cu fulgi cu tot. Dar numai dacă trece de legiunea de romani, că n-are rost să ne băgăm în prima linie.
FĂT-FRUMOS: Dacă trece de legiunea de romani, ceva îmi spune că n-avem nici noi ce să-i facem, deci o să te salvăm retrăgându-ne strategic. În munți, văi, păduri, câmpii, oriunde cât mai departe de aici.
PRÂSLEA: Deci mă bazez doar pe romani. Nene centurioane, am încredere în dumneata că nu mă lași la greu.
CENTURIONUL OPUSDEIUS: Ai toată încrederea. Armata romană e cea mai bine pregătită din lume. Nu există niciun inamicus pe care să nu-l putem învinge. Roma victor acum și pururea și-n vecii vecilor!
N-a apucat să spună „Amin!” că și-a făcut apariția strigoiul. Toată lumea în afară de Nemuricioși a fugit speriată, golind Forumul în câteva secunde. La ordinul centurionului legiunea romană s-a adunat în jurul lui Prâslea și a atacat inamicul, însă a fost nimicită în câteva clipe, strigoiul intrând în soldați ca bila în popice. Profitând de lupta care a ținut creatura ocupată pentru scurt timp, Nemuricioșii și-au luat tălpășița, hotărâți să părăsească nu doar cetatea, ci continentul. Sau planeta dacă găseau vreun OZN dispus să îi răpească. Au făcut un mic popas la casa meșterului Manole pentru a fura câteva provizii pentru drum, însă au fost prinși de meșter și ciomăgiți bine, apoi îndemnați să îl ducă pe Prâslea în cetatea Babariului, pentru a fi protejat de solomonari, preoții-vrăjitori ai zeului Zamolxe. Cum Babariul era mai aproape decât o altă planetă, Nemuricioșii s-au decis să încerce varianta meșterului.
.
.
CETATEA BABARIULUI – ZI
Solomonarii au acceptat să protejeze băiatul, așa că au suspendat cursurile de magie din acea zi și au transformat cetatea într-o fortăreață. În sunetele clopotelor de biserică ce anunțau pericolul s-au înarmat cu toții și și-au ocupat pozițiile defensive în curtea interioară și pe ziduri. Când un imens nor negru a învăluit cetatea, transformând ziua în noapte, au știut că inamicul era la poarta lor. Sperând că lupta putea fi evitată, au încercat varianta diplomației și l-au trimis pe Făt-Frumos să negocieze. Forțat, pentru că Fătul nu voia nici în ruptul capului să se apropie de strigoi. Însă, luat pe sus și aruncat peste zid, nu a avut de ales decât să se conformeze. Cu sutienul în vârful unui băț pe post de steag alb, Făt-Frumos și-a adunat toate fărâmele de curaj pe care le-a putut găsi și s-a apropiat de strigoi.
FĂT-FRUMOS: Nu îndrăzni să calci acest pământ sacru! Întreaga forță a Babariului te așteaptă! Dacă nu te deranjează, normal, că nu sunt eu în măsură să-ți spun ce să faci.
STRIGOIUL: Toate astea pentru un copil pe care ăștia nici măcar nu-l cunosc iar voi nu-l suportați?
FĂT-FRUMOS: Știu, și eu mă mir, dar e de-al nostru. Ne-am obișnuit cu el, uneori mai face treburi pe care noi nu vrem să le facem și e greu să o luăm de la început cu altul. Durează să-l educăm, să-l dresăm, și nu prea avem răbdare, așa că am prefera să îl păstrăm pe ăsta. Dar poți să iei altul pe care nu-l cunoaștem. Doi chiar, ca să nu zici că nu suntem rezonabili.
STRIGOIUL: Rezonabili? N-ai idee cât de rezonabil am fost eu.
FĂT-FRUMOS: Trimiți oamenilor un desen blestemat, apoi îi omori pentru că s-au uitat la el, de parcă i-ar fi luat vopseaua, omori o legiune întreagă de romani pentru că protejează un copil iar acum vrei să faci același lucru cu un sobor întreg de preoți-magicieni. N-aș numi asta a fi rezonabil dar nu sunt lingvist, așa că ce știu eu?
STRIGOIUL: Puteam să îi omor imediat cum s-au uitat la desen, dar le-am mai oferit o săptămână ca să-și încheie socotelile cu viața. Asta înseamnă să fii rezonabil!
FĂT-FRUMOS: Bine, dar… pentru un desen? Nu e puțin cam exagerat?
STRIGOIUL: Nu e deloc! Pentru că vă uitați la el, dar nu îl vedeți! Eu mă chinui să fac o operă de artă iar voi vă uitați la ea ca mâța în calendar? Nu vă e rușine?
FĂT-FRUMOS: Operă de artă e cam exagerat, fie vorba între noi. Am mai văzut desene, iar ăsta nu e chiar o capodoperă.
STRIGOIUL: Jignire! Pentru asta meriți să mori acum, nu peste o săptămână! Dar sunt rezonabil, așa că acum o să iau doar plodul și pe toți cei care îl apără. Inclusiv pe tine dacă îmi stai în cale.
FĂT-FRUMOS: N-am vrut, dar m-au aruncat peste zid și au încuiat poarta. Deci sunt aici fără voia mea și ar trebui să conteze asta…
Strigoiul îl apucă de păr și îl aruncă peste zid. Solomonarii activează un scut energetic în jurul cetății, însă Fătul aterizează peste unul dintre ei, provocând o fisură în scut. Creatura reușește să se strecoare prin fisură și sparte poarta. Preoții-vrăjitori trag cu săgeți fermecate în ea, însă strigoiul le deviază trimițându-le în cei care le-au lansat. Unii încearcă să îl lovească cu blesteme și flăcări, însă au aceeași soartă. Pe supraviețuitori strigoiul îi tăvălește prin foc și îi aruncă în clădiri, incendiind astfel cetatea. Conducătorul solomonarilor reușește să îl trimită într-o dimensiune paralelă oglindită în a noastră, din care monstrul poate scăpa doar folosindu-se de reflexii. Nemuricioșii se ascund în subsolul cetății, baricadându-se într-o magazie pentru alimente, unde acoperă toate bălțile și obiectele lucioase.
FĂT-FRUMOS: Știți ce mi-a zis strigoiul când am vorbit cu el?
PRÂSLEA: Nu-i pasă nimănui! Ăsta vrea să mă omoare și ție îți arde să te lauzi cum ai socializat cu el?
FĂT-FRUMOS: Nu, voiam doar să zic că am aflat ceva care ar putea fi important.
PRÂSLEA: Dacă nu e o metodă de a mă salva, nu mă interesează!
FĂT-FRUMOS: Păi chiar asta vreau să zic…
GREUCEANU: N-auzi, mă, să ne lași cu poveștile tale? Chiar nu e momentul acum pentru prostii! Ne trebuie o soluție să scăpăm de aici, nu ce ai vorbit cu mortăciunea ca între fete!
HARAP-ALB: Habibi, ți-a zis cumva cum putem să-i aducem jihadul fără arme, că n-avem?
FĂT-FRUMOS: Da! Exact asta încerc să spun!
HARAP-ALB: În cazul ăsta zi, că sunt curios.
FĂT-FRUMOS: L-am întrebat de ce omoară oameni pentru un desen și a zis că a făcut o operă de artă la care noi ne uităm ca vițelul în calendar. Sau ca mâța la poartă nouă, n-am reținut exact. Cică ne uităm la desen dar nu îl vedem.
GREUCEANU: Așa, și?
FĂT-FRUMOS: Și cred că e ceva în desenul ăla care ne poate ajuta să îl oprim. Ceva ce nu am băgat în seamă.
HARAP-ALB: Dublu F, asta nu prea pare o metodă de a-i aduce jihadul fără arme.
GREUCEANU: Nici nu e. Ne-a păcălit fătălăul ca să-l lăsăm se se laude că a stat de vorbă cu strigoiul. Ce palmă ți-aș da dacă nu aș fi preocupat să îl salvez pe ăsta micul…
PRÂSLEA: Nu, stai, că s-ar putea să aibă dreptate. Ia scoate desenul ăla, să ne uităm cum trebuie la el.
Greuceanu scoate din buzunar desenul și toți patru îl studiază cu atenție. Observă un inel, un far, o fântână, o scară, o fată cu părul în ochi, un scaun, o femeie care se piaptănă în oglindă, niște viermi, un copac în flăcări și un leagăn. Nu e un desen prea grozav, cum a remarcat deja Făt-Frumos.
FĂT-FRUMOS: Ce vor să însemne toate porcăriile astea?
HARAP-ALB: O fi vreun limbaj secret, ca hieroglifele la egipteni. Pun pariu că e un cod ascuns aici.
PRÂSLEA: Femeia care se piaptănă în oglindă ar putea fi strigoiul care tocmai a fost închis în lumea în oglindă. Adică desenul reprezintă ceva din prezent.
HARAP-ALB: Da, simbolizează că cetatea arde iar strigoiul se piaptănă. V-am zis eu că e un cod aici!
GREUCEANU: Bă, fântâna asta nu e a meșterului Manole? Cam seamănă.
FĂT-FRUMOS: Toate fântânile seamănă, nu e ca și cum cineva s-ar fi obosit să diversifice arhitectura fântânilor.
GREUCEANU: Nu fi prost, mă, că arată exact ca a lui Manole. Știu sigur, că o cunosc ca pe propria mea fântână.
FĂT-FRUMOS: Poate pentru că arată la fel?
GREUCEANU: Poate pentru că o să te lipești de un mare șut în târtiță dacă mai comentezi de aiurea. Eu zic să mergem acolo, că sigur găsim răspunsuri la fântâna meșterului.
FĂT-FRUMOS: Dacă explici atât de frumos atunci da, chiar pare a lui nea Manole.
PRÂSLEA: Și dacă nu e? Riscăm de aiurea să mergem până acolo? Măcar aici suntem în siguranță, că nu poate să ne ajungă mortul.
Strigoiul reușește să evadeze din lumea în oglindă printr-un scut de argint, pe care Nemuricioșii au uitat să îl acopere. Când îl văd, toți patru încep să țipe.
PRÂSLEA: Nu suntem în siguranță! Ne ajunge mortul! Fugiți la fântână!!!
Fug toți patru prin ușa baricadată a magaziei pentru alimente, lăsând cetatea și strigoiul în urmă. Creatura nu se obosește să alerge după ei, ci ia o căruță-taxi din fața cetății.
.
.
CASA MEȘTERULUI MANOLE – ZI
Nemuricioșii trec în viteză prin ușa casei, trăgându-și sufletul doar după ce aterizează forțat în sufrageria meșterului.
MEȘTERUL MANOLE: Mascații! În sfârșit m-au găsit! N-o să mă prindeți viu, pui de lele! A, voi erați? Nu mergea soneria de ați bătut așa tare în ușă încât ați trecut prin ea?
FĂT-FRUMOS: Nu, bre, am intrat direct că nu ne-au mers frânele. Nu te superi, nu?
MEȘTERUL MANOLE: Depinde pentru ce ați venit.
PRÂSLEA: Am venit să te întrebăm dacă ai vreo legătură cu strigoiul care le trimite oamenilor un desen, apoi îi omoară.
MEȘTERUL MANOLE: Sigur că nu. Cum aș putea fi complice la așa ceva? Sunt om serios, doar mă știți.
HARAP-ALB: Știm, dar totuși ce caută fântâna ta în desenul strigoiului? E o coincidență, nu?
MEȘTERUL MANOLE: Sigur că da. În plus, toate fântânile arată la fel, deci ar putea fi alta, nu neapărat a mea. Logic, nu?
GREUCEANU: Boss, noi credem că ne ascunzi ceva. Bănuim că acum câțiva ani ai înfiat o fată pe nume Samara, nevastă-ta a luat-o razna, a aruncat fata în fântână, apoi s-a sinucis, iar Samara s-a întors ca strigoi și încearcă să ne arate prin desen locul în care se află cadavrul ei. E doar o ipoteză în lucru, că nu ne-am gândit prea mult la asta.
PRÂSLEA: Cam detaliată ipoteza asta a noastră. De unde ai scos-o?
GREUCEANU: Așa m-am gândit eu că ar fi logic. Știu că pare imposibil, dar așa îmi zice intuiția.
FĂT-FRUMOS: Intuiția îți zice până și numele fetei? Mi se pare cam inventată ipoteza asta a noastră, sincer să fiu.
HARAP-ALB: Și detaliile sunt prea SF-uri. A înnebunit doamna Ana așa, fără motiv, și i-a adus fetei jihadul în doi pași, adică întâi omorând-o și abia apoi sinucigându-se? De ce ar fi muncit de două ori când toată lumea știe că un atentat cu bombă e cel mai eficient pentru că rezolvă crima și sinuciderea cu o singură explozie?
GREUCEANU: Nu e teroristă doamna Ana, mă, ce ai? Am zis doar că s-a dilit deodată, fără motiv. Poate de la 5G, poate de la clorul din apă. Bine, intuiția îmi zice că ploada avea o energie negativă care a înnebunit-o pe mă-sa adoptivă, iar muierea și-a dat seama că fata emana ceva necurat, așa că a omorât-o și după aia s-a sinucis din cauza remușcărilor. Dar probabil intuiția mea a luat-o pe arătură aici, că nici eu nu cred partea asta, dar sunt sigur măcar că Samara a murit în fântână și a devenit strigoi.
PRÂSLEA: Eu nu cred, nene Greucene. Păi mai bea nenea Manole apă din fântâna aia dacă era fiică-sa moartă acolo? Sau vrei să zici că își cumpără doar îmbuteliată?
GREUCEANU: Poate îți îmbuteliez două peste ochi ca să începi să crezi fără să cercetezi. Eu mă duc să caut în fântână, ca să vedeți că așa e. Tu vii cu mine ca să te cobor înăuntru, pentru că eu nu încap.
MEȘTERUL MANOLE: Nu e nevoie, recunosc tot. Are dreptate obezul. Chiar așa s-a întâmplat.
FĂT-FRUMOS: Cum? Vrei să zici că a nimerit-o?!?
MEȘTERUL MANOLE: Chiar prea exact. Într-adevăr, acum mulți ani am adoptat o fată pe nume Samara, pentru că Ana nu putea să facă copii. În scurt timp Ana a înnebunit din cauza fetei, așa că a aruncat-o în fântână, apoi s-a sinucis.
ANA (din perete): Nu-i adevărat! Sunt în perete, nu m-am sinucis!
FĂT-FRUMOS: Ce se aude, bre? Am auzenii cumva?
MEȘTERUL MANOLE: Nu, mă, e fantoma Anei care îmi bântuie casa de când s-a sinucis. Nu vrea să plece spre lumină așa că o las să stea pe aici, ca să am și eu cu cine să mai schimb o vorbă.
ANA (din perete): Nu sunt fantomă și nici nu m-am sinucis! Sunt vie și închisă în perete, unde m-a băgat boul ăsta!
GREUCEANU: I-auzi, boss, ce zice fantoma. Cică e vie și închisă în perete.
MEȘTERUL MANOLE: Negarea e o fază normală la fantome. Decedaților le e greu să accepte moartea, așa că o perioadă se consideră vii. O să accepte adevărul când o să se obișnuiască cu moartea.
HARAP-ALB: Înțeleg negarea, dar de ce zice că e în perete?
MEȘTERUL MANOLE: Păi fantomele nu trec prin pereți? Ana a intrat în perete dar, pentru că se consideră vie, crede că nu poate să iasă de acolo. O să iasă când o să accepte că e stafie.
ANA (din perete): Băi idioților, voi nu înțelegeți că m-a zidit ăsta în perete de vie? Nu sunt moartă, dar o să fiu dacă nu mă scoateți de aici!
MEȘTERUL MANOLE (țipând): Mergi spre lumină, Ano, și nu mai comenta când avem musafiri, că te arunc cu tot cu perete în fântână ca pe fiică-ta!
PRÂSLEA: Ia stai puțin, nene Manole. Azi în Forum ziceai că tanti Ana a fost zidită în perete de tanti Ileana care e posedată. Acum ne zici că s-a sinucis după ce a omorât-o pe Samara? Cum vine asta?
MEȘTERUL MANOLE: Păi vine pentru că… e greu de explicat. Când o să crești, o să înțelegi. Haideți mai bine la fântână să vedem dacă e cadavrul fetei acolo, ca să știm dacă ea e strigoiul sau nu.
ANA (din perete): Nu vă duceți, că vă aruncă și pe voi ca pe fată! El a închis-o în fântână ca pe mine în perete! Bă, mai sunteți aici? Alo! E cineva acasă?
Nu mai era nimeni, pentru că Nemuricioșii și meșterul Manole au ieșit în curte. Prâslea e coborât în fântână de tovarășii săi cu găleata pentru scos apă. Când e ridicat la suprafață, băiatul o are alături pe fiica adoptivă a meșterului, care e vie și nevătămată.
FĂT-FRUMOS (țipând): Strigoiul! Vrea să ne mănânce sufletele! Omorâți-l, fraților, până nu ne omoară el pe noi!
Îl înșfacă rapid pe Prâslea, Greuceanu lovește fata în cap cu o șipcă din gard, trimițând-o înapoi cu tot cu găleată, iar Harap-Alb aruncă după ea o bucată aprinsă de dinamită. Din cauza exploziei fântâna se surpă, devenindu-i Samarei mormânt, pentru că de această dată nu a mai supraviețuit.
PRÂSLEA: Ce ați făcut, idioților?!? Era vie, nu strigoi!
FĂT-FRUMOS: De unde știi, mă? Ai ajuns expert în mortăciuni acum?
PRÂSLEA: Mi-a zis ea când am găsit-o! Cică nenea Manole a aruncat-o în fântână ca să o înece, însă ea a supraviețuit făcând pluta pe spate! Deci era vie!
GREUCEANU: Da? Și ce a mâncat, mă, în atâția ani? Apă chioară?
PRÂSLEA: Îi arunca tanti Ana mâncare în fiecare noapte, până a prins-o nenea meșterul și a făcut-o să dispară!
HARAP-ALB: Da? Dar ce a băut, mă, în atâția ani? Că fără mâncare mai reziști, dar fără apă…
PRÂSLEA: Era în fântână, care are apă! Ia zi, nene Manole, recunoști că dumneata ai aruncat-o acolo pe Samara?
MEȘTERUL MANOLE: Da, mă, recunosc. Dar nu ca s-o omor, cum crezi tu. Am vrut să o învăț să înoate. Unde era să o învăț? În lighean? Nu avem nicio baltă pe aici, nicio mare, așa că fântâna era singura variantă.
PRÂSLEA: Dacă e așa, de ce nu ai scos-o după ce a învățat să facă pluta?
MEȘTERUL MANOLE: Pentru că mai avea de învățat și celelalte stiluri. Bras, crawl, fluture… Ea le-o fi învățat până la urmă, dar am uitat de ea după o vreme și, când mi-am amintit, m-am gândit că era prea târziu. Așa e la bătrânețe, te lasă memoria câteodată. Ce vină am eu că-s bătrân?
PRÂSLEA: Nu ai, dar de ce am impresia că ai zidit-o pe tanti Ana în perete când ai aflat că îi arunca Samarei mâncare pe ascuns?
FĂT-FRUMOS: Nu cred că ai înțeles povestea, mă. Ea s-a sinucis zidindu-se singură în perete când și-a dat seama că a uitat fata câțiva ani în fântână.
MEȘTERUL MANOLE: Corect, așa e! Exact asta s-a întâmplat! Știam eu că feministul e cel mai deștept dintre voi, dar nu mă așteptam să fie chiar atât de perspicace!
Făt-Frumos zâmbește cu gura până la urechi, mândru nevoie mare.
GREUCEANU: Bă, ia gata cu interogatoriul, că pierdem timpul. Ce-a fost a fost și n-o să mai fie. Eu din povestea asta înțeleg că nu ploada lui Manole e strigoiul, din moment ce tocmai a murit.
PRÂSLEA: Din moment ce tocmai ați omorât-o…
GREUCEANU: Nu schimba subiectul, că n-avem timp. Deci dacă nu e ea strigoiul, atunci cine e? Și ce caută fântâna meșterului pe desenul ăla dacă nu are nicio treabă cu Amara?
PRÂSLEA: Samara.
HARAP-ALB: Sahara.
STRIGOIUL: Nu are nicio legătură, v-am indus în eroare doar pentru amuzament. E amuzant, nu?
Toți cinci se întorc șocați spre strigoiul care a apărut pe nesimțite în spatele lor.
MEȘTERUL MANOLE: Eu mă duc să o caut pe Ana prin pereți, că poate aveți dreptate și e pe acolo.
Fuge în casă, lăsându-i pe Nemuricioși cu strigoiul. Încearcă să se baricadeze înăuntru, însă își amintește că nu mai are ușa de la intrare, așa că pune în locul ei un indicator rutier de interzicere a accesului.
FĂT-FRUMOS: Bre, nu ne mai ține ca pe jar. Zi-ne cine ești, că ne omoară suspansul!
STRIGOIUL: Ai prefera să vă omor eu? Dați-mi plodul și dați-i drumul de aici, că mai e până se face săptămâna la voi.
Greuceanu îl împinge pe Prâslea în față. Harap-Alb trage băiatul în spate și aprinde o bucată de dinamită.
HARAP-ALB: Nu îți dăm nimic fără luptă. Spurcatule, pregătește-te pentru un jihad care o să-ți blesteme neamul până la a șasea generație și înapoi! Valahu’ akbar, mortăciuneo!
Sare pe strigoi și îi înfige dinamita în gură. Creatura o înghite, apoi scoate calmă cerculețe de fum pe nări. Speriat, Harap-Alb se retrage strategic lângă tovarășii săi și îl împinge în față pe Prâslea, căruia Făt-Frumos îi desenează o țintă mare pe piept. Băiatul se leagă la ochi cu un ștergar, așteptându-și… tortura, că de sfârșit nu poate fi vorba, fiind nemuritor. Însă o explozie neașteptată aruncă strigoiul peste gard, iar patru necunoscuți se opresc lângă Nemuricioși.
IOVAN IORGOVAN: Bucurați-vă că ați fost salvați de cei mai mari eroi ai Daciei, Răzbunăcioșii! Cu plăcere! Mulțumiți-i și meșterului Manole, că el ne-a chemat. Aveți noroc că eram prin zonă, căutam niște zmei, altfel nu ajungeam la timp.
FĂT-FRUMOS: Ăăă… Cine sunteți voi, bre?
IOVAN IORGOVAN: Răzbunăcioșii! Sigur ați auzit de noi, că n-are cum altfel, din moment ce nu mai există alți eroi pe aici. Eu sunt Iovan Iorgovan, restul sunt Sfarmă-Piatră, Zâna Zorilor și solomonarul Solomon. El a lovit strigoiul mai devreme cu magia lui.
GREUCEANU: Cum nu există alți eroi pe aici, bă? Da’ noi ce suntem?
ZÂNA ZORILOR: Niște victime pe care tocmai le-am salvat?
GREUCEANU: Cucoană, vezi-ți de cratița ta, că nu cu tine vorbeam. Suntem Nemuricioșii, cei mai mari eroi ai lumii, de care au auzit până și zeii! S-a auzit de noi și pe alte planete, și în alte dimensiuni, și în realități paralele! Am salvat lumea de Satana, bă! Voi ce ați făcut?
SFARMĂ-PIATRĂ: V-am salvat pe voi, deci suntem mai buni.
GREUCEANU: Băi grasule, nu ne-ați salvat, ci ne-ați încurcat. Tocmai ne pregăteam să lovim mortal mortăciunea și ați salvat-o pe ea de noi.
IOVAN IORGOVAN: Din câte am văzut, tocmai vă pregăteați să-i dați copilul ca să vă salvați pieile.
FĂT-FRUMOS: Asta ai înțeles tu? Vezi dacă nu știi strategie militară? Îi întindeam o capcană, bre! Lăsa garda jos și, când se pregătea să-l ia pe Prâslea, atacam toți în sincron pe neașteptate.
HARAP-ALB: Așa e. Eu aveam două bucăți de dinamită pregătite. Una era artizanală, pentru derută, iar cealaltă era nucleară, pentru distrugere totală. Nici ciuperca atomică nu mai creștea aici după ce îi dădeam cu jihadul.
SOLOMONARUL SOLOMON: Nemuricioșii ați zis? Voi sunteți ăia care l-au trimis pe Scaraoțchi în viitor ca să aducă apocalipsa?
FĂT-FRUMOS: Nu, bre, ce ai? L-am trimis în viitor ca să scăpăm lumea de el.
SOLOMONARUL SOLOMON: L-ați trimis în viitor, unde se poate folosi de tehnologia avansată ca să provoace sfârșitul lumii. Aici nu avea cum, că suntem înapoiați, deci l-ați ajutat.
PRÂSLEA: Nu noi, ci nenea Făt-Frumos. Noi doar i-am făcut galerie ca la meci.
FĂT-FRUMOS: Tu cu cine ții, țâncule? Cu impostorii ăștia care vor să ne fure titlul de eroi?
PRÂSLEA: Măcar ei nu m-au aruncat la strigoi.
GREUCEANU: Cine te-a aruncat, mă? Tu te-ai oferit voluntar, noi am încercat să te oprim. Ce, stai prost cu memoria pe termen scurt?
PRÂSLEA: Mi-a desenat ăsta o țintă pe piept!
FĂT-FRUMOS: Aia era pentru altceva. Era pentru… muieri! Da, așa e! Am zis că, după ce terminăm cu strigoiul, sărbătorim puțin ca să te simți și tu bine. Noi le agățăm, apoi le aruncăm spre tine. Ținta era ca să știm unde să le aruncăm, să nu-l nimerim pe Harap-Alb din greșeală.
HARAP-ALB: Da’ eu ce am, mă? Nu merit muieri?
FĂT-FRUMOS: Ba da, dar tu le strângi pe toate pentru harem și la ăsta mic nu mai ajunge niciuna. Iar noi voiam să primească și el câteva.
HARAP-ALB: Da, mi se pare corect. Bine gândit, habibi!
IOVAN IORGOVAN: Îmi pare rău să întrerup acest dialog prostesc, dar noi plecăm. Achitați taxa de salvare, că ne grăbim.
GREUCEANU: Ce taxă, bă?
SFARMĂ-PIATRĂ: Taxa de salvare. Doar nu crezi că salvăm oameni gratis, nu? Trebuie să trăim și noi, iar asta e o afacere foarte profitabilă.
FĂT-FRUMOS: Voi cereți bani ca să salvați oameni? Noi cum de nu ne-am gândit la asta?
HARAP-ALB: Ne-am gândit și am cerut o dată, dar am primit doar două nuci și un nasture, nu galbeni. Nu-ți amintești?
PRÂSLEA: Aia a fost când am mers cu colindul. Nu am salvat pe nimeni atunci.
HARAP-ALB: Cum nu? Le-am salvat timpanele, că au început să arunce cu nuci înainte să terminăm colindul. Se pune și asta, cum să nu?
ZÂNA ZORILOR: Hai, băieți, lăsați gargara și scoateți galbenii, că mai avem și alte treburi. Oameni de salvat, monștri de bătut, shopping de făcut. Timpul costă bani iar voi stați acum pe banii noștri.
GREUCEANU: Cucoană, vezi-ți de torsul și țesutul tău, că nu îți dăm nimic. Voi ar trebui să ne plătiți pentru că… Ajutați-mă, fraților, cu o idee, că n-am argumente.
FĂT-FRUMOS: Pentru că e povestea noastră?
GREUCEANU: Așa, bine spus! E povestea noastră, noi suntem eroii, deci scoateți galbenii!
SOLOMONARUL SOLOMON: Văd că nu vor să plătească. În cazul ăsta, să le arătăm ce pățesc zgârciții. Răzbunăcioși, adunarea!
Răzbunăcioșii se încordează și trec la atac. Iovan Iorgovan îl ia la șuturi pe Harap-Alb, Sfarmă-Piatră la pumni pe Greuceanu, Zâna Zorilor se înfige în pleata lui Făt-Frumos iar solomonarul îl pocnește pe Prâslea ca la biliard, cu toiagul de vrăjitor pe post de tac. Nemuricioșii nu apucă să reacționeze că se trezesc cu strigoiul lângă ei, care își etalează amenințător colții înegriți. Iar bătaia se termină la fel de brusc pe cum începuse.
IOVAN IORGOVAN: O să terminăm bătaia altă dată. Acum plecați de aici, că ne ocupăm noi de creatură.
PRÂSLEA: Nu plecăm nicăieri. Putem să ajutăm. Împreună avem mai multe șanse.
SOLOMONARUL SOLOMON: Mai multe șanse să ne încurcați. Pleacă, puștiule, și te învăț data viitoare cum să lovești cu manta.
FĂT-FRUMOS: Eu zic să nu insistăm. Dacă oamenii ăștia zic că se descurcă, eu am încredere în ei. Haideți să mergem până nu se răzgândesc.
GREUCEANU: Bine, mă, dacă insistați în halul ăsta, plecăm. Dar doar ca să îl ascundem pe ăsta mic în caz că vă rupe mortăciunea. Grasule, să știi că ți-am rămas dator cu o bucată!
SFARMĂ-PIATRĂ: Data viitoare. Rămâne stabilit. Acum plecați în Zamolxe iartă-mă odată, că nu putem să începem lupta din cauza voastră!
Nemuricioșii își iau tălpășița. Greuceanu doar după ce îi dă lui Sfarmă-Piatră un capac după ceafă din fundul grădinii, că nu-i place să aibă datorii. La propriu din fundul grădinii meșterului Manole, că și-a luat mult avânt. Răzbunăcioșii se postează în fața strigoiului, încrezători că va fi o luptă scurtă.
IOVAN IORGOVAN: Creatură a întunericului, oprește-te! Solomonarul te poate distruge doar dând din gură, cu un singur blestem!
STRIGOIUL: Care gură?
Într-o clipă îi coase solomonarului buzele. Acesta mormăie un blestem care, neavând pe unde să iasă din cauza cusăturii, rămâne în interior și explodează. Cu tot cu capul lui Solomon. Iovan Iorgovan încearcă să atace, însă monstrul îl taie în fâșii subțiri cu ghearele sale ascuțite. Sfarmă-Piatră atacă cu pumnii iar Zâna Zorilor cu raze energetice lansate din mâini, care nu par să afecteze în vreun fel creatura. Văzând că lupta dreaptă nu are efect, Sfarmă-Piatră aruncă un capac metalic de găleată, pe care însă strigoiul i-l trimite înapoi cu putere, retezându-i corpul de la jumătate. Rămasă singură, zâna își continuă atacurile ineficiente cu raze energetice până când monstrul, plictisit de ea, îi trântește în cap un turn de apă, strivind-o ca pe o muscă. Apoi se uită peste tot după Prâslea, însă nu îl zărește decât pe Făt-Frumos, lăsat în urmă de tovarășii săi, care e bătut din nou de Ileana Cosânzeana. După ce se delectează pentru câteva minute cu bătaia, strigoiul începe să adulmece solul ca un câine de vânătoare pentru a-i lua urma lui Prâslea.
.
.
DORMITORUL ILENEI – A DOUA ZI
Patriarhul Deceneu și papa Mobil se pregătesc să o exorcizeze pe Cosânzeana, care e legată de pat. Tot cu părul vâlvoi, ochii galbeni, dinții înegriți și fața verzuie. La ferestre se înghesuie mulți gură-cască, ăia care și-au cumpărat bilete în zona V.I.P.
PATRIARHUL: Zamolxe ajută, Ileano! Eu sunt patriarhul Deceneu iar el e papa de la Roma și am venit să te ajutăm.
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Un pedofil și un pederast au venit să mă ajute! Așa da! Mă simt ca acasă! La iad mă refer, în caz că nu v-ați prins.
PAPA: Eu zic să-i frigem una peste bot ca să nu mai blasfemieze.
PATRIARHUL: Încă nu. Să încercăm întâi cu iubire și rugăciune, după aia cu bâta. Ileano, nu vrem decât să te ajutăm.
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Nu sunt Ileana.
PATRIARHUL: Nu? Dar cine ești?
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Belzebut.
PAPA: Un bărbat închis în trupul unei femei? Adică ești transsexual?
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): De fapt un demon în trupul unei femei.
PAPA: Transsexual, cum am zis. La asta n-am cum să te ajut. Părinte, hai să mergem, că nu e domeniul nostru.
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Ileana este aici, cu mine.
PAPA: Unde? (începe să caute pe sub pat) Nu e nicio Ileană pe aici, ne minte transsexualul.
PATRIARHUL: Cred că vrea să spună că sunt amândoi în același trup.
PAPA: Adică are și dublă personalitate? O grămadă de belele pe fata asta, dar se rezolvă cu electroșocuri. Aveți vreun spital de nebuni pe aici?
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Popo, mă-ta absoarbe mătărângi în iad mai ceva ca aspiratorul!
PAPA: Ce ai zis de mămica, transsexualule?!?
PATRIARHUL: A zis că mama dumitale e atât de urâtă încât, când se uită în oglindă, reflexia ei se ascunde.
PAPA: Da? În cazul ăsta, părinte, mama dumitale e atât de slabă încât i se ating sfârcurile!
PATRIARHUL: Părinte, ce ai cu mama? Eu doar ți-am tradus ce a zis demonul. Hai să nu băgăm mamele în discuție, că ne supărăm.
PAPA: Ai dreptate, trebuie ceva mai sacru… Preafericitule, Zamolxe al tău e atât de gras încât n-a fost adus de barză, ci de macara!
PATRIARHUL: Așa deci? Bine… Băi suverane pontif, Jupiter al tău e atât de gras încât alți 11 zei orbitează în jurul lui! Nu degeaba are nume de planetă.
PAPA: Da? Al tău e atât de gras încât până și hainele lui au celulită!
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Măi băieți, terminați cu cearta, că nu de asta sunteți aici.
PATRIARHUL: Bă, Jupiter al tău e atât de bătrân și gras încât a mâncat supa primordială în care a apărut viața pe Pământ!
PAPA: Da? Zamolxe al tău e atât de bătrân încât a folosit Big Bang-ul pe post de artificii de Revelion!
Ileana începe să leviteze la un metru deasupra patului. Șocați, papa și patriarhul opresc cearta.
PAPA: Părinte, ai avut dreptate! Transsexualul e posedat de un demon care tocmai încearcă să decoleze!
Începe să o pocnească pe Ileana cu un scaun.
PATRIARHUL: Părinte, nu așa! Dă-i cu agheasmă!
Papa ia butoiul de agheasmă de lângă fereastră și i-l trântește Ilenei în cap. Urlând, aceasta se prăbușește pe pat sfârâind ca uleiul încins în tigaie, apoi începe să vomite câțiva decalitri de mâzgă verde pe papă.
PAPA: Îmi bag picioarele în exorcismul vostru, eu mă car de aici!
Vrea să plece, însă îl oprește patriarhul.
PATRIARHUL: Părinte, avem de terminat o treabă. Hai să ne rugăm.
Cu greu, papa acceptă. Se așează amândoi în genunchi, lângă pat.
PATRIARHUL: Tatăl nostru care ești pe muntele Kogaionon, sfințească-se numele tău, Zamolxe…
PAPA: Tatăl nostru care ești pe muntele Olimp, sfințească-se numele tău, Jupiter…
PATRIARHUL: Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de romani, amin!
PAPA: Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de… Părinte, știi ce? Zeul tău e atât de bătrân încât doctorul care l-a ajutat să se nască era paleontolog! Amin!
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Iar începeți, idioților? Mă faceți să mă exorcizez singur numai să nu vă mai aud! Și știți ce? Chiar asta o să fac! Exorcizamus te, omnis immundus spiritus, omnis satanica potestas, omnis incursio infernalis adversari…
PATRIARHUL: Unde pleci, drace? Fugi de noi? Nu te duci nicăieri, că nu scapi atât de ușor! Părinte, să facem rugăciunile invers ca să nu evadeze! Spurcatule, puterea lui Zamolxe te obligă să stai!
PAPA: Puterea lui Jupiter te obligă să stai!
PATRIARHUL: Puterea lui Gebeleizis te obligă să stai!
PAPA: Puterea lui Apollo și Diana te obligă să stai!
PATRIARHUL: Puterea lui Bendis, care e mai bunăciune decât Diana lor, te obligă să stai!
PAPA: Puterea lui Marte care dă cu zeii lor de pământ te obligă să stai! Chiar așa, părinte. Cum adică ești preafericit? Adică ești mereu drogat sau cum?
PATRIARHUL: Puterea lui Cotys, care curge prin mine, mă obligă să te joc în picioare, pedofilule!
Și imediat îl pocnește pe papă în ochi. Acesta nu se lasă mai prejos și sare la beregata patriarhului pentru a-l sugruma. Se tăvălesc pe jos împărțindu-și pumni și palme spre satisfacția demonului, care îi privește amuzat. Însă bătaia este întreruptă de Nemuricioși, care dau năvală în cameră.
PRÂSLEA: Puneți exorcizarea pe pauză! Și bătaia! Ne-am dat seama cum putem scăpa de strigoi!
Făt-Frumos scoate desenul blestemat și i-l arată Ilenei. Demonul din ea mârâie. Curioși, papa și patriarhul se ridică de jos.
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Ce e asta, mă?
FĂT-FRUMOS: Un desen blestemat pentru care o să vină un strigoi după tine ca să te omoare.
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Să mă omoare pe mine o mortăciune? Glumești, fătălăule?
HARAP-ALB: Nu glumește deloc, chiar o să vină un strigoi infidel să-ți aducă jihadul. Dar abia peste o săptămână, așa că mai avem de așteptat.
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): N-are nicio șansă în fața mea. Și nici n-am timp să aștept o săptămână. Plecați cu prostiile voastre de aici, că am treabă cu ăștia doi.
GREUCEANU: Deci ți-e frică de strigoi. Mi se pare normal, că a omorât mulți solomonari, o legiune de veterani romani, niște impostori care se credeau eroi și alți indivizi neimportanți, iar tu nu te descurci nici cu doi popi. (către patriarh) Săru’ mâna, părinte! Nu mă pune la blestem, că n-am zis-o cu răutate.
PATRIARHUL: Parcă te cunosc de undeva… Tu nu ești ăla care ai venit la spovedit cu avocatul după tine? Și n-ai recunoscut niciun păcat pentru că așa te-a sfătuit el?
GREUCEANU: Eu sunt, părinte. Mă bucur că ți-ai amintit. Da, avocatul m-a sfătuit să nu recunosc nimic ce poate fi folosit împotriva mea în instanță. Știe legile, așa că îl ascult.
PATRIARHUL: Erai la spovedanie, nu la tribunal! Scopul e să îți recunoști păcatele ca să îți fie iertate!
GREUCEANU: De ce să risc? Paza bună trece primejdia rea. Găsește dovezi dacă vrei să mă scoți vinovat, nu aștepta să mă dau singur de gol.
ILEANA COSÂNZEANA (cu voce demonică): Nu-mi pasă de spovedania umflatului! Și nici nu mi-e frică de nimeni! Ia mai arată-mi desenul ăla de șase ori, să vedem dacă are tupeu strigoiul să vină acum.
Făt-Frumos îi arată desenul de încă șase ori. Nu știu cum de a funcționat tactica asta, pentru că nu are nicio logică, însă strigoiul și-a făcut apariția după câteva secunde. Demonul din Ileana nu a mai avut răbdare să
aștepte prezentările de rigoare, ci a sărit direct la bătaie. În timpul luptei dintre cele două creaturi, la îndemnul lui Prâslea, cei doi clerici încep ritualul de exorcizare. Când termină, demonul iese din Ileana sub forma unui fum negru, împresoară strigoiul și împreună se teleportează în iad. Însă, chiar înainte de a dispărea, mortăciunea îl prinde pe Prâslea de păr și îl târăște cu ea în lumea de dedesubt. Ileana își revine la forma de odinioară, adică scapă de dinții înegriți, ochii galbeni și culoarea verzuie a feței, dar își păstrează părul vâlvoi, considerând că o prinde noua coafură. Papa Mobil și patriarhul Deceneu pleacă la o pizza pentru a-și continua în liniște cearta despre zei, iar Făt-Frumos, Harap-Alb și Greuceanu rămân cu Ileana pentru a primi câteva răspunsuri.
ILEANA COSÂNZEANA: Mă, îmi amintesc tot, pentru că am avut acces la amintirile demonului cât a fost în mine. El la ale mele, eu la ale lui, a fost așa, o simbioză între noi. Deci știu multe despre el.
FĂT-FRUMOS: Atunci, zi! Ce căuta aici și cum a intrat în tine?
ILEANA COSÂNZEANA: A ajuns în lumea noastră din cauza unui pustnic, Daniil Sihastrul, care l-a chemat pentru a-i goni pe romani din Dacia. Belzebut a posedat un roman, care după aia m-a posedat pe mine, dacă înțelegeți ce vreau să spun, așa că demonul a ajuns în mine fără să vrea, că s-a scurs odată cu… sămânța romanului. Când a ajuns în mine a găsit un mediu ospitalier, am stat de vorbă, ne-am cunoscut și a decis să rămână. Oricum, e cea mai lungă perioadă în care am avut un bărbat în mine, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Mă rog, era demon, dar până la urmă toți bărbații sunt la fel, indiferent de specie.
FĂT-FRUMOS: Eu nu prea înțeleg ce vrei să spui. Au fost bărbați în tine sau ce vrei să insinuezi?!?
HARAP-ALB: Nu, habibi, în afară de toți n-a mai fost nimeni. Ia zi, Lenuțo, de strigoi știi vreo ceva? Era până la urmă fata adoptivă a meșterului Manole?
ILEANA COSÂNZEANA: Nu, sultanule, cum să fie aia care abia a murit după ce i-ați trântit fântâna în cap? Strigoiul era de fapt moaștele lui Cezar, ălea aduse de la Roma, care au dispărut din Templul Mânuirii Neamului. Cineva a mâncat o bucată din ele iar restul s-au transformat în strigoi ca să se răzbune. Mă întreb cine ar fi putut băga în gură asemenea spurcăciune și de ce…
GREUCEANU: Poate cineva care a crezut că era o pastramă veche și a gustat din ea doar ca să vadă dacă mai era comestibilă. Hai să nu-i judecăm pe alții dacă nu suntem în stare să înțelegem ce face foamea din om.
FĂT-FRUMOS: Tu ai mâncat din moaștele lui Cezar?!?
GREUCEANU: Cine, bă, eu? De unde până unde? Cum se întâmplă ceva rău pe aici, cum dai vina pe mine? Nu ți-e rușine să mă acuzi de așa ceva? Atât de jignit n-am fost în viața mea! Să-mi ceri scuze, că nu te iert în veci pentru asta!
HARAP-ALB: Da, acum înțeleg. El fura de ceva timp mâncare din templu până să ne ia și pe noi. Iar când am fost ultima oară mi-a zis să strâng toată mâncarea pe care o găsesc în afară de o pastramă veche dintr-o cutie aurie, care s-a stricat. Deci tu ai mâncat din moaște!
GREUCEANU: Nu-i adevărat! E doar o calomnie! Și nu mai răspund la nicio întrebare în absența avocatului meu, că nu sunt la spovedanie! Mai lăsați-mă cu atacurile ăstea mediatice, că încep să vă pocnesc la operație dacă nu vă potoliți. Ia uite la ei, cât tupeu să mă acuze tocmai pe mine…
ILEANA COSÂNZEANA: Bine, mă, nu ai fost tu. Dar zi repede: ce gust au moaștele?
GREUCEANU: Puțin sărat. De ce întrebi?
ILEANA COSÂNZEANA: Fără motiv. Mai aveți și alte întrebări sau pot să mă culc, că m-a obosit toată posedarea asta?
HARAP-ALB: De Prâslea ce știi? Oare mai trăiește?
ILEANA COSÂNZEANA: Cred că a ajuns în iad cu demonul și cu strigoiul. Nu știu dacă mai trăiește, dar bănuiesc că nu îl așteaptă zile prea bune cu creaturile alea.
FĂT-FRUMOS: Lasă că se descurcă el, doar n-a murit nimeni de la o plimbare în iad cu doi monștri. Zi-mi mai bine ce avea demonul cu mine de mă bătea pe unde mă prindea. Se simțea amenințat de mine, este?
ILEANA COSÂNZEANA: De fapt nu el te bătea, ci eu…
FĂT-FRUMOS: De ce?!?
ILEANA COSÂNZEANA: Pentru că m-ai făcut grasă acum trei nopți.
FĂT-FRUMOS: Cine, bre, eu?!? Nici măcar nu ne-am întâlnit acum trei nopți! De fapt în nicio noapte, că mereu zici că te culci odată cu găinile pentru că somnul de frumusețe e mai important decât mine. Deci cum puteam eu să-ți zic așa ceva?
ILEANA COSÂNZEANA: Nu mi-ai zis? Ești sigur?
FĂT-FRUMOS: N-aveam cum, că nu mă pricep la telepatie!
ILEANA COSÂNZEANA: Înseamnă că am visat. Asta e! Nu te superi, nu? Ce e o mică hârjoneală din dragoste?
FĂT-FRUMOS: Am ajuns la Urgențe după fiecare hârjoneală, ultima dată cu trei coaste rupte și o fractură perianală!
GREUCEANU: Nu te mai plânge, bă, ca o muiere. Fii bărbat, că n-a murit nimeni de la o bătaie.
FĂT-FRUMOS: De la trei bătăi…
GREUCEANU: Păi vezi? La trei bătăi ești deja călit, nu mai simți nimic. Dacă te mai lipești de vreo două ești pregătit pentru războaie. Mai bine du-te și mai caută niște bătăi ca să te întărești și tu, că ai nevoie.
HARAP-ALB: Putem să te călim cu câteva explozii ca să fii pregătit și pentru războaie nucleare. Chiar voiam să mă antrenez puțin, ca să nu mă ia vreo cruciadă prin surprindere. Hai cu mine, că m-am cam plictisit să mă arunc în aer singur.
FĂT-FRUMOS: Mă, apreciez invitația, dar n-aș prea vrea. E deja târziu și parcă m-a cam luat somnul. Data viitoare vin sigur, dar azi m-ai luat prea din scurt. Dacă ziceai din timp era altceva, dar așa… Ia-l pe Greuceanu, că el are mai multă energie.
GREUCEANU: Aș veni, boss, dar nu mă simt prea bine. N-am mai mâncat de la prânz și parcă mă ia și amețeala, și anestezia de primăvară, sau cum i-o fi zicând bolii ăleia mai rea decât ciuma. Mergi singur și îmi povestești după cum a fost.
ILEANA COSÂNZEANA: Eu zic să plecați toți trei și să mă lăsați să dorm. Hai, valea! Toată lumea afară în pas alergător! Azi!!!
Cei trei pleacă fără comentarii iar Ileana scoate din dulap o placă Ouija pentru comunicarea cu lumea de dincolo, formează un număr și, neprimind niciun răspuns, lasă un mesaj:
„Ce faci, iubi? Ai ajuns cu bine? Sună-mă când poți, că mi-e dor de tine! Da’ de ce nu răspunzi? Ești cu vreo panaramă? Belzebute, dacă te prind cu alta, tămâie mănânci! Fir-ai tu să fii de afemeiat, lasă că vin eu până acolo să te verific! Să te ferească Necuratul să te găsesc cu vreo moartă, că vă înec tot iadul în agheasmă! Clar? Bine, te pup! Sună-mă! Pa pa! Boule!”
Lasă un răspuns