• Home
  • Contact
  • Despre autor
  • Termeni și condiții

Secretele Zeilor

  • Magazin
  • Seria „Secretele zeilor”
    • 1. Secretele Zeilor
      • The Secrets of the Gods
    • 2. Demonii Roșiei Montane
    • 3. Secretele Sionului
    • 4. Evanghelia zeilor
    • 5. Secretele Olimpului
  • Povești nemuricioase
    • 1. Divina parodie
    • 2. Dacia preisterică
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale
  • Diverse
    • Religie
    • Politică
    • Presă
  • Drumeții

SZ 3. Decodificarea miturilor

Cumpără cărțile din seria „Secretele zeilor”

Ca orice creștin, nu puteam să nu aflu legenda lui Lucifer, îngerul care a încercat să ia tronul tatălui său, fiind însă înfrânt de fratele său, arhanghelul Mihail, și exilat apoi pe Pământ împreună cu acoliții săi. Chiar dacă sună bine această poveste cu intrigi, trădări și războaie divine, aducând puțin cu seria de filme Star Wars, ceva îi lipsește. Logica, în primul rând. De ce ar fi încercat acel înger să detroneze un dumnezeu omnipotent? Dacă noi, oamenii, știm că nu există nicio ființă care să o poată egala, darămite învinge, cum de nu știa și Lucifer asta, o entitate superioară nouă? Ori poate știa că dumnezeul biblic nu este atât de puternic pe cât ni se spune, idee care rezultă din odihna de care a avut nevoie după ce a creat lumea. Dacă e așa, înseamnă că religiile sunt fondate pe minciuni. Pe lângă această nelămurire, au apărut și altele. De ce voia Lucifer tronul? De ce nu s-a luptat Dumnezeu cu el, preferând să îl trimită pe Mihail? Unde era Iisus în timpul ăsta? De ce l-a exilat tocmai pe Pământ și nu pe altă planetă? De ce a făcut oamenii pe aceeași planetă pe care erau închiși îngerii decăzuți? De ce l-a lăsat pe Lucifer să le facă rău oamenilor, dacă tot îi iubește atât de mult și le vrea binele? De ce va fi pedepsit abia la sfârșitul lumii și nu mai devreme? Toate aceste întrebări pălesc în fața unui fapt mult mai important: Lucifer este inexistent în Biblie! Legenda și numele său au apărut în urma interpretării eronate a unor versete din două capitole biblice, al paisprezecelea din Cartea lui Isaia și al douăzeci și optulea din Cartea lui Iezechiel. Dacă Lucifer nu există în Biblie, cum a apărut în creștinism? A fost inventat pentru că era nevoie de un personaj malefic care să-i țină pe credincioși într-o continuă teamă? Are sens această variantă, știindu-se deja că frica este cea mai eficientă metodă de control. În plus, nu există nici măcar o singură dovadă a existenței biblicului Iisus în Palestina de acum două milenii, ceea ce întărește concluzia logică că Biblia reprezintă doar o colecție de povești inventate, așa cum vom vedea în capitole viitoare, asfel explicându-se multitudinea de erori și contradicții pe care le conține.

Cu toate acestea n-am putut accepta pe deplin această ipoteză, chiar dacă este cea mai logică. Ce e logic nu e întotdeauna adevărat, după cum se spune. N-am făcut-o pentru că i-am găsit pe Iisus, Lucifer și Dumnezeu în miturile altor popoare, ascunși în spatele unor nume și întâmplări diferite, cel puțin la suprafață. Chiar dacă Iisus n-a trăit acum două milenii și a fost inventat doar pentru a da naștere unei noi religii,  personajul pe care l-a copiat se găsește în toate religiile și cultele dispărute. La fel și tatăl său, mama sa pământeană, inamicul Lucifer și alte personaje din mitologia creștină. Ținând cont de răspândirea acestor întâmplări și personaje în spațiu și timp, sunt mari șanse ca legendele să conțină cel puțin un sâmbure de adevăr, adevăr pe care putem să încercăm să-l aflăm prin decodificarea relatărilor înaintașilor noștri, pe care astăzi le catalogăm drept mituri, legende sau basme.

„Mitul este o religie în care nimeni nu mai crede”, afirma poetul și novelistul american James Feibleman. În Aspecte ale mitului, Mircea Eliade nota: „Mitul povestește o istorie sacră, relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, în timpul fabulos al începuturilor”. Filosoful și istoricul Ananda Kentish Coomarasswamy scria în Hinduism și budism: „Mitul încarnează cea mai înaltă aproximație a adevărului, ce poate fi tradusă în cuvinte”. Pentru filosoful Karl Jaspers, miturile sunt purtătoare de mesaje și simboluri cifrate, lăsate nouă pentru a fi decriptate. Iar Vasile Lovinescu spunea în Interpretarea ezoterică a unor basme și balade polulare românești: „Basmul conține cunoștințe adevărate, chiar dacă sunt criptate, dar existente din timpuri străvechi. Esența basmului este valabilă și în prezent, și în eternitate”. În greaca veche, cuvântul „mythos” („mit” în română) însemna „vorbă, relatare, povestire”. Prin urmare, chiar dacă astăzi sunt considerate fabulații, la nașterea lor miturile erau niște reportaje primitive, care expuneau evenimente reale, trăite de oamenii acelor vremuri. Să nu uităm că Iliada lui Homer a fost considerată ficțiune iar Troia un loc mitic până când, în 1868, arheologul amator Heinrich Schliemann a descoperit ruinele Troiei în Turcia. Neputând ignora urmele unui război devastator care a dus la distrugerea cetății, întocmai ca în opera lui Homer, mulți nu au putut să nu se întrebe: dacă Iliada s-a dovedit a fi adevărată măcar parțial, ce alte adevăruri ascunde tot ceea ce numim mitologie?

Pentru a înțelege ce ne transmit strămoșii noștri nu trebuie decât să ne deschidem mințile, renunțând la orice fel de îndocrinare religioasă sau evoluționistă. Deși sunt în aparență diferite, legendele tuturor popoarelor, încă din cele mai vechi timpuri, vorbesc despre aceleași întâmplări și personaje. Chiar dacă sunt în continuare ignorate de majoritatea, fiind catalogate drept ficțiune, legendele ascund adevărata istorie a Pământului. Modificate de multitudinea de religii și de scopurile reprezentanților lor, legendele au reușit să păstreze destule indicii care să ne ajute să înțelegem mai bine cine sunt zeii, de ce am fost creați și cum am fost folosiți de-a lungul mileniilor. Extrăgând esența miturilor, alăturând-o descoperirilor arheologice, istorice și ale celorlalte ramuri ale științei, putem pune cap la cap destule piese dintr-un puzzle cu prea multe goluri. Și poate astfel vom reuși să ne facem o idee cât mai apropiată de adevăr despre lumea în care trăim.

Personajele principale ale istoriei noastre ascunse sunt câteva. Numele lor reale nu se cunosc și probabil nu ne vor fi niciodată cunoscute. Denumirile sub care le cunoaștem nu sunt decât epitete. Deși nu am reușit să le descifrăm pe toate nici până în ziua de astăzi, fiecare nume are o semnificație, de obicei reprezentând o însușire a celui care îl poartă. De ce nu putem afla numele reale ale zeilor, presupunând că au nume? Încă din cele mai vechi timpuri există credința că numele înseamnă putere, iar cel care cunoaște numele cuiva are putere asupra acelei persoane. De exemplu, în exorcism, exorcistul încearcă în primul rând să afle numele demonului cu care are de a face, pentru a căpăta putere asupra lui. Și biblicul rege Solomon a procedat în același mod. În Clavicula Salomonis se povestește că primul lucru pe care regele îl făcea atunci când invoca demoni era să încerce să le afle numele. Egiptenii antici foloseau în vorbirea curentă foarte des numele zeului Amon, după cum au consemnat istoricii greci, considerând că invocarea numelui va reuși să convingă zeitatea să își facă apariția. Acest procedeu a fost preluat în toate tipurile de ritualuri de invocare atât în religii, cât și în ocultism. Mulți creștini, în special românii, evită folosirea numelui Diavolului, de teamă că îl vor atrage în viețile lor. În schimb, invocarea numelui divin constituie esența liturghiilor. De exemplu, la Vecernia de sâmbătă se cântă: „Învierea lui Hristos văzând (…) Numele tău numim”, iar la liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur se spune: „Numele tău numim (…) Fie numele Domnului binecuvântat”. Fiecare creștin primește un nume în urma unui ritual, botezul, care se realizează la rândul său în numele Trinității divine. Iar exorciștii creștini susțin că spiritele malefice sunt chinuite de numele lui Iisus.

Într-o legendă egipteană se povestește că Ra, zeul suprem, era cunoscut sub multe denumiri, dar avea și un nume secret pe care nu îl împărtășea nimănui, deoarece acela care îi cunoștea căpăta puterea absolută a zeului. Zeița Isis însă l-a păcălit și a aflat numele secret, pe care mai apoi l-a dezvăluit fiului ei, Horus. Bătrânul zeu le-a cerut amândurora să păstreze cu sfințenie secretul și să nu se folosească de puterea numelui. Se pare că Isis și Horus s-au ținut de cuvânt, deoarece Ra a rămas până la capăt în fruntea panteonului. Deținerea puterii prin cunoașterea numelui se găsește și la începutul Bibliei, unde Adam le-a pus nume atât animalelor, cât și consoartei sale, Eva, pentru a le putea stăpâni. Din acest motiv a apărut în unele culturi interdicția pronunțării numelor divine. În jurul anului 150, învățatul evreu Abba Saul ben Batnit a înțeles greșit o poruncă din Levitic: „Cel care hulește numele lui Yahweh să fie ucis cu moarte”. El a proclamat că până și rostirea numelui sfânt trebuie să fie pedepsită cu moartea. Din acel moment, pentru o bună bucată de timp, în timpul procesiunilor religioase s-a evitat citirea numelui zeului. Numele scris în ebraică sub forma „YHWH” a fost combinat cu vocalele cuvântului „Adonai” („Domnul”), rezultatul „Yehowah” (modernizat ca „Iehova”) fiind folosit pentru citirea numelui zeului biblic. Abba Saul nu a fost primul evreu care a apelat la această interdicție. Cu puțin înaintea sa, în primul secol al erei noastre, istoricul Flavius Iosephus scria: „Atunci Yahweh i-a vestit numele său, pe care nu-l spusese până atunci niciunui om. Acest nume eu nu am voie să-l rostesc”. Mai târziu, în islam s-a aplicat o regulă asemănătoare referitoare la numele zeului Allah, celor de alte religii fiindu-le interzis să îl rostească, indiferent de context. Sumerienii obișnuiau să înlocuiască adesea numele zeilor cu numere, care reprezentau rangurile respectivelor divinități. Acest procedeu a fost preluat de multe alte culturi, numerologia devenind o parte importantă a religiilor datorită echivalării numelor zeilor cu numere.

Importanța numelor divine se găsește și în Biblie. În Vechiul Testament, numele lui Yahweh este scris de 6828 de ori. În cea de-a treia poruncă din cele zece date lui Moise, zeul ordona: „Să nu iei în deșert numele lui Yahweh, Dumnezeul tău, că nu va lăsa Yahweh nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele lui” (Ieșirea 20:7). Înainte de acest episod, în Ieșirea 3:13, Moise a dorit să afle numele zeului, pentru a-l putea împărtăși israeliților aflați în Egipt. Zeul și-a declinat identitatea prin afirmația: „Ehyeh asher ehyeh”, care se traduce corect „Eu sunt cel numit Ea”, nicidecum „Eu sunt cel ce sunt”, varianta preferată de traducătorii care încearcă să ascundă un nume babilonian atribuit zeului evreilor. Aflat în fața uriașului Goliat, păstorul David și-a căutat protecția în numele zeului său: „Tu vii asupra mea cu sabie și cu lance și cu scut; eu însă vin asupra ta în numele Domnului Sabaoth, Dumnezeul oștirilor lui Israel pe care tu l-ai hulit” (Cartea întâia a Regilor 17:45). „Numele tău și amintirea ta erau nădejdea sufletului nostru” (Cartea lui Isaia 26:8), suspina și profetul Isaia.

Noul Testament subliniază adesea importanța invocării numelui. Apostolul Pavel scria: „Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat pe el din morți, te vei mântui” (Epistola către Romani 10:9). La fel și apostolul Petru: „Și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui” (Faptele Apostolilor 2:21). În rugăciunea Tatăl nostru, închinată zeului ceresc, se spune încă de la început „sfințească-se numele tău” (Evanghelia lui Matei 6:9). Chiar și Iisus își învăța ucenicii: „Dacă veți cere ceva în numele meu, eu voi face” (Evanghelia lui Ioan 14:14) și „roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-i veți cere în numele meu” (Evanghelia lui Ioan 15:16). Despre numele lui Iisus, Pavel afirma: „Dumnezeu l-a preaînălțat și i-a dăruit lui nume, care este mai presus de orice nume” (Epistola către Filipeni 2:9). Acest nume nu a fost ales întâmplător, ci i-a fost impus lui Iosif de către îngerul care i-a apărut în vis: „Ea va naște fiu și vei chema numele lui: Iisus” (Evanghelia lui Matei 1:21). În ultima carte biblică, Apocalipsa lui Ioan, cei 144.000 de aleși „aveau numele lui și numele Tatălui lui, scris pe frunțile lor” (14:1), iar slugile lui Iisus „vor vedea fața lui și numele lui va fi pe frunțile lor” (22:4).

În textul Asklepios din Corpus Hermeticum, Hermes Trismegistos spunea despre numele zeului suprem: „Zeul este Tatăl, Stăpânitorul universal – sau orice alt nume încă mai sfânt și religios i s-ar putea da – și care, datorită inteligenței noastre, trebuie păstrat cu sfințenie între noi; însă, având în vedere divinitatea lui, noi nu îl putem defini prin niciun astfel de nume. Căci glasul este un sunet care rezultă din vibrația aerului și care exprimă voința omului, sau impresia pe care mintea sa a primit-o prin simțuri. Acest nume, alcătuit dintr-un număr stabilit de silabe, slujind drept simbol între glas și ureche și, în plus, senzația, răsuflarea, aerul, și tot ceea ce privește și ține de expresia sa – toate acestea transmit numele zeului. Eu nu cred că un singur nume, oricât de complex ar fi, poate să desemneze Principiul întregii măreții, care este Tatăl și Stăpânul tuturor lucrurilor. Totuși, trebuie să-i dăm un nume, ori mai degrabă toate numele. Căci el este Unul și Totul; de aceea trebuie să spunem fie că Totul este numele său, fie se cuvine să-l chemăm cu numele tuturor lucrurilor” (20:1-2).

În limba română numim zeul suprem „Dumnezeu”, care nu este numele lui real, așa cum cred majoritatea, ci un epitet compus din cuvintele „Doamne” și „zeu”. Românescul „zeu” provine din numele divinității supreme la greci, Zeus, care la rândul său descinde din cel al indianului Dyaus Pitar, tatăl zeilor. Grecii l-au transformat în Dzeus Pater apoi în Zeus, iar romanii în Iuppiter sau Iupiter. În limbile germanice numele are o formă diferită: „God” în engleză și olandeză, „Gutt” în germană ori „Gud” în norvegiană, suedeză și daneză. Cercetătorii au stabilit că sursa acestor nume este proto-germanicul „gudan”, a cărui proveniență rămâne necunoscută. În realitate este vorba despre „Taurul ceresc” sumerian, format din „gud” („taur”) și „an” („cer”). În limbile latine numele divin are o altă formă, deoarece provine dintr-o rădăcină diferită. Pentru a-și desemna zeii și, după renunțarea la politeism, zeul suprem, grecii antici au combinat numele lui Dzeus / Zeus cu unul derivat din cel al lui Djehuty (zeul înțelepciunii la egipteni), pe care l-au numit Thoth, Thot sau Thout. Astfel, noul zeu suprem a primit numele „Theos”, care în latină a devenit „Deus”, din care avem astăzi „Dieu” în franceză, „Dio” în italiană și „Dios” în spaniolă. Însă niciunul dintre ele nu reprezintă adevăratul nume al zeului.

Ținând cont de importanța dată numelor de majoritatea culturilor antice, adaptarea lor la alte limbi pare ilogică. Așa cum procedau grecii, de exemplu, care adaptau la propria lor limbă aproape toate numele străine pe care le întâlneau. Din acest motiv am preferat să folosesc în această carte numele originale ale personajelor, așa cum sunt întâlnite în scrierile vechi. Ținând cont că Noul Testament a fost scris în greacă, iar cercetătorii biblici nu s-au hotărât dacă numele personajelor erau ebraice ori aramaice, am lăsat numele neotestamentare așa cum apar în original, adică în limba greacă. În tabelul de mai jos am trecut numele câtorva personaje biblice în patru variante, așa cum apar în Vechiul Testament, Noul Testament, Coran și, bineînțeles, adaptarea lor la limba română:

Vechiul Testament (ebraică) Noul Testament (greacă) Coranul

(arabă)

Română
Yahweh Theos Allah Dumnezeu
Yeșu’a Iesous Isa / Yasu Iisus / Isus
Mașiah Khristos al-Masih Hristos
Mikha’el Mikhael Mikha’il Mihail
Gabri’el Gabriel Jibrayil Gavriil / Gabriel
Hawwah Eua Hawwa Eva
Qayin Kain Qabeel Cain
Hebel Abel Habeel Abel
Șet Seth Sheeth Set
Hanok Enoch Idris / Akhnukh Enoh
Noah Noe Nuh Noe
Avram / Avraham Abraam Ibrahim Avram / Avraam
Yișma’el Ismael Isma’il Ismael
Yișaq Isaak Ishaq Isaac
Ya’aqob Iakobos Ya’aqub Iacov / Iacob
Esaw Hesau Isaw Isav
Yehudah Ioudas Yahudha Iuda
Yosep Ioseph Yusuf Iosif
Șimșon Samson Șamșun Samson
Șa’ul Saulos Sha’ul Saul
Dawid David Dawud David
Șelomo Solomon Sulayman Solomon
Moșeh Moyses Musa Moise
Yehoșu’a Iesous Yusha Ioșua
Eliyahu Elias Ilyas / Ilya Ilie
Elișa Elissaios / Elisaie Alyasa Elisei
Yeșa’yahu Esaias Ish’iya Isaia
Y’hez’qel Iezekiel Hizqeel Iezechiel
Daniyyel Daniel Daniyal Daniel
Yirmiyahu Ieremias Irmiya Ieremia
Iyyob Iob Ayyub Iov
Yona Ionas Yunus / Yunan Iona
Ezra Esdras Uzair Ezdra
Șim’on Simon Sim’an Simon
Pol Paulos Bulus Pavel
Matityahu Matthaios Matta Matei
Yohanan / Yehohanan Ioannes Yahya Ioan
Elior Loukas Luqa Luca
bar-Tolmay Bartholomaios Barthulmawus Bartolomeu
Miriam Maria Maryam Maria

Nu putem ști dacă numele au sau nu o putere reală. Cum nu putem ști nici dacă zeii într-adevăr au nume secrete, pe care le țin ascunse. Presupunând că au, ascunderea lor nu ne împiedică să ne atingem scopul, acela de a afla adevărata istorie a Pământului, care ne poate ajuta să ne înțelegem prezentul și să ne modelăm viitorul. Pentru acest lucru trebuie în primul rând să identificăm principalii zei în multitudinea de religii existente din cele mai vechi timpuri până astăzi, toate clădite în jurul acelorași personaje.

Continuarea în cartea „Secretele zeilor” de Claudiu-Gilian Chircu.

ian. 25, 2015Claudiu-Gilian Chircu

Ţi-a plăcut? Dă mai departe:

  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide într-o fereastră nouă) Pocket
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a imprima(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare

Apreciază:

Apreciază Încarc...

Similare

SZ 1. Să fie lumină!Nașu’ și NASA
Comments: 36
  1. ADOLF
    26 ianuarie 2015 at 10:30

    da e ceva ceva, dar acest domeniu este doar o ffff mica bucatica din puzzle-ul nostru. e bine de stiut si asta totusi. macar sunt si mai accesebile pt manelisti ca sunt cu poze si povestiri ca la copii mici

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      26 ianuarie 2015 at 11:04

      Bucățica aia „ffff mică” despre care vorbești este de fapt cea mai importantă parte din puzzle. Conține cheile care ne pot ajuta să ne decodificăm existența. Anticii cunoșteau foarte multe lucruri pe care noi nici măcar nu le bănuim. Și nu mă refer la oamenii de rând, ci la preoți, cei care primeau informațiile direct de la zei. Preoții sunt cei care au ascuns adevăruri în spatele unor povești pe care le numim mituri. Dacă vrei să afli pe ce lume trăiești, nu „e bine de știut și asta totuși” ci e bine de știut în primul rând asta. De asta nu am reușit nici în mileniul 3 să știm nimic despre lumea în care trăim: pentru că aroganța noastră ne face să credem că știm mai bine decât „înapoiații” ăia din trecut (care reușeau totuși să ridice construcții megalitice pe care astăzi nu putem să le reproducem), iar ceea ce știm se rezumă doar la niște ipoteze de multe ori tâmpite, prezentate ca adevăruri de niște oameni de știință mai ignoranți decât niște nou-născuți. Iar dacă tu ai impresia că mitologia e pentru maneliști, atunci mă abțin, pentru că nu știu dacă să râd sau să plâng…

      ReplyCancel
  2. Ayahuasca
    26 ianuarie 2015 at 12:50

    „De ce a făcut oamenii pe aceeași planetă pe care erau închiși îngerii decăzuți? ” , o intrebare foarte buna , sunt curioasa cum o sa raspunzi,adica sper ca pe parcurs o sa raspunzi .

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      28 ianuarie 2015 at 18:57

      Și eu sper… 🙂

      ReplyCancel
  3. cristytepes
    26 ianuarie 2015 at 15:16

    Reblogged this on Cristian The Impaler.

    ReplyCancel
  4. Bogdan
    26 februarie 2015 at 23:37

    Numele sunt adrese. Ajuta la comunicarea intre indivizi. Si cel mai important simplifica/ reduc o fiinta la un cuvant – asta e puterea lor

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      3 martie 2015 at 0:42

      Văd că ești foarte sigur pe afirmațiile tale, nelăsând loc de îndoială. Cum așa?

      ReplyCancel
  5. Emil
    1 martie 2015 at 15:12

    Sincer? Mie să-mi spună cineva că nu există Dumnezeu, Isus sau Lucifer,ar fii ca și cum mi-ai spune că nu există apa pe Tera. Cine a putut să privească dincolo de materie,înțelege ce spun.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      1 martie 2015 at 15:16

      Sincer? E doar problema ta că ești credul.

      ReplyCancel
  6. gabriel
    18 iunie 2015 at 17:36

    salutare oameni buni..
    offff. asa ce va mai sfaditi , Cand a-ti putea foarte bine expune credinta voastra ,cu argumente evident, tuturor, dar cu vorba buna, fara ironii si intentii jignitoare. TOTI CEI CARE CITITI ACESTE ARTICOLE SUNTETI CREDINCIOSI. Fiecare dintre noi credem in ceva. Fiecare avem dreptul sa credem in ceva.Si va spun asta ptr ca am intalnit „n” persoane care nu au nici o treaba cu biserica dar nici nu vor sa auda de asa idei. Acele persoane sunt goale. mai rau, Sunt pierdute. Energii consumate in van. In schimb noi cei de pe aici, cu ajutorul lui claudiu si nu numai, ne luminam unii pe altii si ne ajutam sa evoluam in studiul nostru. Pentru cei de aici care cred cu adevarat in dummmnezeu sau iehova sau allah, le spun sa creada in continuare. Nu e nimic rau sa crezi in ceva sau cineva. Eu personal sunt crestin ortodox si din cate stiu eu ortodox deriva de la orto dox sau legea dreapta. Deci,intrun cuvant ,adevarata mea credinta este intro forta pozitiva cosmica care ne ghideaza pasii iar dumnezeul meu este BINE.Iin numele binelui am incercat sa canalizez toata gandirea si actiunele mele. si sa stiti ca o fac de cand ma stiu , ca si cum m-as fi nascut asa .Credeti cu adevarat in ceva, e cel mai important lucru. Credinta in forta pozitiva va va umple de putere sa descoperiti adevarurile istoriei noastre si a pamantului.Dar,la fel de important este si faptul ca NU TREBUIE SA NE LASAM INDOCTRINATI. Acest lucru vom reusi sa-l facem doar acumuland cat mai multa informatie, din toate domeniile. pentru ca absolut orice actiune sau descoperire au legaturi intre ele. Nu uitati ca inainte de orice stiinta sau mai bine zis materie de studiu, in scolile antice se invata filozofia…filozofia. Nu degeaba. E stiinta de a da o logica gandirii. Claudiu a aplicat logica in articolele sale, altfel nu ar fi fost inteles de multi dintre noi. bravo claudiu si tine-o tot asa.
    Va doresc minte luminata tuturor si sper sa fie cineva sa ma contrazica. Doar asa , prin dialog, putem sa ne expunem gandurile si filozofiile de viata.

    ReplyCancel
  7. Armand
    21 noiembrie 2015 at 4:49

    „Zeul și-a declinat identitatea prin afirmația: „Ehyeh asher ehyeh”, care se traduce corect „Eu sunt cel numit Ea”, nicidecum „Eu sunt cel ce sunt”, varianta preferată de traducătorii care încearcă să ascundă un nume babilonian atribuit zeului evreilor.”

    N-ar strica sa prezinti si niste argumente privitoare la traducere, deoarece in expresie avem primul cuvant identic cu ultimul, avand semnificatia „eu sunt” iar intre ele cuvantul „asher”, un element relational intraductibil. Din punct de vedere logic expresia nu prea are cum sa insemne „Eu sunt cel numit Ea” dar, cine stie, poate ai argumente care pot rasturna orice logica aparenta.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      21 noiembrie 2015 at 5:04

      Logica fără cunoaștere nu face 2 bani. De asta nu poți să-ți dai seama că e un joc de cuvinte. Ebraicul „ehyeh” și akkadianul „EA” se pronunță identic. Te descurci să faci singur legăturile de aici sau trebuie să-ți dau mură-n gură?

      ReplyCancel
      • Armand
        21 noiembrie 2015 at 15:05

        Mi se pare ca esti un pic cam agresiv in raspunsuri, probabil din cauza subrezeniei argumentelor. Repet, traducerea asta nu are nici o logica, chiar cu precizarea facuta de tine. Poate se pronunta la fel, dar nu se si scrie la fel, cel putin n-am vazut nicaieri mentionat asa ceva.

        Nu dispretui logica, pt. ca fara ea s-ar putea ca aceasta „cunoastere” de care esti atat de mandru sa fie falsa. Incearca sa nu te comporti ca un fanatic religios caruia i s-au criticat convingerile si nu uita ca putina politete nu strica niciodata.

        ReplyCancel
        • Claudiu-Gilian Chircu
          21 noiembrie 2015 at 16:18

          Un om care se bazează cel mai mult pe logică nu poate disprețui logica. Îi disprețuiesc pe cei fără logică, care nu pot sau nu vor să vadă mai departe de limitările cutiei în care sunt închiși și care resping tot ce este nou. Dacă n-ai mai auzit ceva nu înseamnă că nu poate fi adevărat, ci doar că te limitezi la propriile tale cunoștințe, pe care le-ai ridicat la rang de adevăruri.
          Dacă ai fi avut puțină logică și măcar câteva cunoștințe despre misticismul ebraic, poate ai fi știut că evreii folosesc tot felul de coduri în scrierile lor religioase, de la echivalarea numerelor cu litere până la jocuri de cuvinte, implicit cu unele din alte limbi. De exemplu, dacă sări câte 50 de litere, găsești înscris cuvântul „Torah” la începutul capitolelor biblice Facerea, Ieşirea, Numerii şi Deuteronomul. Kabballah scrisă ascunde în câteva pagini o sumedenie de informații care încă nu au fost descifrate complet de cercetători. Ăstea sunt câteva exemple. Ideea e că misticii evrei au codificat o mulțime de informații în textele lor religioase. Iar dacă tu nu știi asta, nu ai ce căuta într-o asemenea discuție care în mod evident te depășește. Cât despre politețe și despre comportamentul meu de „fanatic religios”… n-ar putea să-mi pese mai puțin de părerea ta. Pentru mine nu ești decât încă un nimeni care se crede mai deștept decât este, lipsit de logica elementară și limitat în cunoștințe, care consideră că sunt dator în vreun fel să-i dau explicații… Dacă ai fi vrut un dialog pertinent, poate ar fi trebuit să întrebi ceea ce nu înțelegi înainte de a cataloga o idee drept lipsită de logică. Sunt sigur că astfel ai fi primit un răspuns diferit.
          Pentru că nu sunt rău cu cei mai puțin norocoși dintre noi, încerc totuși să te ajut măcar puțin. Dacă n-ai logică, poate ai măcar imaginație. Imaginează-ți că episodul biblic e real. Imaginează-ți că zeul îi spune lui Moise „Ehyeh asher ehyeh”. Moise aude „eia” dar nu are cum să-și dea seama dacă e cuvântul ebraic „ehyeh” sau numele akkadian „EA”, care se pronunță la fel. Aude cuvântul dar nu îl vede scris. Mintea lui nu percepe decât o singură variantă, pe cea ebraică, așa că interpretează propoziția zeului după mintea lui, adică „Eu sunt cel ce sunt”. O traducere extrem de inexactă, dacă e să fim sinceri. În ebraică, „asher” înseamnă „fericit, binecuvântat”. Dacă „ehyeh” înseamnă „eu sunt”, atunci propoziția zeului nu s-ar traduce „eu sunt cel ce sunt”, ci „eu sunt fericitul / binecuvântatul eu sunt”. Și ar trebui să te întrebi de ce traducerea lui „asher” a dispărut din interpretarea oficială. Citește și contextul în care a avut loc discuția. „Zis-a iarăşi Moise către Dumnezeu: «Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi… Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le spun?». Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: «Eu sunt Cel ce sunt» („Ehyeh asher ehyeh”). Apoi i-a zis: «Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este („Ehyeh”) m-a trimis la voi!»” (Ieșirea 3:13-14). Nu-ți trebuie multă logică pentru a-ți da seama că zeul nu a folosit o propoziție ambiguă, care să-i bage pe toți în ceață, ci chiar și-a declinat identitatea. El a folosit „Ehyeh” ca substantiv propriu, ca nume prin care să fie recunoscut de israeliți. Cu alte cuvinte, a spus „Eu sunt binecuvântatul Ehyeh… Așa să le spui fiilor lui Israel: Ehyeh m-a trimis la voi”. Ehyeh, pronunțat „eia”, la fel ca EA, numele akkadian al unuia dintre marii zei ai Babilonului. Bineînțeles că redactorii biblici au ascuns numele zeului, pentru că nici în ruptul capului nu ar fi recunoscut că zeitatea lor era una adoptată. Însă scripturile au fost compuse după întoarcerea din Babilon, așa că este logică adoptarea unei zeități babiloniene. Dar asta e o altă discuție, pentru care nu am nici timp și nici răbdare.
          Bănuiesc că nici acum nu te-ai lămurit. Nu-i nimic, o să rog pe cineva să-ți facă un desen, dacă altfel nu poți înțelege.

          ReplyCancel
  8. Stefan Nicola
    14 decembrie 2015 at 4:14

    Felicitari…Am incredere ca ma vei ajuta in Proiectul nr.1/2015 .
    Ai deja cunoasterea..Informatia o vei gasi. Nu avea pretentia sa te inteleaga cineva vreodata. Secretul e ca fiecaruia nu-i pasa decat de el insusi…

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      14 decembrie 2015 at 12:51

      Ce informație să găsesc? De unde știi că nu am găsit-o deja? Nu am pretenția să mă înțeleagă cineva vreodată, ci doar să înțeleagă ce spun, pentru că vorbesc destul de bine în română. Iar secretul ăsta e doar un mare rahat; nu toți oamenii sunt egoiști.
      Nu știu cum de ai încredere că te voi ajuta în proiectul ăla, din moment ce am refuzat toate colaborările de până acum. Totuși, niște detalii nu ar strica.

      ReplyCancel
  9. Stefan Nicola
    14 decembrie 2015 at 16:30

    Lucrez singur la proiect…Tu doar ma ajuti…Fa in continuare ceea ce faci…Cum sa iti explic?…Papa a facut o comunicare in care cere unirea religiilor catolica si ortodoxa…Deci proiectul meu e in derulare…Cred ca intuiesti ca unirea asta va slabi biserica nu o va intari…mai ales daca se incearca si impacarea cu Islamul pentru a forma o mare religie Abrahamica. Proiectul nr.1/2015 este inlocuirea religiei cu altceva… Sunt sigur ca esti de acord cu asta, si faci ceea ce trebuie in aceasta directie. Ah..Proiectul nr.2 era inlocuirea populatiei Romaniei…(prea multe plangeri atat penale cat si estetice…”frumoasa tara, pacat ca e locuita”)..Dar aici am exagerat putin cu concentrarea si acum se pare ca toata populatia Europei va fi incet si sigur inlocuita de „refugiati”…
    In legatura cu anagrama sarman armand…lasa-l ca nu intelege…el incearca sa isi foloseasca capacitatea logica, in care are mare incredere, pentru a cladi din informatiile furnizate de tine, ceva cat mai logic cu putinta, uitand ca religia nu e logica, si nici Biblia…De exemplu faza cu prezentarile Moise-Dumnezeu..sau invers…Eu stiu ca ai dreptate…In multe, multe chestiuni…Si iti multumesc. Nu apreciez omul din tine , ca nu te cunosc…apreciez scanteia pe care o vad in tine…Ma face sa ma simt mai putin singur, printre rudele cimpanzeilor de pe planeta asta pe care noi incercam sa o iubim.
    In legatura cu egoismul…si generozitatea e tot o forma de egoism…Intotdeauna se alege solutia cea mai simpla. De exemplu Einstein spunea ca in cazul in care ar fi descoperita o alta geometrie mai aproape de realitate…tot Geometria Euclidiana ar fi folosita, pentru ca e cea mai simpla. Apa curge de la deal la vale ( din cele mai vechi timpuri)…Cand zeii creau omul au gasit solutia cea mai simpla pentru problema perceptiei mediului exterior…Lumea nu e ceea ce e…Lumea e ceea ce esti tu…Adica lumea si toti ceilalti sunt reflexii in oglinda a propriei tale personalitati…E mult mai simplu asa…Incredibil…dar adevarat…Cand ii ierti pe ceilalti te ierti pe tine..si te iubesti pe tine..e un pas mare si primesti daruri…O sa vezi…Doar incearca !..
    Iti multumesc foarte mult pentru ceea ce faci si sunt cu sufletul alaturi de tine.

    ReplyCancel
  10. gabriel
    24 aprilie 2016 at 21:51

    ma intorc tot mai des sa recitesc aceste articole. sunt cateva care le-am citit de vreo 3-4 ori. si de fiecare data citesc si comentariile. multa agresivitate. prea multa . mai ales din partea unui om care pretinde a fi intelept. intelept ,pentru mine, inseamna un om care intelege mai profund tot ce ne inconjoara si poate sfatui pe altii . claudiu, nu mai e valabila scuza asta de 2 bani a ta ca te-ai saturat de toti cei care nu te inteleg si lasa comentarii de tot felul , mai ales cei care au idei diferite de ale tale,cei care iti cer sa explici mai clar anumite lucruri pe care, saracii ,ar vrea sa le inteleaga dar nu reusesc din prima, sau cei care iti zic ca ei cred cu adevarat in dumnezeu. esti prea agresiv cu cititorii tai, iar latura asta imi da de inteles ca te-ai concentrat mult pe a deslusi sau afla cat mai in profunzime secretele istoriei umanitatii si ai omis faptul ca oamenii sunt diferiti unul de altul si trebuie studiati si ei . sunt conexiuni si la nivelul oamenilor de rand care merita studiul tau,iar asta ti-ar putea raspunde si la alte lucruri.
    nu vreau sa te superi ,nici pe mine si nici pe ceilalti care au mai comentat cate ceva. da dovada de intelepciune si fii mai diplomat in a raspunde oamenilor. sunt de acord ca multi nu inteleg tot ce scrii tu pe aici, dar macar au avut curiozitatea si au citit. au incercat sa inteleaga si cand capacitatea lor de intelegere a fost redusa au cerut mai multe detalii. si pana la urma , te asteptai cumva sa scrie lumea numai elogii despre articolele tale?.
    eu apreciez foarte mult calitatea articolelor tale, cat de amanuntite sunt si cat de clare in logica lor,dar nu-ti zic sa o tii tot asa. iti zic doar sa fii mai bun cu cititorii tai si sa scrii si cartea aia o data . a venit timpul . n-am sa ratez ocazia de a pune in biblioteca asa lucrare. succes maxim in continuare

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      26 aprilie 2016 at 16:20

      Nu am pretins niciodată că aș fi înțelept și nici nu mi-am căutat scuze. Am spus pentru cultura generală a celorlalți că nu suport două lucruri: prostia și răutatea. Și nimeni nu mă poate obliga să suport măcar unul dintre ele. Poate ar trebui să fiu mai diplomat. Poate și alții ar trebui să fie mai puțin răi sau proști. Dar oare a tolera prostia și răutatea este într-adevăr un gest înțelept?
      Nu mă aștept ca lumea să îmi scrie elogii. Însă mă aștept ca lumea să-și dea cu părerea fără a jigni sau să critice doar cu argumente logice. Dacă nu se poate, nu văd rostul comentariilor.
      Nu am omis că oamenii sunt diferiți. I-am studiat destul, iar rezultatele nu sunt cele mai fericite, chiar dacă nu e treaba mea să-i studiez. Cum nu e treaba mea nici să menajez sentimentele cuiva. Treaba mea e să spun adevărul, oricât de deranjant ar fi. Dacă majoritatea se simt deranjați de asta, nu e problema mea.

      ReplyCancel
    • Darian
      27 aprilie 2016 at 7:22

      Bravo Gabriel bn spus îmi place comentul tau…desi văd că n-ai cu cine vb parerea mea…….

      ReplyCancel
      • Claudiu-Gilian Chircu
        27 aprilie 2016 at 14:15

        Exact ce spuneam: unii bătuți în cap vin pe aici doar pentru a jigni. Dacă ar fi să-mi pierd timpul cu toți frustrații…

        ReplyCancel
  11. Gabriel Ichim
    25 aprilie 2016 at 1:05

    ai dreptate pana la un punct. imi permit sa aprofundez putin , sper fara sa te superi.
    in biblie se zice ca” la inceput a fost cuvantul”. dar „cuvant ” nu inseamna decat ” sunet”. pentru ca sunetul este la baza cuvantului, sunetul este la baza zgomotului si in general la baza oricarui substantiv care reprezinta ceva ce poate fi simtit pe cale auditiva. greseala de traducere se datoreaza faptului ca vechile scrieri dupa care anumite persoane s-au inspirat sa scrie biblia, foloseau o limba saracacioasa in cuvinte si ramanea la latitudinea fiecaruia sa inteleaga ce se scria. asa au reusit sa ascunda intro carte multe lucruri. jocuri de cuvinte.
    ma intorc la sunet. pronuntarea unui nume se face folosind sunete. sunetele in functie de gama lor sunt doar unde, sau vibratii, care la nivel energetic interactioneaza cu alte unde emise de om aceste unde sunt receptionate de descifrate de creer si asa se intelege de ce un om raspunde la auzul numelui sau. pentru ca numele sau e o amprenta fonica personala.
    dar invocarea prin glas a unui nume de zeitate este si in zilele noastre foarte practicata, cuvantul ca si sunet reprezinta o cantitate de energie la fel ca si gandul. directionarea gandului spre o persoana sau zeitate in contemporan cu rostirea numelui respectiv nu inseamna decat o cantitate mai mare de energie trimisa de cel ce se roaga catre cel pe care il invoca. asa functioneaza toate rugaciunile din orice religie.totul se limiteaza la canalizarea energiei si directionarea ei catre o adresa, nume.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      26 aprilie 2016 at 16:08

      Sau nu. Nu este obligatoriu ca Logos-ul biblic sau „Cuvântul” să reprezinte un sunet. Poate fi un cuvânt gândit, ca în miturile egiptene, unde zeul Ptah a creat lumea gândind-o. Sau poate este vorba doar despre vibrația emisă de „Cuvânt”, fie el rostit sau gândit.

      ReplyCancel
  12. bogdan
    27 octombrie 2016 at 16:12

    1.concluzia e ca numele zeilor decodifica miturile? nu stiu daca in totalitate dar macar ne ajuta sa facem analogiile corespunzatoare. una ar fi ca zeii regasiti la mai multe popoare sub nume diferite si in epoci diferite sunt de fapt forte/principii ce actioneaza asupra omului si acest fapt a fost recunoscut de inteleptii popoarelor si a fost transmis maselor sub numele unui zeu.
    2. despre lucifer stiu ca este/ afost un spirit evoluat, foarte evoluat care a ajuns la niste puteri imense, puteri pe care le putea exercita asupra oamenilor, iar tocmai aceasta putere a fost si motivul decaderii lui- atasamentul de aceasta putere posibil sa-i fi crescut egoul imens de mult si sa fi ajuns sa fie prizonierul propriei puteri in loc sa-si continue drumul spre lumina = exilul pe pamant…
    3. dumnezeu s-a odihnit in a 7 zi= ciclul creatiei are 7 zile/ani…vezi cei 7 ani de acasa, la 14 ani pubertate/buletin= 21 ani majoratul…
    4. isus cred ca vine de la ichtus in greaca= peste= semnul cu care se semnau crestinii la inceput sau de la isis din egipt
    5. mai interesant este christos= hrist= crist ce inseamna, de unde vine si de ce se foloseste impreuna cu iisus?

    ReplyCancel
  13. Darian
    15 octombrie 2017 at 21:30

    Frumos punctat Gabriel energia ta e deschisă și e mai echilibrata ca a lui Claudiu frumoasa gândire și ordonata

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      20 octombrie 2017 at 9:56

      Din fericire. Dacă energia mea dezechilibrată nu era închisă, crea haos în jur. Așa că zi mersi.

      ReplyCancel
      • Darian
        20 octombrie 2017 at 10:41

        :)))) oricum in mintea ta e haos….
        Se cunoaște după ce gândire și răspunsuri dai.

        ReplyCancel
        • Claudiu-Gilian Chircu
          20 octombrie 2017 at 11:04

          Bineînțeles. Știi cum se spune în popor: pentru idioți mințile inteligente sunt haotice. Nu știu cine a inventat vorba asta, dar se potrivește de minune în cazul de față. Dacă nu o înțelegi, roagă-l pe Gabriel să ți-o explice. 😉

          ReplyCancel
          • Darian
            20 octombrie 2017 at 11:19

            🙂 nici nu mă așteptam la un alt răspuns din partea ta doar atâta poți datorita inteligentei tale depășite de a noastră doar un inteligent te-ar înțelege 🙂 ăștia idioți cam slab..dar nu prea am văzut pe aici care sa nu aibă cv de comentat la adresa ta referitor postări cea ce înseamnă că idoti sunt multi nasol

            ReplyCancel
          • Claudiu-Gilian Chircu
            20 octombrie 2017 at 11:26

            Așa e, sunteți cam mulți. Dar sunt sigur că natura are mijloacele ei de a vă împuțina. Un cui în priză, un ciocan peste degetul din nas, o traversare neregulamentară la momentul potrivit. Am încredere că veți face în cele din urmă ce e mai bine pentru noi, restul. Tu poți încerca acum, ca să nu mai pierzi timpul de pomană.

            ReplyCancel
          • Darian
            20 octombrie 2017 at 11:36

            Nu ami place sa copiez și ce faci tu e pierdere de timp sau doar o pasiune insa eu sunt preocupat cu treburi mai serioase. din fericire spre uimirea ta insa aceste lucruri pe tine te-au îndepărtat de lumea reală boss tu nu mai poți fi un om simplu aceste dogme te-au schimbat radical și ați va afecta pe parcurs și viața. Și dacă tot ti scorul cum ai ajuns la scorul asta? Îți place să și furi ți-ai pus 2-0 tu fiind câștigătorul dar eu nu m-am jucat cu tine? Practic joci singur

            ReplyCancel
          • Claudiu-Gilian Chircu
            20 octombrie 2017 at 11:54

            Când n-ai un adversar pe măsură chiar e ca și cum ai juca singur.
            Ce fac eu nu e treaba ta dar mentalitatea manelistico-telenovelistică te-a forțat să te bagi în seamă cu un om necunoscut, să îl jignești, să-ți dai cu părerea despre el deși nu îl cunoști absolut deloc și să-l mai și anunți că ceea ce face el e inutil, doar pentru că nu ai intelectul necesar pentru a înțelege ceea ce face. De ce toate astea? Pentru că te deranjează să aibă cineva concepții diferite de ale tale? „Boss”, dacă ți-ai vedea de treburile alea serioase cu care te lauzi, în loc de tâmpeniile pe care le emiți pe aici, probabil ai avea mai mult de câștigat. Deși înțeleg că unii oameni simt nevoia să-și verse frustrările pe necunoscuți mai ales în mediul online, ascunși în spatele monitoarelor, fără teamă de repercursiuni. Dacă atât poți, de ce să-ți cer mai mult?
            Cu acel „ami place” am încheiat discuția. Ai demonstrat fără drept de apel care ți-e nivelul. Când tu nu știi nici măcar să scrii un cuvânt banal în limba română, e clar că nu ești în măsură să dai niciun fel de lecție sau sfat. Am acceptat multe cazuri de prostie pe aici, dar acest nivel de analfabetism nu e de conceput. Așa că, până nu te întorci la școală și o reiei măcar din clasa a doua, nu mai ai dreptul să-ți dai cu părerea. Pe site-ul ăsta au voie să comenteze doar cei cu IQ de cel puțin 100, care sunt capabili să-și susțină părerea corect din toate punctele de vedere.

            ReplyCancel
          • Darian
            20 octombrie 2017 at 11:25

            Ce publici tu nu vine din capul tau ci e adaptat de pe net asta o poate face și un idiot greu nu este doar răbdare să ai.

            ReplyCancel
          • Claudiu-Gilian Chircu
            20 octombrie 2017 at 11:28

            Dacă poate și un idiot, tu cum de nu poți?!?
            Am 2-0. La 3-0 pleci acasă, ca să nu ajungem la scor de maidan…

            ReplyCancel
          • Darian
            20 octombrie 2017 at 11:46

            😉

            ReplyCancel
  14. Darian
    15 octombrie 2017 at 21:42

    Interesant bravo frumoas……

    ReplyCancel
Pingbacks: 1
  1. Decodificarea miturilor | Lupul Dacic
    5 februarie 2015 at 15:11

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Claudiu-Gilian Chircu
25 ianuarie 2015 37 Comments 1. Secretele Zeilor4,780
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
Comentarii recente
  • Mihai Tetraru la Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
Produse
  • Carte „Secretele zeilor” (3 volume) Carte „Secretele zeilor” (3 volume) 110,00 lei
  • Carte „Secretele Sionului” Carte „Secretele Sionului” 69,99 lei
  • Carte „Secretele Olimpului” Carte „Secretele Olimpului” 54,99 lei
  • eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) 50,00 lei Prețul inițial a fost: 50,00 lei.35,00 leiPrețul curent este: 35,00 lei.
  • eBook „Secretele zeilor” (pdf) eBook „Secretele zeilor” (pdf) 35,00 lei
Abonare la blog via email

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 399 de abonați.
Categorii
  • Diverse (81)
  • Pe urmele zeilor (36)
  • Politică (16)
  • Povești nemuricioase (88)
    • 1. Divina parodie (12)
    • 2. Dacia preisterică (12)
    • 3. Războii stelelor (9)
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale (29)
    • Jurnalul lui Făt-Frumos (1)
  • Presă (85)
  • Religie (39)
  • Seria „Secretele zeilor” (154)
    • 1. Secretele Zeilor (103)
      • The Secrets of the Gods (50)
    • 2. Demonii Roșiei Montane (12)
    • 3. Secretele Sionului (17)
    • 4. Evanghelia zeilor (11)
    • 5. Secretele Olimpului (10)
iulie 2025
L Ma Mi J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
« iun.    
Arhive
Articole recente
  • Războii stelelor – Episodul 9. Clonele 7 iunie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 8. Asteroidul 4 mai 2025
  • Războii stelelor – Episodul 7. Tribul lui Cain 27 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 6: Neandertalienii 20 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 5: Tribul lui Abel 2 martie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 4: Adam și Eva 12 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 3: Răpirea 4 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 2: Mașina timpului 23 decembrie 2024
  • Războii stelelor – Episodul 1: Chronos 24 noiembrie 2024
  • Jurnalul lui Făt-Frumos 8. Anul 710 10 iunie 2024
Orice donație este binevenită.
Comentarii recente
  • Mihai Tetraru la Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  1. Mihai Tetraru pe Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți11 martie 2021

    Foarte fain! Genial

  2. Claudiu-Gilian Chircu pe EZ 7. Cartea akkadienilor26 februarie 2021

    Pentru puțin!

  3. MIHAI TETRARU pe EZ 7. Cartea akkadienilor10 februarie 2021

    Multumesc frumos!

  4. Claudiu-Gilian Chircu pe EZ 7. Cartea akkadienilor10 februarie 2021

    Acest capitol este rezumatul unui fragment din „Secretele zeilor”, cuprins în capitolele 43-44-45. Acolo găsiți pe larg povestea lui Avraam.…

  5. MIHAI TETRARU pe EZ 7. Cartea akkadienilor7 februarie 2021

    Foarte interesant si util! Oricum eram convins ca Biblia e o compilatie din diverse cronici! Dar am o nedumerire: neamul…

Cele mai vizualizate articole
Sateliții, protestele și carantina
30 martie 2020
39,716 views
SS 1. Hitler – Mesia sau Antihrist?
8 ianuarie 2013
17,400 views
Ni se pregătește Apocalipsa?
28 martie 2020
14,081 views
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
2010 © Secretele zeilor
%d