Miturile tuturor religiilor povestesc despre doi frați divini, care au moștenit acum vreo patru milenii Pământul de la tatăl lor, poveste prezentată pe larg în Secretele zeilor. Babilonienii îi numeau Marduk și Iștar iar evreii i-au ascuns în Cartea Esterei din Vechiul Testament sub numele Mardochai și Estera. Vechile legende dau de înțeles că Iștar a fost creatoarea rasei semite, din care face parte și poporul israelit. De la cultul primordial al zeiței-mamă, evreii au trecut la politeism, la fel ca toate popoarele cu care au intrat în contact. Au adoptat o nouă formă de monoteism odată cu cultul solar, instaurat de către Moise / Akhenaton. Însă, ajunși în Canaan, evreii au renunțat treptat la zeul lui Moise, oscilând între Baal-Zephon sau Yahu / Yahweh și Aștoret / Aștarot (numită Aștart de fenicieni, Uni-Astre de etrusci și Astarte de greci), nimeni alții decât gemenii divini ai babilonienilor, Marduk și Iștar. Conform istoriei oficiale a evreilor, Canaanul a fost împărțit la un moment dat în două regate, Iuda (cel din sud) și Israel (partea de nord). Iuda (sau Yehuda în ebraică) înseamnă „mulțumită lui Yahu / Yahweh” iar Israel se traduce corect prin „Iștar, zeița conducătoare”. Prin urmare, cele două regate s-au separat din motive religioase, fiecare fiind adeptul uneia dintre cele două divinități: Iuda al lui Marduk iar Israel al lui Iștar. În 586 î.e.n., regatul Iuda a fost cucerit de babilonieni, majoritatea evreilor iudei fiind deportați în Babilon. Acolo au făcut cunoștință cu cultul lui Marduk, zeitatea principală a Babilonului, nimeni altul decât divinitatea pe care o adorau sub numele Yahu / Yahweh. Exilul s-a încheiat în 538 î.e.n., după ce Babilonul a fost cucerit de perșii lui Cyrus cel Mare. Întorși în Canaan, o serie de preoți, conduși de profetul Ezdra, au creat o religie pentru toți evreii, israeliți și iudei, închinată lui Marduk / Yahweh. Însă acea religie se adresa doar maselor, o mare parte a elitei religioase preferând-o pe zeița-mamă Iștar / Aștoret. Atunci când evreii greci din Alexandria au inventat creștinismul, au lăsat în urmă câteva indicii cu privire la zeitatea lor: dacă Israel (reprezentând adepții lui Iștar) era considerat poporul ales, Iuda a devenit trădătorul Domnului (deoarece, din punctul de vedere al adepților lui Iștar, iudeii și-au trădat zeița-mamă, preferându-l pe Marduk). Războiul supușilor celor două zeități a continuat de-a lungul timpului, nefiind observat nici măcar de către evreii de rând. Dacă Iștar era conducătoarea din umbră a israeliților, pe Marduk îl întâlnim în jurul anului 600 ca zeu al islamului (musulmanii consideră că zeul lor, Allah, este Yahweh al evreilor), o religie care păstrează și astăzi o atitudine ostilă față de femei (probabil datorată aversității zeului față de sora sa, Iștar). În momentul în care o parte a elitei evreiești (cea supusă lui Iștar) a hotărât să transforme Statele Unite ale Americii într-un nou Canaan, a avut grijă să-și aducă acolo și divinitatea. Astfel, pe Iștar o putem observa în New York imortalizată sub forma zeiței romane Liberta, Statuia Libertății devenind simbolul Statelor Unite ale Americii. Adepții săi evrei au fost numiți la un moment dat sioniști, în timp ce aceia rămași credincioși lui Marduk sunt considerați evrei ortodocși. Spre deosebire de evreii ortodocși, sioniștii nu cred în natura divină a Tanahului (Vechiul Testament), preferând Talmudul, lucru absolut firesc, ținând cont că dumnezeul Tanahului este Yahweh / Marduk. În luna iulie a anului 2000, regizorul Alex Jones s-a înfiltrat în Bohemian Grove din California, locul unde cei mai puternici și bogați sioniști din lume se întâlnesc anual, reușind să filmeze pe ascuns ritualuri ciudate, executate în jurul statuii gigantice a unei bufnițe. Bufnița, care poate fi găsită și pe bancnota de un dolar american, este unul dintre simbolurile zeiței sioniștilor, Iștar. În prezent, deși sioniștii reprezintă jumătate dintre evreii aflați în Israel, ei constituie majoritatea populației mondiale evreiești. Așadar putem observa că Iștar a preluat majoritatea evreilor, iar Marduk a fost nevoit să se mulțumească cu puținii evrei ortodocși și cu musulmanii. Plus alte popoare, așa cum ar fi cel chinez, de exemplu, care îl numește Împăratul de Jad. Povestea acestor gemeni divini există ascunsă în Vechiul Testament, unde gemenii Iacob (care și-a schimbat numele în Israel) și Esau se luptă pentru dreptul de prim-născut, implicit pentru moștenirea tatălui lor. Lupta biblică continuă și în ziua de astăzi, fiind dusă de adepții celor două divinități, cel mai bun exemplu fiind războiul dintre evreii sioniști și musulmani. Să nu uităm că, pe 11 septembrie 2001, sioniștii au distrus World Trade Center, dând vina pe musulmani, în orașul vegheat de statuia zeiței Iștar, New York. Ca o paranteză, „york” este un cuvânt celtic care desemnează tisa, arborele morții în Marea Britanie și Scandinavia, un copac funerar, folosit ca ornament al cimitirelor, care împrăștie moartea prin otrava conținută în el. Exact cum s-a împrăștiat moartea în Orientul Mijlociu din New York, prin războaie… Revenind la lupta adepților gemenilor divini, este cunoscut faptul că Beny Steinmetz, acționarul majoritar al Gabriel Resources, este un evreu sionist, adică adept al zeiței Iștar, în timp ce George Soros este considerat anti-sionist sau evreu ortodox, prin urmare adept al lui Marduk. Așadar, România a devenit fără voia sa câmpul de luptă al celor două tabere evreiești sau, mai bine spus, al adepților celor două divinități malefice. Care de foarte mult timp duc un război invizibil maselor, încurcându-și reciproc planurile până la bătălia finală.
Grecii antici susțineau că în orașul subteran din Munții Apuseni Zeus i-a închis pe titani, iar mai apoi pe Typhon, gigantul care voia să-l detroneze. Typhon era Marduk al babilonienilor sau Yahweh, dumnezeul iudeilor / evreilor ortodocși, prin urmare este vorba despre orașul său. Observăm că sioniștii de la Gabriel Resources (adepții lui Iștar) urmăreau îngroparea intrării în orașul subteran sub 215 milioane de metri cubi de cianuri, în timp ce evreul ortodox George Soros (adeptul lui Marduk) încerca să oprească acest lucru, finanțând protestele împotriva proiectului minier. Niciuna dintre tabere nu părea să cedeze în lupta pentru Roșia Montană sau, mai exact, pentru orașul subteran al lui Yahweh / Marduk, ambele luptând cât mai murdar și mai înverșunat. Știm și că sioniștii au cerut, prin politicienii români care îi slujesc și prin mass-media pe care o controlează, eutanasierea maidanezilor, dând startul unui teribil măcel, care a dus la uciderea câtorva mii de câini. Ce legătură există între lupta evreilor pentru orașul subteran și câini? Una atât de evidentă, deși pare că aparține domeniului fantasticului, încât niciun om normal nu ar lua-o în calcul. Din fericire, nu toți suntem normali…
Unul dintre cele mai crunte ritualuri religioase antice, întâlnit în numeroase părți ale lumii, precum China, Grecia sau cele două Americi, implica sacrificarea și torturarea câinilor. În Grecia, apariția creștinismului nu a stopat acest ritual, ci a fost adoptat de noua religie. Astfel, Kynomartyrionul, așa cum a fost denumit, a devenit o sărbătoare anuală, care avea loc cu patruzeci de zile înainte de Paște, la care s-a renunțat abia prin anii 1930, în urma numeroaselor plângeri împotriva cruzimii față de animale. În Ungaria și Bulgaria, câinii au fost sacrificați în mod regulat până în timpurile noastre. Bulgarii au modificat ritualul, astfel încât câinii să nu mai fie uciși în timpul procesiunii. Frânghiile cu care în mod obișnuit câinii erau spânzurați de gât au fost legate în jurul corpurilor patrupedelor, învârtite apoi în aer. În 2006, când Bulgaria se pregătea să adere la Uniunea Europeană, ceremonia a fost interzisă datorită activiștilor europeni pentru drepturile animalelor. Cu toate acestea, în 2011, Petko Arnaudov, primarul satului Brodilovo din sud-estul Bulgariei, a reînviat ritualul, explicând că țăranii „au nevoie de speranță într-o economie extrem de rea” dar și pentru că un focar de febră aftoasă a adus satul în pragul disperării. Presat de activiștii pentru drepturile animalelor din Sofia și Burgas, premierul Boyko Borisov a condamnat oficial acest ritual, numindu-l „barbaric”, și a adoptat o lege care îl interzice. Câinii erau sacrificați zeiței numite de greci Hekate, o entitate întunecată, asociată cu moartea, infernul, demoni, spirite, magie și boli. Cea mai temută divinitate din cele mai vechi timpuri, supranumită „Regina Nopții”, „Judecătoarea Morții” ori „cea de nerostit”, Hekate poate fi văzută doar de câini, care urlă atunci când ea se află în apropiere, conform credinței populare. Câinii (singurii care o pot simți) îi erau sacrificați pentru respingerea influenței ei negative dar și pentru restaurarea purității și bunăstării unei comunități. Puii de câine erau adesea îngropați la baza fundațiilor clădirilor (la fel ca Ana meșterului Manole) pentru prevenirea energiilor negative asociate cu zeița. Cel mai des întâlnit mod de sacrificare a câinilor era spânzurarea acestora pe poduri, urmată de aruncarea cadavrelor în apă. Dacă inițial o reprezenta pe zeița-mamă creatoare, numită Sophia de gnostici, în timp Hekate a devenit un aspect al lui Iștar (care și-a atribuit titlurile și faptele tuturor divinităților feminine), zeitate de cele mai multe ori asociată cu felinele, astfel încât este posibil ca sacrificarea câinilor să reprezinte ofrande aduse zeiței ca dovadă a supunerii și a fidelității, cei care oferă sacrifiiciile demonstrând astfel că o aleg pe ea în detrimentul fratelui ei, Marduk, asociat adeseori cu câinele. Prin aceste sacrificii, adepții zeiței nu sunt doar protejați de influența ei negativă, ci îi și solicită ajutorul pentru sporirea propriei lor bunăstări. Să fie oare o coincidență faptul că politicienii noștri de vârf, slujitori ai sioniștilor care i se închină lui Iștar, au ordonat cu toții masacrarea câinilor maidanezi prin legea eutanasierii? Sau că presa din România, marioneta acelorași politicieni, a instigat la modul cel mai agresiv posibil poporul la ură împotriva câinilor? Cel mai bun exemplu ni-l oferă Radu Banciu care, în emisiunea sa de pe B1 TV din 20 septembrie 2013, oferea 250 de lei celui care jupuia un câine maidanez și îi aducea blana. Ba chiar le-a cerut telespectatorilor săi să violeze domiciliile celor care dețin câini și să jupoaie respectivele animale. Același Banciu instiga și cu cinci zile înainte la otrăvirea și împușcarea maidanezilor… Probabil că nu există coincidențe. Probabil Beny Steinmetz, John Paulson, Thomas Kaplan și ceilalți evrei sioniști din conducerea Gabriel Resources au ordonat sacrificarea maidanezilor pentru a evita mânia zeiței lor, după ce au eșuat în a-i face pe plac prin distrugerea orașului subteran al rivalului ei. Totodată, poate i-au cerut și ajutorul în această problemă, Kabbalah evreiască conținând ritualuri de invocare a entităților din alte lumi. În miturile grecești, Hekate i-a ajutat pe argonauți să obțină lâna de aur, despre care Nicolae Densușianu și alții au demonstrat că se afla pe teritoriul României de astăzi. În 2013, alți străini îi solicitau ajutorul pentru a pune mâna pe aurul din Munții Apuseni, ceea ce nu pare a fi o coincidență. Se pare că ritualul sioniștilor a funcționat, atingându-și cel puțin unul dintre scopuri, deoarece mânia zeiței a fost deviată…
Ca să înțelegem cine sunt aceste două zeități malefice care conduc lumea, nu trebuie decât să le observăm în cronicile trecutului. Cel numit Marduk, Yahweh, Allah, Horus, Ahura Mazda, Apollo, Baldur sau Satan era în multe culturi zeu al războiului. I-au fost atribuite planeta Marte și numărul 6. Pentru babilonieni, ca Nergal, era și zeul bolilor, al soarelui distrugător de la amiază și al lumii de dedesubt. Indiferent dacă vorbim despre poporul evreu sau despre cel babilonian, zeul obișnuia să își pedepsească foarte des supușii. Gnosticii îl considerau o entitate malefică și ignorantă. Pentru alții era un demon înfricoșător și sângeros, care bântuie noaptea și se sfiește de lumina zilei. În multe scrieri, cum ar fi Vechiul Testament, de exemplu, este un zeu invidios, răutăcios, răzbunător, nemilos și de multe ori frustrat, care își incită adesea adepții la violență, crime, jafuri și violuri, încercând să-i controleze prin frică, amenințându-i și blestemându-i de câte ori are ocazia. Dacă Marduk pare a fi cea mai rea zeitate, sora sa, Iștar, îl depășește mai ales în cruzime și ferocitate, motiv pentru care a fost prezentată de religiile lumii ca o războinică nemiloasă. Zeiță a sexualității și a războiului, Iștar / Inanna / Ninsar / Hathor / Kali / Artemis / Aștoret / Astarte era înnebunită după putere. I-au fost atribuite planeta Venus și numărul 8. Scrierile vechi susțin că adesea apela la diverși regi, pe care îi trimitea să cucerească teritoriile altor zei în numele ei. Ca răsplată, zeița întreținea relații intime cu ei, devenindu-le amantă sau, în mod simbolic, chiar soție. Cel mai bun exemplu îl reprezintă Sargon cel Mare, un simplu grădinar care a înființat Imperiul Akkadian după ce Iștar i-a devenit amantă, contribuind astfel la răspândirea cultului ei. Un text intitulat Regina tuturor ME-urilor povestește că Iștar „a devenit mai mare decât mama care i-a dat naștere (…) mai mare chiar decât Anu” și a ocupat templul din Uruk al zeului suprem Anu. În acest timp, la ordinul ei, regele Naram-Sin, nepotul lui Sargon, profana templul zeului Enlil din Nippur. Scopul ei, conform acestui text, era de a spulbera veche ordine divină și de a instaura o nouă ordine mondială. Se pare că setea de putere a împins-o la un îndelungat război cu fratele ei, Marduk, după ce acesta a primit tronul Pământului. Scopul ei suprem a fost simbolizat prin numărul 17 (ale cărui cifre adunate dau numărul ei, 8). 1 semnifică un zeu suprem, unic sau un dumnezeu iar 7 este cifra Pământului. Prin urmare, 17 reprezintă zeul suprem sau unic al Pământului, un dumnezeu pe Pământ. Iar adepții ei nu se sfiesc să afișeze des acest număr, idealul ei și, implicit, al lor.
Întorcându-ne puțin la moartea copilului de patru ani, trebuie amintit faptul că, în Antichitate, zeița Iștar mai era cunoscută ca Lamia în Grecia, Lilith în Israel sau Lilitu în Mesopotamia. Sub acest aspecte era considerată unul dintre cei mai înfricoșători demoni, care avea obiceiul de a devora copii. Anticii încercau să-și protejeze copiii prin numeroase ritualuri, amulete și chiar prin invocarea altor demoni, precum Pazuzu în Mesopotamia. Dacă Ionuț Anghel a fost ucis la ordinul celor care ne conduc țara, poate că scopul crimei nu a fost doar distragerea atenția opiniei publice de la afacerea Roșia Montană. Poate că băiatul, precum miile de câini din România, a fost sacrificat acestei entități malefice venerate de sioniști (și nu numai), ahtiate după sângele copiilor. Interesant este și că mama copilului vorbea tot despre un sacrificiu atunci când se referea la moartea lui Ionuț. „Vă mulțumim din suflet pentru susținere și pentru faptul că ați fost alături de noi. Se pare că sacrificiul lui IONUȚ nu a fost în zadar. De sus, din Împărăția Cerurilor, ne-a luminat și ne-a dat gândul cel bun, pentru ca alți «Ionuți» să nu mai pățească ce a pățit el. Ne bucurăm că legea a trecut, sperăm să fie aplicată și să nu mai auzim de tragedii. Familia Anghel”, scria Felicia Anghel pe contul său de Facebook la nici două ore după adoptarea legii eutanasierii maidanezilor. Sacrificiul lui Ionuț?
Lasă un răspuns