Creștinii pot recunoaște evenimentele din România anului 2013 în ultima carte biblică, Apocalipsa lui Ioan. „Și am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului și un lanț mare în mâna lui. Și a prins pe balaur, șarpele cel vechi, care este diavolul și satana, și l-a legat pe mii de ani, și l-a aruncat în adânc și l-a închis și a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească neamurile, până ce se vor sfârși miile de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat câtăva vreme” (20:1-3). Din miturile vechi știm că tatăl fraților Marduk și Iștar, supranumit Marele Șarpe în multe culturi, a fost închis în lumea subterană, poarta ei de acces putând fi tunelul de la Roșia Montană. Aceleași mituri susțin că Marduk a fost întotdeauna credincios tatălui său, căutând metode de a-l elibera, pentru a conduce lumea împreună, în timp ce Iștar și-a dorit puterea absolută doar pentru ea, nefiind dispusă să o împartă cu nimeni. Dacă sub Roșia Montană ar fi locul în care a fost închis Marele Șarpe, putem înțelege de ce sioniștii ei încearcă să închidă acea „poartă” sub un imens lac de cianură, pe când evreii lui Marduk se opun acestui lucru. Despre acel balaur, Apocalipsa susține că „va ieși să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, și să le adune la război” (20:8). Oare nu ar putea fi George Soros și Beny Steinmetz acei Gog și Magog care se războiesc pentru Roșia Montană? Sau cei doi martori care „au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, și putere au peste ape să le schimbe în sânge și să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi” (11:6), adică au acces la tehnologie de control al vremii, de genul HAARP? Conform Bibliei, bătălia finală va avea loc la Harmaghedon, care a fost tradus ca Muntele Meggido. Însă Meggido din Israel nu este munte, ci o colină artificială. N-ar putea fi acesta „muntele de aur” pe care se află Roșia Montană? Lui Ioan, un înger i-a spus: „Scoală-te și măsoară templul lui Dumnezeu și altarul și pe cei ce se închină în el. Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din socoteală și n-o măsura, pentru că a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci și două de luni” (11:1-2). Oare această măsurătoare nu ar putea reprezenta evaluările de la Roșia Montană din ultimii ani? Acel „templu al lui Dumnezeu”, „cetate sfântă” sau „noul Ierusalim”, plin cu aur și pietre prețioase, unde se spune că vor locui divinitățile după ce se vor întoarce, nu ar putea fi orașul subteran al zeilor de sub Munții Apuseni? „Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri și în izvoarele apelor și s-au prefăcut în sânge” (16:4), susține Biblia. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773, Roșia Montană apare sub numele de Veres Patak, adică „Pârâul Însângerat / Roșu”. În plus, râul Roșia este bogat în minerale, în special fier, care îi dau o culoare roșiatică. Din galeriile miniere vechi de peste două milenii se scurg în râul Roșia în fiecare secundă 20 de litri de ape acide, poluarea propagându-se de aici în râurile Abrud și Arieș, și astfel întâlnim tot la Roșia Montană apele „prefăcute în sânge”. Ultima carte biblică vorbește și despre munți răsturnați sau distruși. N-ar putea fi vorba despre munții pe care Roșia Montană Gold Corporation vrea să îi reteze? Apocalipsa mai spune că „șarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca un râu ca s-o ia apa. Și pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul și-a deschis gura sa și a înghițit râul pe care-l aruncase balaurul, din gură” (12:15-16). N-ar putea fi acest pasaj o referire la inundațiile de după 11 septembrie? „Și am văzut o femeie, beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Iisus, și văzând-o, m-am mirat cu mirare mare” (17:6), mai spune Ioan. Dacă Eugenio Montale era de părere că „pe sfinți va trebui să-i cauți printre câini”, respectiva femeie n-ar putea fi Iștar, cea căreia i s-au sacrificat mii de maidanezi? Apocalipsa vorbește și despre „o stea uriașă, arzând ca o făclie”, numită Absintos. N-ar putea fi ea oare cometa Ison care a ajuns în ianuarie 2014 în apropierea Pământului? Dacă inversăm literele primei silabe din numele cometei reiese cuvântul Sion, numele muntelui sfânt al adoratorilor lui Iștar. De asemenea, numele Ison ar putea însemna și „cereasca Iștar”, o nouă referire la divinitatea sioniștilor. Să fie oare vorba despre o coincidență? Sau, mai bine zis, despre o serie de coincidențe?
Nu a venit Apocalipsa atunci, ci câțiva ani mai târziu. Sau, mai bine spus, Elita a pus în scenă evenimentele din Apocalipsa biblică. Până atunci, să vedem însă cum s-a terminat povestea.
Pe 12 mai 2016 s-a dat o sentință definitivă în cazul lui Ionuț Anghel. Administratorul firmei care deținea terenul pe care a fost ucis copilul a primit trei ani de închisoare cu executare, fiind obligat totodată să plătească familiei Anghel despăgubiri de 2,4 milioane de euro. Și Administrația Domeniului Public Sector 2 București a fost obligată la plata unei amenzi penale. Surpriza cea mai mare vine din motivarea sentinței: „Această indolenţă din partea inculpatei Administrația Domeniului Public Sector 2 Bucureşti a permis trecerea minorilor Anghel Ionuț Cosmin și Anghel Andrei Antoniu într-o zonă sălbatică și a creat condițiile pentru intrarea acestora pe un teren viran neîngrădit, păzit de șapte câini, al căror atac a condus la decesul minorului Anghel Ionuț Cosmin”. Așadar, în instanță s-a dovedit că Ionuț nu a fost atacat de maidanezi, ci de câinii de pază ai deținătorului respectivului teren. S-au omis toate neregulile din acest caz, pe care le-am prezentat deja, însă măcar s-a stabilit cine au fost autorii crimei. Cu toate astea, cea mai mare parte a presei românești evită să specifice acest amănunt, continuând și în 2019 să folosească sintagma manipulatoare „copilul omorât de maidanezi”. Chiar dacă există rezultate ale unei anchete oficiale și chiar o sentință judecătorească în acest sens! Ținând cont de rezultatul anchetei, începem să înțelegem de ce Presa a fost cândva numită „câinele de pază al societății”…
Protestele au continuat până pe 11 februarie 2014, campania „Salvați Roșia Montană” fiind cea mai mare campanie civică de după așa-zisa revoluție din 1989. Protestatarii au cerut demisia președintelui Traian Băsescu și a premierului Victor Ponta, ambii fiind susținători ai Roșia Montană Gold Corporation, și au acuzat canalele media naționale de blocaj mediatic. Potrivit Forbes România, Roșia Montană Gold Corporation a avut cheltuieli de publicitate în valoare de aproximativ 6 milioane de euro în ultimii trei ani pentru apariții în presa românească, ceea ce explică de ce televiziunile românești au ignorat protestele în prima săptămână iar apoi, când le-a fost imposibil să le mai ignore, le-au prezentat într-o manieră părtinitoare și deformată. De exemplu, în presă a fost redus drastic numărul activiștilor, pentru a sugera o revoltă de mici dimensiuni. Plus atacuri josnice ale unor personalități TV, cum ar fi Mircea Badea, care prezenta protestatarii drept o masă de oameni dezorientați, fără un scop bine definit, sau șeful său de la Antena 3, Mihai Gâdea, care îi numea „sclavii lui Băsescu”. Astfel, corupția presei a ieșit în evidență mult mai mult decât de obicei. Datorită protestelor, Parlamentul României s-a văzut nevoit să respingă proiectul de lege al Guvernului, care permitea începerea activităților miniere la Roșia Montană. În noiembrie 2013 a fost respins de Senat iar în iunie 2014 de Camera Deputaților. Ceea ce a dus la scăderea cu 48% a acțiunilor companiei Gabriel Resources listate pe bursa din Toronto, care a amenințat că va da în judecată statul român pentru pierderi de 4 miliarde de euro. Ceea ce a și făcut, de altfel, în 2015. Procesul a ajuns la Tribunalul internațional de soluționare a litigiilor din cadrul Băncii Mondiale, cu sediul la Washington D.C. (S.U.A.), care abia în decembrie 2019 a audiat martorii ambelor părți. În aprilie 2020, Curtea internațională de arbitraj a solicitat mai multe detalii atât reclamanților, cât și statului român, adresându-le șase întrebări la care România trebuie să răspundă până pe 30 iunie. Cu toate acestea, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a prelungit în iunie 2019 cu încă cinci ani valabilitatea licenței companiei Roșia Montană Gold Corporation, o decizie surprinzătoare survenită la doar o zi după ce directorul agenției a afirmat că au dispărut de la instituția pe care o conduce câteva documente secrete din dosarul Roșia Montană. La presiunea publică, Guvernul român a reluat în ianuarie 2020 procedura pentru înscrierea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO, urmând ca dosarul să fie discutat la vară în ședința Comitetului patrimoniului mondial. Însă ceva îmi spune că lucrurile nu se vor rezolva atât de ușor, ținând cont de puterea financiară și de influența celor care își doresc cu orice preț să pună mâna pe Roșia Montană. Ceea ce Victor Ponta, primul-ministru de atunci, a aflat pe pielea lui
Lasă un răspuns