
După papirusul lui Nabu cel drept, slujitorul divin al adevărului, scribul zeilor și al oamenilor, ai cărui ochi au fost deschiși de Enlil din voia Tatălui ceresc. Găsit într-o veche așezare galică de pe malul Eridanului în anul 32.021 după Potop.
- Istoria ascunsă a lumii susține că zeii erau împărțiți în două tabere: una a zeilor Pământului sau Veghetorii, asociată cu întunericul, condusă de Enki și de copiii săi, Marduk și Iștar, și una a divinităților celeste, asociată cu lumina, în fruntea cărora se aflau Enlil și fiul său, Ninurta. Ninhursag a făcut parte inițial din prima tabără, trecând mai târziu de partea Celeștilor. La fel s-a întâmplat și cu Nabu, fiul lui Marduk și Iștar: și-a renegat familia și a trecut de partea lui Enlil, deși o mare parte din timp a încercat să rămână neutru. Ambele clanuri divine erau conduse de Anu, stăpânul Universului, și s-au aflat într-un permanent conflict, care a dus la două mari războaie ale zeilor. La început Enki a condus Pământul, apoi a fost detronat de Enlil care, într-un final, s-a văzut nevoit să-i cedeze conducerea planetei lui Marduk, din ordinul lui Anu. După retragerea Celeștilor în lumea lor, Pământul a fost împărțit între cei doi copii ai lui Enki, Marduk și Iștar, a căror luptă pentru putere continuă și astăzi în timp ce se pregătește bătălia finală dintre tabăra Veghetorilor și cea a Celeștilor.
- Pentru zei și pentru adepții lor umani, simbolismul ocupă dintotdeauna un loc foarte important datorită vibrațiilor emise de simboluri, care acționează nu doar asupra subconștientului, ci și asupra tuturor formelor de energie, inclusiv a celor vii. Drept pentru care, dacă vrem să aflăm secretele zeilor, trebuie să înțelegem simbolismul lor.
- În doctrina secretă, rezervată inițiaților, tabăra Veghetorilor este considerată malefică, iar cea a Celeștilor benefică pentru omenire. Cele două aspecte ale celor două familii divine au fost simbolizate în diverse moduri, întotdeauna opuse. De exemplu:
- Lumina este simbolul binelui iar întunericul al răului. Drept pentru care tabăra lui Enki este asociată cu întunericul, iar cea a lui Enlil cu lumina.
- Ziua și noaptea, caracterizate de lumină și de întuneric, au devenit simboluri ale binelui și răului. Astfel, zeii lui Enlil au ca simbol astrul zilei, iar cei ai lui Enki Luna, cel mai strălucitor corp ceresc al nopții. Din acest motiv Marduk, care inițial a fost considerat fiul lui Enlil, în multe religii era zeul Soarelui; după ce s-a declarat fiu al lui Enki și a trecut de partea tatălui său, Marduk și-a pierdut asocierea cu Soarele iar evreii l-au numit Yahweh, adică „Cel care a devenit Luna”.
- Dreapta și stânga reprezintă tot binele și răul. Miturile mesopotamiene susțineau că, în Consiliul Zeilor, Enlil ședea la dreapta împăratului Anu iar Enki la stânga. Aceeași semnificație se întâlnește și în creștinism, unde se spune că Iisus stă la dreapta Tatălui în împărăția cerurilor.
- Pentru strămoșii noștri, între cele două familii de zei exista o diferențiere clară. Cei conduși de Anu și Enlil erau zeii cerului, iar cei ai lui Enki și Marduk, zeii Pământului. Drept pentru care șarpele a devenit simbolul divinităților pământene iar pasărea (de obicei șoimul sau vulturul) al celor celeste. Lupta dintre zeitățile șerpi și cele păsări se întâlnește în multe religii antice, cum ar fi, de pildă, cea dintre Ra (zeu cu cap de șoim) și marele șarpe Apophis în Egipt ori a vulturului și a șarpelui în Mitul lui Etana din Sumer.
- Și punctele cardinale au semnificații ascunse maselor. Nordul, adică partea de sus sau cerul, este asociat cu zeitățile celeste, iar sudul, partea de jos, cu cele ale Pământului. Estul sau răsăritul este partea dreaptă ori binele, în timp ce vestul sau apusul, partea stângă, semnifică răul. Astfel, în unele culturi întâlnim zeități ale apusului ori ale răsăritului, prin care se sugerează apartenența lor la una dintre cele două familii divine. De pildă, în Egiptul antic, unul dintre epitetele lui Osiris (Enki) era „Primul dintre cei de la Asfințit”, pe care l-a purtat și Anubis, fiul său. Tot în Egipt se credea că Soarele avea trei nume: Atem sau Atum la răsărit, Ra sau Re la amiază și Khepri ori Khepra la asfințit. Preoții heliopolitani însă știau că nu era vorba despre o divinitate cu trei nume, ci despre trei zei-soare (conducători). Soarele în poziție centrală, Ra, este Anu în Consiliul Zeilor. Atum de la răsărit este zeul din dreapta sa, Enlil, iar Khepri de la apus – cel din stânga, Enki.
- Zeul-soare, prezent în majoritatea culturilor, semnifică funcția de zeu conducător. Așa cum Soarele se află în centrul sistemului solar, cu planetele orbitând în jurul lui, la fel divinitatea conducătoare se află în mijlocul celorlalți zei, care „orbitează” în jurul său. Acest lucru se observă cel mai bine în mitologia egipteană unde Ra, zeul-soare, era în fruntea panteonului. Deși egiptologii au încercat să traducă numele zeului în diferite moduri, adevăratul sens se găsește în sumeriană, unde „ra” are și sensul de „conducător”. Prin urmare, egiptenii l-au numit „Conducătorul” pe zeul din fruntea panteonului lor, atribuindu-i și funcția de zeu-soare.
- Zeul sau regele păstor are aceeași semnificație ca zeul-soare, adică de conducător. Așa cum păstorul își conduce turma de oi, la fel zeul sau regele își conduce „turma” de supuși. Din această cauză faraonii egipteni aveau ca simbol regal, pe lângă sceptru, și cârja de păstor. Zeii-păstori Osiris și Andjety la egipteni, Dumuzi la sumerieni sau Tammuz la babilonieni erau diferite aspecte ale sumerianului Enki, primul conducător al planetei noastre.
- Zeul-taur reprezintă de asemenea o divinitate conducătoare. Însă, pe lângă funcția de conducere, deține și aspectul fertilizator. Zeul-taur este considerat zeul creator aflat în fruntea panteonului. Ca exemplu, conducătorul panteonului ugaritic, El, era zeu-taur. La fel și Baal, nepotul său, cel care i-a luat tronul ulterior.
- Zeul-berbec are aceeași semnificație ca zeul-taur, adică de conducător al turmei și creator. Este posibil ca diferențierea dintre zeitatea-berbec și cea taur să fi apărut în Egiptul antic. Cum egiptenii erau crescători de vite, zeul lor suprem nu putea fi decât taur, spre deosebire de cel al păstorilor hicsoși, a căror divinitate avea aspect de berbec.
- Crucea este unul dintre cele mai răspândite simboluri antice. În scrierea cuneiformă sumeriană, cerul era reprezentat printr-o cruce. În multe culturi vechi Pământul era ilustrat printr-un cerc. Ankh-ul sau crucea egipteană, care are forma unei cruci unite cu un cerc, reprezintă legătura dintre cer și pământ. Crucea inscripționată într-un cerc, de asemenea un simbol des întâlnit pe suprafața Terrei, semnifică un loc în care se unesc cerul și pământul sau, mai exact, lumea spirituală și cea materială.
- În multe culturi din toată lumea erau menționate „porți ale cerului”, portaluri care fac legătura dintre lumea noastră materială și cele imateriale ale zeilor. Portalul a fost simbolizat de antici prin litera grecească „omega”. În Egipt, numele zeilor și faraonilor se scriau întotdeauna într-un cartuș format din alungirea acestui „omega”, pentru a se sugera că „porțile cerului” erau rezervate doar celor de origine divină. Din acest motiv, în Cartea egipteană a morților, faraonul decedat îi anunță pe paznicii porților subpământene că este fiul ori reîncarnarea unui zeu, altfel nu i s-ar permite accesul. Același lucru l-a făcut și eroul sumerian al Epopeii lui Ghilgameș: pentru a fi lăsat să plece către casa zeilor a fost nevoit să anunțe paznicii că este semizeu. Despre parole vorbește și Rig-Veda a hindușilor când afirmă că doar cine răspunde la întrebările Lunii primește autorizația de a păși prin „poarta lumii cerești”. Un lucru asemănător întâlnim și în mitul grecesc al lui Oedip, care a fost nevoit să răspundă la ghicitoarea Sfinxului pentru a-și putea continua drumul, iar sfincșii aveau în Antichitate rolul de gardieni ai „porților cerului”. Folosirea unei parole pentru a deschide o poartă a fost descrisă și în basme, cel mai cunoscut fiind cel al lui Ali Baba și cei patruzeci de hoți. Ankh-ul egiptenilor poate fi privit nu doar ca o unire a unei cruci (cerul) cu un cerc (Pământul), ci și ca un obiect asemănător literei grecești „omega” aflat în vârful unui turn. Turnul Babel din Eridu și copia sa babiloniană, zigguratul Etemenanki, erau piramide în trepte sau zigguraturi în vârful cărora se afla „poarta cerului”, ceea ce poate simboliza și ankh-ul. Obiectul cu forma literei „omega”, care reprezintă portalul, era simbolul zeiței sumeriene Ninhursag. Până și numele ei indică legătura cu „poarta”, Ninhursag însemnând „Doamna muntelui înalt”, adică a piramidei / zigguratului. Pentru hitiți ea era „zeița muntelui”, faraonul Keops o numea „stăpâna piramidei” iar unele texte ale piramidelor o prezintă ca pe o personificare a „scării spre cer”. Deoarece ea a proiectat „poarta cerului” pe vremea când făcea parte din familia Veghetorilor, înainte de a deveni consoarta lui Enlil.
- Ochiul este unul dintre cele mai răspândite simboluri din toate timpurile, fiind simbolul principal al Veghetorilor. Masoneria, care este condusă pe ascuns de aceste entități malefice, are ca simbol principal o piramidă cu un triunghi în vârf, în care se află un ochi. Partea inferioară a piramidei, tridimensională, reprezintă partea materială sau umană a Masoneriei. Vârful piramidei este bidimensional, adică imaterial, de natură spirituală. Razele care îl înconjoară indică sacralitatea iar ochiul din interior este simbolul universal al Veghetorilor, indicându-se astfel identitatea celor din vârful piramidei masonice.
- Pe siglele multor organizații medicale, inclusiv pe cele ale serviciilor de ambulanță, se găsește un șarpe încolăcit în jurul unui toiag, reprezentând toiagul zeului vindecător Esculap. Asociațiile farmaceutice au preferat să adopte pocalul Hygieei, fiica lui Esculap, în jurul căruia se încolăcește tot un șarpe. Esculap, fiul zeului Apollo (care a înființat oracolul de la Delfi după ce a ucis un șarpe uriaș), a fost asociat de greci cu egipteanul Imhotep, ministrul faraonului Djoser, fiul zeului Ptah și marele preot al zeului Ra în Heliopolis, echivalat ulterior cu zeul Thoth. În templul faraonului Seti I din Abydos, Thoth este reprezentat cu două bastoane în mâini, fiecare cu câte un șarpe înfășurat în jurul lui. Acest zeu a fost echivalat de greci cu Hermes al lor, care primise de la Apollo, tatăl lui Esculap, un caduceu, aducă un toiag în jurul căruia erau încolăciți doi șerpi. Caduceul fusese preluat de la sumerianul Ningișzida, zeul vegetației și al lumii de dincolo, care era uneori reprezentat ca un șarpe cu cap de om. Ningișzida, primul Hermes și primul Thoth sunt alter ego-uri ale lui Enki, geneticianul divin care a creat oamenii împreună cu sora sa, Ninhursag. Caduceul său (cel cu doi șerpi) nu reprezintă decât A.D.N.-ul iar toiagul lui Esculap (cel cu un singur șarpe), A.R.N.-ul.
- În majoritatea culturilor zeii erau echivalați cu corpuri cerești. Strămoșii noștri își vedeau zeii venind din cer și întorcându-se. Deoarece pe cer se vedeau doar stele și planete, logica le-a spus anticilor că zeii nu puteau fi decât respectivele corpuri cerești. Din acest motiv, planetele poartă chiar și astăzi numele unor zei. Un bun exemplu este Cartea lui Enoh, în care îngerii sunt considerați stele (cei decăzuți sunt stele căzătoare) iar oamenii, animale. În simbolistica ascunsă, numărul razelor unei stele reprezintă numărul planetei echivalate cu un zeu, numărând din exterior către Soare. Steaua cu patru raze este Saturn, a patra planetă din sistemul nostru solar, steaua cu cinci este Jupiter (a cincea planetă), cea cu șase este Marte (a șasea planetă), cea cu șapte este Pământul, cea cu opt este Venus iar cea cu nouă, planeta Mercur. De multe ori steaua cu raze era înlocuită cu un cerc înconjurat de puncte, numărul lor având aceeași semnificație ca numărul razelor stelelor. Nu cred că mai există cercetători care să nu recunoască faptul că steaua cu opt raze era în multe culturi simbolul zeiței iubirii, identificată cu planeta Venus, a opta din sistemul nostru solar.
- Un caz special îl reprezintă pentagrama sau steaua cu cinci colțuri. Inițial era unul dintre simbolurile planetei Jupiter și a zeului Enlil, asociat cu ea. După plecarea lui Enlil de pe Pământ, când planeta noastră a fost împărțită între Marduk și Iștar, cei doi zei și-au împărțit și funcțiile, titlurile și simbolurile celorlalți zei. Marduk le-a preluat pe ale majorității, în special pe cele ale lui Enlil, iar Iștar a făcut același lucru cu cele ale mamei sale. Totodată, zeița și-a atribuit și pentagrama lui Enlil, fostul mare inamic al lui Marduk, deoarece ea a devenit noul dușman al fratelui ei. Pentagrama conține un triunghi cu vârful în jos, care încă din preistorie reprezintă zona sexuală feminină, având forma părului pubian feminin. Triunghiul este intersectat cu un vârf de săgeată, simbol al războiului din cele mai vechi timpuri. Cum pentagrama include atât sexul feminin, cât și războiul, nu poate fi decât simbolul lui Iștar, zeița sexualității și a războiului. De altfel, în vechime exista, pe lângă „Steaua lui Iștar” (cea cu opt raze), și așa-numita „Stea cu cinci raze a lui Iștar”. În plus, dacă triunghiul reprezintă zona sexuală feminină, pentru unii cercetători vârful de săgeată este un penis. În acest caz, pentagrama cu vârful în sus simbolizează superioritatea femeii, așezată deasupra bărbatului (triunghiul pubian este cu vârful în jos iar săgeata-penis cu vârful în sus). Adică, în mod evident, o reprezintă pe Iștar. Pentagrama cu vârful în jos reprezintă opusul, adică superioritatea bărbatului, în acel act sexual el fiind deasupra (triunghiul este cu vârful în sus iar săgeata în jos). Prin urmare, pentagrama întoarsă este un simbol al lui Marduk, rivalul zeiței Iștar, care a preluat și el steaua cu cinci raze a lui Enlil, dar în această formă. De altfel, pentagrama întoarsă este asociată cu magia neagră, cu satanismul și cu Diavolul iar Marduk este Satan al creștinismului.
- Dacă Marduk nu a lăsat-o să preia în totalitate pentagrama lui Enlil, ci a împărțit-o cu ea, Iștar a făcut același lucru cu hexagrama lui. Simbolul principal al evreilor și, totodată, stema statului Israel, hexagrama reprezintă în primul rând a șasea planetă, Marte, și pe zeul asociat cu ea. Însă, de ceva timp, mai are un înțeles. Dacă o privim cu atenție, observăm că este formată din două triunghiuri intersectate, unul cu vârful în jos și celălalt cu vârful în sus. Adică unul indică superioritatea femeii (simbol al lui Iștar) iar celălalt dominarea ei (simbol al lui Marduk). Astfel, evreii au reușit să-și includă ambele divinități, Yahweh / Marduk și Aștoreth / Iștar, într-un singur simbol, hexagrama, în care cei doi zei se găsesc pe poziții de egalitate și într-o simbioză perfectă.
- Și rombul este un simbol al organului sexual feminin, întâlnit mai ales în Masonerie. Unul dintre simbolurile principale ale acestei organizații este un compas încrucișat cu un echer, care formează un romb, simbol al vaginului, implicit al zeiței secrete a Masoneriei, adică Iștar. Adeseori, în interiorul rombului masonic se găsește litera G, care în acest context nu reprezintă inițiala cuvântului englezesc „God” („Dumnezeu”) ci punctul G, o regiune situată în apropiere de orificiul vaginal, la câțiva centimetri de uretră, care, prin stimulare, poate produce cel mai puternic orgasm.
- În mitologia sumeriană, marilor zei li s-au atribuit numere, pe care cercetătorii preferă să le numească „numere magice”, neștiindu-le semnificația. În realitate nu este vorba despre magie, ci despre rangurile marilor zei. Jumătate dintre ele (60, 50, 40, 30, 20 și 10) erau rezervate bărbaților iar restul (55, 45, 35, 25, 15 și 5), femeilor. Cele douăsprezece numere ale zeilor sumerieni înseamnă:
– 60 – Împărat – numărul lui Anu, zeul suprem
– 55 – Împărăteasă – numărul consoartei lui Anu
– 50 – Rege – numărul lui Enlil, moștenit de Marduk după ce a primit conducerea Pământului
– 45 – Regină – numărul consoartei lui Enlil, Ninhursag, și al lui Iștar după ce a preluat titlurile mamei sale
– 40 – Principe – numărul lui Enki
– 35 – Principesă – numărul lui Ninhursag înainte să devină consoarta lui Enlil
– 30 – Prinț – numărul lui Ninurta
– 25 – Prințesă – numărul lui Bau, soția lui Ninurta
– 20 – Duce – numărul inițial al lui Marduk, înainte să primească tronul Pământului
– 15 – Ducesă – numărul inițial al lui Iștar, înainte să preia titlurile, funcțiile și rolurile mamei sale
– 10 – Conte – numărul lui Nabu
– 5 – Contesă – numărul consoartei lui Nabu
Cele douăsprezece titluri nobiliare erau rezervate doar marilor zei Anunnaki. Aceștia nu erau decât șapte, însă sumerienii le-au inventat alter-ego-uri pentru a ocupa toate cele 12 funcții. Ca exemplu îi avem pe Nanna, Enki transformat în fiul lui Enlil, și pe Ișkur, Enlil devenit fiul lui Nanna. Un zeu putea deține, pe rând, mai multe ranguri, așa cum este cazul lui Marduk, care inițial avea rangul 20 și 50 după ce a primit tronul Pământului. Ori Iștar, care a trecut de la 15 la 45. Decodificarea miturilor ne-a permis să identificăm zeii principali, prin urmare le putem atribui corect „numerele magice” sau titlurile nobiliare.
- Numerologia a fost încă din cele mai vechi timpuri o parte importantă a misticismului, deși secretele ei au fost mereu rezervate doar inițiaților, în timp ce maselor li se prezentau povești. Iar inițiații știau că numerele importante simbolizează zeități.
- Cifra 1 reprezintă o singură divinitate, de obicei cea supremă.
- Cifra 2 este un cuplu de zei. Așa cum sunt, de exemplu, Gemenii Divini prezenți în multe religii.
- Cifra 3 semnifică o triadă conducătoare, precum treimea vedică (Varuna, Indra și Mitra), Trimurti în hinduism (Brahma, Vișnu și Șiva), Sfânta Treime în creștinism (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh), triada sumeriană (An, Enlil și Enki) sau cea babiloniană (Ea, Marduk și Iștar).
- Cifra 4 simbolizează o familie divină, formată din părinți și copii, cum este cazul familiei lui Enki, alături de care se află sora și fosta sa soție, Ninhursag, și copiii lor, Marduk și Iștar.
- Cifra 5 este ultimul rang dintre cele douăsprezece ale marilor zei în Sumer, adică titlul de contesă, dar mai are o semnificație. Cum în majoritatea culturilor zeii erau echivalați cu corpuri cerești, steaua cu cinci raze reprezintă a cincea planetă, Jupiter, implicit zeitatea cu care era asociată, adică Enlil inițial și Iștar ulterior. Drept pentru care, acești zei sunt uneori echivalați cu cifra 5.
- Așa cum am mai spus, hexagrama sau steaua cu șase raze reprezintă cel mai adesea a șasea planetă, Marte, asociată cu sumerianul Martu, numit Marduk de babilonieni. Inițiații l-au echivalat pe acest zeu cu cifra 6, ceea ce se observă și din misticismul ebraic, unde 6 îl reprezintă pe Yahweh, nimeni altul decât Marduk.
- Deoarece Terra este a șaptea planetă din sistemul nostru solar, a fost simbolizată printr-o stea cu șapte raze iar cifra 7 semnifică Pământul.
- Cifra planetei Venus, a opta din sistemul nostru solar (reprezentată ca o stea cu opt raze), și implicit a zeiței asociate cu Luceafărul, adică Iștar, este 8.
- Steaua cu nouă raze simbolizează a noua planetă, Mercur. Prin urmare, cifra 9 reprezintă zeitatea asociată cu cea mai apropiată planetă de Soare: Nabu, fiul lui Marduk și Iștar.
- Fiind al zecelea corp ceresc din sistemul nostru solar, pe lângă cele nouă planete, Soarele este simbolizat prin numărul 10. Cum în învățăturile secrete Soarele este un uriaș portal către lumea eonilor, prin 10 este simbolizată uneori această lume. De exemplu, chinezii scriu acest număr ca +, crucea fiind pentru anticii din întreaga lume simbolul cerului sau, mai exact, al lumii în care locuiesc divinitățile celeste. Din același motiv, romanii scriau numărul 10 tot printr-o cruce, dar înclinată, adică litera X (formată din doi V uniți la vârfuri, literă care pentru romani simboliza cifra 5). Datorită acestei semnificații întâlnim des numărul 10 în religii. De pildă, poruncile de la baza iudaismului și creștinismului sunt în număr de 10, copacul vieții din Kabbalah este format din 10 sephiroturi, Egiptul din vremea lui Moise a fost lovit de 10 plăgi, se spune că 10 dintre cele 12 triburi ale lui Israel au dispărut, în Talmud Yahweh a creat în prima zi 10 elemente primordiale din abis iar în hinduism zeul Vișnu s-a încarnat până acum de 10 ori.
- Dacă cifra 2 reprezintă un cuplu de zei, același înțeles îl are și numărul 11, ale cărui cifre însumate dau chiar 2, diferența fiind că în acest caz este vorba despre două zeități egale. De pildă, după ce l-a asimilat pe Ninurta, zeița Iștar a adoptat numărul 11 pentru a sugera că a devenit o entitate formată din două egale și opuse (masculin și feminin). Uneori, acest număr o reprezintă pe ea și pe fratele ei, Marduk, cei doi conducători ai Pământului după plecarea Celeștilor. Un bun exemplu îl reprezintă distrugerea Turnurilor Gemene și înlocuirea lor cu unul singur, One Trade Center. Cele două turnuri, distruse în ziua de 11, au forma acestui număr și îi simbolizau pe cei doi conducători ai planetei. Dărâmarea și înlocuirea lor cu unul singur reprezintă o declarație de război a zeiței, prin care sugerează că Terra nu va mai fi condusă de două divinități, ci doar de una singură, adică ea.
- Unul dintre cele mai întâlnite numere în culturile lumii este 12. De exemplu, găsim 12 zei olimpieni și 12 titani primordiali la greci precum și 12 munci ale lui Hercule, 12 apostoli ai lui Iisus în creștinism, 12 ranguri ale zeilor Anunnaki în Mesopotamia, 12 luni ale anului, 12 zodii în zodiacul apusean și în cel chinezesc, 12 jyotirlinga în șaivism, 12 nume ale zeului Surya în hinduism, 12 fii ai lui Odin în mitologia scandinavă, 12 imami succesori ai lui Mohamed în islamul șiit, 12 triburi israelite și 12 fii ai lui Iacov în iudaism, 12 bătălii duse împotriva invadatorilor saxoni și 12 prinți rebeli învinși de regele Arthur în legendele britanice etc. Folosirea acestui număr pe întreg mapamondul, în special în legătură cu zeii, îi indică importanța deosebită. Care este semnificația lui ascunsă? Marduk era echivalat de adepții săi cu cifra 6. Când a primit conducerea Pământului, conform miturilor babiloniene, a devenit superior tuturor zeilor cu excepția tatălui său, Ea / Enki, care s-a bucurat de o poziție de egalitate. Dacă Marduk era cifra 6, un zeu egal cu el ar fi tot 6, prin urmare 12 (6 + 6) îi reprezintă pe cei doi împreună. Această alăturare a lor era simbolizată și prin numărul 66 (doi zei 6 alăturați) atunci când era vorba despre ei ca părți dintr-o trinitate divină (în care se afla și Iștar), 66 fiind și numărul de procente al celor două zeități din respectiva treime. În contextele în care nu se găsea treimea, Marduk și Enki erau simbolizați prin numărul 12, însă și aici inițiații apelau la un mic artificiu. Prima cifră a numărului este 1 iar ultima 2, prin urmare 12 era folosit atunci când la conducere era primul zeu, Enki (tatăl). Când Marduk a devenit conducătorul clanului, numărul 12 a fost inversat și transformat în 21, astfel încât prima să fie cifra 2, adică al doilea zeu (fiul). Ținând cont că textele apocaliptice sugerează o unire la propriu a celor doi, putem înțelege mai bine diferența dintre aceste numere: 66 îi reprezintă pe cei doi împreună ca ființe distincte, iar 12 și 21 ca entități unite într-una singură, prima cifră indicând personalitatea dominantă din această combinare.
- Cel mai asociat număr cu superstițiile, 13, pentru unii îl reprezintă pe Iisus alături de cei 12 apostoli. În primele legende ale Cavalerilor Mesei Rotunde, și regele Arthur era înconjurat de 12 cavaleri, rezultând același număr. În simbolismul zeilor, 13 îi reprezintă pe Enki și Marduk uniți (12) plus încă o zeitate. Simbolismul secret al acestui număr se observă cel mai bine în capitolul 13 din Apocalipsa lui Ioan, unde apar Balaurul (Enki), Fiara (Marduk) și o fiară mai mică, Antihristul.
- Unul dintre numerele asociate cu zeița Iștar este 17. Format din 1, un zeu suprem sau un dumnezeu, și 7, cifra Pământului, 17 înseamnă „Dumnezeu pe Pământ”, fiind scopul suprem al zeiței. Acest ideal al ei se găsește într-un text intitulat Regina tuturor ME-urilor, unde Iștar se laudă că „a devenit mai mare decât mama care i-a dat naștere (…) mai mare chiar decât Anu”. Suma celor două cifre ale numărului 17, adică 8, este numărul ei principal, a opta planetă a sistemului nostru solar fiind Venus, asociată inițial cu Ninhursag, apoi cu Iștar.
- Alfabetul ebraic este format din 22 de litere. Deoarece a douăzeci și doua literă este ultima, pentru evrei numărul 22 reprezintă sfârșitul. Cum a douăzeci și una literă este cea dinaintea sfârșitului, numărul 21 este un simbol al celui sau celor care vor aduce sfârșitul. Adică Enki și Marduk uniți într-o singură entitate, cu fiul ca personalitate dominantă.
- Unul dintre cele mai importante numere ale Francmasoneriei este 33. De pildă, la ordinul celui de-al treizeci și treilea președinte al Statelor Unite, masonul de grad 33 Harry S. Truman, americanii au testat prima bombă atomică la Jornada del Muerto din New Mexico, pe paralela de 33 de grade latitudine nordică. Același președinte a lansat cele două bombe atomice din Japonia la distanțe egale de paralela de 33 grade latitudine nordică, Hiroshima aflându-se pe paralela de 34 de grade iar Nagasaki pe cea de 32. Tot pe paralela de 33 grade latitudine nordică se află Roswell (New Mexico, S.U.A.), celebrul loc în care s-a prăbușit un O.Z.N. în 1947. La capătul opus al Pământului, pe aceeași paralelă, se găsește muntele Hermon, locul unde Cartea lui Enoh susține că au coborât pe Pământ Veghetorii lui Azazel. Reactorul nuclear al lui Sadam Hussein, Osiraq, se afla pe paralela de 33 de grade. Coordonatele sale (33.123 N, 44.313 E) ascund numărul 666 (3+3=6; 1+2+3=6; 4+4+3+1+3=15; 1+5=6). În 1963, aproape de paralela de 33 de grade, John Fitzgerald Kennedy a fost împușcat în Dealey Plaza, locul primului templu masonic din Dallas. Data morții președintelui, 22 noiembrie, indică același număr (22+11=33). În 1968, Robert Kennedy, fratele fostului președinte, a fost asasinat în Los Angeles tot în apropierea paralelei de 33 de grade și tot lângă un templu masonic. Creștinii consideră că 33 este anul în care evreii l-au crucificat pe Iisus precum și numărul de miracole efectuate de el. În plus, este vârsta la care Alexandru Macedon a murit, pedepsit de zei pentru că a îndrăznit să invadeze India. 33 este și unul dintre simbolurile Ku Klux Klan (litera K este a unsprezecea din alfabet; de 3 ori K = 33). 33, în procente, reprezintă o treime dintr-un întreg. Cele mai importante treimi sunt cele divine iar numărul 33 simbolizează o singură parte din treime, adică un singur zeu. Ținând cont că acest număr este de o deosebită importanță pentru francmasoni, logica sugerează că 33 este zeul lor principal, Yahweh / Marduk. Care, așa cum am spus, în Babilon făcea parte dintr-o trinitate, alături de tatăl și de sora sa. De altfel, numerologia modernă consideră 33 ca fiind reprezentarea numerică a Stelei lui David (cea cu șase raze), adică a zeului simbolizat prin această formă.
- În Roma antică, 42 era vârsta minimă necesară pentru funcția de consul. În tradiția kabbalistică, 42 este numărul prin care Yahweh a creat Universul. Considerând litera A ca fiind cifra 1, B = 2, C = 3 etc., suma literelor cuvântului Big Bang este 42. Tot 42 este răspunsul la întrebarea supremă despre viață, Univers și tot restul, furnizat de supercomputerul Deep Thought. Capitolul 42 din Tao Te Ching, unul dintre cele mai importante texte clasice chinezești, explică nașterea Universului. În Talmud este scris că numele divin format din 42 de litere este cel mai mare dintre toate misterele; aceste 42 de litere conțin numele tuturor celor zece sephiroturi. În tradiția japoneză 42 este un număr nefast deoarece, atunci când cele două cifre se pronunță separat („shi ni” = „patru doi”), mai înseamnă și „moarte”. Conform tradiției mesopotamiene, suprafața turnului Babel ocupa 42 de măsuri agrare. În Cartea egipteană a morților se spune că erau 42 de judecători ai morților pe lumea cealaltă, în Dubla Sală a zeiței Ma’at; acești zei și zeițe adresau decedatului 42 de întrebări iar zeul Thoth nota răspunsurile. De asemenea, existau 42 de principii ale lui Ma’at, personificarea adevărului, ordinii și dreptății, dar și 42 de cărți ale soțului ei, Thoth. În plus, Egiptul antic era împărțit în 42 de districte, numite nome. Legătura dintre numărul 42 și Egipt se întâlnește și în Biblie. În capitolul 42 din Facerea, Iacov și-a trimis zece fii în Egipt pentru a cumpăra grâu; aceștia s-au întâlnit acolo cu fratele lor, Iosif, devenit vizir al Egiptului. În capitolul 42 din Cartea lui Ieremia, Yahweh îi amenință pe evrei că îi va lovi cu războaie, molime și foamete dacă vor dori să se întoarcă în Egipt. Conform evanghelistului Matei, de la Avraam la Iisus sunt 42 de generații (merită amintit și că evanghelistul poartă un nume derivat din cel al zeiței egiptene Ma’at), iar evanghelistul Luca era de părere că de la David la Iisus au trecut 42 de generații. Cartea lui Iov are 42 de capitole, 42 de oameni din Bethazmavet s-au întors din Babilon în Israel (Cartea Întâia a lui Ezra 2:24), doi urși au omorât 42 de copii care au fost blestemați de profetul Elisei (Cartea a Patra a Regilor 2:24), trei ani și șase luni (42 de luni) a durat foametea din timpul lui Ilie (Evanghelia lui Luca 4:25) iar Fiara va domni pe Pământ tot 42 de luni (Apocalipsa lui Ioan 13:5). Fiecare pagină din Biblia Gutenberg are câte 42 de rânduri. Orașul Ierusalim are o suprafață de 42 mile pătrate. În hermetismul vestic, 42 este suma valorilor sferelor adevărate 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 (1 și 2 sunt considerate modalități ale existenței iar 10 este completarea a ceea ce vedem din sfera noastră, adică 11), fiecare reprezentând câte un aspect al corpului divinității supreme, prin care ea observă lumea. Suma pătratelor fiecăruia dintre aceste numere este 216 sau 6 x 6 x 6, adică numărul fiarei din Apocalipsa lui Ioan. Coincidență sau nu, dictatorul Moammar Gaddafi a fost ucis de N.A.T.O. după ce a condus Libia timp de 42 de ani. 42 reprezintă rangul 30 plus numărul 12, adică pe Enki și Marduk tratați ca un întreg care ocupă funcția de prinț.
- Calendarele popoarelor din America Centrală (mayași, azteci, tolteci etc.) se bazau pe cicluri de câte 52 de ani. Acest Mare Ciclu Sacru a fost stabilit de șarpele cu pene Quetzalcoatl / Kukulcan, care și-a anunțat supușii că se va întoarce la finalul unui ciclu de 52 de ani. În prezent, prefixul telefonic al Mexicului este 52. Calendarul solar al mayașilor era identic cu cel egiptean. Acest calendar, cu 52 de săptămâni de câte 7 zile, le-a fost dat egiptenilor de zeul Thoth, același Quetzalcoatl al mesoamericanilor. Pentru egipteni, 52 era un număr magic, asociat cu același zeu. Laturile celor trei piramide de la Giza sunt înclinate într-un unghi de aproximativ 52 de grade. Marea Piramidă era considerată de egipteni opera lui Thoth. Unii credeau că piramidele de la Giza sunt mormintele lui, al fiului său și al fiicei sale. 52 reprezintă rangul 40 plus numărul 12, adică pe Enki și Marduk uniți, ocupând împreună funcția de mare prinț sau principe.
- 72 reprezintă numărul de ore din trei zile. În geometrie, unghiurile exterioare ale unui pentagon regulat măsoară câte 72 de grade fiecare. Temperatura camerei este considerată a fi de 72 de grade fahrenheit. Durata de viață a unui ovul este de 72 de ore. În medie, inima unui adult care se odihnește bate de 72 de ori pe minut. 72% din corpul uman este compus din apă. Axa Pământului se mișcă cu un grad la fiecare 72 de ani. Conform istoricului Plutarh, zeul Seth a fost ajutat de 72 de complici pentru a-l închide pe Osiris într-o cutie. Într-un alt mit egiptean, pentru a o ajuta pe zeița Nut să nască, Thoth a jucat zaruri cu Luna și a câștigat fiecare a șaptezeci și doua zi din an. Tot în Egipt, îmbălsămarea morților dura 72 de zile. În Kabbalah, Yahweh are 72 de nume. În Evanghelia lui Luca, Iisus a trimis 72 de apostoli să-i vestească sosirea (10:1). În Alexandria, 72 de evrei au tradus Torah în limba greacă, dând naștere Septuagintei. În Coran este scris că 72 de musulmani au luptat în bătălia de la Badr. Tot 72 este și numărul martirilor care au luptat alături de imamul Hussain la Karbala, dar și numărul virginelor care îi așteaptă pe martiri în rai. În Cheile mai mici ale lui Solomon se spune că există 72 de demoni. Conform Zoharului, scara pe care a văzut-o Iacov în vis avea 72 de trepte. Filosoful chinez Confucius a avut 72 de discipoli. Conform unei tradiții, înainte de distrugerea Turnului Babel existau pe Pământ 72 de limbi. În Angkor, capitala Imperiului Khmer, au fost ridicate 72 de temple. În astrologie, punctul de echinocțiu parcurge un grad pe ecliptică în 72 de ani. 72 semnifică rangul 60 plus numărul 12, adică pe Enki și Marduk ocupând funcția de împărat. Din moment ce acest episod nu a avut loc, reprezintă țelul suprem al celor două zeități: detronarea lui Anu și încoronarea lor în funcția supremă a Universului.
- Numărul 666 este asociat de creștinism cu Răul, cu Satan, cu Fiara sau cu Antihristul. Tracii îl asociau cu Gemenii Divini Zamolxe, adică Marduk și Iștar. Cum cifra 6 îl simbolizează pe Marduk iar discipolii săi îl consideră egal cu tatăl său, Enki, numărul 66 îi reprezintă pe cei doi uniți. Însă în Babilon Enki și Marduk făceau parte dintr-o triadă supremă, alături de Iștar. Textele apocaliptice sugerează că Enki și fiul său se vor uni într-o singură entitate, care ulterior o va asimila și pe Iștar, astfel întregindu-se eonul decăzut Sophia. Ținând cont de acest aspect și de faptul că cei trei ocupau poziții egale sau aproape egale în triada babiloniană, tragem concluzia că numărul 666 îi reprezintă pe cei trei conducători ai Veghetorilor, uniți. Cum Enki lipsește din lumea noastră de câteva milenii bune, putem concluziona că 666 este idealul său, de a se întoarce și de a-și asimila copiii. Însă textele apocaliptice susțin că reîntregirea Sophiei va duce la întoarcerea Celeștilor și distrugerea Pământului, prin urmare nu putem decât spera că 666 va rămâne doar un vis al Veghetorilor care nu se va materializa niciodată.
Lasă un răspuns