Amenajată la jumătatea secolului al XX-lea, Faleza Dunării reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice din Galați. Cu o lungime de aproximativ patru kilometri (de la bac până la Palatul Navigației), este cea mai lungă faleză din Europa de pe cursul Dunării. Cele două trepte ale sale au fost construite în urma consolidării unei forme de relief relativ instabile – un pat de loess format cu mii de ani în urmă. Panta dintre cele două trepte este îmbrăcată într-un strat de vegetație relativ abundent însă nu foarte bine întreținut. O parte importantă a falezei gălățene o reprezintă sculpturile metalice realizate în anii 1970, care îi marchează traseul pe ambele trepte.
„Ecranul” – Istvan Gergely (1977)
„Ziua și noaptea” – Vasilica Marinescu-Kaznovschi (1976)
„Evoluție” – Bella Crișan (1976)
„Valul” – Ernest Kaznovschi (1977)
„Solid-Fluid” – Alexandru Marchis (1976)
„Septenarius” – Ingo Galss (1976)
„Tentativă” – Constantin Popovici (1976)
„Pasărea apelor” – Silviu Catargiu (1976)
„Spațiu de joacă vegetal” – Tiberiu Bențe (1977)
„Capriciile ielelor” – Elod Kocsis (1976)
Palatul Navigației (construit în 1912)
O legendă urbană legată de istoria portului din Galați susține că, prin secolele XV-XVII, la temelia primelor cheuri au fost zidite de vii fecioare, un sacrificiu pentru zeii apelor încât aceștia să apere portul de inundații și corăbiile de furtuni. Istoricii consideră această legendă doar „o bârfă de mahala” apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a luat amploare prin anii ’50-’60 ca urmare a alfabetizării la scară mare a populației, oamenii preluând elemente din legenda meșterului Manole, găsite în manualele școlare, pe care le-au amestecat cu ficțiunile specifice zonelor pescărești. Din păcate, adevărul nu poate fi descoperit deoarece primele cheuri s-au scufundat mult sub nivelul fluviului iar peste ele au fost construite cheurile așa-zis istorice: Cheul Vechi (ridicat între 1851 și 1860) și Cheul Nou (1872 și 1875). În aceste condiții, scheletele fecioarelor zidite în mal își vor dormi netulburate somnul de veci, pierdute pentru totdeauna odată cu partea cea mai veche a portului Galați, cu condiția ca legenda să fie adevărată. Ceea ce doar vechii zei ai Dunării pot ști.
Lasă un răspuns