De cele mai multe ori, bărbații greșesc atunci când încearcă să cucerească femeia visurilor lor. Nu sunt atât metodele greșite, cât este mentalitatea. Au impresia că o femeie va fi impresionată de bani, de poziție socială sau de un fizic rupt parcă din revistele de culturism. Adevărul este că, în primul rând, femeile sunt impresionate de atitudinea bărbatului din fața lor. Atitudinea e oglinda mentalității respectivului bărbat. Iar singura mentalitate care ar trebui să existe în astfel de cazuri este cea de războinic.
Bărbații uită că femeia nu trebuie „agățată” sau „prostită”, ci cucerită. Asemenea unei cetăți pe care și-o doresc toți marii regi ai lumii. Asemenea Troiei homerice. Procesul de cucerire are exact sensul propriu al cuvântului: trebuie să fie o luptă, în care singura opțiune este victoria. O luptă pe care nu o poate câștiga decât un adevărat războinic, dispus să apeleze la toate armele pe care le deține, indiferent de timpul investit sau de rănile suferite. Un războinic ce nu ia în calcul decât o singură variantă: victoria. Fără retragere, fără predare, fără odihnă, fără teama de eșec. Un războinic care nu are de gând să renunțe la luptă decât cu laurii victoriei pe frunte nu poate fi oprit nici măcar de zei.
Se spune că în dragoste și în război nu există reguli. Prin urmare, războinicul trebuie să apeleze la orice armă și strategie pentru a-și atinge scopul. Iar aceste arme ar trebui să fie inteligența, imaginația, perseverența, șarmul, motivația, mentalitatea de învingător și chiar propriile lui sentimente. Poate apela la orice tactică de atac, atât direct cât și indirect, până când zidurile „cetății” sale vor fi distruse. În acel moment, un atac direct la țintă, fără șovăială sau rețineri, îi poate aduce victoria mult dorită. Atât timp cât nu uită că ținta sa nu trebuie distrusă, ci cucerită.
Cei mai mulți se grăbesc, vor rezultate rapid și eficient. Fără să realizeze că timpul nu e un inamic, ci un aliat. Troia a fost cucerită după zece ani de lupte crâncene. Care nu au reprezentat decât un antrenament pentru bătălia finală, în care arma supremă a făcut diferența. Toți marii eroi ai Greciei antice au participat la război, fiecare cu cele mai bune arme ale sale. Cei mai viteji, cei mai puternici, cei mai buni. Însă Troia nu a fost cucerită nici de curaj, nici de putere, nici de ambiție. Nici măcar de zeii implicați în luptă. Ci doar de inteligența lui Ulise. Aceasta este arma supremă, de care un războinic adevărat trebuie să se folosească pentru a da lovitura finală. Doar dacă scopul său suprem este de a obține Troia, și nu un cătun aruncat într-un colț de lume, pe care nici măcar locuitorii săi nu s-ar obosi să îl apere.
Și poate cel mai important lucru: după ce-și cucerește Troia, un războinic adevărat nu devine un invadator, ci un eliberator.
