Sunt sigur că aproape toată lumea a aflat deja că a apărut cel de-al șaptelea film al seriei „Star Wars”. Până și Cristian Tudor Popescu a aflat asta. Din păcate… În popor există o vorbă: dacă ești prost, stai acasă. Însă unii aleg să meargă la film. Și apoi să-și dea cu părerea despre ceva ce îi depășește. Ghinionul nostru e că unii dintre ei sunt formatori de opinie.
Acțiunea filmului „Star Wars: The Force Awekens” se petrece la vreo trei decenii după cea a părții a șasea, „Return of the Jedi”. Atunci, împăratul Palpatine și Darth Vader au murit, rebelii au câștigat războiul iar Imperiul Galactic a fost distrus. Acum aflăm că, după treizeci de ani, a supraviețuit o facțiune a foștilor imperiali, numită Primul Ordin, condusă de Liderul Suprem Snoke, ai cărui adjuncți sunt generalul Hux și Kylo Ren. Cel din urmă este fiul lui Han Solo și al prințesei Leia, un fan înfocat al bunicului său, Darth Vader, care, deși a fost antrenat de Luke Skywalker pentru a deveni jedi, a trecut de partea întunecată a Forței, fiind influențat de maleficul Snoke. Scopul Primului Ordin este de a distruge Noua Republică și de a conduce din nou galaxia; scopul lui Kylo Ren este să termine ceea ce a încercat bunicul său, adică să-l omoare pe Luke. Din păcate pentru el, nimeni nu știe unde se află juniorul Skywalker, așa că se organizează o cursă pentru găsirea lui între cei răi și cei buni, membri ai Rezistenței. Nu lipsesc eroii trilogiei originale: Leia Organa este general al Rezistenței, Han Solo și Chewbacca s-au întors la meseria de contrabandiști, Luke Skywalker s-a ascuns după ce a eșuat în încercarea de a reînvia Ordinul Jedi, C-3PO are o mână nouă, roșie, iar R2-D2 a intrat într-o stare de hibernare, în așteptarea reîntoarcerii stăpânului său, Luke. Pe lângă aceștia apar noi personaje pozitive, cum ar fi Rey (mai mult ca sigur sora lui Kylo Ren), Finn, un fost membru al Primului Ordin, și roboțelul BB-8, care deține o parte din harta către locația lui Skywalker.
Povestea filmului nu este deloc complicată pentru cei care au urmărit primele șase părți ale seriei. Mai ales fiind vorba despre un produs Disney, o companie care se adresează în mare parte copiilor. N-o fi complicată pentru copii, însă pentru C.T.P. reprezintă o mare provocare, după cum ne demonstrează cu propriile sale cuvinte. În primul rând, el nu a înțeles că personajul negativ, Kylo Ren, nu este Darth Vader, ci nepotul acestuia, chiar dacă acest amănunt este menționat de multe ori pe întreg parcursul filmului. Confuzia dintre Kylo și Vader reiese cu ușurință dintr-o așa-zisă cronică pe care a scris-o pe 19 decembrie. Iată câteva exemple:
– „Cel mai bun pilot al Rezistenței Republicane, prizonier, zace pe scaunul de tortură, cu figura însângerată, lucrat la fălci, milițienește, de trupeții lui Darth Vader”
– „Întunericimea Sa, Vader, apare din beznă și dă o înaltă apreciere faptului că rezistentul a rezistat la cazne și n-a divulgat nimic”
– „rezistentul strânge din dinți, îi ies ochii, dar nu îl poate împiedica pe Darth Vader să-i smulgă din cap secretul”
– „nu putea Lord Vader să-i cotrobăie prin creier din prima?”
– „înainte de a observa ca mai sus acțiunea lui Darth Vader, precum și alte stupizenii”
– „Cu sabie gardată în cruce luptau cavalerii creștinătății – iată-l pe Darth Vader creștin”
– „pe Vader îl ia la poceală Rey, fata care schimbă ciomagul cu sabia albastră Jedi”
– „cu Roșioara lui crucită, bietul Vader ajunge să arate ca un activist de la Crucea Roșie”
Nu știu de câți neuroni este nevoie pentru a înțelege că noul Kylo Ren nu este vechiul Darth Vader. Prea puțin contează, din moment ce domnul C.P.M. – pardon, C.T.P. (se molipsește confuzia) – este considerat un adevărat intelectual, fiind scriitor, ziarist, filmolog, inginer și comentator de tenis, membru al Uniunii Cineaștilor din România, fondator și fost director al cotidianului „Gândul”, fost președinte al Clubului Român de Presă și doctor în cinematografie al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, unde susține un curs de „Tehnici de Manipulare și Propagandă în Cinematografie și Televiziune”. Între 2005 și 2008 a fost declarat de patru ori consecutiv ziaristul și analistul politic nr. 1 al României. În 2002 a primit premiul european pentru jurnalism al Fundației ZEIT-Stiftung, iar în 2004 președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, i-a înmânat Ordine dei Giornalisti. Cu toate astea, acest individ, de la care avem cele mai mari pretenții, nu a reușit să înțeleagă diferența dintre Vader și Kylo! „Darth Vader din 1977 era înfricoșător (…) Ăsta de acum e un soi de fan Vader, costumat în Darth Vader, la un carnaval
Star Wars”, mai scria el în respectivul articol. Chiar e un fan Vader, domnule C.T.P.! Reiese asta cu ușurință din film! A păstrat coiful strivit al bunicului său, cu care obișnuiește chiar să vorbească, încearcă să devină la fel de bun ca el și să-i termine misiunea de a-l distruge pe Luke Skywalker. Și nici măcar nu e „costumat în Darth Vader, la un carnaval Star Wars”. Chiar dacă vestimentația lui are mici asemănări cu cea a lui Vader, diferența dintre cele două este uriașă. Nici măcar asta nu puteți pricepe singur, fără ajutor, domnule doctor în cinematografie?
Iar asta nu e singura nelămurire a domnului jurnalist emerit. Referindu-se la „cel mai bun pilot al Rezistenței Republicane”, care a fost capturat de Primul Ordin, C.T.P. întreabă: „de ce era nevoie să se mai piardă vremea cu tortura la figură, nu putea Lord Vader să-i cotrobăie prin creier din prima?”. Mă văd nevoit să îl ajut și aici, fiind vorba despre o chestiune puțin mai subtilă decât cea legată de Vader și Kylo. Deși logică, ceea ce pare să-i depășească pe unii critici cinematografici. Soldații Ordinului l-au capturat pe Poe Dameron și l-au dus pe nava lor. Kylo Ren nu s-a grăbit să își interogheze prizonierul imediat cum a pus piciorul pe navă. Prin urmare, de la capturarea lui până la interogatoriu a trecut ceva timp. Nu știm cât, dar nu contează asta. Doi pumni în freză nu necesită o perioadă lungă de timp. De ce era nevoie „să se mai piardă vremea cu tortura la figură”? Un prizonier torturat, deci slăbit, este mai predispus să vorbească decât unul cu o stare de spirit neutră ori pozitivă. Deoarece antrenamentul său nu era complet (așa cum a anunțat Snoke), Kylo Ren nu era atât de puternic pe cât și-ar fi dorit (ceea ce s-a văzut prin bătaia pe care a încasat-o de la Ray), prin urmare e absolut firesc să recurgă la orice metodă pentru a-și slăbi adversarii, implicit tortura. În plus, nu este obligatoriu ca „tortura la figură” să fi fost comandată de el; se poate ca soldații să-l fi pocnit pe Dameron ca pedeapsă pentru ironiile pe care nu se sfia să le lase să iasă la lumină. Nu știm adevărul însă, după cum se vede, variante logice există. Dar pentru a le găsi este nevoie de logică.
O nouă problematică logică încețoșează și mai mult mintea doctorului în cinematografie: „același pilot-erou se află într-o navă care se dezintegrează într-o explozie aproape atomică, după care apare peste o jumătate de ceas, fără o zgârietură, zicând că a scăpat fiind aruncat «mai într-o margine»”. Finn, cel care l-a ajutat pe pilot să evadeze, s-a parașutat din navă înainte de impactul cu solul. Când se ridică de jos se vede clar parașuta în spatele lui. Mai mult ca sigur, pilotul Poe Dameron a făcut același lucru, parașutându-se cu câteva momente înainte din nava aflată în cădere liberă. Iar explozia navei nu era nici pe departe „aproape atomică”, ci puțin mai puternică decât un jihadist fanatic care se aruncă în aer cu dinamită prinsă de gât. Dacă nu există simț al observației și atenție la detalii, măcar puțină logică ar fi binevenită, domnule Popescu…
Neavând prea multe argumente pentru a critica filmul, C.T.P. s-a gândit să se lege de arma lui Kylo Ren. „Și are o sabie-cruce. Light Saber, sabia «laser» originală Jedi, nu are gardă, modelul fiind katana samurailor. Ce și-o fi zis regizorul Abrams, ia să facem o variație, după șase episoade, și a mai băgat două jeturi luminoase scurte, perpendiculare pe mânerul clasicei arme. Cu sabie gardată în cruce luptau cavalerii creștinătății – iată-l pe Darth Vader creștin”. Și ce dacă are o sabie asemănătoare celor ale cavalerilor medievali? Scrie undeva că toate trebuie să fie la fel? În prima parte a seriei, „The Phantom Manace”, Darth Maul avea o sabie dublă. Ceea ce nu pare să-l fi deranjat pe domnul doctor în cinematografie, deși respectiva armă nu respecta tiparul. Însă sabia lui Kylo Ren îi scoate peri albi! În plus, pentru că sabia are forma uneia medievale, C.T.P. îl consideră pe cavalerul Ren un „Darth Vader creștin”. De ce nu îi consideră și pe restul niște jedi samurai sau sith ninja, dacă săbiile lor au ca model „katana samurailor”? Să înțeleg că astfel de comparații au loc doar când îi convine stimabilului jurnalist-inginer-scriitor-doctor în cinematografie? Ori poate că propria sa credință ortodoxă l-a făcut să se agite la vederea unei săbii în cruce, la fel ca un fanatic religios căruia i se iau moaștele de sub bot înainte de a apuca să le pupe?
O altă nelămurire este legată de lupta dintre Finn și un soldat al Primului Ordin, dotat cu o armă care a putut ține piept unei săbii laser: „zisa Albăstrița, mânuită de negrul Comedy, fusese dată peste cap de o simplă armă de metal, utilizată ca ghioagă de un soldat oarecare. Eu știam că sabia de lumină spintecă orice, cu ea, Qui Gon Jin, în episodul «The Phantom Menace», săpa intrări în pereți de oțel groși de un metru… Ce vremuri!”. Din nou spiritul de observație și cunoștințele cinematografice ale maestrului C.T.P. mă lovesc direct în freză… Îmi face o deosebită plăcere să îl anunț pe „expertul” Cristinel că respectiva armă a soldatului nu era „o simplă armă de metal, utilizată ca ghioagă”. Se observă că este dispusă la un capăt cu un fel de energie probabil electrică. Bănuiesc că arma a fost realizată după modelul celor ale gărzilor generalului Grievous, dotate de asemenea cu câmpuri electrice la capete, realizate special pentru lupta împotriva săbiilor-laser. Dacă acele arme au fost concepute pentru a rezista impactului cu săbiile cavalerilor jedi, de ce nu ar putea face același lucru una asemănătoare? Sau domnul doctor în cinematografie nu a văzut partea a treia, „Revenge of the Sith”?
Părerea generală a lui Cristian Tudor Popescu despre „The Force Awekens” este una foarte proastă: „Calchiat și prostificat. Pare că un arierat mintal stă în spatele ecranului și apasă pe butoanele unui video game Star Wars cum îi vine, distrugând sistematic orice urmă de sense of wonder”. Și asta doar pentru că nu a reușit să înțeleagă aproape nimic din film, ceea ce este incredibil pentru un asemenea om de cultură. Și doctor în cinematografie, pe deasupra! Pot trece cu vederea micile sale nelămuriri, care pot fi puse pe seama vârstei; la aproape 60 de ani, mintea domnului C.T.P. poate da rateuri. Însă confundarea lui Kylo Ren cu Darth Vader este de neînțeles. Dar iau în calcul posibilitatea ca domnul Popescu să fi adormit de câteva ori în timpul filmului (lucru destul de obișnuit la vârste înaintate), din care a apucat să vadă doar frânturi. „Forța s-o fi sculat, dar Star Wars a decedat”, ne anunță autorul în același articol demn de toată jena. Nu, domnule Cristian Tudor Popescu, din păcate nu „Star Wars” a decedat, ci jurnalismul românesc. Dacă cel mai de seamă reprezentant contemporan al presei mioritice scrie asemenea inepții demne doar de intelectul lui Gigi Becali, înseamnă că e grav. Forța s-a sculat însă tu culcă-te la loc, măcar până apucăm să terminăm de cântat presei românești „Veșnica pomenire”. Te trezim după pomană, ca nu cumva să confunzi și popa cu Darth Vader, pe care să-l iei la fugărit cu un neon aprins într-o încercare disperată de a învia „Războiul Stelelor”. Iar dacă și ăsta e dotat cu o sabie-laser în formă de cruce (ca să fie în ton cu religia pe care o reprezintă), tare îmi e că o să te cam joci cu fundul gol pe lângă Forța sculată…
P.S.: Nu sunt fan „Star Wars”! Doar un simplu cinefil, lipsit de vasta cultură cinematografică a domnului C.T.P. Ceea ce nu mă împiedică să înțeleg filmele pe care le văd, spre deosebire de alții cu doctorat în domeniu…