• Home
  • Contact
  • Despre autor
  • Termeni și condiții

Secretele Zeilor

  • Magazin
  • Seria „Secretele zeilor”
    • 1. Secretele Zeilor
      • The Secrets of the Gods
    • 2. Demonii Roșiei Montane
    • 3. Secretele Sionului
    • 4. Evanghelia zeilor
    • 5. Secretele Olimpului
  • Povești nemuricioase
    • 1. Divina parodie
    • 2. Dacia preisterică
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale
  • Diverse
    • Religie
    • Politică
    • Presă
  • Drumeții

SZ 18. Geneza

Cumpără cărțile din seria „Secretele zeilor”

Dintotdeauna oamenii și-au dorit să afle adevărata natură a lumii în care trăiesc. Ce este Universul, cum a apărut și de ce. Au fost lansate multe păreri, care au rămas la stadiul de ipoteze din cauza imposibilității de a fi demonstrate. Cea mai simplistă astfel de teorie (și cea mai răspândită totodată) considera Cosmosul creația zeilor. Odată cu dezvoltarea științei, oamenii au început să caute variante alternative, unele mai aberante chiar decât cele religioase.

În anii 1920, preotul și astronomul Georges Lemaitre a lansat teoria Big Bang-ului, cu care astăzi sunt de acord majoritatea oamenilor de știință. Și nu doar ei, Papa Pius al XII-lea declarând pe 22 noiembrie 1951, cu ocazia întâlnirii membrilor Academiei Pontificale de Științe, că teoria Big Bang-ului este în concordanță cu toate conceptele romano-catolice referitoare la Creație. Conform acestei ipoteze, cu mult timp în urmă Universul încă nu exista. Nu exista absolut nimic, doar vidul. Cu circa 13,7 miliarde de ani în urmă, în acest imens nimic a izbucnit din senin o explozie uriașă, din care a luat naștere Universul. Acest prim Univers era atât de fierbinte, încât conținea doar energie pură. După numai o secundă, o parte din acea energie a fost transformată în semințele materiei, iar Cosmosul s-a umplut de o ceață densă. Timp de 400 de milenii Universul a crescut iar ceața a început să formeze atomi. După un miliard de ani un nor de ceață a devenit atât de dens încât a explodat, dând naștere primei stele. Ceilalți nori i-au urmat exemplul iar stelele astfel formate s-au grupat încet-încet în galaxii. Pentru confirmarea teoriei Big Bang-ului, cercetătorii se bazează pe trei indicii majore:

  1. Vârsta celei mai vechi stele este de 12-13,2 miliarde de ani, adică ea corespunde parțial cu vârsta Universului.
  2. Analiza luminii emise de galaxii demonstrează că obiectele din spațiu se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce sugerează că galaxiile erau cândva adunate într-o regiune unică a spațiului.
  3. În toate regiunile Universului există și astăzi o radiație de fond foarte slabă, rămășiță a torentelor de căldură și lumină din primele momente ale Cosmosului.

Multe elemente din teoria Big Bang-ului sunt întâlnite în mitologie. Vidul de la început, din care a luat naștere lumea, era numit „haos” sau „ocean” de majoritatea popoarelor. La Iunu (Helioupolis), în Egipt, Nun era oceanul primordial din care a ieșit o stâncă pe care se afla Ra, Soarele (la Inbu-Hedj / Memphis, cel care s-a născut pe stâncă era zeul Ptah). Într-un alt mit egiptean, valurile lui Nun au dat naștere unei insule pe care au apărut patru perechi de zei. În mitologia fino-ugrică, haosul primordial avea forma unui ocean imens, din care s-a născut Num, zeul care a creat lumea (de remarcat asemănarea acestui nume cu Nun al egiptenilor). Pentru turci, Sombol-Burkan a construit lumea din lut scos din oceanul primordial. La mongoli, doi zei au coborât din cer în marea primordială și au făurit lumea din nămol pe spatele unei broaște țestoase. În mitologia chineză, haosul avea forma unui ou (forma de sferă a Universului imediat după Big Bang) din care s-a născut Pan Ku, cel care a creat cerul și Pământul din cojile oului. În Babilon, haosul era reprezentat de șarpele cu aripi Tiamat; zeul Marduk, care semnifica ordinea, a ucis-o pe Tiamat și a creat lumea din corpul ei. În mitologia nordică, haosul (vidul) era o prăpastie care delimita focul și gheața; din ciocnirea celor două elemente (Big Bang-ul) s-a născut uriașul Ymir, din trupul căruia a fost făcută lumea. La greci, conform Teogoniei lui Hesiodos, haosul este cel care a dat naștere zeiței Pământului (Gaia), zeului lumii subterane (Tartaros), zeului iubirii (Eros), zeiței nopții (Nyx) și zeului întunericului (Erebos). Gnosa valentineană susținea că din haos s-a desprins Primul Principiu sau Tatăl. Big Bang-ul ori explozia creatoare de materie este întâlnită și la Khemenu (Hermoupolis Magna), în Egipt, unde se credea că lumea a apărut din ciocnirea celor patru elemente primordiale: apa, nemărginirea, întunericul și aerul. Iar dogonii din Mali spun că pământul, aerul, focul și apa din oul zeiței Amma s-au ciocnit, provocând șapte explozii din care a luat naștere viața.

Povestea Big Bang-ului, oricât de incredibilă ar părea, a fost inventată cu cea mai importantă armă a oamenilor de știință: abilitatea de a transforma evenimente reale în ecuații matematice. Aceasta le-a permis cosmologilor să creeze o replică matematică a Universului, numită „Modelul Standard al Cosmologiei”, care descrie întreaga evoluție a Cosmosului de la Big Bang până astăzi. Pentru cosmologi, Modelul Standard funcționează perfect. Are însă un mare defect: nu explică absolut totul. Cu cât oamenii de știință studiază mai intens Universul, cu atât realizează că Modelul Standard nu este o copie exactă. Cu toată matematica sa complexă, Modelul Standard are încorporate o serie de teorii emise pentru a explica observații care nu au sens, teorii incomplete sau nedovedite, fără de care povestea Big Bang-ului rămâne doar o poveste de adormit… adulții.

Teoria Big Bang-ului spune că Universul a fost creat printr-o explozie. Însă o explozie ar produce un Univers dezordonat, cu zone care ar avea diferențe mari de temperatură între ele, iar Cosmosul nu este deloc așa. În toate direcțiile temperatura pare a fi aceeași. Problema temperaturii a cauzat probleme Modelului Standard, clătinând serios ipoteza Big Bang-ului. Spre fericirea cosmologilor, un om de știință a rezolvat aparent această problemă. În 1980, Alan Guth, profesor de fizica particulelor, a emis teoria inflației, care susține că Universul primordial a început să se dilate încet, permițând temperaturii să se uniformizeze. Apoi, într-o fracțiune de secundă s-a extins brusc, lăsând totul perfect neted și uniform. Deși teoria lui Guth rezolvă problema temperaturii, nu poate explica ce anume a cauzat inflația. Dacă ea a avut loc într-adevăr, ar fi avut nevoie de mai multă energie decât ne-am putea imagina. Prin urmare, se pare că inflația s-a produs într-un mod miraculos și s-a oprit chiar înainte de a distruge Universul. Ocolind acest aspect, teoria inflației pare să se încadreze perfect în Modelul Standard. Noua versiune a genezei începe tot cu Big Bang-ul apoi, într-o fracțiune de secundă, inflația contractă Universul de un cvadrilion de cvadrilioane de ori. Când temperatura se mai răcește, se formează blocuri de materie iar gravitația începe să-și facă efectul. Însă, în acest punct, Modelul Standard se lovește de o altă problemă: galaxiile par să se învârtă mult prea repede.

Conform legii gravitației a lui Newton, stelele de la marginea unei galaxii ar trebui să se miște mult mai încet decât cele apropiate de centru. Acest lucru se observă clar în sistemul nostru solar: cu cât planetele sunt mai îndepărtate de Soare, cu atât se mișcă mai încet. Vitezele planetelor produc o linie numită „curbă de rotație”. Galaxiile ar trebui să producă aceeași curbă, însă nu o fac. În mod surprinzător, când este măsurată viteza stelelor de la marginea galaxiilor, se observă că ele se mișcă la fel de rapid precum cele apropiate de centru. În acest caz, curba de rotație nu este o curbă, ci o linie dreaptă. Acest lucru ar trebui să ducă la o catastrofă universală, galaxiile dezbinându-se la asemenea viteze uriașe de rotație. Dar pentru că acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că există mai multă gravitație. Pentru a avea mai multă gravitație, este necesară mai multă materie decât cea existentă în Univers. Cum cosmologii nu au găsit materia necesară, au inventat-o. Astfel a luat naștere „materia neagră”. Acest nou concept pur teoretic a rezolvat problema curbelor de rotație. Conform calculelor, materia neagră este de cinci ori mai multă decât cea obișnuită, reprezentând după opinia specialiștilor din cadrul misiunii Planck 84,5% din totalul materiei din Univers și 26,8% din tot ceea ce există în Univers, adică materie plus energie. Însă și materia neagră are un mare defect: cosmologii nu știu ce este. Nu poate fi materie obișnuită, pentru că aceasta ori emite lumină, ori o reflectă. Iar materia neagră trebuie să fie invizibilă, formată din particule pe care nu le cunoaștem și să poată trece prin materie obișnuită. În ciuda faptului că materia neagră pare să existe doar în imaginația cosmologilor, fără ea Universul nu poate funcționa conform Modelului Standard.

După acceptarea materiei negre, povestea genezei pare să fie rezolvată. Big Bang-ul se produce, inflația preia controlul și totul se extinde. După un miliard de ani ia naștere prima stea, apoi materia neagră își face efectul: creează gravitația care permite formarea galaxiilor. Universul continuă să se extindă și, pe măsură ce trece timpul, expansiunea încetinește. Curând, Universul se va opri. Problema este că acest lucru nu se întâmplă în realitate. Universul nu își încetinește expansiunea ci, dimpotrivă, o accelerează. Această problemă sugerează că o nouă forță îi dă putere. A fost numită „energie neagră” și, deși nimeni nu știe ce este, cauzează un fel de anti-gravitație, făcând lucrurile îndepărtate să se respingă. Pentru cosmologi, se pare că are proprietăți magice: nu doar cauzează expansiunea Universului dar, cu cât acesta se extinde mai mult, cu atât se creează mai multă energie neagră pentru a umple golurile. Ceea ce înseamnă că există ceva ascuns în nimic. Vidul dintre galaxii ar trebui să fie gol, fără nicio particulă, însă se pare că este plin de energie. La fel ca materia neagră, energia neagră nu este o soluție, ci descrierea unei probleme.

O altă piedică de care s-au lovit cosmologii provine din observațiile realizate cu telescopul spațial Hubble, care arată că 80% din lumina ultravioletă din Univers provine… de niciunde. „E ca și cum te-ai afla într-o încăpere mare, foarte intens luminată, dar uitându-te în jur ai vedea doar câteva becuri de 40 de wați”, spunea Juna Kollmeier de la Carnegie Institution for Science, autoarea unui studiu publicat în The Astrophysical Journal Letters. „De unde vine toată lumina aceasta? Ea lipsește din observațiile noastre”, remarca ea. Fotonii ionizați, tipul de lumină ultravioletă cu energie înaltă necesară pentru a transforma atomii de hidrogen în ioni, provin în principal de la quasari, nuclee galactice active care emit cantități enorme de energie electromagnetică. Cum numărul quasarilor cunoscuți este mult mai mic decât cel necesar pentru a genera cantitatea de ioni de hidrogen măsurată de cercetători, nu se știe de unde provin 80% dintre fotonii ionizați. Este luată în calcul proveniența lor dintr-o sursă necunoscută, poate chiar ipotetica materie neagră (care este folosită pentru a explica din ce în ce mai multe necunoscute ale cosmologilor). Această discrepanță apare doar în regiunile apropiate de noi ale Cosmosului, relativ bine studiate. În galaxiile mai îndepărtate lucrurile par să se potrivească. „Cel puțin un lucru pe care credeam că îl știm despre Universul actual nu este adevărat”, recunoștea David Weinberg de la Ohio State University, unul dintre autorii studiului.

În 2009, un grup de oameni de știință de la N.A.S.A. a anunțat că Universul scoate un sunet, care este la fel de neînțeles pentru oameni ca și forma, dimensiunile ori geneza Cosmosului. Pe când încercau cu ajutorul unui radiometru să găsească urme ale căldurii emise de prima generație de stele, cercetătorii N.A.S.A. au captat niște unde radio venite din spațiul cosmic, care reprezintă așa-numitul „zgomot spațial” sau „space roar” în engleză. Nimeni nu știe ce este sau care este sursa acestui „glas” al Universului, care este de șase ori mai intens decât ar trebui să fie după calculele oamenilor de știință. Ceea ce demonstrează din nou că noi, oamenii, habar nu avem pe ce lume trăim. La propriu, nu doar la figurat.

Pe lângă toate aceste probleme există și cea mai importantă, punctul de plecare al Modelului Standard: dacă într-adevăr Universul a început cu o explozie uriașă, cum putea ea să se producă din nimic? Cosmologii au venit cu o „soluție” și de această dată. În interiorul vidului a apărut un punct de o natură specială (o așa numită „singularitate”), ceva fără dimensiuni dar cu energie infinită. Din cauze necunoscute, acel punct magic a ieșit din starea de singularitate și și-a manifestat uriașa energie printr-o explozie de proporții colosale, explozie care continuă și astăzi. Imediat după acea explozie sau Big Bang, Universul a fost închis într-o sferă de mărime subnucleară (oul cosmic din care a apărut lumea, prezent în miturile multor popoare), de numai 10-33 centimetri diametru. Iar din acel moment Universul se extinde cu o viteză aflată în continuă creștere, datorită energiei negre.

Dacă acceptăm ideea că Universul material s-a născut din explozia acelui punct adimensional, cu energie infinită, aflat în vidul de la început, apare întrebarea: ce l-a făcut să iasă din starea de singularitate? Răspunsul este simplu: o vibrație. „La început a fost cuvântul”, afirmă Noul Testament, o propoziție cunoscută de mulți dar înțeleasă de foarte puțini. Ce cuvânt a fost la început? Cum era acel cuvânt? Vorbit? Gândit? Scris? Era într-adevăr un cuvânt sau altceva? Cum este posibil ca un cuvânt să dea naștere Universului? Dacă înlocuim „cuvântul” cu vibrația pe care o reprezintă, ideea biblică are sens. Vibrația primordială, care a dat naștere primilor atomi acum aproximativ 13,7 miliarde de ani, ce s-au divizat și s-au extins, ajungându-se la Universul cunoscut astăzi, a creat „explozia” de care amintesc legendele lumii, Big Bang-ul oamenilor de știință. Tribul bambara din Mali consideră că Universul a apărut din Yo, sunetul rădăcină care nu putea fi auzit. Adică este vorba despre aceeași vibrație de care vorbește și Biblia. Mayașii considerau că lumea a apărut din întuneric după ce doi zei șerpi, Tepeu și Gucumatz, au strigat „Pământ!”. Din nou, vibrația reprezentată de cuvânt. Într-un mit egiptean, zeul Amun s-a adus la viață singur, gândindu-se pe sine, făcând apoi oul din care a ieșit. Tot în Egipt, la Inbu-Hedj (Memphis), zeul Ptah a creat lumea din capul și din limba sa, gândind-o și vorbind-o. Aici vibrația creatoare este reprezentată printr-un cuvânt gândit sau rostit.

Dacă într-adevăr o vibrație a creat lumea, pe ea ce a creat-o? Ce a dat naștere din nimic acelui punct adimensional care a provocat Big Bang-ul? Ce a provocat inflația care a permis temperaturii să se uniformizeze după explozie? Ce provoacă acel surplus de gravitație, dacă materia neagră există doar în imaginația cosmologilor? Ce este acea energie care face Universul să continue să-și accelereze expansiunea? Poate că întrebarea corectă ar fi cine, nu ce. Strămoșii noștri atribuiau crearea lumii unor ființe superioare, zeii. Ra, Amun, Djehuty (Thoth) sau Ptah la egipteni, Pan Ku în China, Izanagi și Izanami în Japonia, Zurvan în Persia, Ahura Mazda în zoroastrism, Marduk în Babilon, Anu în Akkad, An în Sumer, Odinn, Vili și Vé în Scandinavia, Sombol-Burkan la turci, Ocirvani și Tsagan-Sukurty la mongoli, zeii Phyva la tibetani, Khaos în Grecia, Diavolul în bogomilism, Viracocha la incași, trei zei șerpi împreună cu trei celești la mayași, cei patru zei Tezcatlipoca la azteci, Nzame pentru triburile Fang din Africa, zeița Amma pentru dogonii din Mali, En-kai pentru masaii din estul Africii, Tangaroa pentru triburile din Oceania, etc. La fel se întâmplă și în religiile actuale: Dumnezeu a făcut lumea în viziunea creștinismului, Allah în islam, Elohim în iudaism, Brahma în hinduism, și așa mai departe.

Însă ce părere au oamenii de știință? Este posibil ca o ființă să fi creat lumea? Surprinzător, mulți dintre ei spun că da. După îndelungi cercetări mai ales în ultimii 60 de ani, cei mai mulți tind să încline în favoarea Universului realizat de o entitate inteligentă. În sprijinul acestei afirmații, peste 600 de oameni de știință, doctoranzi la cele mai mari universități din lume, au semnat un document în care și-au exprimat scepticismul cu privire la ipoteza conform căreia doar întâmplarea a dus la complexitatea vieții. Deși mulți oameni de știință sunt de acord cu teoria naturalistului englez Charles Darwin, nu există nici măcar o singură dovadă a unui strămoș comun tuturor ființelor. Cel mai ilustru exemplu în acest sens este o eroare geologică numită „Explozia cambriană”. Din studiul fosilelor s-a demonstrat că viața nu a evoluat încet, după cum susținea Darwin, decât până la un punct. Acum aproximativ 530 milioane de ani evoluția s-a produs brusc, cu o viteză uimitoare. Într-o clipă geologică regnul animal a sărit de la organisme simple la creaturi extraordinare cu coloană vertebrală, ochi compuși și membre articulate. În anii ’60, geo-chimiștii au ajuns la concluzia că atmosfera Pământului era la început diferită de cea din ziua de astăzi, fiind formată din dioxid de carbon, nitrogen și vapori de apă, adică ceea iese din interiorul unui vulcan atunci când erupe. În urma a numeroase experimente s-a demonstrat că în acea atmosferă nu se putea produce nicio celulă vie pe cale naturală. Cu alte cuvinte, viața pe Pământ nu putea să apară întâmplător, din nimic, ceea ce desființează conceptul evoluționist. În plus, complexitatea celulelor și proprietatea A.D.N.-ului de a reține informații i-au condus pe biochimiști la aceeași concluzie: viața nu putea fi creată decât de o ființă inteligentă. Concluzie pe care o susțin și fizicienii, bazându-se pe faptul că toate forțele prezente pe Terra (de la gravitație până la forța electromagnetică) au exact valorile necesare pentru a susține viața. Orice deviere în valorile acestor forțe ar face imposibilă existența vreunui organism viu. Merită menționat și un articol apărut în ziarul britanic The Telegraph pe 31 august 2010 în care, în urma experimentului de la Geneva cu acceleratorul de particule, s-a lansat ipoteza că universul nostru ar fi putut fi creat într-un laborator de ființe dintr-o altă dimensiune. Nu zei cu puteri supranaturale, ci oameni probabil ca noi, însă mult mai evoluați tehnologic. Dar și lumea acestor „oameni”, dacă ar fi fost materială, ar fi trebuit să fie creată de cineva. Este posibil să existe mai multe lumi paralele sau un multivers, așa cum l-a numit în 1895 filosoful și psihologul american William James?

Încercând să găsească explicații asupra „momentului zero” al exploziei originale, mai mulți fizicieni au demonstrat, pe baza teoriei fizicii cuantice, că o particulă elementară poate fi detectată în două locuri în același timp. Ceea ce a generat ideea că spațiul și timpul sunt lucruri abstracte, iluzii ale gândirii omului. De asemenea, există și teoria „supragravitației”, bazată pe faptul că forța gravitațională este mult prea slabă în raport cu forța electromagnetică sau cu alte forțe (deși în Univers ea pare a fi atotcuprinzătoare), care spune că gravitația se scurge într-un univers paralel și că forța gravitațională care rămâne în universul nostru este mult diminuată. Aceste două teorii au dus la dezvoltarea Teoriei M (sau Teoria membranelor), care concluzionează că în lume există mai multe dimensiuni decât cele trei din universul nostru. Iar cosmologii au întâlnit o nouă problemă, deși Modelul Standard părea să explice nașterea Universului: grupuri întregi de galaxii se mișcă într-un mod inexplicabil. Această mișcare a fost numită „flux negru” și a generat ideea existenței nu doar a unui univers, ci a mai multora.

Credința în mai multe lumi (sau universuri paralele) există încă din cele mai vechi timpuri. La scandinavi, arborele lumii, Yggdrasil, lega cele nouă lumi ale Universului. Un arbore asemănător este prezent și în tradiția maya, unde lega Pământul de cele treisprezece lumi superioare și de cele nouă inferioare. Să nu uităm de multitudinea de lumi din hinduism sau de cele nouă ori șapte „ceruri” din creștinism și islam. Kabbalah susține că, înainte de apariția lumii materiale, au existat mai multe lumi, care au fost distruse din cauza unui dezechilibru universal. Conform kabbaliștilor, aceste lumi sunt simbolizate în Biblie prin „regii care au domnit în pământul Edomului înainte de a domni vreun rege peste fiii lui Yisra’el” (Facerea 36:31). Pentru a reechilibra Universul a fost creată lumea fizică (Asiah), ceea ce permite celorlalte trei lumi spirituale (Atsilut – lumea emanațiilor, Beriah – lumea sufletelor și Yetsirah – lumea îngerilor) să existe fără pericolul de a fi distruse. Ideea distrugerii primei lumi și crearea alteia exista și la incași, unde se credea că zeul Viracocha a făcut o lume fără Soare, Lună și stele (adică imaterială), pe care a distrus-o și mai târziu a refăcut-o. În China se spunea că trei zei (Fuxi, Nuwa și Shannong) au recreat lumea, care se afla într-o stare totală de dezordine după moartea primului om, Pan Ku. La azteci, cei patru zei Tezcatlipoca au fost nevoiți să construiască lumea de mai multe ori pentru că, după fiecare încercare, crocodilul-femelă Cipactli mânca sau distrugea tot ce făcuseră ei. În India, la sfârșitul fiecărui ciclu cosmic care durează 2.160.000.000 ani, zeul Șiva distruge Universul, iar Brahma îl reconstruiește, dând naștere astfel unui nou ciclu. În Colecția celor 6 Voci, una dintre cărțile lucrării Kandlour (care reunește textele sacre ale vechilor lama), se spune că există ceruri diferite care nu sunt accesibile tuturor divinităților, aceste șase domenii fiind împărțite în 28 de domicilii.

Dacă într-adevăr există mai multe universuri paralele materiale, la fel ca al nostru, și ele au avut un început. Dacă există lumi imateriale, așa cum susțin religiile lumii din cele mai vechi timpuri până astăzi, locuitorii acestora ar putea fi răspunzători pentru apariția lumii (sau lumilor) materiale. Kabbalah evreiască ne oferă o variantă cu privire la această problemă: la început a existat o lume imaterială în care a luat naștere prima ființă, numită Adam Kadmon, o entitate eterică, parte din energia care guvernează întregul Univers, pe care persoanele religioase o numesc Dumnezeu. Lumina și energia emanate din Adam Kadmon au format „recipiente” (numite „kelim” în ebraică) care aveau rolul de a susține mult prea puternicele emanații divine. Însă aceste „recipiente” au fost distruse, ceea ce a provocat haos și o ruptură în Univers, care s-a împărțit în două lumi: cea materială și cea spirituală. Însuși Adam Kadmon a fost divizat într-o multitudine de suflete (ce conțin aceeași energie divină ca și ființa primordială), care au fost aruncate în lumea cealaltă (universul material). Avem, așadar, din nou ideea exploziei care a creat Universul fizic, dar și pe cea a sacrificiului ființei primordiale, întâlnit la multe popoare ale lumii. De pildă, în mitologia aztecă, cei patru zei Tezcatlipoca au spintecat crocodilul-femelă Cipactli, iar din trupul ei au apărut lumea, zeul ploii și primii oameni. Zeul suprem al Babilonului, Marduk, a creat lumea din corpul zeiței Tiamat. Scandinavii considerau că zeii Odinn, Vili și Vé l-au ucis pe uriașul Ymir, prima ființă, apoi i-au folosit leșul pentru a face Universul. În brahmanism se spune că zeii l-au omorât pe uriașul Purușa pentru a crea lumea. Triburile din Polinezia susțin că Tu, zeul războiului, a vrut să-și ucidă părinții pentru a aduce lumina și viața pe lume. Iar zeița Amma a Dogonilor a împăștiat prin lume bucăți din Nommo, unul dintre fiii săi, pentru a restabili ordinea. Exact ideea de dezordine cosmică amintită de Kabbalah, de mitologia chineză și de multe altele.

Este posibil să existe lumi imateriale și ființe imateriale? Am văzut că zeii / îngerii / demonii / spiritele / extratereștrii sunt astfel de entități. Mai mult, putem confirma acest lucru privindu-ne pe noi înșine. Potrivit celor mai multe curente religioase și filosofice, omul nu este format doar din trup, ci și din alte două componente: suflet și spirit. Pentru grecii antici omul avea trei părți: soma, psyche și pneuma. Pentru egiptenii antici, la moartea corpului fizic supraviețuiau două componente imateriale: Ka (un fel de substanță subtilă) și Ba (sufletul, reprezentat grafic ca o pasăre cu cap de om). Deoarece spiritul și sufletul sunt imateriale, trupul reprezintă doar un recipient pentru ele. Cum la naștere spiritul vine de undeva iar după moarte se îndreaptă către ceva, putem presupune că locul din care vine și către care se îndreaptă este o lume imaterială, la fel ca el. Ce este această lume imaterială, nimeni nu știe cu exactitate. Cum nu știm nici ce se întâmplă acolo, după ce legi este guvernată și de cine este locuită. Putem doar bănui că aceea este adevărata noastră casă, locul din care provenim și către care ne îndreptăm după o scurtă viață (sau mai multe) în lumea materială. Ocultistul californian Meade Layne a numit această stare a realității „Etheria”. Ocultistul Stanislas de Guaita o numea în 1897 „Astral”. Creștinii, musulmanii și evreii o numesc „Rai”. Cel mai des folosit nume, însă, este „Lumea Cealaltă”. Mulți cercetători ai fenomenului O.Z.N. și diferite persoane intrate în contact cu vizitatori nepământeni au concluzionat că extratereștrii provin dintr-o lume invizibilă, eterică, transcendentă. Toate credințele religioase și oculte sunt de părere că în această lume imaterială locuiesc nu doar spiritele oamenilor, ci și alte entități superioare nouă. În acest caz, ele pot fi răspunzătoare pentru nașterea în vid a acelui punct de energie care, printr-o ciudată explozie, a dus la apariția universului nostru material.

Dacă lumea fizică a fost creată de ființe imateriale, cum s-a reușit acest lucru? A făcut cineva fiecare atom în parte și apoi l-a alipit altora, pentru a da naștere tuturor corpurilor cerești? A luat fiecare suflet și l-a încarnat? A dat fiecărei forțe în parte, de la gravitație până la forța electromagnetică, anumite valori, încât viața să poată exista? Privindu-ne lumea cu atenție, totul pare a fi făcut după același tipar. Norii de galaxii se adună în structuri aproape identice cu celulele privite la microscop. Forma atomilor seamănă cu cea a sistemelor solare sau a galaxiilor: un nucleu (o gaură neagră) în jurul căruia se deplasează electroni (stele). Ernest Rutheford, laureat al premiului Nobel, chiar preciza în 1911, la Cambridge: „Cea mai mare parte a masei atomului se concentrează în centru, într-un nucleu greu, ce este înconjurat de orbitele electronilor, care se aseamănă cu cele ale planetelor în jurul Soarelui”. Totul pare a fi făcut după un tipar și, ținând cont de imensitatea Universului și a corpurilor cuprinse în el, pare imposibil ca una sau mai multe entități să fi realizat totul manual. Cea mai logică posibilitate este cea care sugerează că lumea materială a fost creată (și este în continuare guvernată) de un fel de program al unui fel de super-computer. Doar un astfel de program ar putea realiza automat absolut tot ce este în Univers, după niște parametri stabiliți de „programatori”.

Dar dacă lumea nu a fost creată de un program al unui super-computer, ci chiar este un astfel de program, în genul celui descris de trilogia cinematografică Matrix? Dacă realitatea noastră este una virtuală? Încă din Antichitate, mulți gânditori ai lumii, atât europeni cât și asiatici, au ajuns la concluzia că realitatea este doar o iluzie. René Descartes (1596-1650) și David Hume (1711-1776), de exemplu, se întrebau dacă lumea noastră este reală ori simulată. În hinduism există conceptul „Maya”, iluzia universală care reprezintă lumea în care trăim. Până și Albert Einstein a spus la un moment dat că „realitatea este o iluzie, însă una foarte persistentă”. Pentru budiști, realitatea este creată de mintea noastră, iar comicul și satiristul american Bill Hicks a încercat să explice această filosofie sugerând că „materia este energie condensată la o vibrație joasă”. Profesorul Robert Staiger menționa și el un „joc de-a realitatea” care ne-a fost impus de o inteligență ascunsă, aflată deasupra noastră. Și Muhammad, profetul islamului, spunea în Coran: „Și această viață a lumii nu e nimic decât o glumă și un joc” (29:64). Cele mai surprinzătoare astfel de teorii vin însă din partea oamenilor de știință. În 1971, fizicianul David Bohm de la Universitatea din Londra a propus un model holografic de organizare a Universului. El credea că realitatea obiectivă nu există, în ciuda aparentei sale solidități, Universul fiind centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice create remarcabil, până la cele mai mici detalii. Profesorul american în psihologie și psihiatrie Karl H. Pribram a dezvoltat ideea lui Bohm, afirmând că creierul uman funcționează ca o hologramă, adunând și citind informații dintr-un univers holografic. Această teorie a primit sprijin din partea rezultatelor de laborator, care au scos în evidență faptul că structurile cerebrale văd, gustă, miros și palpează printr-o analiză matematică a frecvențelor temporale și spațiale, biologii ajungând la concluzia că „structura de adâncime” a creierului este în esență holografică. În anii ’90, fizicienii Leonard Susskind și Gerardus’t Hooft (laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1999) sugerau că Universul ar putea fi o imensă hologramă. În 1997, fizicianul argentinian Juan Martin Maldacena a emis o teorie potrivit căreia gravitația din Univers este provocată de o serie de corzi subțiri ce vibrează, care sunt holograme ale unor evenimente produse într-un univers plat sau bidimensional. După mai bine de două decenii, un grup de cercetători japonezi de la Universitatea Ibaraki a reușit să aducă dovezi matematice în sprijinul principiului holografic al lui Maldacena. Conform calculelor matematice, Universul poate fi considerat „o structură bidimensională proiectată într-un orizont cosmologic” sau, mai simplificat, universul nostru nu este decât o proiecție tridimensională a unui univers alternativ, bidimensional. Adică universul material nu este decât o hologramă proiectată de un univers imaterial. Ceea ce ne duce cu gândul la „precum în cer, așa și pe Pământ” din rugăciunea creștină Tatăl nostru, la „ceea ce este sus, este și jos”, prima lege universală din Tabula Smaragdina a lui Hermes Trismegistos, sau la Egipt ca oglindire a cerului, concept întâlnit tot în hermetism. Potrivit lui Craig Hogan, expert al laboratorului de fizica particulelor Femilab din Batavia, Illinois (S.U.A.), cercetătorii din cadrul proiectului GEO600 (un imens detector al undelor gravitaționale construit în 1995 lângă orașul german Sarstedt) au dat peste o limită fundamentală a continuumului spațiu-timp, ajungând în punctul în care spațiul și timpul încep să se dizolve în „granule”, încetând să se mai comporte sub forma armonioasă descrisă de Einstein. „Dacă rezultatul celor de la GEO600 este ceea ce suspectez eu că este, atunci trăim cu toții într-o uriașă hologramă cosmică”, a declarat Craig Hogan. Fizica cuantică a demonstrat că spațiul și timpul sunt lucruri abstracte, iluzii ale gândirii omului. Nick Bostrom, profesor de filosofie la Universitatea din Oxford și director al Institutului Umanității, susține că trăim într-o simulare de calculator, chiar în prezent oamenii de știință fiind capabili să producă simulări ale Universului la un nivel foarte mic. „Oamenii trebuie să realizeze că fac parte din rândul minților simulate și că nimic din ceea ce pare a fi nu este real”, afirma el nu demult. Iar în timpul unei conferințe din Metz (Franța) din 1977, scriitorul american Philip K. Dick și-a uimit asistența afirmând că trăim într-o realitate programată de un computer.

Universul material creat de entități imateriale, fiind doar o imensă hologramă ori o mare iluzie… Nu este o ipoteză ușor de digerat, însă marii gânditori ai lumii din toate timpurile au luat în calcul această variantă, pe care știința modernă pare să o confirme. Ipoteza universului material ca program de computer, în genul celui prezentat în Matrix, are totuși logică. Și chiar are acoperire în ideile filosofice și religioase ale tuturor timpurilor. Iată câteva argumente în favoarea acestei versiuni:

– Suntem conștienți că absolut toată materia este creată din atomi identici, însă nu putem înțelege cum de este făcut omul din aceiași atomi ca piatra, de exemplu, carnea și piatra fiind foarte diferite. Mintea umană nu poate pricepe acest lucru însă, dacă asemănăm atomii cu biții, atunci totul capătă sens. Un computer poate crea sunete și imagini diferite, deși totul este format din biți. Un super-computer creat de ființe mult superioare nouă ar putea crea materie diversă, folosind atomi în loc de biți, ori, mai exact, acea hologramă la care se referă fizicienii moderni.

– Dacă lumea materială este doar un program, atunci se explică modul prin care anumiți oameni reușesc să învingă durerea (care este doar programată în mințile noastre) sau gravitația (prin levitație). De asemenea, se poate explica teleportarea obiectelor ori a oamenilor prin asemănarea cu operațiunile computerizate „cut” și „paste”.

– Această ipoteză ar explica și destinul, despre care se spune că ne ghidează toate acțiunile; dacă trăim într-un fel de program al unui super-computer, atunci destinul nu este decât o programare computerizată a acțiunilor fiecăruia dintre noi. Ori, mai exact, un scenariu implementat fiecărei ființe în parte. În religii, acest „scenariu” era de obicei făcut de zei, muritorilor fiindu-le imposibil să nu îl respecte. Pentru grecii antici, cele trei moire (Klotho, Lakhesis și Atropos), fiicele zeilor Zeus și Themis, controlau destinele. În anumite culturi, cum ar fi cele mesopotamiene, vrăjitorii aveau puterea de a modifica „scenariul”, reușind prin magie să schimbe destinele oamenilor, motiv pentru care erau temuți chiar și de zei.

– Tot aici și-ar găsi loc și Akașa indienilor, adoptată de ocultiști, un fel de bază de date universală care conține toate evenimentele petrecute vreodată, orice gând, cuvânt și faptă, dar și pe cele viitoare. În folclorul iudaic, Akașa este „Cartea Vieții”, în care unii îngeri notează toate faptele muritorilor. În creștinism, Dumnezeu se va folosi de Cartea Vieții pentru a judeca fiecare suflet în parte, în timpul Judecății de Apoi. În credința islamică există „Al-Lawh-Mahfud” sau „Cartea Decretului”, o tabletă sfântă care reține amintiri ale tuturor evenimentelor petrecute sau viitoare. Nu este nevoie de vaste cunoștințe informatice pentru a observa că Akașa, Cartea Vieții sau Cartea Decretului se seamănă cu un hard disk al unui calculator, un dispozitiv folosit pentru stocarea datelor.

– În majoritatea religiilor, pedepsele și recompensele divine nu vin doar după moarte, ci și în timpul vieții oamenilor. Pare absurd să considerăm că niște entități urmăresc încontinuu miliarde de muritori pentru a le aplica pedepse ori pentru a le recompensa după caz. În religiile orientale precum hinduismul, budismul sau jainismul există karma, un concept filosofic-religios care cântărește toate faptele, acțiunile și deciziile fizice și spirituale, determinând pentru fiecare o urmare obligatorie, pozitivă sau negativă. Cu alte cuvinte, karma este cea care oferă fiecăruia ceea ce merită, în viața actuală ori într-una viitoare, o lege a firii unde culegi ceea ce semeni. Karma orientalilor are mai mult sens decât zeitățile care ne urmăresc în fiecare clipă pentru a ne nota faptele și chiar gândurile. Și se poate înțelege prin prisma aceleiași ipoteze a Universului ca super-program al unui super-computer. Astfel, karma ar putea fi considerată o aplicație care influențează „scenariile” fiecărei ființe în parte în funcție de o serie de parametri (faptele ori gândurile bune sau rele) introduși de „programatori”. Atunci când întâlnește respectivele date, nu face decât să-i ofere individului o pedeapsă ori o răsplată pe măsură. Totuși, karma pare să respingă ideea destinului, ori a scenariului realizat pentru fiecare om în parte, deși este posibil să existe și în acest caz o cale de mijloc. Poate că super-programul în care trăim a stabilit doar o parte a „scenariului”, restul urmând să fie completat de karma.

Dacă lucrurile stau într-adevăr așa, ar însemna că realitatea este într-adevăr doar o iluzie, așa cum au tot afirmat dintotdeauna mințile luminate ale omenirii. Poate la asta se refereau liderii spirituali care își învățau discipolii că materia nu contează, ci doar sufletul, și poate din același motiv numeroși pustnici se retrag departe de lume, preferând să se ocupe doar de spiritualitate. Decât să inventăm materie neagră care să explice surplusul de gravitație ori energie neagră care să extindă Universul, am putea accepta ideea că lumea noastră este una virtuală, în care totul decurge după un program creat de entități superioare. În acest caz, apare o altă întrebare: de ce au creat acest super-program pe care îl considerăm universul material?

Gnosticii, care și-au luat denumirea din cuvântul grecesc „gnosis” („cunoaștere”), credeau că într-o lume imaterială existau entități spirituale numite eoni. Una dintre acestea, Sophia, a păcătuit și a fost aruncată într-o lume plină de întuneric și goliciune (vidul inițial). „Dorințele ei au fost substanța materiei din care s-a format lumea (…) Din lacrimile ei s-a format o natură lichidă, din zâmbetul ei toate sunt lucitoare și din supărarea și uimirea ei s-au făcut toate elementele corporale ale lumii”, scria în Adversus Haereses din secolul al II-lea Irenaeus, episcopul Lyonului. Evanghelia după Phillipos susține același lucru: „Universul a venit întru existență din pricina unei greșeli”. Gnosticii considerau nu doar că lumea materială a fost creată din cauza unei greșeli, ci și că trupul uman este o închisoare: „Și am intrat în mijlocul temniței lor, care este închisoarea trupului”. (Apocriful lui Ioannes); „Și astfel aceia au fost închiși în temnița formelor plăsmuite, până la împlinirea veacului” (Despre obârșia lumii); „Aceasta este peștera modelării trupului în care viclenii au îmbrăcat ființa omenească” (Apocriful lui Ioannes). Privind lucrurile din acest unghi, se naște întrebarea: dacă gnosticii aveau dreptate iar Universul material a fost creat ca o închisoare? Nu cunoaștem legile după care se guvernează lumea din care provinem, acea dimensiune imaterială a eonilor gnosticilor, dar este posibil ca și acolo să existe un fel de infracțiuni sau „păcate” și, bineînțeles, o formă de pedeapsă pentru aceste încălcări ale regulilor. În secolul al V-lea î.e.n., filosoful grec Empedokles considera viața terestră un exil admițând, ca și hindușii, peregrinarea sufletului și prin animale ori plante, până la purificarea finală, care îi permite contopirea cu Divinitatea. Pentru filosoful Platon, întruparea sufletului constituia o pedeapsă pentru păcatele săvârșite, țelul suprem al sufletului fiind întoarcerea la fericita lume a ideilor, a adevărului, a bunătății și a frumuseții. Să nu uităm de gnostici care considerau materia malefică, iar trupul uman doar o închisoare a spiritului.

Privind sistemul nostru solar, chiar pare a fi o închisoare. Este înconjurat în primul rând de Centura Kuiper, o centură de materie primordială care se extinde până mult în afara sistemului solar, ajungând până la aproximativ 30-50 unități astronomice depărtare față de Soare (o unitate astronomică este egală cu aproape 150 milioane de kilometri). Dincolo de planeta Pluto, care se află în Centura Kuiper, se găsește Norul lui Oort, un câmp de rămășițe planetare care, în urma ciocnirilor, dau naștere meteoriților, asteroizilor și cometelor. Norul lui Oort ajunge până la 50.000 de unități astronomice (aproximativ 7.500.000.000.000 de kilometri) sau aproape un an-lumină, limita sa exterioară reprezentând granița sistemului nostru solar. În afară de Centura Kuiper și de Norul lui Oort mai există și heliosfera, un strat extern format din particule de energie ridicată, un fel de bulă magnetică de protecție. După heliosferă se află heliopauza, o zonă în care vântul solar nu mai are influență, aflată între 75 și 90 de unități astronomice. Cercetătorii au rămas uimiți când au observat că heliosfera nu se comportă așa cum ar fi trebuit să o facă, analizând datele trimise în 2012 de satelitul Interstellar Boundary Explorer (IBEX) al N.A.S.A. Contrar calculelor fizicienilor, heliosfera nu creează o undă de șoc atunci când călătorește prin spațiu deoarece are o viteză mai mică decât s-a crezut iar spațiul interstelar are un câmp magnetic mai puternic. În schimb, în locul undei de șoc, IBEX a descoperit o neașteptată „bandă” sau „panglică” de lumină cu emisii de energie înaltă, care își modifică intensitatea în mod regulat. Așadar, sistemul nostru solar este închis într-o sferă care, prin Centura Kuiper și Norul lui Oort împiedică trecerea materiei, iar prin heliosferă blochează trecerea oricărei forme de energie. O adevărată închisoare, exact cum afirmau gnosticii și filosofii din Antichitate! Sfera în care este închis sistemul nostru solar este în concordanță cu lumile sferice din sistemele filosofico-religioase vechi, cum ar fi gnosticismul ori Kabballah evreiască. Iar această sferă poate explica și Universul prin prisma naturii sale holografice. Un univers holografic nu poate fi atât de mare pe cât credem. Astfel apare o nouă întrebare: dacă nu există nimic dincolo de sfera în care este închis sistemul nostru solar, restul Universului fiind doar o proiecție holografică pe peretele interior al sferei? Dacă interiorul „celulei” servește ca un imens ecran pe care ni se arată un fals univers, pentru a ne menține iluzia existenței într-un spațiu enorm? Astfel s-ar rezolva multiplele probleme de care s-a lovit Modelul Standard al cosmologilor, fără a mai fi nevoie de inventarea energiei negre ori a materiei negre. Dacă universul pe care îl vedem nu este decât o hologramă, este absolut firesc să nu respecte legile fizicii așa cum ne-am aștepta să o facă. Să nu uităm că zeii au fost dintotdeauna maeștri în înșelătorii, apelând de multe ori la iluzii și minciuni. Dacă ar fi adevărată această ipoteză, ar însemna că universul material nu este decât sistemul nostru solar, închisoarea pe care nicio ființă nu o poate părăsi din cauza barierelor fizice și energetice. În acest spațiu suntem închiși și contectați ca în Matrix la un fel de super-program al unui super-computer, iluzia realității materiale fiind programată în fiecare dintre noi. De ce ar fi nevoie de o astfel de iluzie? Dacă suntem cu adevărat entități energetice, spirituale, adevărata noastră lume este una imaterială iar aici suntem într-o închisoare, este logic că nimeni nu va încerca să se întoarcă acasă din moment ce nu își cunoaște adevărata natură și nici pe cea a lumii iluzorii în care este închis. Neștiind că provenim dintr-o lume imaterială și crezând că trăim într-un imens univers, nu avem cum să încercăm să „evadăm” pentru a ne întoarce acolo unde ne este locul. Marele inventator și fizician Nikola Tesla pare să fi aflat adevărul despre lumea în care trăim, el afirmând: „Dacă vrei să afli secretele universului, gândește-te în termeni de energie, frecvență și vibrație”. Comicul și satiristul american Bill Hicks l-a completat, explicând că „materia este energie condensată la o vibrație joasă”. Prin urmare, adevăratul univers, cel ascuns nouă, nu reprezintă decât o multitudine de energii cu frecvențe și vibrații diverse.

Această ipoteză nu poate câștiga prea mulți adepți deoarece nu mulți pot accepta cu ușurință ideea că trăiesc într-o închisoare iluzorie, iar propria lor viață este o pedeapsă. Majoritatea oamenilor preferă minciuni frumos ambalate în locul unui adevăr crud. Însă aceasta este cea mai logică variantă. Lumea este formată doar din energii, cu frecvențe și vibrații diferite, unele dintre ele chiar inteligente. În momentul în care o entitate energetică a fost considerată un pericol pentru semenii ei, a fost închisă într-o lume materială, creată din energie condensată la o vibrație joasă. Pentru a i se menține iluzia închisorii entității condamnate și celor pe care le-a atras după ea, le-a fost implantată iluzia unei lumi virtuale printr-un mod care ne duce cu gândul la un program de computer super evoluat. Însă, cum nu există nicio șansă să demonstrăm veridicitatea acestei versiuni, nu putem decât să o menținem la stadiul de ipoteză. Vom încerca să descoperim și rolul pe care îl joacă omenirea în această „închisoare” cosmică însă, până atunci, trebuie să aflăm motivul real al apariției universului material ca închisoare. Deoarece, oricât de mult i-ar deranja pe unii dintre semenii noștri să li se spună acest lucru, lumea nu a fost făcută pentru ca noi, oamenii, să o stăpânim. Chiar dacă Ioannes Khrisostomos (Ioan Gură de Aur), unul dintre sfinții creștinilor, se amăgea că „Universul a fost creat pentru om, nu omul pentru Univers”. Putem afla cine a construit „închisoarea”, de ce și pentru cine, parcurgând povestea Sophiei, zeița decăzută, așa cum ne-a fost relatată de gnostici.

Cartea „Secretele zeilor” de Claudiu-Gilian Chircu, în format pdf, poate fi achiziționată de aici: https://gumroad.com/l/secretelezeilor.

aug. 28, 2012Claudiu-Gilian Chircu

Ţi-a plăcut? Dă mai departe:

  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide într-o fereastră nouă) Pocket
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a imprima(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare

Apreciază:

Apreciază Încarc...

Similare

Ruinele castelului „Saranta Kolones”Biserica „Sfânta Kyriaki Chrysopolitissa” și stâlpul apostolului Pavel
Comments: 31
  1. AM
    6 septembrie 2012 at 17:47

    ce afirmatie !! : …în acest imens nimic a izbucnit din senin o explozie uriașă, … . Daca nu era nimic cum sau creat conditiile propice exploziei ? Poate ca vrem sa intelegem prin prisma propriei capacitati de intelegere si asta este prea mult pt ca nu ajungem la nici o concluzie absoluta si doar una temporara pana cand altul vine cu alta idee .
    Avem toti o minte limitata in capacitate de cunoastere dar vrem ca cuprindem cu ea universul . Nu ! nu putem . Si chiar asa noi oamenii suntem incapatinati si iubim teoriile noastre asa de mult , ne place sa ne mandrim cu ele . Ce mai rade cel de sus de aceste teorii ..

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      7 septembrie 2012 at 0:48

      Geniule, dacă citeai cum trebuie, poate înțelegeai că ideea exploziei din nimic nu-mi aparține. Oamenii de știință afirmă acest lucru, precum și altele la fel de aberante. Dacă ai fi știut să citești, probabil ai fi observat că prezint mai multe ipoteze bazate pe invenții ale cosmologilor, subliniind ridiculitatea acestora. În același timp propun o ipoteză bazată pe logică, sprijinită de cunoștințele inițiaților din antichitate. Spui că avem cu toții o minte limitată, iar eu ți-aș sugera să vorbești în numele tău. Cu toate limitările ei, mintea umană este capabilă de foarte multe lucruri. Putem cuprinde cu ea chiar și universul, pentru că lucrurile sunt de fapt foarte simple. Noi refuzăm să acceptăm acest fapt, preferând să le complicăm cu ipoteze cât mai puerile. Iar oamenii cu mințile încuiate, atunci când nu au răspunsuri, preferă să se amăgească singuri cu ideea că doar Dumnezeu își poate înțelege lucrarea. Eu aleg să cred că lumea nu e atât de complicată precum credem, iar mintea umană e capabilă de a o înțelege, atunci când e cu adevărat deschisă.
      Dacă cel de sus râde de aceste teorii, mai mult ca sigur plânge din pricina unor astfel de comentarii…

      ReplyCancel
  2. georgio
    5 decembrie 2012 at 17:52

    Dupa parerea mea Satana este in inima ta esti total eronat si gresit,pacat

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      14 decembrie 2012 at 11:14

      Întotdeauna mi-au plăcut comentariile fanaticilor religioşi. Dacă vin cu o ipoteză care contrazice poveştile biblice, înseamnă că îl iubesc pe Satan?!? Bună logică… De asta nu am nicio şansă să devin un dreptcredincios: încă îmi funcţionează logica în parametri normali. În plus, ştiu şi că „eronat şi greşit” e pleonasm, spre deosebire de cei care cred şi nu cercetează nici măcar gramatica limbii române.

      ReplyCancel
  3. Lucky Luciano
    5 ianuarie 2013 at 2:10

    Deci viata pe Pamant este o pedeapsa; corpul nostru este o inchisoare. Timpul si spatiul sunt iluzii, produse de imaginatia noastra. Adica realitatea este o iluzie pe care ne-o inchipuim toti la fel. Esti nebun, nene; du-te de urgenta si interneaza-te. Deci daca ne-am sinucide toti, in masa, sau daca „ceva” ar provoca extinctia noastra de pe aceasta planeta, sau daca nu ne-am mai putea reproduce, inseamna ca vom gasi eliberarea, adevarul, contopirea cu Divinitatea. Bai nene, tu esti bolnav grav cu caputul! Deci acum, mai nou, oamenii nu mai trebuie exterminati de alte forte, prin diferite metode; trebuie convinsi sa se extermine ei insisi! Bai nene, nu cumva tu vrei sa ne eliberezi din aceasta inchisoare, sau sa ne ajuti sa evadam, ucigandu-ne pe toti? Eu zic ca ar trebui intreprins ceva urgent, pentru a te contopi cat mai repede cu Divinitatea; iti recomand o funie, un scaun si o grinda generoasa. Nu te teme, ca nu va fi real ce se va intampla; va fi ceva doar pur imaginativ… o iluzie! De fapt, funia, scaunul , grindina si tot ce ar fi materie prin jururl tau, ar fi niste „cai verzi pe pereti”, niste amarati de biti cu fasoane de atomi. Daca mintea ta bolnava a-i pune-o putin la contributie in acele momente, vei putea observa ca in jurul tau exista doar plasma, eter, putin vid si un pic de materie neagra rezultata in urma compilarii algoritmului care te-a programat sa te aduca acolo. Iar la final, programatorii se vor amuza copios cu „executatul” din executabil. Prieteneeeeee… BALAMUC scrie pe tine!

    ReplyCancel
  4. KLAUDYU
    5 ianuarie 2013 at 7:10

    Mai bine nebun, decât complet cretin. Lucică, „prietene”, mă mir că ai reușit să scrii ditamai comentariul, deși nu pari să știi să citești. Ori poate ai reușit această performanță, cu chiu cu vai, dar creierul subnutrit te împiedică să înțelegi ce tocmai ai lecturat.
    În primul rând, nu am afirmat vreodată că timpul și spațiul ar fi iluzii produse de imaginația noastră. Dar dacă tu asta ai înțeles, poate ar trebui să te lași de asemenea activități mult prea solicitante psihic și să te delectezi cu niște cărți de colorat. Dacă vin cu ipoteza că universul material ar fi putut fi creat de niște entități energetice superioare ca închisoare, din această afirmație rezultă că ele au creat „închisoarea” și nu imaginația noastră. Prin urmare, realitatea nu poate fi o iluzie pe care ne-o închipuim toți la fel, pentru simplul fapt că imaginația oamenilor nu are nicio legătură cu un eventual program implementat în subconștient. Dacă eu sunt nebun, mă alină gândul că la fel ca mine au fost filosofii greci, gnosticii, Buddha, tot mai mulți fizicieni din ziua de astăzi și gânditori din toate timpurile.
    În al doilea rând, nu am afirmat nici că moartea ar duce la eliberare. Evoluția spirituală, contopirea cu Divinitatea, ajungerea în Rai, atingerea Nirvanei sau oricum mai este numită această „eliberare”, nu se realizează prin moarte. Arderea karmei necesită o serie de reîncarnări. Sinuciderea, condamnată de toate religiile din lume, cu atât mai puțin te ajută să „evadezi”. Dar cum să știi tu asemenea lucruri generate de oameni nebuni? Stai liniștit, nu mă ofer să eliberez pe nimeni. Doar pe tine, ca să-i scutesc de chinuri pe cei care au „norocul” să te aibă în preajmă.
    Mă bucur că ideile mele te revoltă atât de mult, încât te-au făcut să le respingi nu prin argumente de bun simț, ci prin jigniri și exprimări încâlcite. O asemenea înverșunare împotriva unui punct de vedere diferit de al tău, ce denotă o limitare evidentă în gândire, mă face să cred că sunt pe drumul cel bun. Deoarece toate descoperirile au fost inițial respinse și ridiculizate, pentru a fi într-un final acceptate.
    Așa că, „prieteneeeee”, când ceva te depășește, poate ar fi mai bine să îl lași în seama oamenilor mari și să-ți obosești cerebelul cu lucruri de nivelul tău, cum ar fi pregătirea pentru a moșteni împărăția cerurilor.

    ReplyCancel
  5. Tyanu
    8 ianuarie 2013 at 22:34

    Se pliaza foarte bine cu credintele mele de pana acum dar eu ma asteptam la un material despre geneza si scopul oamenilor.

    ReplyCancel
  6. KLAUDYU
    9 ianuarie 2013 at 1:30

    Despre aceste lucruri am scris în postarea „Facerea omului”.

    ReplyCancel
  7. Admin
    10 iunie 2013 at 9:27

    Dragă domnule KLAUDYU imi cer scuze pentru ca am reprodus textul de mai sus de la adresa http://secretelezeilor.wordpress.com/2012/08/28/geneza/ , si te rog sa imi ierti ignoranta , intentia mea a fost de a populariza un articol bine facut si documentat despre reincarnare.

    Admin
    adevarul2012.blogspot.ro

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      10 iunie 2013 at 13:46

      Domnul meu, parcă am mai avut discuția asta. Nu ai de ce să-ți mai ceri scuze. Ți-am zis deja că nu e nicio problemă.

      ReplyCancel
  8. ioansimeanu
    19 octombrie 2013 at 16:50

    VINE,VINE,USOR CEASUL SEMNULUI TAU,SA I-EI SEAMA BINE ,APOI CAIESTE-TE,SI CERE-TI IERTARE DE LA CE-L PE CARE LA-I LEPADAT,DAR CARE TOTUSI TE VA PRIMII,DE VE-I FACE ASA.SA NU FII TARE LA CERBICE SI IMPIETRIT CU INIMA.NEBUNUL ZICE IN INIMA LUI,NU EXISTA DUMNEZEU.

    ReplyCancel
  9. KLAUDYU
    7 noiembrie 2013 at 15:15

    … iar prostul că există. Ce-ar fi să-ți ceri tu iertare omenirii în numele credinței tale pentru toate relele pe care le-au făcut cei ca tine sau pentru că zeul tău permite toate acestea? Sau ce-ar fi să înveți naibii puțină română, măcar cât un copil de clasa a doua? Sau să-ți iei sfaturile fanatice și să ți le bagi cât mai adânc în… străfundul inimii?

    ReplyCancel
  10. adi
    20 noiembrie 2013 at 7:31

    if i learnt something from video games, is that if you meet enemies, you’re on the right path. apart from that, this article states in big lines that we are in a kind of a video game *daca suntem mai pozitivi* so big up, satane ^____^

    ReplyCancel
  11. Claudiu
    17 decembrie 2013 at 20:44

    ” Totul este in mintea noastra. ” spuneau Buddha si multi alti intelepti. Probabil ca stiau ei ceva. Extraordinar articol, astept cu nerabdare si sper sa iti duci la bun sfarsit proiectul cartii care vrei sa o lansezi. Cat despre fanatici, ei si extremistii (de toate felurile, de la oameni de stiinta pana la preoti) ne fac pe unii ca noi sa cautam adevarul Absolut. Respectele mele pentru ceea ce faci.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      23 iulie 2016 at 18:24

      Mulțumesc, tizule!

      ReplyCancel
  12. Cristian
    4 martie 2014 at 23:29

    cel mai tare site posibil !!!!
    Cu stima,

    CRISTIAN

    ReplyCancel
    • Bogdan
      17 iunie 2016 at 10:21

      Super interesant articolul si situl. Oricum situl nu este pentru toata lumea asa cum nici invataturile din Biblie, Tora , Kabala etc nu sunt pentru toata lumea. Cine mai studiaza si putina stiinta(fizica, chimie, genetica, energetica corpului), va face legaturile intre multitudinea de informatii mai bine si nu i se va mai parea chiar asa de SF.Bravo incă o dată!

      ReplyCancel
  13. Alin
    22 iunie 2014 at 11:32

    Teoria nu are sens. Acum cateva sute de ani eram cateva milioane de oameni, acum suntem miliarde. Vrei sa spui ca tot mai multi din lumea cealalta au inceput sa pacatuiasca intr-un timp asa scurt?

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      23 iunie 2014 at 15:34

      Și dacă e așa? Cunoști cum stau lucrurile pe lumea cealaltă încât poți să cataloghezi teoria mea drept fără sens? În plus, cine spune că spiritele se reîncarnează doar în oameni?

      ReplyCancel
  14. simon
    4 octombrie 2014 at 17:22

    am citit si comentariile voastre,,,,observ ca degeaba acest om va ajuta sa intelegeti parte din adevar,,,voi preferati sa va atacati certati,,,in loc sa meditati cea ce el a scris,,,,,nu uitati,,,spiritul exista sufletul la fel,,,si ceva care nu ati auzit liberul albitru din corpul nostru,,,,omul banuieste multe si credeti–ma au sens,,,,si hai sa fim inteligenti sa zicem ca sunt timpenii cea ce el a scris mai sus,,,,si acum zic eu ,,acel dumnezeu biblic chiar nu exista fratilor,,,,darrrrrrrrrrr asta nu inseamna canoi nu avem suflet ca nu avem liberul albitru si caaaaaaaaaaa atentie in tot universul domnesc 2 mari energii buna si rea pozitiva si nagativa,,,,fratilor ,,sa zicem ca nu e inchisoare pamintul,,,poate cuvintul puscarie suna prea dur,,,,dar fiti siguri ca sunteti nascuti sa va incarcati sufletul cuuuuu una din aceste energii mai mult decit cealalta,,,51 la suta energie pozitiva ai trecut testul,,,,49 energie pozitiva ai picat testul ca atare ori repeti ori esti trimis la reciclare,,,,,acum depinde fiecare cum vreti sa aflati ce inseamna,,,pe pielea voastra,,,offfffffffffffff va spun adevar,,,pt energia pozitiva,,,pers bune sufletiste sincere care prefera adevarul in fata minciuni etc toate chestiile care si voi bine le stiti,,,pt energia negativa ,,pers rautacioase invidioase uricioase imbirligacioase mincinoase etc,,,,este asa simplu acum de domniile voastre depinde cit credeti cit control si importanta puneti in sensul asta,,,nu uitatiiiii nimenni nu va poate ajuta nimeni nu va judeca,,,,fratilorrrrrrr aveti liberul albitru in voi ellll nu poate sa se insele,,,,depinde de cea ce faceti voi,,,,mie prea greu sa tot explic,oricum vad o mare ignoranta intre fiintele de pe aceasta planeta,,,,,succes,,,nu uitati cu toate informatiile ajutoarele,,doar maxim 5 la suta reusesc,,,bafta lor,,

    ReplyCancel
  15. simon
    4 octombrie 2014 at 17:35

    klaudyu ce faci tu este ceva demn de un suflet vechi,,,,adica f evoluat,,,nu trebe sa te contrazici cu toti,,,,e destul de ok sa le deschizi mintile blocate,,,,,in loc sa aprecieze,,,ei ataca,,,se vede clar ca sunt foarte inapoiati ca fiinte,,,pt voiiiiii mieiiiiiii pamintului care behaiti aiurea,,,un sfat mare,,,,ia puneti–va si studiati istoria omenirii si dupa puteti contrazice pers ca acest klaudyu,,, orice ar fii,,,nu uitati moartea nu e ce credeti voi,,,,va tot ajut,,,,este doar alta portita,,,la urma urmei vom ride,,dar nu toti,,,ne vom intilni sigur pt scurt timp,,,eu sigur voi ride,,voi daca nu invatati veti plinge si va va parea f rau,,,sigur va veti aminti de cuvintele mele,,,sa nu fie tirziu,,,,asa ca ceva studii asa ca hoby nu cred ca strica,,,,daca de corp va ingrijiti mai mult decit de suflet mari vor fii problemele,,,,,baftaaaaaaaaaa

    ReplyCancel
  16. Liviu
    4 octombrie 2014 at 21:21

    Oameni buni, ce aveti?
    Un om deosebit in gandire si in atitudine are bunul simt sa ne tina de mana cand trecem strada iar noi spunem ca il are pe Satana in suflet? Care Satana?
    Hai sa-l „citim” si sa-l stoarcem pe Klaudyu, sa-l presam sa scrie in continuare caci indiferent de ce are sau nu in suflet (desi fac prinsoare cu voi „criticii” ca este mai barbat si mai roman ca voi) va garantez ca are nectar in penita si balsam in litere.
    Cititi-l si asimilati-l!
    Scrie K, ca tare ne este „foame”!

    ReplyCancel
  17. cristytepes
    10 ianuarie 2015 at 16:06

    Reblogged this on UFO – n ROMANIA.

    ReplyCancel
  18. Ayahuasca
    24 ianuarie 2015 at 0:33

    La prima citire face sens ipoteza asta cu inchisoarea . Deci suntem scanteie din Divinitate ….dar,pedepsita.
    Acum eu gandesc “cu voce tare “ scriindu-ti , de fapt ma intereseaza parerea ta.
    Alaturi de noi ,asa cum bine spui mai sunt si o gramada de extraterestri care sunt un fel de sefi/zei deci avem o ierarhie a detinutilor.Teoretic si ei fiind scantei pedepsite ca si noi dar mai destepti , care ne joaca la poker si fac tot felul de experimente gentetice,etc. cu noi.Deci noi suntem cam prostii satului la nivel de materie.
    Corrado Malanga afirma ca doar 20% din noi avem suflete si colac peste pupaza mai si suntem parazitati de anumite entitati/extraterestri imateriali, care ne vizeaza sufletul ,adica ,in lumina noii ipoteze cu inchisoarea, ne vizezeaza chiar scanteia de divinitate pedepsita.Dar ei sunt deja o forma de energie.
    Sa zicem ca in programul asta de calculator , in inchisoarea asta virtuala sunt si alte programele ( ca in Matrix ) sau roboti care populeaza zona.Asa ar face sens teoria lui Malanga .
    In concluzie ca sa sintetizez , noi suntem energie “inchisa” in materie de rang inferior ;
    Si in acest plan material , ne luptam/chinuim si cu unii ca noi dar mai destepti/evoluati ( extraterestri/zei), cu unii care sunt doar materie ( vezi idea cu roboti/programe ) si cu unii care sunt doar energie ( vezi ideea cu aia care ne paraziteaza/extraterestrii imateriali) .
    Tu ce parere ai despre ierarhia asta?
    PS: Creca prin prisma asta pot sa scriu pe site-ul “viata de cacat”, da nu cred ca ma intelege cineva , ca abia ma inteleg eu 🙂

    ReplyCancel
  19. IQ100
    19 iulie 2015 at 18:40

    da. mersi; intrebam la alt articol unde gasesc ceva ca asta de l-am gasit acum…acum pare plauzibil si de ce nu putem afla ‘marginile” universului in mare sau in mic…sunt facute mereu PESTE ce am sti…si iarasi devin tot mai difuze si mai aproximative, fiind posibil sa fie generate cumva in functie de ce aflam.. pe masura ce ‘aflam” mai multe, frontiera cu Necunoscutul e mai mare si nici ce aflam nu se aseaza bine…poate ca sa ne spuna ca nu acestea ar fi directiile in care trebuie inaintat

    ReplyCancel
  20. bogdan
    6 august 2015 at 18:09

    🙂 despre cosmogonie sunt multe teorii, cam seamana intre ele si sunt destul de greu de priceput doar cu mintea. apropos, modelul planetar al atomului e doar o ipoteza nu e nimic dovedit, nu a vazut nimeni electronii gravitand in jurul nucleului, ci doar le-a perceput efectele miscarii…
    despre om…iar sunt multe teorii dar macar aici mai avem un folos daca le studiem, pricepem… afirmatia din biblie conform careia omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu este sustinuta de teoriile toltece conform careia fiintele umane sunt create dupa aceeasi structura energetica comuna, numita tiparul uman, un fel de matrice comuna- observabila de cei aflati intr-o stare de constiinta avansata.
    despre reincarnare suntem cam toti convinsi ca e un fenomen logic si real. cauzele reincarnarii par a fi atasamentele, unfinished business, datoriile pe care credem ca trebuie sa le platim. o imagine plastica ar fi ca si cum am fi intr-un bar unde ne-am simti bine si ar veni cineva si ne-a spune hai afara la aer/libertate/ soare si noi nu ca e caldut inauntru, ca avem amici pe care-i indragim, ca n-am platit consumatia, ca vrem a I-o platim tipului care s-a uitat urat, ca scaunul nostrum are vedere buna…
    categorisirea vietii pe terra ca ‘nasoala’, inchisoare se pare ca este reflectia nivelului individual de constiinta. peste un anumit nivel apar alte perceptii ale vietii: disponibilitate, bunavointa, acceptare, ratiune, iubire, fericire, extaz….iluminarea finala
    cat despre modul de evadare sau terminare a ciclului reincarnarilor, iarasi teoriile vechi crestine, budiste ori altele mai noi ne spun ce trebuie sa facem. in esenta este sa ne scuturam de glod si sa ne usuram constiinta de tot ce am acumulat in aceste vieti, sa ne desprindem de atasamentele energetice si emotionale. un prim pas, mai aproape de nivelul nostru, ar fi acceptarea, ca mechanism de renuntare la a mai opune rezistenta vietii, ca mod de a inceta lupta cu exteriorul si irosirea energiei proprii in evenimente exterioare. acceptand oprim vesnica neliniste a corectiilor pe care mintea nostra vrea sa le aduca vietii, recunoastem faptul ca nu suntem decat un fir de nisip si ca nu avem nimic de pierdut, ca nu avem controlul la acest nivel si ca ne lasam in voia vietii…astfel renuntand devenim mai usori si ne putam inalta

    ReplyCancel
  21. bogdan
    12 august 2015 at 1:47

    😉 Din tot ce am citit pe internet pana acum,ce ai scris pe site-u asta mi se pare cel mai apropiat de realitate !!! e clar ca in biblie nu e scris tot,sau cum ai zis,copiata dupa alte carti, concluzia care o trag e ca suntem mult prea mici oricat incercam sa aflam adevaru.

    ReplyCancel
  22. WildWind
    30 noiembrie 2015 at 4:30

    Indiferent ca acceptam sau nu variante posibile teoretic de genul „inchisoare”, „holograma”, „matrix”, tot nu scapam de problema explicarii universului. Ramane neelucidat cum au aparut cei care au creat inchisoarea/holograma. Cum a aparut si cum functioneaza „universul” „acolo” unde sunt „ei”, cei (sau cel/cea) care au facut „soft-ul” pentru zona noastra materiala?

    ReplyCancel
  23. WildWind
    30 noiembrie 2015 at 4:53

    Vis-a-vis de atom, se pare ca atomul nu este asa cum „am fost invatati”, compus din „nucleu” si „electroni”, nucleul fiind la randul lui „compus” din „protoni” si „neutroni”. In „The Case Against the Nuclear Atom”, Dewey B. Larson explica foarte pe larg de ce este gresit modelul clasic al atomului. Atat de pe larg explica, incat are si un dejavantaj: e foarte lung materialul.
    http://www.reciprocalsystem.com/cana/

    Pe langa teoriile fizice pe care le-ai amintit in articol, mai exista si Reciprocal System of physical theory. Daca as spune despre Reciprocal System ca e o teorie foarte interesanta, ar fi un understatement. Ca multe altele, RS a fost „marginalizata” de curentul mainstream din fizica; atat de „marginalizata” incat i-a fost desfiintata pagina de Wiki, ceea ce m-a facut si mai curios. Acum, dupa ce sunt cat de cat familiarizat cu ideile de baza din RS, cred ca merita aprofundata. Give it a try…

    ReplyCancel
  24. Suverana Executoare Olivia Klein
    2 mai 2017 at 21:29

    Foarte interesant articol,intodeauna am crezut ca viata aceasta nu este realitate ,doar o holograma a unei dimensiuni paralele,dar nu stiam sa imi explic cum si de ce,nu credeam ca ceeia ce vad ,ce ating este asa cum vad.Ma intrebanm de ce animalele vad doar anumite culori,vad altfel decat noi si daca noi oamenii am avea pupila ochiului la fel de mare ca al calului cum am vedea noi lucrurile,mai mari?.Din cauza centurii Wan Allen am considerat pamantul ca inchisoare. Tu explici atat de bine incat exista doar un cuvant care ti-l adresez:RESPECT !. Cu adevarat aceasta planeta este doar o inchisoare,aici ne este foame,sete,avem nevoie de caldura,ne este frig cand ploua,ne imbolnavim,aici este locul suferintelor ,ca la inchisoare.Intodeauna am fost sigura ca santem doar un program computerizat dar nu stiam sa imi explic cum si cine ne-a programat,eram doar trista si imi spuneam mie insami in gand:”cat de diabolice trebuie sa fie entitatiile care ne-au programat in asa fel ca noi sa simtim dureri”. As dori sa stiu unde pot citi povestea Sofiei de care amintesti in
    articol.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      9 mai 2017 at 2:02

      Povestea Sophiei se găsește în cartea „Secretele zeilor”.

      ReplyCancel
Pingbacks: 1
  1. Geneza | Lupul Dacic
    13 septembrie 2014 at 23:39

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Claudiu-Gilian Chircu
28 august 2012 32 Comments 1. Secretele Zeilor4,342
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
Comentarii recente
  • Mihai Tetraru la Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
Produse
  • Carte „Secretele zeilor” (3 volume) Carte „Secretele zeilor” (3 volume) 110,00 lei
  • Carte „Secretele Sionului” Carte „Secretele Sionului” 69,99 lei
  • Carte „Secretele Olimpului” Carte „Secretele Olimpului” 54,99 lei
  • eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) 50,00 lei Prețul inițial a fost: 50,00 lei.35,00 leiPrețul curent este: 35,00 lei.
  • eBook „Secretele zeilor” (pdf) eBook „Secretele zeilor” (pdf) 35,00 lei
Abonare la blog via email

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 399 de abonați.
Categorii
  • Diverse (81)
  • Pe urmele zeilor (36)
  • Politică (16)
  • Povești nemuricioase (88)
    • 1. Divina parodie (12)
    • 2. Dacia preisterică (12)
    • 3. Războii stelelor (9)
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale (29)
    • Jurnalul lui Făt-Frumos (1)
  • Presă (85)
  • Religie (39)
  • Seria „Secretele zeilor” (154)
    • 1. Secretele Zeilor (103)
      • The Secrets of the Gods (50)
    • 2. Demonii Roșiei Montane (12)
    • 3. Secretele Sionului (17)
    • 4. Evanghelia zeilor (11)
    • 5. Secretele Olimpului (10)
iulie 2025
L Ma Mi J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
« iun.    
Arhive
Articole recente
  • Războii stelelor – Episodul 9. Clonele 7 iunie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 8. Asteroidul 4 mai 2025
  • Războii stelelor – Episodul 7. Tribul lui Cain 27 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 6: Neandertalienii 20 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 5: Tribul lui Abel 2 martie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 4: Adam și Eva 12 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 3: Răpirea 4 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 2: Mașina timpului 23 decembrie 2024
  • Războii stelelor – Episodul 1: Chronos 24 noiembrie 2024
  • Jurnalul lui Făt-Frumos 8. Anul 710 10 iunie 2024
Orice donație este binevenită.
Comentarii recente
  • Mihai Tetraru la Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  1. Mihai Tetraru pe Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți11 martie 2021

    Foarte fain! Genial

  2. Claudiu-Gilian Chircu pe EZ 7. Cartea akkadienilor26 februarie 2021

    Pentru puțin!

  3. MIHAI TETRARU pe EZ 7. Cartea akkadienilor10 februarie 2021

    Multumesc frumos!

  4. Claudiu-Gilian Chircu pe EZ 7. Cartea akkadienilor10 februarie 2021

    Acest capitol este rezumatul unui fragment din „Secretele zeilor”, cuprins în capitolele 43-44-45. Acolo găsiți pe larg povestea lui Avraam.…

  5. MIHAI TETRARU pe EZ 7. Cartea akkadienilor7 februarie 2021

    Foarte interesant si util! Oricum eram convins ca Biblia e o compilatie din diverse cronici! Dar am o nedumerire: neamul…

Cele mai vizualizate articole
Sateliții, protestele și carantina
30 martie 2020
39,716 views
SS 1. Hitler – Mesia sau Antihrist?
8 ianuarie 2013
17,395 views
Ni se pregătește Apocalipsa?
28 martie 2020
14,081 views
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
2010 © Secretele zeilor
%d