„Sarcina cea mai grea va fi să afli cine ești cu adevărat. Dacă știi să-ți deschizi spiritul, conștiința te va duce spre noi etape, pași pe care va trebui să-i faci înainte de a merge și mai departe. Și nimeni nu știe unde te vor duce acești pași. (…) Scopul vieții tale va fi să descoperi secretul pe care Ma‘at l-a așezat în inima ta. Abia în acel moment vei deveni un makheru, adică vei atinge starea celui care trăiește în armonie cu zeii”.
Acestea sunt câteva dintre învățăturile găsite în cartea Moise, faraonul rebel de Bernard Simonay, învățături despre care aș fi putut considera că mi se adresează dacă nu aș fi știut că erau de la marele preot Bakhenkhonsu pentru tânărul Moise. Ceea ce nu m-a oprit să le consider sfaturi foarte bune și pentru mine. Așa că, pentru a afla cine sunt cu adevărat am apelat inclusiv la hipnoză regresivă.
Pe 2 decembrie 2018, Cornelia a intrat în transă iar Liana a condus ședința. Din care am aflat următoarele:
Prima mea viață pe Pământ a fost în jurul anului 1000 î.e.n., în India, pe vremea regelui Șaben Berlashad el Semid. Cornelia m-a văzut într-o mare adunare de bărbați care desenau lumea din jur, zona respectivă. Eu mă numeam Șaharzan și proveneam dintr-o familie înstărită și numeroasă, fiind șapte frați care primiseră cu toții binecuvântarea regelui și chiar un templu. Obținusem un rang important datorită calităților mele. Și eu desenam dar nu doar ce se întâmpla în jurul meu ci și elefanți sau oameni care traversau un râu. Dintre toți acei frați nu îmi mai este alături în viața asta decât o soră. De atunci a pornit toată evoluția mea. Misiunea mea pe Pământ era de a învăța, de a experimenta, de a căuta știință, de a cunoaște, însă nu am mai apucat. Pentru că am fost sacrificat în mod repetat.
În acea perioadă și-au făcut apariția în India niște entități malefice, trimise ale unei forțe mult mai puternice cu cap ca de insectă și burtă mare, înaltă de 3-4 metri. Regii indieni făcuseră un pact cu acea entitate care le oferea puteri supranaturale, viață lungă și averi în schimbul unor jertfe. Erau sacrificați pentru ea mulți tineri, printre care și eu. Între niște munți foarte înalți oamenii erau decapitați, înecați într-o apă mare sau spânzurați cu capul în jos. Sângele victimelor era adunat în niște ulcioare și luat la adăpostul nopții de acele entități malefice, care se hrăneau cu el. Mai exact, luau energiile joase ale oamenilor din sânge și le duceau conducătorului lor.
Dintr-o eroare m-am reîncarnat în multe vieți scurte. În aceeași zonă și perioadă, însă nu într-o familie bogată ca prima oară. Timp de câteva sute de ani am fost mereu sacrificat entităților întunecate de multe ori pe la 5-6 ani, deși în majoritatea cazurilor ajungeam să ating vârsta de 20. Am avut 3-4 experiențe de scurtă durată pe alte planete pentru a-mi îndeplini misiunea pe care o am pe pământ: pe Marte, pe Sirius și pe o planetă galbenă, toate fiind planete din a șaptea și a opta dimensiune.
După scurta mea existență pe Marte m-am prezentat în fața unui consiliu de entități conducătoare și am cerut să vin pe Pământ dar nu în India. Ei au acceptat dar mi-au pus o piedică, ca să nu-mi fie ușoară evoluția. Neștiind ce mă așteaptă, am ales calea cea mai grea a evoluției: vieți multe și evoluție puțină. Înțelegerea cu Consiliul a fost parafată pe un sul și sigilată.
Așa că m-am întors pe Pământ într-o altă zonă. Îmbrăcat tot deosebit, însă de această dată pe malul unei mări. Am avut de atunci peste 3000 de încarnări (uneori întrupându-mă și de două ori într-o sută de ani) și mereu am murit tânăr. În războaie, din cauza bolilor, etc. Niciodată de bătrânețe. Am trăit în perioade nefaste, tumultoase, având mereu vieți aventuroase. Eram întotdeauna un gânditor care își dorea să iasă din acel ciclu vicios al reîncarnărilor, în care nu avea timp să învețe și să evolueze. Caracteristicile mele principale erau tenacitatea și încăpățânarea. Voiam să înaintez cu orice risc alegând întotdeauna calea cea mai dificilă. Dacă în fața mea era o stâncă, preferam să o sparg decât să o ocolesc. De-a lungul timpului am fost bibliotecar, profesor, scriitor, scrib la curți regale. Nu prea m-a interesat viața de familie și nici nu prea am avut timp de ea, murind mereu tânăr, având o legătură cu asta și acordul pe care l-am încheiat cu Consiliul. În aproape toate viețile am fost singur, având familie doar în zece dintre ele. Trăiam pentru mine și totuși pentru toți, deoarece încercam să le împărtășesc și celorlalți informațiile pe care le căpătam. Cornelia a văzut o cale lungă în toate aceste vieți, ca un fir lung care înconjoară Pământul.
De cele mai multe ori m-am reîncarnat în Egipt, fiind întotdeauna o persoană destul de importantă. În cele mai multe vieți eram sol, transmiteam informații. De altfel, în toate viețile mi-am ales rolul de a transmite informația. Cornelia m-a văzut ori la masa de scris, ori cu vreo caravană, ori ca sol. La un moment dat am fost fiul surorii faraonului Akhenaton. Mă numeam Moku, eram foarte inteligent, mă ocupam și aici cu scrisul și am murit pe la vreo 30 de ani din cauza unei molime. Prin anul 600 î.e.n. eram unul dintre pajii zeiței Ma’at, murind la vârsta de 20 de ani odată cu ea.
Cu toate piedicile Consiliului, adică multe vieți în care nu apucam să învăț prea multe, am reușit să evoluez. Astfel, de prin anul 1500 situația mea s-a schimbat radical, devenind în cele din urmă un spirit foarte evoluat. În continuare scriam mereu ceva, căutam, cercetam. Prin 1700 mă numeam Archibal și eram custodele orașului Alexandria (tot în Egipt, firește). Călătoream prin toate părțile din nordul Africii cu caravane, cercetam trecutul orașului. Eram un erudit, contribuind foarte mult la istoria Alexandriei. Cornelia m-a văzut cu un turban alb pe cap, însoțit de multe persoane care studiau suluri de hârtie și discutau. Atunci am trăit vreo 60 de ani. Un secol mai târziu eram într-o peșteră cu semne pe pereți dintr-o zonă necunoscută. Poate Egipt, poate Marea Moartă. Mă numeam Kara și eram profesor, arheolog, cercetător. Mai în vârstă decât tinerii din jurul meu, cărora le explicam desenele de pe pereți iar ei notau. Am murit pe la 40 de ani din cauza unei molime tot singur, fără familie.
În această viață am misiunea de predicator, rolul de profesor, unul care poartă informația. Destinul meu este să îi învăț pe alții dar nu îmi e ușor, pentru că trebuie să mă regăsesc. Cornelia m-a văzut în lumină, fără vreo energie negativă în mine care să le facă rău celor din jur. Și în această viață sunt înconjurat de multe femei însă îndreptat, ca de fiecare dată, mai mult spre studiu. Nici femeile nu par a fi prea atrase sexual de mine deoarece sunt prea puțin om. Își pierd interesul rapid din cauza felului meu de a fi. Evit viața de familie fiindu-mi teamă că mă va împiedica să-mi îndeplinesc destinul. În plus, subconștientul meu știe ce s-a întâmplat în toate celelalte vieți și că nici această viață a mea nu va fi foarte lungă. Sunt mereu înconjurat de multă lume dar totuși singur, ca și cum nu i-aș observa pe ceilalți.
Nu există nicio entitate care să încerce să mă împiedice în a-mi împlini destinul. În schimb, există una care mă ajută. Se numește Boem și este o entitate de lumină care nu se află mereu în preajma mea. Vine doar când am nevoie, având rolul de a-mi aduce informații. Însă eu de multe ori îi refuz ajutorul din cauza încăpățânării, preferând să fac totul singur. În timpul excursiei mele din august de la Vârful Omu nu am ajuns acolo întâmplător, ci am fost trimis de ghizii superiori, entități benefice din a zecea, a unsprezecea și a douăsprezecea dimensiune, pentru că am un rol în evenimentele care vor urma pe Pământ și chiar în Univers. Cornelia m-a văzut plecând de la Omu ca o săgeată în evoluție. Iar evoluția mea se va vedea rapid în următorii doi, trei sau patru ani. Iar aceasta va fi ultima mea viață pe Pământ.
Am întrebat ce legătură este între mine și personajul numit de evrei Enoh. Cornelia a spus că nu e nicio legătură, pentru că nu mă vede pe pământul Palestinei.
Cornelia a mai văzut niște entități filiforme, cu forme de fus, intrând și ieșind din mine. Niște energii joase ca niște săgeți, de culoare galben-murdar, care îmi creează furnicături, senzații de rece-cald și disconfort. A văzut și un implant la un genunchi dar și ceva ca un cip într-o măsea, pus de o entitate pentru a stoca informațiile pe care le capăt, împiedicându-mă astfel să le transmit celor din jur. O entitate care stă într-un colț. Ajutată de Liana a îndepărtat entitățile filiforme, implantul din genunchi și cipul din măsea, apoi mi-a crescut vibrația de la 1000 la 1500. Și pentru că sufletul meu a vrut să rupă acea înțelegere de mai bine de două milenii, a mers cu mine în fața Consiliului. Eu le-am întins sulul sigilat și le-am spus că vreau să renunț la pact și să mă eliberez de promisiunea pe care le-am făcut-o deoarece am învățat destule. Toți din Consiliu au fost de acord, unul dintre ei mi-a luat sulul și l-a aruncat într-un foc. Iar eu m-am simțit ușurat și eliberat.
Cornelia a luat legătura și cu sufletul meu, care mi-a transmis că ar trebui să mă uit mai mult în jurul meu, să încerc să înțeleg mai bine oamenii din jur și să nu mă mai gândesc că ce li se întâmplă e din vina mea. Să fiu atent, pentru că ascensiunea mea va fi foarte rapidă. Dar să fiu atent și la informațiile greșite pe care le voi primi. Voi putea discerne falsul de realitate doar luând legătura cu sinele interior.
La final, după ce a ieșit din transă, Cornelia a spus că a fost o sesiune grea, niciodată în viața ei nu a văzut atâta moarte. Sesiunea integrală poate fi ascultată mai jos:
Nu cunoaștem prea multe despre hipnoza regresivă și, la prima vedere, pare o poveste interesantă. Însă sunt câteva lucruri care nu se potrivesc. Majoritatea informațiilor sunt confuze, unele lipsite de logică și altele care se bat cap în cap.
- Cornelia spune că prima mea viață pe Pământ a fost în jurul anului 1000 î.e.n. în India. Deci acum 3000 de ani. Mai zice și că m-am încarnat până acum de 3000 de ori. Ceea ce ar însemna că în fiecare viață am trăit câte un an. Ceea ce e imposibil, ea spunând că am murit de multe ori la 5-6 ani, dar în general pe la 20. Mai spune și că într-o perioadă mă reîncarnam de două ori într-o sută de ani. Așa că în niciun caz nu puteam să am 3000 de reîncarnări în 3000 de ani. Nici măcar 300, pentru că ar fi însemnat ca în fiecare viață să trăiesc doar 10 ani (în medie, firește). Dacă aș fi trăit câte 20, ar fi însemnat că am venit aici pentru prima oară acum 60.000 de ani. Dacă am avut și existențe mai scurte, măcar acum 30.000 de ani. Oricum, în Epoca de piatră, nicidecum cu 1000 de ani î.e.n. Și atunci? Ori nu am avut 3000 de reîncarnări, ori nu am venit pentru prima oară pe Pământ acum 3000 de ani. Cele două afirmații se contrazic reciproc.
- Spune că prima mea viață pe Terra a fost în jurul anului 1000 î.e.n. în India. Și totuși am trăit și pe vremea faraonului Akhenaton în Egipt, fiind chiar nepotul lui. Însă Akhenaton a trăit prin 1300 î.e.n.! Cum puteam să vin pentru prima oară pe Pământ acum 3000 de ani dar să fi trăit și acum 3300 de ani?
- Spune că atunci, în India, Jaben Berlashad el Semid era rege. Nu a existat niciun rege cu numele ăsta sau măcar cu unul asemănător. În plus, nu pare nici pe departe un nume indian, ci semit (arăbesc cel mai probabil). În perioada aia nu erau arabi în India.
- Spune că în India anului 1000 î.e.n. desenam la fel ca restul. Pe ce? Hârtia a fost inventată opt secole mai târziu. Indienii acelor vremuri se ocupau cu sculptura sau cu desenatul pe piatră. De fapt, de la sfârșitul civilizației Văii Indusului (1500 î.e.n.), arta indiană a dispărut cu desăvârșire până la apariția budismului, 850 de ani mai târziu. E drept că în acele vremuri se redactau Vedele, însă erau scrise ori pe piei de animale, ori pe frunze de palmier ori pe scoarță de copaci. Materialul necesar fiind greu de întreținut, indienii nu l-ar fi irosit prin desene, ci prin scrieri foarte importante, așa cum sunt Vedele. Și atunci, pe ce ar fi desenat acei mulți oameni elefanți, oameni sau împrejurimi? Și de ce?
- Cornelia spune că familia mea de atunci nu îmi este alături și în această viață, în afară de o soră pe care o am și acum. Nu am nicio soră (tata jură că nu mai are și alți copii) ci doar un frate. Care nu are nimic feminin în el.
- Spune că m-am tot reîncarnat în India vreo câteva sute de ani, apoi pe Marte, Sirius și pe planeta galbenă. Nu există nicio dovadă că a existat vreodată viață pe Marte dar, dacă într-adevăr a existat, ar fi fost cu multe zeci sau sute de mii de ani în urmă, nicidecum acum 2500 de ani. În plus, nu puteam să mă încarnez pe Sirius pentru că Sirius este o stea. Adică un fel de soare pentru cei ce nu știu ce sunt stelele. Nu ar putea trăi nimeni pe o stea, mai ales încarnat / întrupat.
- Spune că eu și alți oameni am fost sacrificați unor entități imateriale, conduse de o entitate cu cap ca de insectă, cu burtă mare, înaltă de 3-4 metri. Dacă erau imateriale, cum putea una să aibă cap de insectă, burtă și să fie înaltă? Mai zice că entitățile ăstea se hrăneau cu sângele nostru. Până și Liana a remarcat că e imposibil, din moment ce ele sunt forme energetice, imateriale, iar sângele e materie.
- Întrebată în ce personalități m-am reîncarnat, spune că am fost Archibal prin 1700, custodele orașului Alexandria, iar 100 de ani mai târziu eram un profesor chel pe nume Kara. Nu am găsit nimic despre niciunul dintre aceștia. Dacă au existat, nu pot fi considerați personalități, din moment ce nu știe nimeni de ei. În plus, s-a referit doar la aceștia doi, deși mai târziu spune că am fost și nepotul faraonului Akhenaton. De ce nu a zis nimic despre el când a fost întrebată de personalități? Un profesor necunoscut e mai important decât un prinț egiptean?
- Spune că eram fiul surorii lui Akhenaton și mă numeam Moku. În primul rând, acest nume nu este egiptean, părând a fi mai degrabă african (mă refer la partea tribală din restul Africii). În al doilea, istoria nu a consemnat vreun copil al surorilor lui Akhenaton. De fapt, tocmai din acest motiv Ay a devenit faraon după moartea lui Tutankhamon: nu mai exista niciun urmaș al familiei regale. Singura care a avut un copil este cea care l-a avut pe Tutankhamon chiar cu Akhenaton. Prin urmare, Tutankhamon îi era și fiu, și nepot faraonului răzvrătit. Însă nu poate fi vorba despre el pentru că s-ar fi referit la fiul lui Akhenaton, nu la nepotul lui, iar în al doilea rând Tutankhamon a murit pe la 18-19 ani, nu la 30. Deci nu poate fi vorba despre aceeași persoană.
- La legătura dintre mine și cel numit Enoh de evrei nu a înțeles întrebarea. Spune că nu mă vede pe pământul palestinian însă nici nu are legătură acest personaj cu acea zonă, pentru că nu a trăit acolo. Am zis doar că evreii l-au numit Enoh, nu că ar fi trăit pe pământul lor. De fapt, acest personaj era cunoscut sub multe nume, cum ar fi Nabu, Hermes, Thot, Djehuty, Hermes Trismegistos, Metatron, Agastya, Saurid, etc. Dacă ar fi fost într-adevăr conectată Cornelia la o sursă de informații, ar fi primit-o și pe aceasta. Însă faptul că nu a înțeles întrebarea demonstrează că aici este vorba doar despre gândirea ei conștientă, nicidecum despre subconștient ori vreo altă sursă de informații.
- Spune că am cunoscut-o pe zeița Ma’at prin anul 600 î.e.n., că făceam parte din suita ei și că am murit odată cu ea. În vremea aia nu domnea niciun zeu în Egipt. Din multele scrieri egiptene și grecești știm că Egiptul a fost condus întâi de zei, apoi de semizei și, în cele din urmă, de oameni. Oamenii au ajuns la conducere prin 3100 î.e.n., adică zeii au domnit cu câteva sute sau mii de ani înainte. Prin urmare, în niciun caz nu putea fi pe pământ o zeiță 2500 de ani mai târziu, într-o perioadă în care faraon era Necho II, menționat și de câteva cărți biblice. În plus, Ma’at nu era o ființă, ci personificarea Adevărului, Ordinii și Justiției. Adică egiptenii au adunat aceste principii și le-au dat o înfățișare umană. Așa cum s-a întâmplat și cu magia, de exemplu, care după un timp a devenit zeul Heka.
- Spune că e o entitate de lumină în jurul meu care se numește Boem și care nu mă protejează, ci doar îmi aduce informații. Nu există nicio zeitate cu numele ăsta. Nu spune mai nimic despre acest Boem, semn că nu e cine știe ce de capul lui. Însă asta nu se potrivește cu ce au văzut alții cu capacități paranormale, care susțin că alături de mine se află o entitate foarte puternică, care mă protejează. Nu putem verifica nici afirmația lor, însă merită menționat că cea a Corneliei e diferită de ale altora.
- Spunea că nu e nicio entitate care să mă împiedice să-mi îndeplinesc destinul. Iar destinul meu e să cercetez și să-i învăț pe ceilalți ce aflu. Însă la urmă spune că am un implant într-o măsea, ca un fel de cip, pus de o entitate pentru a mă împiedica să transmit mai departe informații. Ceea ce se bate cap în cap cu prima variantă. În plus, de mult timp nu mai am măsele, deci unde ar putea fi implantat cipul ăsta? Ca să nu mai vorbim despre nenumăratele piedici pe care le-a avut cartea Secretele zeilor și chiar autorul ei, care demonstrează tocmai contrariul afirmației Corneliei.
- Zicea că vede niște entități filiforme, cu forme de fus, care ies și intră din mine. Sunt niște energii joase ca niște săgeți, de culoare galben-murdar, care îmi transmit senzații de rece-cald, furnicături, disconfort. Nu am niciuna dintre senzațiile astea. Și, din câte știu, entitățile nu pot intra în oameni cât de multe și când au chef, ca într-un aeroport.
- N-am înțeles prea bine cum a rupt contractul ăla pe care l-aș fi făcut cu un consiliu de entități cel mai probabil negative. După 3000 de ani de chin și suferință, au renunțat ei atât de ușor, doar pentru că am cerut eu ghidat de ea? Niște entități care hotărăsc destinul omenirii? Dacă puteam să fac asta, de ce nu am făcut-o în toți ăștia 3000 de ani? De ce nu face toată lumea așa?
- Cornelia spunea că sunt la ultima încarnare pe Pământ. Ceea ce se potrivește oarecum cu interpretarea astrogramei mele, care spune că mă aflu pe la ultimele reîncarnări. Însă nu cred că am ajuns în acel punct al evoluției care să mă rupă de ciclul reîncarnărilor și cine mă cunoaște personal înțelege ce spun. E o diferență uriașă între mine și Buddha, de exemplu, ori alte spirite cu adevărat evoluate până în punctul de a atinge Nirvana. Așa că mai am destul de stat pe aici, indiferent ce se spune în această ședință.
Să luăm în seamă totuși și afirmațiile care se potrivesc. Fiind un cercetător al trecutului care se îndeletnicește atât cu studiatul, cât și cu scrisul, aș putea crede că am făcut același lucruri și în alte vieți. Sunt șanse să fi fost scrib, arheolog, profesor, cercetător. Pentru că am scris o carte menită să deschidă ochii, mințile și sufletele cititorilor, pot crede că misiunea mea în această viață este de a-i ajuta pe ceilalți să descopere secretele zeilor. Sunt într-adevăr perseverent și încăpățânat. Și nu am avut cel puțin până acum noroc în dragoste, ceea ce nu mă deranjează, preferând să îmi petrec timpul studiind decât bătându-mi capul cu capricii feminine care mă depășesc. Sunt oare aceste detalii dovezi ale acurateții informațiilor primite de medium? Sau doar informații pe care oricine le poate găsi pe profilul meu de Facebook (unde se vede clar inclusiv pasiunea mea pentru Egiptul antic)? Dacă a văzut într-adevăr Cornelia aceste informații corecte despre mine, cum rămâne cu cele eronate? E drept că nu o cunosc și nici ea nu mă cunoaște, însă mă cunoaște Liana, cea care a condus ședința, și, mai mult ca sigur, ea știa toate aceste lucruri despre mine. Să i le fi spus Corneliei înainte de sesiune iar ea s-a folosit de ele direct ori indirect? Dar dacă într-adevăr a văzut tot ce a povestit, de unde au apărut atâtea informații eronate? Cine, ce și de ce i le-a trimis? Chiar ea, la finalul ședinței, spune că sufletul meu mi-a transmis să fiu atent la informațiile greșite pe care le voi primi. Să se fi referit și la informațiile din această sesiune?
Liana spunea că sunt și informații contaminate mai ales când vine vorba despre ani. Nu sunt mereu exacte, însă vin din perioada și zona respectivă, chiar dacă există mici abateri. Pentru că informațiile vin de la suflet, care nu știe să mintă. Mediumul intră într-o stare profundă de conștiință, fiind capabil astfel să vadă adevărul. Dacă e așa într-adevăr, de ce mai întreabă anii, știindu-se deja că anii nu sunt mereu exacți? Și cum se face că sunt atât de multe informații eronate dacă sufletul nu știe să mintă? Poate nu din suflet vin informațiile? Atunci de unde? Or fi niște entități care încearcă să ne împiedice să aflăm adevărul? O fi ceva fals implantat în subconștientul nostru sau poate în ADN, așa cum se întâmplă în experiențele din moarte clinică? Cât e adevăr și cât e minciună în hipnoza regresivă? Putem avea încredere în așa ceva, atât timp cât se demonstrează existența a prea multe minciuni și prea puține adevăruri? Sau totul e doar o abureală New Age, la modă din cauza italienilor Calogero Grifasi și Corrado Malanga? Răspunsul la această întrebare mi l-a oferit o altă persoană care se ocupă de hipnoză regresivă, care nu a fost implicată în această sesiune: „Depinde de fiecare. Depinde de ce anume conștientizează fiecare. Eu când am făcut prima dată cu Calogero am fost dezamăgită pentru că așteptările mele au fost mari și știm că atunci când avem așteptări ele rămân doar simple așteptări. Însă în timp am conștientizat mai multe și mi-am dat seama ce a însemnat sesiunea, cam ce informație a contat pentru mine. Vezi înregistrările lui Calogero în ceea ce privește metafonia și așa îți dai seama cum vin informațiile, cât sunt de adevărate, cât de ușor pot fi contaminate de alte prezențe”. Concluzia este că „informațiile obținute într-o astfel de sesiune sunt foarte contaminate. Nici eu ca operator nu cred tot ce mi se spune. De aceea mă bazez pe lucrurile de bază, convingeri și emoții care deschid canalele către parazitare. Restul contează mai puțin. Mă refer la partea investigativă a unor evenimente, teme, etc. Dacă urmărești sesiunile făcute de Calogero în a investiga ceva, îți vei da seama de diversitatea informațiilor. Contează filtrul mental al telepatului, cât de bine poate decodifica informația din ambientul hipnotic”.
Această sesiune nu mi-a schimbat părerea despre astfel de practici ci dimpotrivă, mi-a întărit-o. Însă, pentru a nu trage o concluzie după un singur experiment, aș vrea să repet povestea. Cu alte persoane, care să nu știe nimic despre mine. Dacă a doua ședință va da răspunsuri asemănătoare, înseamnă că există șanse să conțină măcar un sâmbure de adevăr. Dar dacă va fi o poveste diferită, lucrurile vor fi cât se poate de clare. Deși, presupunând că mediumurile într-adevăr văd ceva, va rămâne o altă nelămurire: ce sau cine le creează scenarii false? O fi creierul, despre care știm că este capabil să creeze scenarii ireale (a se vedea cazurile de halucinații auditive / vizuale sau chiar banalele vise)? Or fi niște entități care nu vor să știm adevărul despre noi, implantându-ne scenarii false? Sau totul e doar o mare șarlatanie?
Și totuși… Cornelia spunea că o entitate de lumină, pe nume Boem, îmi aduce informații atunci când am nevoie. Am stabilit deja că nu există o entitate superioară cu acest nume însă… Dacă informația este una codificată? Se spune că, în afara corpului, spiritul comunică diferit, prin imagini, simboluri, senzații, sentimente. Dacă numele nu trebuie interpretat ad litteram ci prin anagramare? Și dacă nu e Boem, ci Boen? În aceste condiții numele s-ar putea transforma în Nebo, numele asirian și biblic al zeului babilonian Nabu, patronul scrisului, al științei, al scribilor și al înțelepciunii, el însuși scrib al tatălui său, Marduk, și mesager al zeilor. În timp a devenit și zeul revelației divine, fără care consiliul zeilor din panteonul babilonian nu lua nicio decizie. Dacă într-adevăr o entitate superioară ar influența un scriitor pământean, oferindu-i informații prețioase, cine ar fi mai potrivit decât zeul scrisului, al cunoașterii, al înțelepciunii și al scribilor? Iar un pământean influențat de acest zeu ce ar putea fi dacă nu scrib, scriitor, cercetător și mesager?
Și atunci, să fie o coincidență numele lui Nabu reieșit prin anagramarea informației primite în sesiunea de hipnoză regresivă?
Epilog:
După ce am scris acest articol a început furtuna în mediul online. Pentru că unii pasionați de hipnoza regresivă au considerat că merită luate în seamă neregulile găsite de mine, Liana și Cornelia și-au dat arama pe față. Au refuzat să comenteze aceste nereguli și, mai mult, au început să lanseze către mine o serie de jigniri pentru că am îndrăznit să le stric afacerea. Mai mult, și-au trimis câțiva prieteni să mă jignească, pentru că țigăniile nu se fac decât în șatră. Astfel, am aflat de la ele că acest articol a apărut din cauza frustrării mele că nu m-au văzut faraon în altă viață, că sunt un mitocan frustrat, înfumurat și nesimțit de ultima speranță, care nu va fi niciodată adult, care a scris o carte de rahat pe care nu o va citi nimeni și care se va reîncarna de foarte multe ori. Deși în sesiunea lor eram un spirit foarte evoluat, aflat la ultima reîncarnare, care primește informații de la o entitate superioară (deci unul care nu poate spune decât adevărul). E interesant cum se schimbă percepția „văzută” sub hipnoză și informațiile „primite” direct din suflet când persoana vizată le supără pe iluminatele maestre în ale hipnotismului. Nu mă pot simți prea special pentru că Liana și Cornelia nu s-au certat doar cu mine, ci și cu cei care au avut tupeul de a-mi da dreptate. Două zile de scandaluri, jigniri, blesteme, raportări și blocări pe Facebook. De ce? Răspunsul e simplu. „Distinsele” doamne Liana Armencea și Cornelia Iftinchi nu sunt decât niște șarlatance care încearcă să-și mărească veniturile prin această afacere cu hipnoză regresivă, profitând de naivitatea celor mult prea creduli. Motiv pentru care și-au făcut pe Facebook un grup cu mii de membri pasionați de astfel de hipnoză, de unde își „pescuiesc” victimele. Pentru a nu fi acuzate că încalcă vreo lege, nu au un tarif pentru serviciile prestate, ci solicită donații de câteva sute de lei. Mi-au solicitat și mie această „donație” exact înainte de începerea sesiunii (nicio vorbă despre bani înainte), chiar dacă nu am cerut eu ședința de „hipnoză”. Bineînțeles că nu le-am dat niciun ban din motive evidente. Și pentru că articolul meu le strică afacerea, deschizând ochii potențialelor victime, cele două infractoare au renunțat la măștile de iluminate preferând să-și dea frustrările afară și arama pe față. Ceea ce, mai mult ca sigur, le va strica afacerea și mai mult.
Pentru concluzie voi apela la Biblie, o carte pe care nu o stimez prea mult dar care în acest caz are dreptate:
– „Iar Domnul mi-a răspuns: «Proorocii proorocesc lucruri mincinoase în numele Meu; Eu nu i-am trimis, nici nu ie-am dat poruncă şi nici nu le-am grăit; ci ei vă vestesc vedenii mincinoase, proorociri deşarte şi închipuiri ale inimii lor».” (Ieremia 14:14)
– „Aşa zice Domnul Savaot: «Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profeţesc, că vă înşeală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului».” (Ieremia 23:16)
– „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de proorocii cei mincinoşi, care urmează duhul lor şi nu văd nimic!” (Iezechiel 13:3)
– „Vedeniile lor sunt deşarte şi prevestirile lor mincinoase; ei zic: «Domnul a spus», dar Domnul nu i-a trimis şi ei încredinţează că se va împlini cuvântul lor. Domnul întreabă: Vedeniile ce le-aţi văzut nu sunt ele, oare, deşarte şi prevestirile ce le-aţi rostit nu sunt ele, oare, mincinoase? Voi ziceţi: Domnul a spus, dar Eu n-am spus. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că spuneţi lucruri deşarte şi pentru că vedeniile voastre sunt minciuni, iată Eu vin împotriva voastră, zice Domnul Dumnezeu. Mâna Mea va fi împotriva acestor prooroci, care văd lucruri deşarte şi prevestesc minciuni; în sfatul poporului Meu ei nu vor fi, nici nu se vor înscrie în cartea casei lui Israel şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.” (Iezechiel 13:6-9)
– „Dacă proorocul vorbeşte în numele Domnului, dar Cuvântul acela nu se va împlini şi nu se va adeveri, atunci nu grăieşte Domnul Cuvântul acela, ci-l grăieşte proorocul din îndrăzneala lui; nu te teme de el.” (Deuteronomul 18:22)
– „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.” (2 Petru 2:1-3)
– „Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.” (2 Corinteni 11:13-15)
– „Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama.” (Marcu 13:22-23)
Ce e de făcut? Răspunsul se găsește în aceeași carte pe care am citat-o la început: „Sarcina cea mai grea va fi să afli cine ești cu adevărat. (…) Este o cale greu de urmat, căci niciun om învățat, oricât de mare ar fi el, nu te va putea îndruma. Va trebui să găsești singur drumul pe care Ma’at l-a trasat în tine”.
