Majoritatea scriitorilor își găsesc informațiile pentru cărțile lor în alte cărți, în documentare și / sau pe internet. Ceea ce este perfect normal, ținând cont că avem tehnologia de partea noastră, care ne permite să studiem mult mai ușor, oriunde ne-am afla, fără a mai fi nevoie să străbatem sute de kilometri pentru a găsi nu-știu-ce cărți rare în nu-știu-ce biblioteci. Însă, cum drumurile noi nu se deschid călcând pe urmele altora, îmi place să fac lucrurile în felul meu. Așa că mai am o metodă de studiu pe lângă cărți și internet: experiența reală. De aceea, atunci când pot, călătoresc în locuri istorice / mitologice / paranormale pentru a studia direct la sursă. Este clar că experiențele personale sunt mult mai eficiente decât cele virtuale, eu însumi descoperind la fața locului unele secrete ale zeilor pe care nu le întâlnisem nici în cărți, nici în documentare, nici pe internet. Întotdeauna se pot găsi amănunte care au scăpat altor ochi, detalii care nu au fost încă observate sau trăiri pe care alții nu le-au avut. În plus, de ce să citești ori să scrii despre aventurile altora, când le poți trăi chiar tu pe ale tale?
Din voia zeilor sau din pură întâmplare, uneori aventurile nu te așteaptă, ci vin singure când te aștepți mai puțin. Așa s-a întâmplat în noaptea de Revelion, când un incendiu a izbucnit lângă blocul meu. De obicei nu sunt acasă în noaptea dintre ani, însă de această dată nu am plecat nicăieri. Ca niciodată am simțit, fără nicio explicație logică, că e mai bine să rămân acasă. Și în prima jumătate de oră a primei zile din 2020 a izbucnit incendiul la blocul de alături, din cauza unei petarde care s-a întâlnit întâmplător cu niște scăpări de gaze. Pompierii și-au făcut apariția rapid, polițiștii au blocat strada și a fost adusă o ambulanță, pentru a fi aproape în caz de nevoie. Nu puteam lipsi eu din mulțimea de gură-cască strânși în zonă, că doar nu m-au înzestrat zeii cu curiozitate ca să o țin acasă. Ca de obicei am făcut câteva fotografii, am filmat puțin și am pus întrebări pentru a afla detalii despre incendiu. Ba chiar m-am rățoit la o polițistă care nu mă lăsa să stau pe trotuarul de vizavi. M-am umflat în pene și am anunțat-o că sunt pe domeniu public, deci am voie să stau acolo, iar ea m-a calmat rapid amintindu-mi că e pericol de explozie și probabil n-aș vrea să fiu prea aproape în caz că sare blocul în aer. Nu voiam, așa că mi-am dezumflat penele și am ieșit din raza posibilei explozii.
Abia în casă mi-am dat seama că nu erau jurnaliști de față și că mai mult ca sigur televiziunile și-ar dori imagini din momentul incendiului. Așa că le-am trimis filmarea și fotografiile mele celor de la Pro TV, Digi TV și Antena 1, permițându-le să le folosească cu menționarea sursei. Bineînțeles, după ce le-am postat pe Facebook, ca să fiu și eu primul la ceva măcar o dată în viață. Cei de la Digi au publicat pe site-ul lor imaginile mele încă din acea noapte, iar de dimineață le-au difuzat și la TV în toate buletinele de știri din acea zi. Specificând nu doar sursa (pagina „Secretele zeilor”), ci și numele meu.
Anteniștii m-au ignorat, preferând să difuzeze imaginile filmate de o fată, probabil pentru a nu fi nevoiți să specifice sursa. De parcă au știut că nu le suport gașca de pupincuriști manipulatori. Cea mai plăcută surpriză a venit din partea Pro TV-ului, trezindu-mă dimineață cu un mesaj de la redactorul-șef al Pro TV Galați, care îmi solicita acordul pentru a-mi difuza filmarea. Chiar dacă o putea folosi, pentru că era deja postată în spațiul public. Omul nu știa că o trimisesem la Pro TV București; a văzut filmarea pe Facebook și mi-a cerut permisiunea pentru a o folosi. Un gest foarte decent, care dovedește că deontologia jurnalistică nu a dispărut chiar de tot în Presa românească. Pentru anteniști încă e o superstiție, dar e mai bine să nu aducem în discuție astfel de elemente, ci să ne referim doar la jurnaliști. Așa că, în primul buletin de știri al anului 2020, mi-am văzut filmarea la Pro TV, cu pagina „Secretele zeilor” ca sursă, în colțul ecranului.
O superstiție din popor spune că vei avea parte tot anul de ceea ce ți se întâmplă în prima zi. Dacă e adevărat, nu mă deranjează un an întreg de reclamă gratuită la TV. Dar poate or să lipsească totuși incendiile, pentru că aș prefera un an incendiar doar la figurat.
Lasă un răspuns