Jurnalul lui Făt-Frumos 8. Anul 710

.

.

[5 pagini lipsă]

.

.

 

12 Gemeni 709 (Data stelară 0106110)

Dragă jurnalule,

Idiotul de Greuceanu mi-a rupt 5 pagini din tine! Cică l-a tăiat brusc cufureala odată, când venise în vizită, și n-a găsit hârtie igienică, așa că s-a șters cu pagini din jurnalul meu! Care erau cele mai importante, pentru că acolo îmi deschisesem sufletul mai mult decât de obicei și am notat tot ce simțeam în legătură cu lumea asta, cu viața asta și cu moda în general! Acum plâng ca prostul din cauza umflatului, pentru că am pierdut asemenea sentimente importante, care poate nu or să mai revină niciodată! Pentru asta n-o să mai vorbesc cu el două săptămâni! Iar când o să-i vorbesc, o să-i răspund doar scurt și monosilabic, ca să înțeleagă că sunt supărat pe el! Prostul naibii care e el, cu cufureala mumei lui cu tot, că o să-i pun mentă în șaorma până rămâne constipat pentru totdeauna!

Te pup plângând și sper să nu te superi pe mine că nu te-am păzit cum trebuie!   

.

.

 

Stăpâne,

Am plecat în lumea morților cu niște animale pe care nu le cunoști. Nu mă aștepta, că mă întorc peste un an. Ai mâncare în frigider; dacă nu îți ajunge, găsești la târg. Nu îl lăsa pe Păcală în casă, că ne fură tot, inclusiv casa, sau pe Greuceanu pe lângă frigider, că ni-l golește. Pe Harap-Alb poți să îl primești, că i-am ascuns dinamita și i-am înlocuit-o cu știuleți de porumb. Dacă se prinde, lasă-l să creadă că romanii i-au luat-o. Fă-ți rost de un medium, că o să te sun prin spiritism când o să am timp. Iar dacă ești cuminte, o să-ți aduc un suvenir când mă întorc. Numai dacă nu faci prostii până atunci, ca de obicei. Ai grijă de tine! Vorbim prin medium!

Semnat,

Calul năzdrăvan (Aurel)

.

.

8 Rac 710 (Data stelară 2906110)

Dragă jurnalule,

M-am întors acasă de la concursul de frumusețe (pe care nu l-am câștigat pentru că a fost blat) și nu mi-am găsit calul. După ce am răscolit casa două zile am crezut că mi l-a furat cineva, dar am găsit până la urmă un bilețel de la el în care mă anunța că a plecat în lumea morților cu niște animale. Mi-am luat un medium și ieri m-a sunat prin spiritism ca să-mi povestească prin ce a trecut. Cică a plecat cu un lup alb care vrea să se însoare cu Luna, cu un porcușor de Guineea isteric, care vrea să îi invadeze pe toți, și cu un urs polar bipolar de la circ, care crede că e în turneu de promovare. Nu știu cum poate să stea calul cu asemenea ciudați, care îl fac de râs, dar e treaba lui. În fine, cică nu le merge prea bine pe acolo. Întâi Talpa Iadului i-a furat lupului sufletul, iar ăsta trebuie să cristalizeze șapte draci dezertori ca să și-l răscumpere. Nu am înțeles exact cum reușește, că nu mă pricep la zoologie, dar cică poate. Prin împărăția zeului Derzelas au dat peste opt fantome, o capră cu șapte iezi; lupul a mâncat iezii iar capra i-a tăiat burta, i-a pus niște bolovani în ea și l-a cusut, apoi ăsta a căzut în fântână. Cu ursul și cu porcușorul peste el, că un ghinion nu vine niciodată singur. După ce au plecat de acolo au dat peste o capră cu trei iezi. Tot fantome și ăștia. Lupul a mâncat doi iezi iar capra i-a pregătit o capcană cu sarmale, de a căzut săracul într-o groapă cu jar. Singur de data asta, fără urs și porcușor. După aia au ajuns la cavoul unui ied cu trei capre. Norocul lupului a fost că ălea nu erau acasă, așa că au rămas cu iedul, care de fapt era un drac. L-au prins, l-au interogat și la urmă lupul l-a cristalizat, așa că mai au de făcut doar șase cristale. Și au aflat de la dracul ăla că Talpa Iadului, mama lui Scaraoțchi, a fost zeița zorilor pe vremuri. O chema Aurora, e fiica unor titani și mai are un frate, care e zeul Soarelui, și o soră, care e zeița Lunii. Cică a devenit nimfomană pentru că a blestemat-o zeița Afrodita, așa că a călărit toți masculii pe care i-a prins. Nu am idee la ce ajută informațiile astea, dar calul zice că e bine să îți cunoști dușmanii. Mă rog, nu mă bag, că eu n-am dușmani pentru că toată lumea mă place, deci îl cred pe cuvânt. Acum cică au plecat spre lumea zeiței Hel de sub Scandinavia și o să mă sune calul când ajunge acolo. Dacă ajunge, că lumea morților e plină de pericole. Nu ca la noi, unde avem romani, vecini invidioși, concursuri de frumusețe aranjate și pe Păcală, dar niște pericole or fi. Cât de cât, ca să aibă calul cu ce să se laude.

Te pup singur acasă, jurnalule!

.

.

31 Rac 710 (Data stelară 2207110)

Dragă jurnalule,

La noi în Ulpia Traiana Sarmizegetusa a apărut un criminal în serie! Nu a omorât pe nimeni încă, dar a atacat mai mulți cetățeni și ne-a pus pe lista neagră pe mine, pe Harap-Alb, pe Greuceanu și pe Prâslea. Probabil de invidios ce e, că noi n-am supărat niciodată pe nimeni. Rectific, eu nu am supărat niciodată pe nimeni, că ceilalți sunt enervanți de când îi știu. Așa că am mers la meșterul Manole ca să-l rugăm să pregătească o capcană pentru criminal. Am luat-o ca momeală pe Ileana Cosânzeana, fosta mea, care încă mă mai iubește deși nu recunoaște, și am pus-o într-o construcție neterminată. Ne-am luat cu probleme importante ale cetății și n-am văzut că aia a plecat. Noi ne chinuim să îi salvăm viața, iar ea fuge ca vaca în păpușoi. Așa că ne-am dus acasă, că dragoste cu de-a sila nu se poate. De fapt se poate, dar violul încă e ilegal după legile romane. În fine, nu contează asta, sper să o prindă criminalul pe Ileana ca s-o învețe minte să nu mai fugă când încerc să o salvez. Numai să n-o violeze, că o vreau fată mare în noaptea nunții. Nici să n-o omoare, că și necrofilia cică e ilegală pentru romani. Nimic nu mai poți să faci în țara asta de când au venit ăștia… Mă duc să mă culc, că mâine mă duc la serviciu. Până să vină ăștia n-a trebuit să muncesc nicio zi… Abia aștept să se desființeze imperiul ăsta, că nu îi mai suport legile. Sper doar să nu fiu nevoit să muncesc până atunci.

Te pup, mă norocosule care nu trebuie să te angajezi!

.

.

1 Leu 710 (Data stelară 2307110)

Dragă jurnalule,

Azi am avut primul spectacol la Arena Multinațională. Da, m-am angajat ca gladiator, mersi de întrebare. Și ce să vezi? Am avut primul meci chiar cu criminalul în serie. L-am lăsat să mă fugărească pentru că mi-a fost milă să dau în el, l-am obosit bine în aplauzele fanilor mei din tribune care au început să facă valuri, să afișeze bannere interzise de UEFA și să cânte într-un singur glas pentru mine… A fost emoționant, n-am ce să zic. Ei, la un moment dat m-am oprit să dau un autograf unui copil care vrea să ajungă exact ca mine când o să fie mare, iar idiotul ăla de criminal a profitat de popularitatea mea și m-a lovit cu nesimțire din spate. N-am zis nimic prima oară, că am fost educat să întorc și celălalt obraz din politețe, dar ghiolbanul a continuat să mă agreseze fizic și psihic, pentru că mă și înjura de mămica atunci când mă lovea cu mârșăvie. Așa că m-am dezbrăcat de caracter și am ridicat puțin glasul la el, ca să vadă că nu e de joacă cu mine. N-am vrut să se ajungă la asta, dar dacă nu se potolea, n-am avut de ales. L-am certat la modul cel mai serios până s-a rușinat de tot. Și l-aș mai fi certat, dar a apărut Ileana care ne-a stricat tot spectacolul. Nu știu ce avea, dar cred că era în perioada aia sensibilă din lună, că era prea nervoasă. A sărit în arenă și l-a bătut pe criminal exact când mă pregăteam să îi dau ocara finală, numai ca să-mi fure mie gloria. După aia a venit centurionul și a premiat-o, că cică ar fi salvat ea cetatea. I-au dat criminalului masca jos și am văzut cu toții că era Călin Nebunul, nepotul geamăn al regelui Decebal. Eu mă prinsesem că el era, dar n-am apucat să zic pentru că mă luasem cu altele. L-au arestat romanii pe nebun, după aia i-au dat drumul pentru că nu a omorât pe nimeni, apoi l-au arestat pentru că a omorât-o pe soția meșterului Manole, ăsta a evadat, iar noi am mers la casele noastre, că se făcuse târziu. Și m-am hotărât să încerc o carieră în alt domeniu, că meseria de gladiator parcă nu îmi place chiar atât de mult. Mă descurc, că pot să fac orice îmi propun, dar parcă e prea violentă iar eu prefer să fac dragoste, nu război. De preferat cu Ileana, că se păstrează sărăcuța până la nuntă, dar încă nu cred că sunt pregătit să fac pasul ăsta mare. Mai aștept puțin, să văd cum evoluează relația noastră, apoi văd eu. Important e că ea mă așteaptă, după cum mi-a promis.

Te pup ca pe Ileana!

.

.

2 Fecioară 710 (Data stelară 2408110)

Dragă jurnalule,

M-a sunat calul prin medium și mi-a povestit cum a fost în Helheim, lumea morților de sub Scandinavia. Cică întâi a vrut lupul să mănânce fantoma unui arici, dar a uitat că ăla are țepi, așa că și-a făcut botul poligon de tragere. Pe dinăuntru, după cum te-ai prins. După aia a vrut să mănânce stafia unui măgar, care l-a păcălit că poate să îl facă primar în necropola lui, iar acolo a pus fantomele sătenilor să îl ciomăgească. Așa îi trebuie dacă a vrut să se bage în politică fără pile. Măcar le-a zis măgarul că a fost un demon pe acolo, așa că ăștia au urmărit o fetiță care se ducea la bunică-sa, crezând că ea era demonul. Au aflat adresa babei, lupul a înghițit-o și pe ea, și pe nepoată-sa, după aia s-a culcat. Numai că a apărut un vânător care i-a despicat burta ca să le scoată pe ălea două de acolo, dar aici nu am vrut detalii, că nu-mi plac chestiile astea scârboase. După aia au aflat că baba era de fapt demon și o chema Lilith. Cică a fost prima soție a lui Adam, înainte de Eva, care a gonit-o din Grădina Edenului, iar ea s-a cuplat cu un arhanghel și s-a transformat în demon. Nu știu cum, nu mă întreba, că nu mă pricep la religie. Le-a povestit Lilith asta că mă-sa lui Satan a fătat și alți plozi, deci Necuratul are frați de care nu știam. Patru zei ai vânturilor, o zeiță a purității și inocenței, doi regi ai Etiopiei și încă vreo trei boschetari neinteresanți, despre care nu avem detalii. La urmă lupul s-a împerecheat cu demonița asta, apoi a transformat-o și pe ea în cristal, ceea ce mi se pare puțin ciudat, dar de înțeles într-un fel. Când te încearcă nevoia, călărești orice mișcă, ce mai contează ce rasă sau specie e? Important e să fie femelă. Mă rog, pentru unii, că pentru alții important e să fie și atât. Să fie vie. Sau măcar să pară vie. Nu pentru mine, că eu îmi permit să am pretenții, dar bănuiesc că lupul nu are motive să facă mofturi. Nu e treaba mea, nu mă bag, nu îl judec. Dar chiar așa, să călărești o spurcăciune de demoniță? Cât de urât poți să fii încât să n-ai pic de stimă de sine? Chiar în halul ăsta să ajungi? Să apreciem măcar că e femelă. Slavă lui Gebeleizis că nu o să trebuiască să decad niciodată atât încât să mă spurc cu asemenea creaturi!

PS: Să nu uit să îl întreb cum a fost dacă îl voi întâlni vreodată, că poate ăstea știu niște mișcări de care restul n-au habar. Și ar fi păcat să mor fără să încerc toate mișcările.

Te pup ca lupul pe spurcata aia de demoniță care sigur știe să facă ciorba bună mai bine decât găina bătrână!

.

.

3 Scorpion 710 (Data stelară 2510110)

Dragă jurnalule,

Să vezi ce mi-a făcut prostul de Greuceanu. Am fost cu el, cu Prâslea și cu Harap-Alb într-o excursie la Roșia Montană, să mai schimbăm și noi aerul, că ne-am plictisit de stat în același loc. Și acolo am găsit intrarea într-un tunel. Am început noi să scuipăm în el, să aruncăm pietre și ochelarii lui Prâslea, dar ne-am plictisit, că nu se întâmpla nimic. Până s-a gândit umflatul ăla idiot să mă împingă în gaură, cică în spirit de glumă. Și am căzut ce am căzut, până am ajuns în lumea morților. Mi se făcuse sete, că mi-am consumat toată saliva scuipând în tunel, așa că am plecat să caut niște apă plată cu lămâie înainte să mă întorc în lumea noastră. Și am mers de nebun până mi-a venit rău, dar apă tot nu am găsit, că morții n-au ape, ci lavă. În cazul ăsta, m-am dus să caut o casă, ceva, să văd dacă au ăia măcar niște suc. Neacidulat, că mă ia cu arsuri la stomac de la bule. Și am ajuns la mausoleul unui rege, Cadmus, care era supărat că i-a furat cineva niște mere de aur. Când m-a văzut, a dat vina pe mine, că cică s-au găsit niște pene de aur lângă pom și sigur sunt ale mele, că ale lor nu erau. Eu i-am zis: „Bre, stai cuminte, că începi să mă superi și chiar nu vrei asta”. El a vrut și m-a arestat, așa că m-am supărat și i-am zis că nu mai spun nimic decât în prezența unui avocat. După ce mi-au dat un avocat din orificiu m-au trimis la tribunal, să mă judece semizeii Minos, Radamantus și Eac, care m-au găsit vinovat de cum m-au văzut. Cred că din invidie, altfel nu-mi explic. Am încercat să le dau șpagă, am și plâns, m-am și tăvălit prin boxa acuzaților până am amețit, lor nici nu le-a păsat. M-au trimis să găsesc merele de aur ale lui Cadmus, altfel cică nu mai plec de la ei în veci. Așa că am plecat și am dat peste calul meu și cele trei lighioane cu care se plimbă prin lumea morților. Ăștia au zis că mă ajută și și-au dat seama că hoțul adevărat e împăratul păsărilor. Eu bănuiam și am vrut să zic, dar au zis animalele înaintea mea când aveam gura ocupată, că beam apă. Da, mă, am găsit apă până la urmă. Era o baltă cu apă proaspătă și un pom cu fructe, așa că am mâncat și am băut până n-am mai putut. Ne-am și spălat în apa aia, dar eu doar pe corp, nu și la păr, că nu aveam la mine șamponul de urzică și balsamul. Apa și fructele erau ale stafiei unei fantome, regele Tantal, pe care l-au blestemat zeii să saliveze mereu de foame și de sete fără să poată atinge fructele și apa. Deci dacă nu le consuma nimeni era păcat să le lăsăm acolo, așa că n-ar trebui să se supere că l-am lăsat fără ispite. Am plecat și am ajuns la un mausoleu în care era închis împăratul păsărilor. M-am cățărat eu pe zid, că animalelor le era frică, și am luat colivia cu păsăroiul, care m-a ciupit de mână în loc să aprecieze că l-am salvat. Să fi văzut ce frumos am intrat acolo; am coborât pe o funie ca în piesa de teatru „Misiune imposibilă”, am apucat cușca cu o mână în timp ce cu cealaltă pălmuiam cintezoiul ca să nu mă mai ciupească… Elegant, de parcă eram agent secret de meserie. Păcat că nu m-ai văzut. Și cum făceam eu pe Tom Cruise mai bine decât Tom Cruise, nu știu ce s-a întâmplat de a pornit alarma. Cred că era setată să pornească automat, că eu n-am făcut nimic. A pornit alarma, au apărut imediat câțiva paznici iar eu am stat, că n-am vrut să mă creadă laș dacă fugeam. M-au dus la regele lor, unul Argus, care a început să mă tortureze. I-am zis tot dar nu pentru că mă afecta tortura lui, ci pentru că mi s-a făcut milă văzând cât se chinuia să obțină niște informații care pentru el sigur erau foarte importante. Așa că i le-am dat, să se simtă bine și el. I-am zis cine sunt și ce vreau, m-au aplaudat toți de acolo, că auziseră de mine, și după aia m-au rugat să le aduc o iapă cu coama de aur din regatul vecin. Am acceptat, că sunt săritor din fire, le-am zis să-mi păstreze păsăroiul și am plecat cu animalele să luăm iapa. Acolo am făcut la fel: „Misiune imposibilă”, coborât pe funie ca un agent secret, alarmă pornită automat. Paznicii m-au dus la regele Egeu care, după ce m-a recunoscut și aplaudat, m-a rugat să îi aduc o gagică numită Zâna Crăiasă, că singur nu e în stare să agațe nimic. M-am dus, fata s-a topit când m-a văzut și a venit singură după mine, că n-am nevoie să depun efort ca să mă placă muierile. Numai că pe drum m-am gândit să o păstrez pentru mine, că arăta ok. Nu era ruptă din Soare ca alte foste de-ale mele, cum ar fi Ileana Cosânzeana, dar era destul de ok. Frumușică, aranjată, curată. Am zis să-i dau o șansă, de ce nu? Așa că l-am păcălit pe Egeu și i l-am trimis pe ursul polar transformat în Zâna Crăiasă, că a făcut calul nu știu ce magie ca să îl transforme. Regele mi-a dat iapa cu coama de aur, i-am lăsat ursul și am plecat spre celălalt. Numai că a pus calul ochii pe iapă și m-a rugat să îl las să o păstreze. După foarte multe rugăminți, lacrimi de brontozaur și tăvălit pe jos, m-a înduplecat, că sunt băiat bun în sinea mea. I-am lăsat-o și i-am dus regelui Argus porcușorul de Guineea transformat în iapă. Ăsta l-a luat, mi-a dat păsăroiul și m-am dus cu el direct la Cadmus, care și-a retras plângerea penală și am fost eliberat. Când să plec acasă, Zâna Crăiasă a început să mă implore să o iau cu mine. Eu n-am vrut, că mă plictisisem de ea și mi-am și dat seama că era demon deghizat, ea a tot insistat, așa că am pus animalele să o ia de pe mine. A recunoscut până la urmă că era demonul Ahriman, un fel de Superman al dracilor, și ne-a povestit că Satana are doi fii, nu știu câți nepoți și mulți strănepoți. Pe doi dintre stră-stră-strănepoții lui i-am cunoscut cândva: Ulise, ăla care a făcut calul troian după ce i-am dat eu ideea să ia calul meu ca model, și Iason, conducătorul argonauților cu care am fost să luăm lâna de aur pe care mai apoi am câștigat-o la jocurile olimpice. Nu prea au avut noroc în viață urmașii lui Scaraoțchi, din câte ne-a zis dracul ăla. Un nepot omorât, altul răpit, o nepoată siluită de doi zei și omorâtă de o zeiță, un fiu transformat în pasăre, Ulise rătăcit pe mare zece ani, Iason cu copiii omorâți de nevastă-sa. Nu mă bag, că nu e treaba mea, dar mi se pare normal să aibă ghinioane din moment ce sunt o familie blestemată. În fine, când m-a plictisit Ahriman i-am cerut lupului să îl cristalizeze, l-am lăsat pe cal să se mai joace puțin cu prietenii lui și m-am întors acasă, că unii dintre noi mai au și treabă. Am de făcut mâncare, de pus faianță pe jos, de fugărit pe Păcală când vine să ne fure găinile, de scris în jurnal. Păi ce, toată viața e făcută doar pentru plimbări și distracție? Mai trebuie să și muncim, că munca înnobilează! Cum crezi că am ajuns prinț? Nu contează că tata a fost împărat, eu am muncit pentru titlul de prinț. Chiar mult. Ba da! Ba da! Ba da am zis! Nu mă mai contrazice, că mă enervezi. Ba da!!!

Nu te mai pup, că m-ai supărat. Ba da!

.

Gata, mi-a trecut. Te pup ca să-ți treacă și ție!

.

.

2 Săgetător 710 (Data stelară 2311110)

Dragă jurnalule,

Nu știu ce au pățit babele de la noi, dar parcă au turbat toate. Stăteam la coadă la pâine și deodată una mi-a furat poșeta! Am vrut să fug după ea dar eram pe tocuri și abia puteam să merg. După aia altă babă m-a trântit ca la rugby și mi-a furat pantofii cu toc pe care abia îi luasem la reducere, că erau din piele expirată! Am vrut să fug măcar după asta dar eram în picioarele goale și mi se rupeau dresurile. Lui Harap-Alb i-au furat trei babe din casă virginitatea și carpeta cu răpirea din serai. Băi, omule, așa ceva n-am mai pomenit! Le-a pus cineva cucută în pensie sau ce au? Iar centurionul ne-a zis că nu avem voie să le agresăm, că sunt monumente ale naturii protejate prin lege! De parcă legea e doar pentru babe, nu și pentru noi, oamenii vii! Așa că i-am luat pe ceilalți trei și ne-am făcut supereroi, că cineva trebuie să protejeze cetățenii Sarmizegetusei de mafioatele astea. Eu mi-am pus țoale roșii, acoperite cu plasă, pe față o cârpă roșie, acoperită tot cu plasă, dar cu găuri pentru ochi, mi-am luat și un năvod pescăresc pentru aruncat în dușmani și am devenit Omul Tarantulă. Harap-Alb și-a pus pe el un cearceaf arăbesc albastru, pe cap o cască albastră, pe post de scut un capac de tomberon pe care a desenat streagul Emiratelor Arabe Urnite și acum e Căpitanul Arabia. Greuceanu s-a redenumit Hulkuceanu, s-a vopsit tot verde de parcă s-a tăvălit în găinaț și umblă la bustul gol, purtând doar pantaloni scurți și opinci. Iar Prâslea e Superpuștiul, și-a dat jos ochelarii, și-a făcut părul ca Superman, lins și cu cărare într-o parte, pe spate poartă o față de masă roșie, peste ițari chiloți roșii cu curea aurie iar pe piept și-a desenat cu un cărbune litera P. Prima noastră misiune de supereroi a fost să oprim cearta dintre Ileana și Păcală pentru o găină moartă. Noi am rezolvat situația cu tact și înțelepciune, dar a apucat-o nebuneala pe aia și a sărit la noi, încercând să ne agreseze cu găina fără motiv. Nu i-am răspuns cu aceeași monedă în primul rând din respect pentru găina decedată, în al doilea pentru că nu aveam nicio monedă la noi și în al treilea pentru că n-am mai apucat, deoarece a apărut mafia de babe din senin, pe sistem ninja. Noi am încercat să le imobilizăm ca la carte, în condițiile legii, dar ne-au atacat cu papornițele și cu bastoanele, așa că a trebuit să ne retragem strategic. Și iar mi-au furat poșeta, deja a treia oară pe săptămâna asta! În mod normal ne-am fi putut apăra de asemenea atac mârșav, dar ne-au luat prin surprindere când atenția noastră era distrasă și eram și obosiți de la atacul Ilenei dinainte, cu găina. Deci ne-am retras temporar pentru a ne regrupa cu forțe noi, apoi am plecat acasă la centurion, să ne învețe să ne autoapărăm singuri. Ăsta a vrut să ne învețe să ne autoapărăm de mâncare, noi am vrut de papornițe, el a ținut-o pe a lui și ne-a împușcat cu arbaleta. Cică să mai ai încredere în autoritățile care sigur au primit șpagă de la mafia de babe ca să ne elimine… Până la urmă am ales o soluție mai puțin periculoasă și l-am trimis pe meșterul Manole să se infiltreze în mafie, să seducă babele, să ajungă nașul lor și să distrugă din interior grupul infracțional organizat. Știu că nu e o metodă la care apelează de obicei un grup de supereroi, dar ne-am gândit ca măcar o dată să lăsăm acțiunea și să venim cu o tactică inteligentă, ca să luăm interloapele prin surprindere. Ca un joc de șah în care ele mai au doar doi pioni iar noi le capturăm regele și regina, pe care îi convertim să lupte pentru noi. O să avem succes sigur, că n-are cum să câștige nimeni cu doi pioni împotriva unui întreg pachet cu cincizeci și două de cărți, patru regi, patru regine, patru valeți și patru ași. Care suntem noi, în caz că nu te-ai prins. Le dăm marț tehnic din șah chiar și fără zaruri!

Te pup în gând, că am cârpa asta roșie cu plasă pe față și n-am cum altfel.

.

.

6 Săgetător 710 (Data stelară 2711110)

Dragă jurnalule,

Ieri a avut loc în cetatea noastră maratonul anual cu și pentru copii leproși. Ne-am dus și noi acolo, tot costumați în supereroi, ca să asistăm la momentul dizolvării mafiei de babe prin planul nostru genial. Normal că și hoaștele erau acolo, conduse de meșterul Manole, care a devenit nașul lor, il capo di tutti frutti. Numai că moșul ne-a trădat și n-a mai vrut să distrugă grupul infracțional, că a dat de gustul puterii. Pentru că i-am cerut să se predea, și-a pus babele să ne atace iar ele au început să ne lovească cu copiii leproși de la maraton, pe care i-au folosit pe post de arme. Un gest complet inuman, la care doar niște interloape fără scrupule pot apela, fără pic de milă pentru sărmanii plozi bolânzi. Noi i-am folosit doar ca scuturi umane, că suntem plini de compasiune pentru semenii noștri mai puțin norocoși, dar ele nici vorbă de așa ceva. Ne-am apărat noi vitejește cât ne-am apărat, deviind cu leproșii multe lovituri date de babe cu alți leproși, dar la un moment dat dușmanii ne-au dovedit tocmai pentru că se adunase prea multă milă în noi și dădea pe afară sub formă de lacrimi de durere. Fizică și sufletească, că aveam ambele feluri. Exact când ne-au pus la pământ și ne-am hotărât să renunțăm la cei șapte ani de acasă, că ăstea nu se potoleau dacă le lăsam nebătute, a apărut Păcală ca să le salveze. A început ăsta să strige că s-au băgat moaștele proaspete ale regelui Dromihete la Tomis, iar babele au fugit ca să prindă loc în față la coadă. Nu le-am fugărit, că ne-a fost milă de ele, fiind bătrâne și bolnave, dar a apărut centurionul și a vrut să ne aresteze, că cică am fi agresat noi hoaștele cu leproșii pe post de arme. O minciună sfruntată, pe care am negat-o categoric în fața zeilor și a marii adunături naționale! I-am spus că meșterul Manole e conducătorul mafiei iar centurionul din nou a vrut să ne aresteze pe noi, de data asta pentru complicitate. Deci sigur e plătit de mafioate, altfel nu se explică ura asta a lui pentru supereroii pe care încearcă să îi cenzureze sub orice formă, privându-i de libertate mai ales de exprimare. Am vrut să eliminăm corupția din el, dar s-a băgat Călin Nebunul, care i-a dat meșterului un ardei umplut iar centurionul l-a împușcat cu arbaleta. Pe meșter, nu pe nebun, să nu se înțeleagă invers. După aia centurionul l-a arestat pe nea Manole și l-a luat pe Păcală la secție ca să-l decoreze, iar noi am plecat acasă plimbându-ne în sfârșit în siguranță pe străzile cetății pe care le-am curățat de infracționalitate, interlopitate și mafio… tate? Mafiozitate? Mă rog, de hodoroage agresive, care fură poșetele cetățenilor nevinovați și îi agresează fără avertisment pentru că nu le-au dat locul în căruță, țipând că pe vremea lui Decebal era mai bine. Bine că au plecat, că din cauza lor nu o să avem niciodată o țară ca afară. Ah, să nu uit! Mi-a zis Păcală că babele alea erau de fapt moarte, că l-a văzut pe meșterul Manole cum le-a dezgropat și le-a înviat cu un aparat ca al doctorului Frankenstein, apoi le-a dat ordinul să își facă mafie care să terorizeze cetățenii. Cică planul lui era să își extindă rețeaua infracțională în tot imperiul, ca să devină mai bogat decât împăratul. Iar Păcală i-a păcălit babele cu moaștele de la Tomis ca să scape de concurență. După aia s-a gândit că babele alea zombi ar putea mușca pe drum oameni pe care să-i transforme în alți zombi, și în stilul ăsta în câteva săptămâni ar preface tot poporul într-o nație de morți-vii. Așa că mi-a propus să mergem să le oprim, eu pe post de momeală, iar el cu o capcană pe care urma să o plănuiască mai târziu. Cred că am leșinat ca urmare a neîncrederii organismului meu în planul păcăliciului, că m-am trezit după câteva ceasuri pe jos, în mijlocul uliței, fără portofel și fără Păcală. Sunt sigur că el a plecat după moartele-vii, dar cine să-mi fi luat portofelul? Probabil tot ele, că doar nu degeaba sunt mafioate interlope fără pic de respect pentru cetățenii cinstiți și mereu în pas cu moda. Bine că am scăpat de ele!

Te pup cu sărutul lui Iuda, ca mafioții!

.

.

7 Capricorn 710 (Data stelară 2712110)

Dragă jurnalule,

M-a sunat calul prin medium și mi-a povestit cum a fost în Duat, tărâmul morților de sub Egipt, unde am fost și eu acum câțiva ani cu restul Nemuricioșilor, dar pe fugă. Cică și-a amintit lupul că era ziua unui zeu roman, Sol Invictus, și a vrut să îl sărbătorească așa cum e tradiția din bătrâni, adică să taie un porc, să meargă cu colindul și să primească daruri de la Moș Crăciun. Moșul n-a venit, că probabil e mort de când i-am dat Crăiesei Zăpezii adresa lui, așa că i-au rămas lupului celelalte două. Au găsit piramida unui porc mumificat, pe care lupul l-a colindat, apoi a încercat să-l mănânce conform tradiției strămoșești. A încercat să-l păcălească de câteva ori, dar porcul nu era atât de prost pe cât îi arăta fața iar sărmanul lup a trebuit să se lase păgubaș după ce a coborât pe hornul piramidei direct într-o oală cu apă clocotită. Nu intru în amănunte, că n-am. Au mers mai departe animalele și au găsit piramida din paie a altui porc mumificat. Lupul a cântat un colind, apoi a suflat de a împrăștiat paiele, iar porcul a fugit la fratele lui mijlociu, care își petrecea veșnicia într-o piramidă din nuiele. A dărâmat-o și pe asta lupul, tot prin suflat, iar ursul polar le-a trântit porcilor ușa în cap. Mumiile au fugit la piramida din cărămizi a fratelui lor cel mare, pe care lupul nu a putut s-o dărâme nici măcar cu ventilatoare. Norocul lui a fost că au apărut Harap-Alb și Ileana Cosânzeana, care se plimbau pe acolo în secret, iar talibanul a dărâmat piramida cu dinamită. Bine, a aruncat în aer și mumiile porcilor, dar în orice atentat există riscul victimelor colaterale. Oricum porcii ăia erau morți deja, deci n-au pierdut mare lucru. După aia cică s-au culcat puțin cu toții la amiază, ca să uite de foame, și când s-au trezit au observat că Ileana dispăruse. Au căutat-o vreo cinci minute și au vrut să-și vadă de treaba lor, că nu le păsa de ea, dar a insistat Harap-Alb să o caute mai mult. Ăsta sigur vrea să-mi fure gagica, dar deocamdată nu am dovezi ca să îi dau în cap cu ele… Mă rog, au ajuns la piramida unui faraon, Ramses, care le-a zis că l-a văzut pe zeul Anubis fugind cu Ileana mea în brațe iar zeul l-a blestemat să-i crească dioptriile pentru că a fost martor ocular la răpire. Cum un oracol i-a zis faraonului că își putea repara ochii dacă se freca pe ei cu pana unui porumbel de aur, Osama al nostru s-a oferit să găsească el păsărica. La aia de aur mă refer, deși cred că el s-a gândit la a Ilenei…  A plecat cu animalele în căutare și au dat peste mumiile a doisprezece bandiți. Gândindu-se că ar putea avea ăia ceva de mâncare, calul meu l-a transformat prin magie pe Marele Lup Alb în om, iar ăsta s-a dus la hoți să verifice. Nu aveau mâncare, pentru că erau niște hoți foarte proști, așa că lupul s-a oferit să le facă rost de merinde. Porcușorul de Guineea s-a camuflat și s-a furișat la o stână, unde i-a păcălit pe ciobani să îi dea două oi, pe care lupul le-a dus hoților. După aia porcușorul costumat în muscă a obținut prin aceeași metodă niște colaci mucegăiți de la mumia unui preot și niște sare de la cea a unui sărăntoc. Lupul a făcut rost de niște vin și, după ce i-au gonit pe hoți, animalele și Harap-Alb s-au ospătat până a dat indigestia în ei. Că doar așa se mănâncă la noi, la daci, de sărbători: până se umple mațul de tot, de se văd sarmalele în fundul gâtului. Talibanul s-a și îmbătat, că așa se bea pe la noi. Doar nu degeaba Burebista, când era rege, a ordonat arderea viilor în toată țara. A viilor care fac struguri, nu a oamenilor vii, să nu fiu prost înțeles. Așa… Ce ziceam? A, da, mi-am amintit. Deci după ce s-au trezit ăștia obosiți de la atâta băgat în ei ca sparții au continuat căutarea și au găsit porumbelul de aur într-un măr de aur păzit de doisprezece lei. Harap-Alb, care era tot beat, s-a dus să îl fure dar a trezit leii, iar ăia i-au promis că îi dau porumbelul dacă le aduce un cal cu coama de aur, în care erau prinse diamante, cu Soarele în piept, Luna în frunte, stele pe spate și luceferi pe umeri. Ăsta era păzit de douăzeci și patru de lei, pe care i-a trezit Osama ca pe primii. Și ăștia au fost de acord să îi dea mârțoaga cu condiția să i-o aducă pe Ileana. După ce și-a satisfăcut nevoile obscene cu ea, cică zeul Anubis a lăsat-o lângă un lac, singurul cu apă din lumea asta. Iar ea stătea acolo ca proasta-n păpușoi, că nu știa drumul spre casă. Învățat de cal, Harap-Alb a așteptat să se îmbăieze Ileana, i-a furat hainele pe furiș iar ea l-a urmărit și l-a bătut de i-a sunat alcoolul în cap. După aia au făcut un plan să obțină merele de aur păzite de lei. Așa că l-a machiat Ileana pe calul meu încât să pară ăla cu coama de aur, l-a lăsat la cei doisprezece lei, iar restul grupului a plecat cu porumbelul de aur, cu pomul de aur și cu un butoiaș de rom pentru taliban. Când calul le-a zâmbit leilor s-au speriat ăia și l-au dus tovarășilor lui, apoi au fugit acasă oripilați. Nu știu de ce, că nu mi se pare chiar atât de urât… Ori m-am obișnuit eu cu el, ori n-au ăia simț estetic deloc. Probabil e a doua variantă, că n-au de unde să știe niște animale moarte ce e frumusețea. Deși calul nu e frumos, clar, dar asta e altă discuție. Deci au plecat toți ăștia la mumia faraonului Ramses, care l-a decapitat pe Harap-Alb și le-a confiscat pasărea, copacul și pe Ileana, pe care a băgat-o în haremul lui. Animalele i-au lipit talibanului capul cu prenandez, iar ăsta s-a răzbunat aruncând piramida faraonului în aer. Mă rog, în vid, că nu e aer în lumea morților. După aia a vrut să îl atenteze și pe zeul Anubis pentru că a răpit-o pe Ileana, așa că au plecat să îl caute. Au dat peste un măgar mumificat care l-a pocnit pe lup în ochi și peste o barză care i-a scos lupului o crenguță din gât, după aia a pus-o la loc. Apoi lupului i s-au umflat mușchii pe el și l-a mușcat pe ursul polar, care l-a pocnit până i s-au dezumflat mușchii la loc. După aia a pus ochii pe Lenuța mea și l-a avut ca rival pe porcușor, care i-a pus niște bețe în roate. I-a trecut când l-a pocnit Ileana cu porcușorul în cap pentru că făcuse pipi pe ea pentru a-și marca teritoriul. Iubirea vieții mele l-a bătut la un moment dat și pe urs pentru că vorbea în plus, dar cel mai important e că au găsit un demon care venise să admire bătaia și să parieze. Cică îl chema Asmodeu și le-a povestit ăstora că Scaraoțchi a fost primul înger făcut de Dumnezeu, că la un moment dat a vrut tronul, și-a luat bătaie de la un alt înger, Mihail, și a fost aruncat pe Pământ împreună cu ceilalți îngeri care erau de partea lui. Iar toți ăștia au devenit demoni probabil din cauza frecării cu aerul din atmosferă, care i-a ars și… chiar n-are rost să intrăm în detalii tehnice. Povestea împielițatului m-a băgat puțin în ceață, pentru că nu știam că Lucifer a fost înger, ci zeul planetei Venus, făcut de zeița Aurora și de titanul Astreus. Calul bănuiește că Dumnezeu a făcut îngeri din zei, dar cică îngerii sunt mult mai mulți decât toți zeii de aici, deci e posibil să fi transformat și altfel de ființe, nu doar zei. Nu mă bag, că nu mă pricep, așa că îl las pe cal să dezlege secretele zeilor dacă n-are ce face. Cică porcușorul de Guineea a ajuns discipolul lui Harap-Alb, care vrea să-și facă o nouă celulă teroristă, iar prima lui misiune a fost să-l dinamiteze pe demonul ăsta, Asmodeu. Marele Lup Alb a cristalizat bucățile din împielițat pe care le-a adunat, iar animalele au acum patru cristale din șapte. Ca să se simtă și talibanul bine, i-au organizat necuratului un parastas, iar Osama și-a făcut de cap. Adică a cântat „Mulți ani trăiască” în timpul slujbei ținute de lup, a dat dedicații pentru decedat și pentru lupul preot, a jucat găina peste un mormânt improvizat, a aruncat pe spate coroana mortului pentru a afla cine e următorul și a vrut să fure cadavrul ca pe o mireasă. N-a găsit, din moment ce cadavrul era prefăcut în cristal, așa că a vrut s-o fure pe Ileana, care i-a stricat distracția prin niște lovituri bine plasate în toate zonele lui erogene. Sau erau eterogene? Nu mai contează, important e că ăștia doi au plecat acasă făcându-și planuri pentru nuntă. Cică vor să se mute în fostul regat al tatălui Ilenei și să-l redenumească Basarabia, că așa vrea semiarabul ăsta prost care vrea să-mi fure iubita. Iar eu trebuie să am o discuție serioasă cu ea, că pare că nu îmi e chiar atât de fidelă. Numai să vină odată acasă, că o aștept în fața porții de trei zile fără mâncare, apă plată cu lămâie sau somn…

Te pup dar mai mult pe Ileana, ca să nu se mărite cu talibanul!

.

.

4 Vărsător 710 (Data stelară 2301111)

Dragă jurnalule,

E belea mare la noi în cetate. E invazie extraterestră mai ceva ca în „Ziua Independenței”! La piesa de teatru cu titlul ăsta mă refer, nu la comuna Independența de la mine din Galați. Bine, încă nu e invazie, dar sigur asta urmează. Deocamdată e doar o strachină zburătoare care apare din când în când și răpește oameni și vite. Pe unii îi trimite înapoi, pe alții îi păstrează, cum e Elodia a lu’ Cioacă, aia de stătea peste drum de Călin Nebunul. Ăia care s-au întors zic că în strachina zburătoare sunt niște pitici cenușii cu capetele mari, care au făcut experimente rușinoase pe ei, le-au băgat niște chestii în toate orificiile. Cu vacile nu știu ce fac, că n-au trimis înapoi nici una. Meșterul Manole zice că sunt extratereștri, dar romanii nu recunosc asta. Cică strachina zburătoare nu e navă spațială extraterestră, ci balon chinezesc de spionaj. De parcă ar avea chinejii ce să spioneze la noi… Și cică ălea nu sunt experimente sexuale, ci tortură, ca să afle de la noi informații despre Imperiul Roman. Călin Nebunul a zis că nu l-au întrebat nimic, deci nu era tortură pentru a afla informații, dar centurionul o ține pe a lui. Ba s-a mai și lăudat că armata romană o să îl doboare prin tehnici militare secrete. Pe baza ăstora ne deflorează dorsal strachina zburătoare pe toți, așa că ne-am hotărât să luăm problema în propriile noastre mâini și să prindem noi extratereștrii. Adică eu, Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea, că suntem singurii eroi din cetatea asta. Când să plecăm să ne facem treaba, ne-a anunțat guvernatorul Pilat că se organizează sâmbătă prima orgie din Dacia, parte a proiectului de adoptare a obiceiurilor și tradițiilor romane. Eu știam de ea de la Prâslea, pe care l-a invitat Ileana, iar el m-a invitat și pe mine, în caz că nu se descurcă cu toate muierile de acolo. Normal că am acceptat, ca să pot în sfârșit să fac dragoste cu Ileana și să îi gonesc pe toți care vor să se apropie de ea, dar nu voiam să afle și ceilalți doi. Dar m-a dat guvernatorul de gol și acum trebuie să găsesc o metodă să îi țin departe de ea. Mă gândesc să împrăștii zvonul că are toate bolile venerice descoperite până acum, dar asta n-o să-l oprească pe Greuceanu, la cum îl știu eu. Nu știu exact cum o să fac, dar trebuie neapărat să fac ceva, că nimeni nu se atinge de ea! Nici măcar eu, dar asta o să se schimbe la orgia de sâmbătă.

În fine, după ce am trecut peste partea cu orgia ne-am concentrat la treabă, că întâi muncim, după aia ne distrăm. Am căutat noi patru o soluție să prindem strachina zburătoare, autorul chiar a întrebat o inteligență artificială proastă, dar nicio variantă nu a părut prea bună. Așa că ne-am decis să îl întrebăm pe meșterul Manole, că pe ăsta îl duce capul. Am mers la el acasă, iar el a găsit soluția salvatoare: a trimis niște monștri să vâneze strachina în locul nostru, ca să își pună ei viețile în pericol. Avea capturați un zmeu, un balaur cu șapte capete, un căpcăun și o zgripțuroaică, le-a băgat niște explozibil în capete și i-a amenințat că îi aruncă în aer dacă nu respectă ordinele. I-am numit Brigada sinucigașilor în serie, că misiunea lor e clar sinucigașă. Au plecat monștrii în pădurea de lângă Sarmizegetusa romană și au pregătit niște capcane. Numai că strachina i-a răpit și s-au trezit la bordul navei spațiale legați de niște paturi. S-au eliberat și au început să omoare tot ce mișca pe acolo, adică extratereștri, oameni răpiți și vaci furate. Când au terminat, au observat că ăia trimiseră un semnal de ajutor, așa că au distrus aparatura care trimitea mesajul. A tras căpcăunul în ea cu un lansator de grenade și a explodat toată strachina zburătoare, omorându-i instant pe sinucigașii în serie. A fost ditamai explozia, care l-a făcut și pe Harap-Alb invidios. Bine că s-au mutat monștrii ăia pe lumea cealaltă, că erau foarte înfricoșători și nu vreau să-i mai întâlnesc vreodată. În plus, putem să ne lăudăm că am distrus noi strachina și nu mai există martori care să ne dea de gol. Deci am avut noroc, că nu degeaba se zice că norocul e al celor frumoși.

Te pup exploziv, ca strachina zburătoare pe care am aruncat-o noi în aer, nu monștrii sinucigași în serie!

.

.

 6 Vărsător 710 (Data stelară 2501111)

Dragă jurnalule,

Am fost la orgia de sâmbătă, prima din Dacia. Toată lumea bună era acolo, adică noi patru, guvernatorul, centurionul, Ileana cu surorile ei, meșterul Manole cu o bucată de perete pe care o căra cu roaba, Păcală, Călin Nebunul și alții pe care nu-i cunoști. Eram toți nerăbdători să începem, dar a trebuit să așteptăm să vină și organizatorul ca să dea startul. Cât așteptam, unii și-au făcut încălzirea cu exerciții fizice ușoare, alții și-au luat bonuri de ordine la fiicele lui Magenta-Împărat, iar restul am socializat pentru a trece timpul. Romanii s-au lăudat că ei au distrus strachina zburătoare și ne-au furat gloria cu care speram să dăm femeile pe spate. Degeaba le-am zis că au distrus-o monștrii pe care i-am trimis noi, că nu ne-au crezut. Nici măcar meșterul Manole n-a vrut să recunoască, că cică nu trebuie să știe autoritățile ce experimente secrete face el. Deci ne-au trădat toți și parcă nici nu ne mai vine să salvăm cetatea de acum înainte. Dar am luat partea bună: măcar am scăpat cu onoarea nepătată și cu fundurile nepângărite de extratereștri, ceea ce e întotdeauna o victorie, oricum am calcula. Când ne bucuram noi mai tare că am scăpat nesiluiți, a apărut organizatorul orgiei, care erau de fapt doișpe extratereștri cenușii, mici și cu capetele mari, care aveau cu ei o cutie metalică. Când au început să iasă din cutie câteva zeci de brațe metalice lungi și groase, am leșinat cu toții. Ne-am trezit dimineață în același loc, fără extratereștri și fără cutia lor metalică. Nu își amintește nimeni ce s-a întâmplat după ce am leșinat, dar ne ustură fundurile pe toți și nu cred că e o coincidență…

Te pup ca la orgie, care cred că a fost mișto, chiar dacă nu mi-o amintesc!

.

.

5 Pești 710 (Data stelară 2302111)

Dragă jurnalule,

M-a sunat calul prin medium și mi-a povestit cum a fost în Irkalla, lumea morților de sub Mesopotamia. Cică n-au ajuns bine acolo că l-a pălit pe Marele Lup Alb romantismul și le-a propus celorlalți să renunțe la prostii și să-și găsească gagici, ca să fie toți îndrăgostiți și fericiți ca în telenovele. Iar ursul bipolar i-a îndeplinit dorința și s-a cuplat cu fantoma unei vulpi. Exact aia care l-a păcălit mai demult de i-a rupt coada. Numai că n-a renunțat la prostii, pentru că s-a declarat non-binar, adică nu vrea să fie nici mascul, nici femelă. Și gagică-sa la fel. Restul i-au acceptat așa, nebuni, ceea ce s-a dovedit a fi o greșeală, pentru că vulpea a cam început să le pună bețe în roate. Odată s-a trântit în mijlocul drumului, prefăcându-se că era moartă, iar fantoma unui moș a luat-o și a aruncat-o în sanie peste peștii pe care abia îi pescuise. Vulpea a aruncat peștii din sanie, apoi a sărit și ea și i-a mâncat pe toți ca sparta. Când i-a cerut lupul unul ca să-și potolească foamea, ea l-a sfătuit să pescuiască băgându-și coada într-o copcă. A stat lupul toată noaptea cu ea în baltă până i-a înghețat de tot, iar dimineața a apărut soția moșului cu peștii, care l-a bătut cu undița în cap de a trebuit să-și rupă sărmanul coada ca să scape. Bine, i-a sudat-o calul la loc mai târziu, dar tot a fost o experiență dureroasă. Lupul a vrut să se răzbune, însă vulpea și-a lipit niște aluat pe cap, de părea că îi ieșea creierul prin craniu, și i-a zis ursului că fostul popă a agresat-o fizic, verbal și sexual. Iar ăsta l-a bătut pe sărmanul lup, care era nevinovat. Altă dată s-a îmbolnăvit porcușorul de Guineea de trichineloză iar vulpea l-a convins că se putea vindeca dacă se învelea cu blana unui lup, așa că și ăsta l-a atacat pe bietul maidanez. Mai târziu lupul a furat fantoma unui miel, dar n-a apucat să o mănânce pentru că i-a luat-o ursul la ordinul vulpii. Vulpe care l-a convins să îmi atace împreună calul, ca să mănânce carne adevărată, nu ectoplasmă de stafii. Chiar dacă nu prea are calul carne, măcar oasele lui merg la o ciorbă. Pentru animale, nu pentru mine, că nu mi-aș mânca niciodată animalul de companie. În fine, calul l-a păcălit pe lup și i-a fript o copită în freză, de i-a potolit complet pofta de cabaline. În altă zi, vulpea i-a adus popii fantoma unui miel, dar nici din asta nu a apucat să guste, că l-a ciomăgit proprietarul. După aia, lupul a furat turte de pământ din cavoul unei gospodine, a scăpat farfuria pe jos, zgomotul a alertat-o pe proprietară, care și-a chemat vecinii, și iar a plecat bătut. Vulpea l-a dus în beciul unuia, unde se găsea carne putrezită de vită, lupul a mâncat ca spartul până s-a îngrășat, de n-a mai putut să încapă pe gaura prin care intrase. Firește, iar a urmat o chelfăneală din partea proprietarului, așa cum deja ne-am obișnuit. Apoi l-au cooptat pe porcușor în gașca lor de vânători și au găsit o fantomă care căra două coșuri. Cobaiul a făcut stafia să îl fugărească, iar lupul și vulpea au furat coșurile. Ea a propus să împartă între ei porția porcușorului, el n-a fost de acord și a scărmănat-o bine, iar rozătorul, când a văzut numai bucăți din blana vulpii, a crezut că popa a omorât-o. Ca să nu pățească la fel, l-a păcălit să-și mănânce ochii, l-a aruncat într-o prăpastie, apoi s-a otrăvit singur din greșeală. Știu, e cam ciudat ce fac lighioanele astea pe acolo, dar în lumea morților totul e horror. Calul i-a făcut porcului un antidot, după aia a pescuit lupul din prăpastie și i-a lipit ochii la loc. Vulpea a continuat să-și îmbârlige iubitul să-l atace pe Marele Lup Alb, care s-a ascuns de bipolar în sacul fantomei unui om, pe care a vrut apoi să o mănânce. Vulpea a ajutat stafia să-l bată bine pe lup, apoi a primit ca mulțumire niște câini în loc de găini, care au fugărit-o până înapoi la iubitul ei. E poveste lungă, n-are rost să o explic în detaliu, că nu e prea interesantă. Acadeaua de pe colivă a venit când au găsit cavoul unui demon, numit Pazuzu, care le-a permis să locuiască cu el pentru o perioadă. Numai că vulpea și dracul au început să flirteze și au plănuit să scape de urs. Într-o zi demonul l-a luat pe bipolar la vânătoare și l-a atacat. Ăsta abia a scăpat cu viață, s-a întors la tovarășii lui și cu toții au plecat să îl răzbune. L-au capturat pe demon și l-au transformat în cristal imediat după ce le-a dat detalii despre Lună, iubita Marelui Lup Alb. N-au fost cele mai fericite detalii pentru el, aflând că a avut și câțiva iubiți, și mulți copii. Dar așa e în iubire, câștigă ăla care înșeală de cele mai multe ori. Cel puțin asta îmi tot spune Greuceanu, deși nu cred că e cel mai în măsură să dea sfaturi despre relații. Ursul cică nici acum nu a renunțat la relația cu fantoma vulpii, care a devenit și mai toxică. Nu mai merge nicăieri fără ea și nu își mai petrece timp deloc cu prietenii lui, iar asta nu-i de bine. Așa zice calul, deși nu cred că e treaba lui cum se iubesc alții. E relația lor, povestea lor frumoasă de dragoste, nu ar trebui să se bage nimeni între ei. Dar întotdeauna când ești fericit apar invidioși care vor să devii la fel de nefericit ca ei. Eu țin cu ursul, sincer. Sper să rămână mulți ani cu iubita lui și să le facă în ciudă ofticaților care nu sunt în stare să țină o muiere lângă ei. Cu prima ocazie o să le urez vizuină de piatră, că mă bucur din tot sufletul pentru fericirea lor.

Te pup, jurnalule, cu iubire adevărată ca a ursului cu vulpea!

.

. 

16 Pești 710 (Data stelară 0603111)

Dragă jurnalule,

Am încercat recent o schimbare de carieră: m-am făcut influencer de modă. Dacă Dana Budeanu poate, m-am gândit că poate oricine, mai ales eu. Așa că am ieșit pe uliță și am început să le zic trecătorilor ce părere am despre țoalele lor. Ceva de genul: „Bă, doar fătălăii poartă sacou verde la pantaloni galbeni de trening”, chestii din astea super-importante pentru look-ul lor. Dar țăranii care habar n-au de trend nu pot să aprecieze moda, așa că m-au agresat domestic de fiecare dată ca niște înapoiați care sunt. Dar am rezolvat problema până la urmă: acum le zic părerea mea de după gard, unde nu prea mă nimeresc bordurile pe care le aruncă mârlanii de ciudă că sunt mai în pas cu moda ca ei. Needucați, ce să le ceri? Eu încerc să îi ajut, iar ei… Doar nu degeaba se zice că facerea de bine e haute couture de mumă.

 Prâslea a încercat să fie și el la modă și și-a luat ultimul răcnet în materie de tehnologie din Imperiul Roman: o cadă, că cică s-a săturat să se spele la lighean, ca toți ceilalți. Numai că l-a mâncat în dos să scoată dopul de la cadă în timp ce făcea baie și l-au găsit vecinii după o săptămână blocat pe coloană. S-au chinuit ăia să-i spargă țevile de apă ca să-l scoată, dar din greșeală au spart-o și pe aia de gaze și s-au prins doar când și-a aprins unul o țigară. Acum Prâslea doarme în cort și se spală în castron, dar măcar nu îl mai pierdem. Așa îi trebuie dacă adoptă toate prostiile de la romani fără să verifice întâi recenziile clienților și părerile specialiștilor…

Și Harap-Alb doarme în cort, tot în al lui Prâslea, dar nu de la modă, ci de la munca la domiciliu. A încercat să lucreze de acasă, a furat niște dinamită de la meșterul Manole și și-a făcut un atentat sinucigaș în sufragerie. E deja a cincea oară în ultimele opt luni și ne gândim să-i facem un adăpost antiatomic în beci, care să reziste măcar până la vară. Un buncăr ar fi mai bun pentru el, că n-are noroc la case. Partea bună e că în atentat l-a prins flama și pe Păcală, care venise să-i fure lui Osama lemnele pentru iarnă din șopron. Acum, până iese păcăliciul din spital, mai respirăm și noi ușurați, ne mai lăsăm și noi rufele pe sârmă la uscat, copiii dezlegați prin ogradă, găinile jos de pe case. Cine mai are găini, că ale mele au dispărut inexplicabil chiar înainte să ajungă Păcală la atentat. Le-o fi prins ciuperca atomică a exploziei, cine știe? Sper să le găsesc cândva, că mă atașasem de unele dintre ele.

Greuceanu a luat-o razna de tot, că s-a angajat. I s-a pus pata să se facă agent special secret, dar n-are cum, că trebuie să plece de jos. Adică trebuie să se facă polițist întâi, iar pentru asta trebuie să facă Academia. A zis că nu se apucă de construit academii, că avem deja una la Câmpina, și s-a angajat paznic la un supermarket. Iar acolo se antrenează pentru Poliție. Stă la intrare cu un termometru cu infraroșu la spate și, când apare un client, întâi îi zâmbește, ca să-l facă pe ăla să lase garda jos, apoi urlă brusc și inopinat „Efbiai! Friz, madărfacăr!”. Nu știe ce înseamnă, dar îi place cum sună. Omul se blochează, iar Greuceanu îi pune termometrul în frunte și îl întreabă „Te simți norocos azi, gunoiule?”. Nu așteaptă răspunsul gunoiului și apasă brusc pe buton, termoscanându-l cu sânge rece. De două ori în cap și o dată în inimă, să fie sigur că l-a nimerit. Dacă vreunul încearcă să se strecoare pe lângă el, grasul trage în aer două termoscanări de avertisment, apoi sare pe ăla de îl deșală complet și îi ia temperatura rectal, cu un termometru pentru sol. Din ăla mare, de un metru, ca pedeapsă pentru că l-a făcut să depună efort fizic. Cică abia așteaptă să îl învețe un coleg cu vechime cum să trântească la pământ babele suspecte și să le imobilizeze cu un picior în gât până aproape să le sufoce, că asta e tactică de manual în Poliție. Acum Greuceanu și-a luat concediu medical și a plecat în India ca să caute o comoară, pentru că a câștigat la șeptică o hartă de la Păcală, care o găsise pe la unul prin buzunare. Îi țin pumnii, că mi-a promis mai demult că o să-mi înapoieze toți banii pe care i-am împrumutat până acum când o găsi o comoară. Și am un feeling că e om de cuvânt, chiar dacă nu și-a ținut nicio promisiune până acum. Dar totul are un început iar noi trebuie să ne bazăm pe prieteni și să ne îngrijim dușmanii, nu? Păi degeaba se zice în popor „Ferește-mă, Doamne Gebeleizis, de prieteni, că de dușmani am eu grijă”? E drept că n-am înțeles foarte bine vorba asta, dar am prins esențialul. Sper…

Te-am pupat pe fashion, în trend și la modă!

.

.

30 Pești 710 (Data stelară 2003111)

Dragă jurnalule,

Mi-a povestit calul cum a fost în Naraka, iadul de sub India, condus de Yama, zeul morții. Cică el, lupul și porcușorul s-au hotărât să îl despartă pe urs de vulpea fantomă din gelozie. Bine, el n-a recunoscut asta, ci a susținut că voia doar să-l scape pe bipolar de o relație toxică, dar știm cu toții că era invidie. Îi rodea pe toți trei pizma că nu aveau noroc la femele și s-au gândit să sufere și ursul ca ei. Așa că odată, când au prins vulpea singură, au tăbărât toți trei pe ea, au răpit-o și au legat-o într-o vizuină părăsită. Lupul și porcușorul au rămas acolo ca să o păzească, iar calul a încercat să-l convingă pe urs că gagică-sa îi dăduse papucii. Dar el n-a crezut, pentru că primise un bilețel de răscumpărare, ceea ce însemna că fusese răpită. Bilețel scris de cobai, care era la prima răpire și voia să se bucure la maxim de experiență. Pentru a repara ce stricase șobolanul, calul și lupul s-au costumat în polițiști, și-au lipit pe boturi mustăți false și l-au anunțat pe bipolar că au găsit cadavrul iubitei lui, deci nu avea rost să o mai aștepte. Cum ăla a cerut să vadă hoitul, deși nu înțeleg ce cadavru ar putea să aibă o stafie, invidioșii s-au hotărât să omoare vulpea, ca să aibă ce să-i arate ursului. A încercat porcușorul de Guineea, însă vulpea a fost mai deșteaptă și i-a sucit mintea încât l-a făcut să se creadă și el non-binar. După aia au încercat calul și lupul însă, nefiind criminali de felul lor, n-au putut să o asasineze. Așa că au apelat la serviciile lui Greuceanu, care n-are nicio problemă cu omorâtul lighioanelor. Când a ajuns grasul, animalele l-au trimis în vizuină însă el, în loc să omoare vulpea, a început să o… zoofileze. Calul l-a adus repede pe urs ca să-i prindă în fapt, gândindu-se că o să renunțe la relație când o să vadă că vulpea îl înșeală. Și a renunțat mai ales după ce a aflat că iubita lui nu era fantoma unei vulpi, ci o demoniță pe nume Șurpanakha. Animalele au decis să o cristalizeze și pe asta, iar ea le-a dat niște informații înainte. Cică demonii au fost inițial oameni, dar de la tortură și-au pierdut toată umanitatea. Bine, demonii ăia mici, că ăia mari au fost îngeri decăzuți ca Lucifer. Le-a zis că și îngerii au fost altceva la origine. Arhanghelii, cei mai vechi, au fost zei, heruvimii au fost sfincși, serafimii au fost demoni ai deșertului cu aspect de șerpi înaripați iar îngerii obișnuiți au fost oameni. Le-a dat și un exemplu: înainte să fie transformat în înger de Dumnezeu, Lucifer a fost zeul planetei Venus, fiul zeilor Astreus și Aurora. Dacă e clar de ce Satana își face o armată de demoni, că vrea să distrugă zeii de pe Pământ, calul a început să se întrebe de ce Dumnezeu a început să își facă o armată de îngeri cu mult timp înainte de apariția demonilor. O întrebare inutilă, când știm deja că sunt încurcate căile zeilor și nu are rost să încercăm noi să le descurcăm. În fine, au cristalizat-o și pe demonița asta și și-au continuat drumul, însă calul și-a dat seama că toți au rămas cu sechele. Ursul și porcușorul încă se credeau non-binari, Greuceanu nu știa dacă e zoofil sau demonofil iar lupul era în dubii dacă mai avea rost să se însoare cu Luna, ținând cont că era rudă cu Scaraoțchi și nevirgină. Așa că i-a dus calul la fantoma unui yoghin ca să-i vindece, însă mai mult i-a încurcat cu arta mistică a deja-vuului, pe care n-am înțeles-o. De fapt nimeni n-a înțeles-o, dar a funcționat, că și-au revenit toți, așa că n-au rost întrebările. Pentru că sunt încurcate căile yoghinilor, la fel ca ale zeilor. Poate sunt încurcate ale yoghinilor cu ale zeilor, dar nu i-am spus calului asta, că și-ar fi bătut capul și mai mult. Și n-are rost, că sunt încurcate căile cailor, la fel ca ale zeilor și ale yoghinilor. Oare n-or fi toate încurcate între ele?

Te pup încurcat ca căile!

.

. 

3 Taur 710 (Data stelară 2304111)

Dragă jurnalule,

Dacă tot vorbesc cu calul prin spiritism, m-am gândit că pot să vorbesc prin medium și cu alții din lumea de dedesubt, așa că mi-am făcut audio vlog exclusiv pentru mortăciuni, care se cheamă „De ce dați în decedați?”. În primul episod i-am învățat pe audiotelespectatorii mei cum să se epileze cu coasa în zonele sensibile și le-am promis că săptămâna viitoare o să-i învăț cum să se machieze cu bidineaua ca să se asorteze cu decorul în anotimpul rece. Nici n-am apucat să zic „like, share și subscribe” că a apărut Ileana, care a smuls ușa de la intrare din țâțâni, a aruncat-o în medium, pe care l-a scos din casă prin perete, apoi m-a luat la bătaie degeaba, fără motiv. Dacă știam că o să reacționeze violent la vlogul meu îmi făceam podcast, că în pod nu mă găsea. După ce a plecat am ieșit și eu din casă, ca să găsesc pe cineva căruia să mă plâng, și am dat peste Harap-Alb, Greuceanu și Prâslea, care furaseră câțiva saci cu mâncare din Templul Bântuirii Neamului. Talibanul vorbea și în clișee ca la Hollywood de la niște lovituri în turban primite de la paznicul templului, dar a scăpat de ticurile verbale cu un sac după ceafă de la Greuceanu, care i-a acordat fin frecvența. Bine, umflatul ăla m-a pălit și pe mine în gât, de n-am mai putut să respir două ceasuri, dar el zice că aveam o muscă țețe și că m-a salvat. Nu sunt prea sigur, pentru că n-am auzit niciun bâzâit, dar să zicem că îl cred de data asta.

După ce au lăsat furăcioșii sacii cu mâncare acasă la Greuceanu, am mers cu toții în Forum, unde ne chemase guvernatorul ca să ne anunțe centurionul trei probleme. Prima a fost neinteresantă: cică au fost furate din templu moaștele lui Iulius Cezar, de care nu îi pasă niciunui dac. Deci nu le-a furat unul dintre noi, ci cel mai probabil a fost o operațiune sub steag fals, adică și le-au furat romanii singuri ca să aibă motiv să ne mai cucerească o dată. A doua problemă a fost faptul că Ileana cică e posedată, așa că patriarhul Deceneu l-a chemat pe papa Mobil de la Roma ca să o exorcizeze împreună. Eu am întrebat atunci ce facem cu ea până la exorcizare, iar centurionul a zis că nu facem nimic, pentru că e pașnică. Degeaba le-am zis că m-a agresat dureros, că m-a făcut victimă a violenței domestice chiar la mine acasă, nu i-a păsat nimănui. Chiar atunci a apărut Ileana și m-a mai bătut o dată de față cu toți, dar tot nu le-a păsat. Încep să bănuiesc că e o comunitate cam egoistă, dar încă nu sunt sigur de asta. A treia problemă prezentată de centurion e un desen blestemat care circulă prin cetatea noastră. Cică cine îl vede, e omorât după o săptămână de un strigoi. Eu eram singurul care nu-l văzuse, așa că boul de Greuceanu mi l-a arătat forțat, băgându-mi-l în ochi ca să îmi strice rimelul. Am vrut să fug, dar nu m-au lăsat ceilalți și din nou bănuiesc că e o comunitate cam egoistă. După aia a apărut un porumbel voiajor care mi-a lăsat un bilețel și un găinaț în freză, pe care scria că o să mor după șapte zile. N-am înțeles prea bine dacă erau calendaristice sau lucrătoare, ori dacă se calculau după calendarul nostru, după cel roman ori după cel mayaș, dar nici nu m-a lămurit nimeni. Măcar am aflat că Prâslea văzuse desenul cu exact o săptămână în urmă, așa că a venit strigoiul să îl omoare când eram cu toții în Forum. Lumea a fugit iar centurionul și-a chemat soldații să îl apere pe ăsta micul, dar mortăciunea i-a omorât pe toți. Noi am vrut să fugim din cetate și ne-am oprit la meșterul Manole acasă ca să ne aprovizionăm, dar meșterul ne-a recomandat să îl ducem pe Prâslea în cetatea Babariului, ca să îl apere solomonarii. Ne-am dus și ăia chiar l-au apărat până să vină strigoiul. Când au văzut creatura la poartă, m-au aruncat pe mine peste zid ca să o conving să plece pașnic. Am încercat toate metodele de manipulare pe care le știam, tot NLP-ul pe care l-am învățat, am făcut tot ce era posibil și imposibil, dar mortăciunea e prea încăpățânată, așa că nu m-a ascultat. M-a aruncat înapoi peste zid, după aia a intrat în cetate și a omorât toți solomonarii. A apucat șeful lor să trimită strigoiul într-o lume în oglindă, dar creatura a ieșit de acolo cumva. Nu știu cum, dar important e că a ieșit și a încercat să ne prindă. Eu am intuit că e ceva în desenul ăla blestemat care ne poate ajuta să aflăm detalii despre strigoi și, după ce l-am studiat, ne-am prins că în el era și o reprezentare 2D a fântânii meșterului Manole. Așa că ne-am dus acolo ca să căutăm răspunsuri. După ce l-am presat cu tehnici secrete de interogare, meșterul ne-a recunoscut că mai demult a înfiat o fată, Samara, care avea o energie negativă. Doamna Ana a înebunit, a aruncat fata în fântână și apoi s-a sinucis zidindu-se singură în peretele casei, deci ni s-a părut logic că strigoiul e Samara. L-am coborât pe Prâslea în fântână cu găleata, iar el a găsit cadavrul fetei și l-a adus la suprafață. Eu l-am scos rapid pe Prâslea din găleată, Greuceanu i-a dat o șipcă în cap strigoiului de l-a trimis înapoi, iar Harap-Alb a aruncat după el o bucată aprinsă de dinamită, de i-a dărâmat toată fântâna în cap. Prâslea s-a supărat, că cică fata nu era strigoi, ci vie și nevătămată, iar noi am omorât-o, dar mi se pare puțin exagerată supoziția asta. Bine, avea dreptate, pentru că strigoiul adevărat a apărut lângă noi și, exact când ne pregăteam să îl omorâm din nou și de tot, au venit niște boi care au stricat tot. Niște impostori care își zic Răzbunăcioșii și se laudă că ar fi ei cei mai mari eroi ai Daciei. Cum Gebeleizis iartă-mă au zis că îi cheamă? Ah, da! Iovan Iorgovan, Sfarmă-Piatră, Zâna Zorilor și solomonarul Solomon. Niște necunoscuți de care nu a auzit nimeni, dar care se cred eroi. Și mai iau și bani pentru asta… Au avut tupeul să ne ceară și nouă, că cică ne-au salvat ei de strigoi. Auzi la ei, ce nesimțiți! Normal că n-am vrut să plătim, așa că ne-au luat la bătaie. Bine, era egalitate dacă e să fim sinceri și au avut noroc cu strigoiul care iar a atacat, altfel îi nenoroceam. Noi am plecat să îl ascundem pe Prâslea iar ei au rămas cu mortăciunea ca să se sacrifice, pentru că sunt varză. Strigoiul i-a omorât pe toți patru în câteva secunde, dar măcar ne-au oferit timp să ne îndepărtăm. Ceilalți trei mai mult, că pe mine iar m-a prins Ileana și iar m-a agresat fără motiv, de mă gândesc să stric relația cu ea, că parcă a cam dispărut respectul reciproc dintre noi. N-am apucat încă să îi zic, că mă grăbeam, dar o să-i zic la următoarea bătaie. Îi zic direct, fără menajamente, cu tupeu și bărbătește! Ca să vadă cine e bărbatul la noi în casă! Mă rog, la mine acasă. Cât e plecat calul. Dar nu contează detaliile, important e că sunt bărbat! Și o să afle și ea asta!

Te pup bărbătește!

.

.

4 Taur 710 (Data stelară 2404111)

Dragă jurnalule,

După ce am fugit încontinuu toată noaptea ca să nu ne ajungă strigoiul, am ajuns la casa Ilenei exact când o exorcizau patriarhul Deceneu și papa Mobil. Vorba vine că o exorcizau, pentru că noi i-am prins bătându-se ca chiorii. Noroc cu noi că i-am oprit, altfel se băteau și acum. Nu doar i-am oprit, ci am și salvat cetatea, pentru că ne-am dat seama cum să scăpăm și de strigoi, și de demonul din Ileana. I-am arătat Ilenei desenul blestemat de șapte ori, iar strigoiul a venit imediat ca să îl ia. Și, normal, s-au luat la bătaie. În timpul ăsta, învățați de noi, patriarhul și papa au făcut ritualurile de exorcizare care au trimis demonul în iad. Nu singur, pentru că a apucat să se agațe de strigoi înainte să plece. Iar ăsta a apucat să-l agațe pe Prâslea și să-l ia cu el în Iad. Deci partea bună e că am scăpat de cei doi monștri, iar partea rea e că l-am pierdut pe Prâslea, dar în orice război sunt și victime colaterale, așa că ne-am resemnat repede. Exorcizată, Ileana ne-a dat niște răspunsuri, pentru că avea informații de la demonul care fusese în ea. Cică demonul ăsta, pe nume Belzebut, a fost trimis de un pustnic, Daniil Sihastrul, ca să îi gonească pe romani din Dacia. Spurcăciunea a intrat într-un roman, iar din ăla a ajuns în Ileana printr-o metodă necunoscută și miraculoasă. Iar strigoiul era de fapt moaștele lui Cezar, din care a mâncat Greuceanu confundându-le cu o pastramă veche, cele nemâncate devenind strigoi pentru a se răzbuna. Am aflat și de ce am fost agresat de trei ori nevinovat: cică nu demonul mă caftea, ci Ileana, care a visat că am făcut-o grasă și nu și-a dat seama că a fost doar un vis. De parcă aș avea tupeu să o fac grasă în realitate, la cât de bine dă cu pumnul… Mă bucur că am rezolvat până la urmă și asta, că se punea o barieră între noi din cauza lipsei comunicării, ceea ce putea deveni o problemă serioasă. Dar nu mai e cazul, că s-a rezolvat. Chiar dacă mai am câteva oase rupte din cauza ei de grasă nebună, care nu știe diferența dintre vis și realitate…

Te pup ca în vis!

.

.

27 Taur 710 (Data stelară 1705111)

Dragă jurnalule,

M-a sunat calul din Mictlan, lumea de sub teritoriul aztecilor, și mi-a zis că l-a găsit pe Prâslea. Cică plodul a ajuns în Iad cu demonul și cu strigoiul în timpul exorcizării și a fugit de acolo cât timp se băteau ăia doi. A căutat un tunel spre lumea celor vii și, pentru că nu a găsit, s-a oprit în Mictlan, unde s-a angajat ca paznic la o stână de fantome de oi. Acolo s-a împrietenit cu Cerber, câinele cu trei capete al zeului elen Hades, care fugise de acasă. Când l-a văzut pe Marele Lup Alb apropiindu-se de stâna pe care o păzea, Prâslea l-a pus pe Cerber să îl atace. L-a salvat calul, care i-a aruncat potăii un băț cu praștia, iar câinele a plecat în căutarea lui. Calul și prietenii lui animali căutau drumul spre Infern și un ultim demon pe care să-l cristalizeze, așa că i-au propus lui Prâslea să îi însoțească pentru a le arăta drumul. Plodul nu a vrut, că cică e un loc prea traumatizant și nu are bani de terapie, dar a fost convins cu promisiunea găsirii drumului spre casă și amenințarea unui spectacol de cabaret din partea ursului bipolar. Așa că a mers cu lighioanele de voie, de nevoie, deși eu l-aș fi bătut în locul calului. Păi ce e cu atâtea figuri de domnișoară? Că nu vrea să meargă, că nu-i place acolo, că are treabă, că are pe Necuratul să-l ia de alintat, că așa m-am săturat de fițele lui… Dacă ar fi fost educat cu cureaua, ca toți dacii, n-ar mai fi făcut acum atâtea figuri de domnișoară. Dar ce să-i ceri unuia care a crescut în puf la palatul lui tac-su, ca prințesă sau ce muma Tălpii Iadului o mai fi fost el? Bine, recunosc, și eu am crescut ca prinț în palatul lui tăticul, dar eu am crescut într-o zi ca alții într-un an, deci n-am avut timp să mă alint ca ăsta. Din fericire și pentru mine, și pentru cei din jur, care nu au ce să-mi reproșeze.

Te pup educat, fără fițe sau figuri ca unii plozi enervanți!

.

. 

11 Gemeni 710 (Data stelară 3105111)

Dragă jurnalule,

M-a sunat calul din Infern și mi-a povestit cum a fost pe acolo. Cică i-a condus Prâslea la poarta Iadului, pe care a spart-o ursul bipolar trecând prin ea din viteză și prăbușind-o direct în capul lui Iuda Iscarioteanul, portarul Iadului. După aia a intrat Prâslea ca momeală pentru a-l atrage afară pe demonul care încă se bătea cu strigoiul, în timp ce calul a pregătit la ieșire un sigiliu de-al regelui israelit Solomon. Fugărind băiatul, demonul a rămas prins în capcană, însă strigoiul a continuat urmărirea până i-a aruncat calul un băț în cap, apoi a fost sfâșiat de Cerber. Demonul, care s-a prezentat ca Belzebut, le-a povestit apoi că Necuratul a rugat-o pe Selene, zeița Lunii, să îl ajute cu ceva și bănuiește că e vorba despre schimbat destinele cuiva. Pentru că Selene este singura care are putere asupra moirelor, cele trei zeițe care țes destinele tuturor muritorilor și zeilor. După aia lupul l-a cristalizat, Cerber l-a condus pe Prâslea la cea mai apropiată ieșire din lumea subterană iar restul lighioanelor au intrat în Iad. Acolo l-au găsit pe vampirul Nosferatu, care cică era sursa de informații a calului din lumea morților și s-a hotărât să îl ajute ca mulțumire pentru că l-a omorât mai demult pe rivalul său, Dracula. Deși eu și cu ceilalți trei l-am omorât, nu calul, dar informațiile se denaturează când circulă din gură-n gură. După aia au găsit-o într-o cameră pe Selene, care a recunoscut că le-a cerut moirelor să îi arate lui Scaraoțchi destinele noastre. Adică al meu, al lui Harap-Alb, al lui Greuceanu și al lui Prâslea. Iar Satana ni le-a schimbat cât să ducă unde a vrut el: în pădurea Hoia-Baciu, unde l-am trimis în viitor printr-un portal. Pentru că vrea să aducă Apocalipsa iar în viitor există tehnologia care îi permite să facă asta. Cum nu avea chef să aștepte două milenii, ne-a modelat destinele încât să îl trimitem rapid în viitor. Adică ne-a păcălit ca pe ultimii fraieri. Sau cel puțin așa crede el… De fapt, a făcut exact ce mă așteptam, pentru că i-am anticipat fiecare mișcare cu zece mutări înainte. El crede că am făcut ce a vrut el, când de fapt el a făcut ce am vrut eu. Pentru că eu am vrut să scăpăm de el pentru două mii de ani, ca să avem parte de puțină liniște. Și timp să ne pregătim cum trebuie pentru o confruntare adevărată cu el, că n-am avut timp să ne antrenăm data trecută, fiind mereu pe drumuri. Plus că am devenit nemuritori în timpul ăsta, deci s-a întâmplat totul cum am vrut, așa cum am zis deja.

În fine, animalele au plecat după aia cu Nosferatu să le arate unde era închis sufletul lupului. Au luat-o și pe Selene cu ei ca ostatică, însă nu au găsit sufletul, ci au căzut într-o capcană. Pe care aș fi intuit-o dacă eram acolo, dar n-au avut noroc de data asta. Vampirul i-a condus direct în sala tronului, la Talpa Iadului, muma lui Satana. Pentru că el a lucrat mereu pentru ea și tot ea i-a spus ce informații să îi dea calului. Talpa Iadului a luat de la lighioane cei șapte demoni cristalizați, i-a lipit de sceptrul de aur al lui Dumnezeu, pe care nu știu cum l-a obținut, și i-a dat sceptrul lui Selene, care a fugit cu el în Purgatoriu pentru a i-l duce îngerului decăzut Azazel. Hoașca le-a povestit și că a invadat Purgatoriul. Oficial, conducătorul invaziei e un fost vrăjitor, Rasputin, însă neoficial Talpa Iadului e cea care trage sforile, iar Azazel e în umbra lui Rasputin pentru a se asigura că ordinele ei sunt respectate. Războiul ăsta are doar scopul de a sărăci Raiul prin tot felul de măsuri aberante adoptate la îndemnul lui Samael, singurul înger decăzut care are voie în Rai și care, de asemenea, ascultă ordinele babei. Care de fapt cică ar fi ordinele lui Lucifer, că a făcut un plan de a cuceri planeta înainte să îl trimitem în viitor, iar mumă-sa continuă planul în lipsa lui. Plan care include și distrugerea tuturor zeilor, și a planetei, pe care o vrea locuită doar de monștri. A mai zis hoașca și că zeul Uranus i-a făcut lui Ucigă-l toaca o profeție, cum că unul dintre fiii lui va aduce sfârșitul zilelor, dar și că eu sunt fiul ăla. Cică tăticul Roz-Împărat nu e tatăl meu adevărat, pentru că Necuratul a inseminat-o artificial pe mămica și așa am apărut eu. Bine, era clar că nu sunt normal când am crescut într-o zi cât alții într-un an, dar speram să fiu fiul unui zeu bun, nu al inamicului omenirii. E puțin deprimant gândul, mai ales că nu vreau să moștenesc Iadul când ăsta n-o mai fi. E urât acolo din câte mi-a povestit calul și sigur nu mi-ar plăcea, că mie îmi priește aerul liber, natura, verdeața, vântul și vitamina D de la Soare…  Cu profeția nu-mi fac griji, că cică am împlinit-o deja când l-am trimis pe tata în viitor, unde el o să aducă Apocalipsa, deci într-un fel eu o să aduc sfârșitul lumii indirect. De asta nici nu mai țin minte ce mi-a povestit calul că a vorbit cu bunica, pentru că m-am deprimat prea tare. A mai zis aia ceva acolo, dar nu mai rețin ce din motive emoționale evidente. Ah, da! Parcă a mai zis și că îngerii sunt conectați în rețea ca furnicile sau albinele și că nu au voință proprie, ci sunt controlați de Dumnezeu ca o matcă sau o regină. Și dacă Lucifer, pardon, tata, și alți îngeri s-au răzvrătit, nu puteau să o facă fără voia lui Dumnezeu, pentru că nu aveau liber arbitru. Deci nu știu ce înseamnă asta și nici nu mă interesează în momentul de față, că plâng cu un ochi de supărare și cu celălalt citesc ce scriu, ca să nu greșesc, că n-aș vrea să te stric și pe tine, dragă jurnalule, cum o să stric lumea. Măcar tu să supraviețuiești dacă restul nu, că ești singurul în care am atât de multă încredere. Deci pauză, că nu mai pot așa…

Am revenit. Mai slab, că după șase ore de plâns am secat de tot. Cum ziceam, porcușorul de Guineea a pălit-o pe bunica în cap cu un scaun, după aia Nosferatu a condus lighioanele într-o temniță, unde l-au găsit pe adevăratul zeu Zamolxe. Tata l-a închis acolo acum multă vreme iar animalele l-au eliberat. Însă nu a vrut să ne ajute să oprim planul necurat, că cică are sechele adânci și a devenit și pacifist, deci n-ar putea lupta nici dacă ar vrea. L-au lăsat să plece acasă, că oricum nu mai era bun de nimic. Au plecat și lighioanele, însă la poarta Iadului îi așteptau doi monștri mari, Leviatan și Behemot. Pe care i-a luat la bătaie Cerber, adus înapoi de Prâslea. Cât s-au bătut cele trei creaturi, ăștia au reușit să fugă cât mai departe de Iad. Zamolxe a plecat cu Prâslea în lumea celor vii, iar calul și animalele lui s-au dus către Purgatoriu pentru a recupera sceptrul lui Dumnezeu de la Selene. Nu știu de ce și nici nu-mi pasă, că iar îmi amintesc și îmi vine să plâng! Cum să fiu eu Antihristul? Cum să fiu fiul Necuratului? Cum să aduc Apocalipsa? Nu vreau! Nu-i corect! Și nici nu vreau! Nu-mi convine și n-o să las lucrurile așa. Nu știu exact cum o să le schimb, dar o să le schimb cumva. Sper că în bine, deși nu sunt prea optimist…

Te pup apocaliptic!

.

.

18 Gemeni 710 (Data stelară 0706111)

Dragă jurnalule,

Împreună cu ceilalți trei am hotărât să emigrăm în Imperiul Roman, că e păcat să nu profităm de integrarea asta care ne-a deschis granițele. Dar ca să putem circula fără viză trebuie să ne facem buletine și ne-am gândit să ne și punem nume romane cu ocazia asta, să se vadă că suntem cetățeni ai imperiului cu drepturi egale. Adică să fim Fătus-Frumosus, Harapus-Albus, Greuceanus și Prâsleaus. Asta se rezolvă rapid, că nu e coadă la buletine în perioada asta. După aia ne-am gândit că, dacă tot emigrăm, trebuie să ne și angajăm acolo unde ne-om duce, însă problema e că fără școală nu ne angajează nimeni. Deci am decis să ne înscriem la școală și, din greșeală, ne-am înscris la una de gladiatori în loc de una gimnazială. Acolo ne-au luat tare ăia încă de la prima oră, înainte să se strige catalogul. Ne-au pus să ne antrenăm, au făcut pipi în mâncarea noastră și apoi ne-au obligat să dăm un test ca să câștigăm nu știu ce însemne de gladiatori. Test la care a trebuit să ne batem cu cei mai buni, chipurile ca să arătăm că merităm să stăm alături de ei. Nu ne pasă de așa ceva, noi vrem doar diplomele de bac și atât, că avem treabă prin imperiu. Așa că ne-am decis să evităm bătaia de la test și să-l convingem pe campionul Spartacus să se revolte cu restul gladiatorilor împotriva romanilor. Prâslea ne-a chemat la răscoală cunoscuții din Dacia ocupată, și pe dacii liberi din Moldova ca să atace în același timp, totul era aranjat. Așa că la test eu am căzut cu campionul și l-am convins să se răscoale mințindu-l că romanii i-au omorât cățeaua, iar ăsta a făcut ca John Wick și i-a omorât pe toți. După aia m-am trezit pe cap cu un reporter de la televiziunea zeilor, care voia să îmi ia declarații pentru că tocmai aflase că sunt fiul Necuratului și că există profeția aia idioată care zice că o să aduc Apocalipsa. Normal că am fugit, pentru că știu cum fac reporterii ăștia fără scrupule și nu voiam să mă hărțuiască în direct și în reluare a doua zi. Dar până la urmă i-am dat niște declarații în Forum, unde nu a venit nimeni la revoluția noastră. Nici gladiatorii, că au plecat în Italia ca să elibereze sclavii de acolo, nici dacii ocupați, care cică erau prea ocupați, nici ăia liberi, care preferă să iasă la grătar când sunt liberi, nu la bătaie. Eram doar noi patru plus reporterul și cameramanul lui, dar ăștia nu au vrut să participe la revoluția noastră, ci doar să mă hărțuiască. Așa că le-am declarat că nu e vina mea pentru că Satana a lăsat-o borțoasă pe mămica și că nici nu vreau să distrug lumea, nici nu pot. Până la urmă m-au lăsat în pace, dar mi-au zis că n-or să-mi trimită filmarea dacă nu le aduc suficient rating. Nici nu-mi trebuie, că n-am la ce să o văd până s-or inventa televizoarele și pentru noi, oamenii de rând. Ah, să nu uit: m-am făcut frate de cruce cu ceilalți trei. M-aș fi făcut și cu tine, dragă jurnalule, dar tu nu ai sânge din păcate. Așa că mă înfrățesc cu tine doar simbolic, ca să nu te superi. Poate și cu calul când s-o întoarce, dar la el mă mai gândesc. Depinde ce-mi aduce din lumea de dincolo ca suvenir.

Te pup frățește în direct și în reluare!

.

. 

25 Gemeni 710 (Data stelară 1406111)

Dragă jurnalule,

M-a sunat iar calul ca să-mi spună cum a fost în Purgatoriu. Cică nu a găsit niciun război acolo, deși toată lumea vorbește despre lupta eroilor împotriva năvălitorilor infernali. Într-o necropolă a întrebat o zmeoaică bătrână unde era toată lumea, iar ea i-a zis că mai toți au emigrat în alte părți, că li s-au deschis granițele și li se oferă ajutoare. Cică soldații purgatorieni și invadatorii stau împreună la băut și mai atacă din când în când câte o necropolă, mai urlă din când în când, mai cântă sirenele de șase ori pe zi, toate astea ca să creadă băștinașii că e război. A verificat calul informația și chiar a găsit soldații din ambele tabere jucând barbut pe șuturi în fund. Speriați de porcul de Guineea, ăia au recunoscut că nu se războiesc, ci doar se prefac, pentru că așa li s-a ordonat. Cică Rasputin conduce invazia doar teoretic, pentru că în realitate conducătorul din umbră al infernalilor este îngerul decăzut Azazel. Ceea ce înseamnă că totul e planificat de tata înainte să plece în viitor, iar Infernul și Purgatoriul sunt mână în mână. L-a găsit calul pe Azazel într-un cort și, cu lighioanele lui, i-a furat sceptrul lui Dumnezeu, pe care tocmai i-l adusese Selene. Zeița Lunii, în caz că nu o mai ții minte. Dar Azazel a chemat niște războinici misterioși, care sunt clonele noastre, iar ăștia au bătut animalele și au recuperat sceptrul. Nu știu de unde au apărut ăștia, că nu s-a inventat clonarea încă, dar cică sunt complet opuși nouă. Făt-Urât e urât dar foarte masculin, Harap-Negru face atentate normale, nicidecum sinucigașe, Ușorceanu de Aur e foarte slab și manierat, Badea cel Voinic e cam bătrân și deloc sclipitor iar armăsarul năzdrăvan arată foarte bine, însă e prost grămadă. Eu nu cred că sunt clonele noastre, că sunt prea diferite de noi, dar calul așa crede și n-am energie pentru a încerca să-l conving că se înșeală. Cică animalele au fost salvate de Brigada sinucigașilor în serie, monștrii ăia pe care i-am trimis mai demult să distrugă OZN-ul care răpea oameni și vite la noi în cetate. Nu știu dacă îi mai reții, erau un zmeu, un balaur, un căpcăun și o zgripțuroaică. Le băgase meșterul Manole niște bombe în capete ca să îi convingă să facă ce vrem noi, iar tâmpiții au aruncat OZN-ul în aer cu tot cu ei. Pentru că au murit, au ajuns în Purgatoriu, ca restul monștrilor, iar acolo au dat peste calul meu și celelalte lighioane. I-au ajutat pentru că pe lumea cealaltă toți sunt invers față de aici, adică monștrii de aici sunt eroi dincolo. S-au bătut creaturile cu clonele, însă s-au sinucis din nou când au aprins centura cu dinamită a lui Harap-Negru. Că nu degeaba se numesc sinucigași în serie. Clonele au fost rănite iar animalele au reușit să fugă cu sceptrul. Acum se duc în Rai ca să-i ducă sceptrul lui Dumnezeu și cică mă sună calul după aia dacă o să aibă semnal. Sau dacă n-or să-l prindă clonele alea care par mai degrabă cyborgi sau terminatori, dar mă rog. Eu știam că se clonează carduri, nu oameni, însă calul o ține pe a lui în continuare. Să fie sănătos, că nu îmi mai bat capul cu prostiile lui.

Te pup clonat, ca să fie de mai multe ori!

.

. 

28 Gemeni 710 (Data stelară 1706111)

Dragă jurnalule,

Mi-a trimis calul un mesaj printr-un porumbel voiajor ca să-mi povestească cum a fost în Rai. Cică e pe Pământ acum și vine acasă, dar a vrut să îmi povestească totul imediat cum a aterizat, că moare dacă nu dă tot afară cât e proaspăt. La informații mă refer, deși și eu inițial m-am gândit că s-a stricat la burtă. Zicea că a ajuns întâi la poarta Raiului, unde sfântul Petru i-a termoscanat cu un termometru pentru pereți, din ăla folosit în construcții, chipurile pentru a verifica dacă i-a afectat încălzirea globulară. Le-a cerut și să poarte măști înăuntru, ca să nu-i recunoască un virus de calculator care le-a afectat rețeaua după ce un chinez care mâncase un liliac infectat a strănutat spre o antenă 1G. Bine, ei au un abac în Rai, nu un calculator, dar nu vor să riște. Până la urmă sfântul nu i-a primit, că nu aveau certificate verzi de deces, așa că au sărit gardul. Și au rămas șocați, pentru că Paradisul nu e așa cum se zvonește. Nimeni nu mai face fapte bune, toți s-au înrăit, curcubismul a devenit obligatoriu, toți mănâncă numai gândaci, bărbații s-au păsărificat iar femeile s-au transsexualizat, emigranții din Purgatoriu trăiesc în palate iar băștinașii fac foamea pentru că le donează tot ce au, au încredere oarbă în conducătorii lor și s-au macrocipat chipurile pentru a învinge inflatulația economică, încălzirea globulară și pe Rasputin. Toate astea doar pentru că arhanghelul Samael i-a convins pe ceilalți arhangheli să adopte măsurile astea tâmpite, fără să știe proștii că ăla a primit măsurile de la Talpa Iadului, pentru că tata plănuiește să facă Paradisul să se distrugă singur. Măcar calul a găsit acolo foștii noștri îngeri păzitori, care au fost concediați pentru că nu l-au împiedicat pe tata să ne schimbe destinele, iar acum se ocupă de salubritate. Când a dat peste ei, mulgeau sânul siliconat al lui Avraam, că în Rai trebuie să curgă mereu lapte și miere. Nu mi-a zis calul de unde i-au scos mierea lui Avraam, dar nici n-am întrebat, că nu sunt chiar atât de curios. Îngerii ăștia cică sunt exact ca noi, dar cu handicapuri mai mari. Dorel are sindromul Down, Costel are retard mental, Mirel e obez iar Petronel e pitic. În rest, cică ne seamănă ca patru picături de lapte din sânul lui Avraam. Ceea ce nu știu exact dacă e de bine… Îngerii ăștia au dus animalele la biroul lui Metatron, scribul lui Dumnezeu, iar ăla a zis că nu există destine, prin urmare tata nu ne-a schimbat niciun destin, ci toată linia temporală originală. Le-a mai zis că Dumnezeu s-a închis în camera lui după exilarea îngerilor decăzuți și că nu îl mai interesează deloc planeta noastră, ci preferă să se uite încontinuu la televizor, în special la posturi de pe alte planete. Și cică a găsit în arhivă un text al altui scrib, zeul Nabu, ăla căruia i-am căutat cartea acum câțiva ani, care zice că zeii cei bătrâni nu au făcut Pământul, ci s-au trezit acum multă vreme pe el fără să știe nici cum au ajuns aici, nici de unde vin, nici ce sunt cu adevărat, nici nimic. Știu că sunt multe informații dar nu trebuie să le reții pe toate, că nici eu nu-mi bat capul cu ele. Bun… S-au dus animalele după aia la palatul lui Dumnezeu ca să-i înapoieze sceptrul, însă nu l-au găsit în sala tronului, că era închis în camera lui, așa că au decis să păstreze sceptrul și să îl ascundă pe Pământ. Dar calul nu a vrut să plece fără să facă niște fapte bune ca să-i impulsioneze pe paradisieni, sperând că or să-i urmeze exemplul. Însă nu i-au reușit, ceea ce nu mă miră deloc, că îl cunosc destul de bine. Întâi a obligat fantoma unei babe să traverseze un drum circulat intens, de a plecat aia pe capota unui car ceresc, apoi i-a cumpărat pe datorie unui cerșetor o șaorma, dar ăla i-a aruncat-o în cap pentru că nu avea ketchup, iar a treia oară a ținut ușa fantomei unei femei care a jefuit un moș și a fugit cu sacoșa lui. S-a gândit calul că nu i-au ieșit faptele astea bune pentru că erau prea mici, nu pentru că e bou, așa că a încercat să facă una mare: să le deschidă paradisienilor ochii. S-a dus la palatul arhanghelilor când ținea Mihail o conferință de presă, l-a împins pe ăla din fața microfoanelor și le-a zis el tuturor că trăiesc într-o lume anormală din cauza tâmpiților de la conducere care primesc ordine din Infern, așa că ne putem recâștiga normalitatea unindu-ne cu toții împotriva lor. Însă nu a deschis ochii nimănui, pentru că spectatorii l-au huiduit, au aruncat în el cu tot felul de obiecte și la urmă l-au aruncat pe Pământ prin gaura din stratul de ozon. La fel și pe celelalte trei lighioane. Măcar le-au dat parașute înainte, inclusiv de pe centura Paradisului. Eu eram sigur că așa o să se întâmple, pentru că nu știe nimic calul despre psihologia maselor, dar îl las să se dea cu capul dacă nu vrea să învețe de la ăia mai experimentați. Poate așa învață să nu mai plece fără mine prin locuri dubioase, cu lighioane și mai dubioase.

Te pup ca-n Paradis, adică pe gură de Rai!

 .

. 

2 Rac 711 (Data stelară 2306111)

Dragă jurnalule,

S-a întors calul din lumea morților și ne-a povestit ce a făcut pe acolo. În mare știam, că m-a sunat des în anul ăsta în care a lipsit, dar m-am prefăcut interesat de povestea lui ca să-mi dea cadoul. Și după ce am așteptat multe ore să primesc un amărât de suvenir, mi-a zis că nu mi-a adus nimic. Ba că nu a găsit magazine pe acolo, ba că nu era nimic interesant de cumpărat, ba că totul era prea scump, ba că nu avea bani. Tot felul de scuze din ăstea de nimic, care m-au supărat și întristat foarte tare, pentru că nu îi pasă de mine. Eu i-aș fi adus ceva dacă aș fi fost plecat, dar nu toți pun suflet într-o relație ca mine și întotdeauna unul mai mult dă decât primește. Din păcate eu sunt mereu cel care dă și m-am cam săturat, sincer să fiu. Aș vrea ca măcar o dată să fiu eu cel care primește necondiționat, să văd și eu ce fel e să te simți apreciat. Dar nu ai cum cu asemenea… Nici nu știu cum să-i zic. Prieten? Coleg de apartament? Animal de companie? Asistent personal? Scutier? Secretară? Servitor nu e, că nu mă servește cu nimic, deși îmi spune „stăpâne” în public și „băi tâmpitule” când suntem numai noi doi. Nu știu ce fel de relație avem de acum înainte, că m-a supărat foarte tare, așa că va trebui să reconsider tot ce a fost vreodată între noi, apoi să decid dacă mai vreau să fac parte dintr-o relație atât de toxică încât zici că s-a născut la Cernobîl. Nu mă înțelege greșit, nu e o relație intimă între noi, că nu avem apucături din astea anormale, ci de prietenie. Sau așa credeam până să aflu că nu mi-a adus nimic din lumea de jos… În fine, după ce ne-a povestit toate prostiile lui, am hotărât să plecăm din Sarmizegetusa romană, că s-a cam împuțit treaba. Romanii au fost omorâți toți de gladiatori, inclusiv guvernatorul și centurionul, așa că imperiul o să trimită alții aici, care probabil nu or să fie deloc prietenoși cu noi. Plus că or să ne ancheteze pe toți și nu avem chef de ore multe de interogatoriu și tortură. Nici case nu mai avem, că Păcală ne-a furat-o pe a noastră, Harap-Alb și-a aruncat-o în aer pe a lui iar vecinii pe a lui Prâslea. Acum stăm toți înghesuiți la Greuceanu, unde abia încape el singur. Am decis cu toții să plecăm întâi într-o vacanță, că avem nevoie de relaxare după un an plin de evenimente mai mult pentru noi decât pentru cal, care s-a plimbat. O să mergem în Anatolia, chiar dacă am mai fost acolo, că în perioada asta e mai ieftin. Vindem casa lui Greuceanu și ne luăm bilete, apoi vedem noi unde ne-om întoarce. Dacă ne-om mai întoarce, că nu se știe ce ne apucă pe drum.

Te pup făcându-mi bagajul, că nu vreau să plec în vacanță nepregătit!

.

. 

1 Leu 711 (Data stelară 2307111)

Dragă jurnalule,

Am ajuns în Anatolia unde am mai fost de două ori acum câțiva ani, odată la regele Midas ca să-i cerem să ne facă mere de aur și odată în Troia, unde am oprit războiul cu elenii. Acum am vrut o zonă pe care n-o mai vizitasem, așa că am mers tot înainte, fără o direcție anume, și am ajuns într-un tărâm de habauci. Toți mergeau ca niște muște fără cap și se loveau de orice, chiar și unii de alții, traversau pe roșu de parcă semafoarele erau pentru fraieri, nu pentru ei, iar pe Prâslea l-au călcat vreo cinci, deși nu e chiar atât de mic. Greuceanu le-a atras atenția să se uite pe unde merg și imediat a apărut lângă noi un grup dubios de habauci din ăștia, căutători de vrăjitoare. Generalul lor ne-a zis că am ajuns în Tărâmul Orbilor, că toți de acolo erau orbi de la un virus și că vederea era ilegală pe acolo, fiind considerată vrăjitorie. Așa că au vrut să ne aresteze și să ne ardă pe rug pentru că vedeam! Numai că i-a venit calului o idee să scăpăm de arest, drept pentru care a scos un spray lacrimogen și ne-a împroșcat tuturor câte un jet în ochi. Inclusiv lui. Am orbit brusc cu toții! Îți dai seama ce ne-am speriat? Calul zicea că e orbire temporară, că ne va reveni vederea după câteva ceasuri, dar cum să avem încredere în șarpele crescut la sân care ne-a orbit ca pe cârtițe crescute la celălalt sân? Am încercat să-l prindem ca să-l căpăcim, până ne-am trezit cu unul, Homer, lângă noi. Cică e un poet elen orb care căuta Brăila dar a ajuns în Anatolia fără să știe cum și voia să îl ajutăm să se întoarcă acasă, în Elada. Ne-a propus să ne ducă la un profet tot orb și tot elen, Tiresias, care cică ne-ar putea ajuta să găsim drumul spre casă. Dar întâi ne-a luat la el acasă ca să ne odihnim. Bănuiesc că la el acasă, dar nu pot fi sigur, din moment ce n-a văzut în ce casă ne-a băgat. Nici n-am apucat să dărâmăm câteva lucruri pe acolo că ne-am trezit cu căutătorii de vrăjitoare pe cap. Și ne-a supus generalul lor la un interogatoriu suspect: dacă respectăm restricțiile energetice, dacă facem economie la curentul de aer, dacă avem lumânări aprinse după ora 20, câtă apă consumăm, dacă facem baie câte doi, câți metri cubi de gaze scăpăm în medie, dacă mâncăm gândaci, cum avem de gând să ne micșorăm amprentele de carbon, dacă avem căruțe electrice, la câte grade ținem aerul din cameră, prostii din astea. Cică e încălzire globulară chiar dacă Pământul e plat, nicidecum glob, și cică restricțiile energetice sunt dispoziții de la Organizația Tratatului Atlantidei de Nord, Organizația Națiunilor Urnite, Statele Unite ale Amerindienilor și Fundul Monetar Internațional. Dispoziții din cauza războiului troian, când troienii au fost atacați de eleni neprovocați, iar acum trebuie să îi susținem cu toții, adică să îi înarmăm, să le trimitem bani, să îi ajutăm să câștige Neurovisionul, să ne punem drapelul lor la intrare și să strigăm cât mai des „Slava troienii!”. Cum n-am înțeles prea bine ce rost au toate tâmpeniile astea, generalul ne-a dat câteva amenzi și a plecat unde a văzut cu ochii. Adică nicăieri, că și el e orb. Am plecat și noi spre profetul ăla, ca nu cumva să ne amendeze și mai mult autoritățile, și pe drum Homer a vrut să îi spunem povestea războiului troian, că vrea să scrie o carte despre el. Noi am fost în prima linie a războiului și cunoaștem foarte bine subiectul, dar n-am vrut să îi dăm detalii, că țin de siguranța națională, așa că i-am zis povestea lui Pinocchio. Fiecare cum și-a amintit-o, de a ieșit o mare capodoperă.

Când am ajuns la Tiresias am aflat că era transsexual, că cică îl transformase zeița Hera în femeie pentru șapte ani, timp în care a și fătat câțiva plozi. După șapte ani l-a făcut Hera bărbat la loc, ceea ce înseamnă că e transsexual dublu, iar mie nu-mi plac ăștia. Nu am nimic cu ei, dar mă seacă nehotărârea lor. Păi ori ești muiere, ori bărbat? Dar să fii bărbat, să te faci muiere și după aia iar bărbat, mi se pare că îți cam bați joc de sex. Ba îl tai, ba îl lipești la loc, iar îl tai, iar îl… În fine, transsexualul nu știa cum să scăpăm din Tărâmul Orbilor, dar ne-a trimis la împăratul acelui ținut, Filip cel Chior, tatăl lui Alex Macedon. Pentru că în țara orbilor chiorul e împărat, ăsta a fost singurul chior pe care l-au putut găsi orbii ca să-i conducă. Norocul lor e că nu l-au găsit pe Băsescu, că rămâneau fără flotă și fără alcool încă din prima săptămână de mandat. Ne-a condus Homer până la palatul lui Filip, care i-a zis pe unde trebuie să o ia ca să se întoarcă în Elada, așa că a plecat poetul și ne-a lăsat singuri cu chiorul. Calul și Prâslea au făcut pipi în spatele tronului lui, crezând că nu-i vede nimeni, însă Filip vede, dar doar pe jumătate, că are doar un ochi. Așa că l-a văzut doar pe unul dintre ei când se ușura. Ne-a zis și unde e jumătate din drumul spre Dacia, sfătuindu-ne să îl parcurgem de două ori ca să avem traseul complet, și am plecat acasă. Pe drum ne-a revenit vederea, așa că am sărit toți patru pe cal să-l bumbăcim pentru că ne orbise. Și l-am fugărit până în Dacia, iar când l-am prins l-am lăsat în pace, că eram cu toții mult prea obosiți de la atâta fugă. O să-l batem după ce ne revenim, dacă ne mai revenim vreodată.

Te pup orbește, jurnalule!