(Premiul I la concursul „Orașul meu. România mea”)
„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie… La trecutu-ți mare, mare viitor!”, scria parcă acum o veșnicie marele nostru poet, Mihai Eminescu. Adevărul e că, în România anului 2014, viitorul pare din ce în ce mai încețoșat. Însă, așa cum bine spunea cineva, dacă viitorul se vede în ceață, trebuie schimbate dioptriile.
Ca tineri care moștenim această țară, nu putem spera decât la un viitor luminos. Pe care să-l construim împreună, pas cu pas. Pentru a realiza o schimbare majoră, este impetuos necesar să vedem încă de pe acum o Românie viitoare ideală, o țară care să ne fie cu adevărat și cămin, și părinte. O Românie cu un viitor cel puțin la fel de măreț precum trecutul. O țară precum cea descrisă de filosoful Platon în „Republica”.
România de mâine ar trebui construită pe valorile morale demult uitate, pe care le-au moștenit părinții și bunicii noștri de la strămoșii lor. O Românie în care cinstea, onoarea și dreptatea ar trebui să primeze, în care iubirea de aproape ar deveni nu un simplu concept biblic, ci fundația pe care ne-am clădi atât prezentul, cât și viitorul. Când vom reuși să „dăm mână cu mână toți cu inima română”, vom fi într-adevăr frați.
În România de mâine, cu toții ar trebui să ne cunoaștem în primul rând limba. Semianalfabetismul ar trebui să devină doar o amintire neplăcută dintr-un trecut pe care încercăm să-l închidem în cele mai îndepărtate colțuri ale memoriei colective. Nu ar trebui să știm ce este „romgleza” și nu ar trebui să publicăm noi DOOM-uri pentru a legaliza greșelile, în loc să le corectăm.
În România de mâine ar trebui să investim mai mult în educație. Profesorii ar trebui recompensați corespunzător pentru eforturile lor de a modela mințile copiilor, iar cei din urmă ar trebui motivați să-și dorească să acumuleze informațiile oferite de sistemul educativ, care le-ar modela nu doar mințile, ci și caracterele.
Pe lângă educație, în România de mâine ar trebui investit și în sistemul medical mai mult și mai puțin în cel religios. E drept că religia are beneficiile ei, însă nu ar trebui să primeze în defavoarea educației și sănătății. Avem nevoie de școli și spitale mai mult decât de catedrale. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri, după cum se spune din bătrâni.
Cum o minte sănătoasă nu poate fi cuprinsă decât de un corp sănătos, în România de mâine ar trebui să punem mai mult preț pe activitățile fizice și mai puțin pe lenevitul în fața televizoarelor sau pe pseudo-hrana de la fast-food-uri. Altfel, românii de mâine ar putea să nu mai existe și poimâine.
În România de mâine, cei care ne conduc ar pune interesele noastre pe primul loc. Nu ne-ar vinde țara sub pretextul privatizărilor pe bani puțini, nu ne-ar îngropa sub lacuri de cianuri și nu ne-ar otrăvi apele pentru a extrage gaze de șist. În România de mâine, politicienii ar trebui să fie în slujba poporului, nu la conducerea lui, iar democrația ar putea deveni astfel un concept real și nu unul aruncat în ochii alegătorilor în apropierea alegerilor.
În România de mâine, Presa ar trebui să fie un adevărat câine de pază al societății, nu un cățel de companie al clasei politice. În România de mâine n-ar trebui să existe manipulare, ci doar informare.
În România de mâine, românii n-ar trebui să devină sclavi printre străini, ci stăpâni în propria lor țară. Creșterea economică n-ar trebui să existe doar pe hârtie, ci să fie simțită de buzunarele fiecărui român. În România de mâine ar trebui să fim aliniați la standardele europene nu doar cu prețurile, ci și cu salariile.
În România de mâine ar trebui să ne cunoaștem trecutul, pentru a ne putea construi viitorul. Românii de mâine ar trebui să-și cunoască istoria, pentru a se cunoaște pe ei înșiși. Românii de mâine ar trebui să știe că suntem cea mai veche civilizație europeană, că cel mai vechi hominid și cel mai vechi homo sapiens din Europa au trăit pe teritoriul țării noastre, că la Tărtăria a fost inventată scrierea, că la Cornești, lângă Timișoara, se găsește cea mai mare fortificație antică din Europa, că pe teritoriul vechilor daci au apărut primele furnale din lume (în zona Titan – Călan – Nădrag, Reșița, Anina, Baia de Aramă, Baia de Fier, Baia Sprie), că minele de argint din România sunt printre cele mai vechi de pe mapamond sau că dacii aveau cel mai precis calendar din istorie, foarte apropiat de cel al NASA. Românii de mâine ar trebui să știe că suntem daci și vom rămâne daci, indiferent cât de mult ar încerca unii să ne facă să uităm asta.
În România de mâine nu ar trebui ca divertismentul să fie reprezentat de telenovele, manele și aventurile amoroase ale Biancăi Drăgușanu. Românii de mâine ar trebui să prețuiască teatrul, literatura, muzeele și muzica. Arta, într-un cuvânt. Hrănirea spiritului e de multe ori mai importantă decât cea a trupului.
În România de mâine am putea păși în afara granițelor țării noastre cu fruntea sus, fără teama sau rușinea de a fi asociați cu diverse elemente infracționale care ne pătează încontinuu imaginea. Românii de mâine ar putea fi mândri de naționalitatea lor, în loc să fredoneze „nu ne-am născut în locul potrivit”.
În România de mâine nu am mai aștepta să facă țara ceva pentru noi, ci ne-am întreba ce putem face noi pentru țară. Chiar dacă viitorul nu pare luminos, trebuie să începem să-l construim de pe acum. E datoria noastră atât față de patrie, cât și față de strămoșii care ne-au lăsat-o ca moștenire. Și vom începe să îl construim începând de astăzi. Singurul viitor pe care îl acceptăm este „La trecutu-ți mare, mare viitor!”.
