• Home
  • Contact
  • Despre autor
  • Termeni și condiții

Secretele Zeilor

  • Magazin
  • Seria „Secretele zeilor”
    • 1. Secretele Zeilor
      • The Secrets of the Gods
    • 2. Demonii Roșiei Montane
    • 3. Secretele Sionului
    • 4. Evanghelia zeilor
    • 5. Secretele Olimpului
  • Povești nemuricioase
    • 1. Divina parodie
    • 2. Dacia preisterică
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale
  • Diverse
    • Religie
    • Politică
    • Presă
  • Drumeții

Numele lui Iohannis

Cumpără cărțile din seria „Secretele zeilor”

  iohannis1-800x440

Trăim într-o țară plină de cretini, în care manipularea se simte la ea acasă, lucru demonstrat la alegerile proaspăt încheiate. De câteva zile circulă pe Facebook o aberație lansată aparent de lectorul universitar doctor Orlando Balaş, profesor de limba germană la Universitatea din Oradea. El a tradus numele noului președinte al României astfel:

„Numele lui Klaus Werner Iohannis, cel ales de români să-i scape de impostura malefică personificată în Victor Ponta,

– provine din greaca de la Johannes (Ιωάννης) si care in original (in ebraica) inseamna „Yahweh (God) is gracious” (Dumnezeu este plin de har)

– Klaus este o prescurtare a numelui Νικολαος (Nikolaos) si inseamna „victoria poporului” – provine din greaca νικη (nike) „VICTORIE” si λαος (laos) „popor/oameni”.

– Werner – este un nume nemtesc care se traduce prin : „razboinic-protector”.
Ca sintagmă, numele s-ar traduce astfel: Victoria poporului apărată prin harul lui Dumnezeu.
”

Înțeleg că unii vor să îl transforme pe Iohannis într-un nou Mesia, dar ăstea sunt o grămadă de aberații. Iohannis provine dintr-un cuvânt grecesc care, la rândul său, provine dintr-unul ebraic? Ce legătură este între greacă și ebraică? Limba greacă se inspiră din ebraică sau chiar provine din ea? Numele Johannes nici măcar nu există în greacă. Numele președintelui provine din Ioannes, cuvânt din greaca veche (transformat în Yannis în cea modernă), care nu are nicio legătură cu ebraica, ci este un derivat al lui Oannes, numele atribuit de greci zeității babiloniene Uanna / Uan. În antichitate, oamenii își atribuiau adesea nume de zeități sau derivate ale acestora.

Conform dicționarelor, cuvântul german „werner”, scris „verner” la scandinavi, înseamnă „războinic acoperit / ascuns”. Nu „protector”. Sula nu e sinonimă cu prefectura. Nici măcar cea din coaste.

Klaus poate proveni din grecescul Nikolaos, deși e puțin probabil ca popoarele germanice să se fi inspirat din civilizația greacă. Mai degrabă, Klaus sau Claus provine din cel al familiei Claudia, unul dintre cele mai influente clanuri romane, care a jucat un rol important în istoria antică a germanilor. Acum aproape două milenii, generalul roman Nero Claudius Drusus Germanicus a cucerit teritoriul germanilor, ocazie cu care și-a atribuit numele Germanicus, pe care l-au preluat și fiii săi, generalul Germanicus Julius Caesar și împăratul Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus. În secolul al III-lea, împăratul roman Marcus Aurelius Claudius Gothicus a avut victorii răsunătoare împotriva triburilor germanice ale alamanilor și goților. În primul secol al erei noastre se întâlnea deja numele Claudius printre germani, păstrat în forma latină: în anul 69, Claudius Civilis a condus revolta tribului germanic al batavilor împotriva Imperiului Roman, în timpul căreia și-a învins rivalul batav, pe Claudius Labeo. Fondatorul clanului Claudia, care făcea parte din tribul sabinilor, se numea Attius Clausus. În 504 î.e.n., în timpul conflictului dintre sabini și romani a trecut de partea celor din urmă, drept pentru care a devenit senator al Romei, ocazie cu care și-a modificat numele sabin într-unul latin, Appius Claudius. Pare mult mai logică proveniența numelui Claus / Klaus din Clausus, care a fost latinizat în Claudius, decât din Nikolaos. De altfel, lingviștii susțin că numele german Klaus / Claus este sinonim cu Claude al francezilor, Claudio al spaniolilor și italienilor, Claudiu din română, Kolos al maghiarilor, Klaas al olandezilor și Klaudiusz al polonezilor, toate provenind din latinescul Claudius. Care, așa cum am mai spus, a luat naștere din Clausus al sabinilor, un nume cu o origine și un înțeles necunoscute.

În concluzie, Klaus Werner Johannis nu înseamnă sub nicio formă „Victoria poporului apărată prin harul lui Dumnezeu”, oricât și-ar dori unii să îl credem un Mesia modern, trimis de divinitate pentru a ne aduce mult așteptata salvare. O astfel de traducere nu poate fi decât rodul imaginației unei persoane religioase, nicidecum rezultatul unei cercetări științifice. Într-adevăr, profesorul doctor Orlando Balaş a demonstrat acest lucru prin mesajul pe care l-a postat pe profilul său de Facebook cu 17 minute înainte de „traducerea” numelui președintelui: „Bună ziua să dea Dumnezeu (salut nemțesc), domnule Iohannis! În 2009 am făcut prima petiție pentru dumneavoastră ca prim-ministru și nu regret. Sper să nu ne dezamăgiți. Aveți grijă de mediu, pentru că Dumnezeu ne-a încredințat Creația întru protecție și perpetuare! Românii nu vor exploatarea gazelor de șist și extragerea aurului cu cianuri! Dumnezeu să protejeze și să țină țara noastră!”. Și din nou ni se demonstrează că, atunci când se amestecă religia cu știința, nu ies decât aberații religioase ascunse sub eticheta științei. Presa din toată țara (printre care Pro TV, România TV sau Click) a preluat traducerea falsă și a publicat-o imediat, bineînțeles fără a o verifica. I-a fost atribuită profesorului doctor Oorlandorlando Balaş, chiar dacă acesta scria pe Facebook că „Informația circula de fapt pe net, eu am repostat-o doar, după ce am verificat-o, și am legat semnificația tuturor numelor. Dar să știți că numele nu se traduc!”. După cum comenta cineva această afirmație, „Sunt altii care au postat de cateva zilele semnificatia numelui dar postarea a ajuns stire doar in momentul in care un „specialist” a postat-o”. Frumos, „stimați” jurnaliști!

Unii dintre puținii (poate chiar singurii) care au verificat informația sunt cei de la ziarul Gândul. Ei au cerut părerea Vioricăi Nișcov, traducător din limba germană și istoric literar. Care s-a descurcat la fel de „bine” ca expertul orădean: „Iohannis vine de la Iohann, care e varianta germană  a lui Ioan. Numele de Ioan este atestat în ebraică sub forma de Johanan, nume care este la originea lui Ioan. Johanan este format din Jo – care înseamnă Dumnezeu şi din Hanan care semnifică a avea milăsanta-klaus-340x255 (…) Referitor la Ioan observăm că are o ascendenţă somptuoasă.  Klaus sau Claus este prescurtarea de la Nicolaus, care vine de la Sfântul Nicolae sau Santa Claus, care a fost la originea lui Moş Crăciun”. Ea a mai precizat că Santa Klaus provine din olandeză, unde este numit Sinter Claaus, ceea ce înseamnă Sfântul Nicolae, care a fost un episcop foarte important din zona Mirei. În plus, a mai spus că „Numele de Nicolae vine din forma grecească  a lui Nicolaus care are la origine Nike, care înseamnă victorie şi care a dat forma de Nicolaus. Numele de Werner nu înseamnă nimic anume, nu are o semnificaţie specială. Este un nume german vechi, foarte răspândit în Germania. Este un nume german, cam cum ar fi la noi Manole, de exemplu”. Dacă am compara cele două interpretări, am înțelege fix un scheiße, ca să fim în ton cu noul președinte. Unul spune că Johannis înseamnă „Dumnezeu este plin de dar”, celălalt „Dumnezeu are milă”. Unul spune că numele Klaus înseamnă „victoria poporului”, celălalt că provine de la Moș Crăciun sau Sfântul Nicolae. Unul spune că Werner înseamnă „războinic-protector”, celălalt că „nu înseamnă nimic anume”. Fir-ar ei să fie de experți și de jurnaliști care le promovează tâmpeniile… Am scris puțin mai sus cea mai logică interpretare a numelui lui Klaus Werner Iohannis. Le-o recomand spre studiu domnului Balaș și doamnei Nișcov, deși bag mâna în foc că n-ar fi de acord cu ea. Mai ales pentru că nu fac parte din mediul academic, așadar nu am credibilitate, prin urmare nu am dreptul să îi contrazic. Scheiße!

În urma falsei proveniențe a numelui Klaus din grecescul Nikolaos, pe net s-a mai răspândit o aberație. Un idiot cu prea mult timp liber a împrăștiat ideea că președintele Iohannis este în realitate Nicolae Carpathia, antihristul fictiv din seria Left Behind, formată din 16 romane scrise de Tim LaHaye și Jerry B.carpathia Jenkins. În această ficțiune inspirată din Apocalipsa lui Ioan, Nicolae Carpathia este un antihrist posedat de Satan, fost președinte al României și fost secretar general al Organizației Națiunilor Unite. Identificarea lui Iohannis cu Carpathia a început să se contureze și mai bine în mințile unora, după ce un alt mare „gânditor” anonim și-a dat seama că neamțul este al cincilea președinte, are 55 de ani și își va începe mandatul la fix 5×5 ani de la revoluția din 1989. Nu contează că omul nu știe ce semnifică cifra 5, dar sigur e de rău, că prea se repetă. Iar ăsta este unul dintre momentele în care un om normal nu știe dacă să râdă sau să plângă… E de râs sau de plâns faptul că există oameni care confundă fantezia cu realitatea, considerându-l antihrist pe un om doar pentru că li se pare că seamănă numele lui cu unul dintr-o fabulație? Cei doi autori au creat personajul Nicolae Carpathia folosindu-l ca model pe Nicolae Ceaușescu, cel supranumit „Dictatorul din Carpați”. Ce caută Iohannis în povestea asta? Și de ce nu se inventează o metodă de măsurare a prostiei, ca să primim în sfârșit un răspuns la întrebarea cât de cretini sunt unii? Cu asemenea oameni rupți de realitate, ne mai mirăm că există în țara noastră manipulare din toate părțile? Sau că foarte mulți se înghesuie ca o turmă în călduri pentru a pupa moaște ori pentru a-și vota stăpânii?

Știu că suntem un popor înnebunit după mondenități, telenovele și întâmplări senzaționale. Nu e nevoie să inventăm astfel de povești când ne plictisim, pentru că avem Presa care să se ocupe de asta. Iohannis nu e nici Mesia, nici antihrist, iar numele lui nu înseamnă nimic, nici măcar că funcția de președinte i-a fost predestinată. Indiferent ce împrăștie unii pentru a ne intoxica mințile, neamțul e doar un om. Bun sau rău pentru noi, rămâne de văzut.

Vezi articolul și aici: http://grupuleridan.wordpress.com/2014/11/19/numele-lui-iohannis/

nov. 19, 2014Claudiu-Gilian Chircu

Ţi-a plăcut? Dă mai departe:

  • Facebook
  • Twitter
  • Tumblr
  • Pinterest
  • Pocket
  • LinkedIn
  • Reddit
  • WhatsApp
  • Email
  • Imprimare

Apreciază:

Apreciază Încarc...

Similare

Ce vă faceți dacă în spatele lui Ponta este Băsescu?Mesajul secret al premierului Ponta pentru stăpânii săi
Comments: 50
  1. Gege
    19 noiembrie 2014 at 19:25

    de numele lui basescu stii ceva?

    ReplyCancel
  2. Traian Ioan
    19 noiembrie 2014 at 20:51

    Te felicit!
    Tovarăşe Ministru Potenţial al Educaţiei şi Culturii Românilor, Îţi mulţumesc pentru că exişti pentru Naţia noastră de proşti.

    ReplyCancel
  3. ADOLF
    19 noiembrie 2014 at 22:26

    ba dar cat timp ti-ai pierdut sa le explici la prosti o prostie si mai mare…KLAUDYU vezi-ti de altele mai importante si interesante ca pe prosti nu-i schimba nimeni…

    ReplyCancel
  4. KLAUDYU
    19 noiembrie 2014 at 22:50

    Adolf, știu că pe proști nu-i schimbă nimeni. Articolele mele însă nu sunt pentru ei, ci pentru cei care au ceva în cap. Sunt destui oameni inteligenți care au citit prostia asta promovată la greu despre numele lui Iohannis, însă nu cunosc adevărul. Iar eu nu fac decât să încerc să îi ajut să nu se lase manipulați.

    ReplyCancel
  5. Cristian Andrei
    19 noiembrie 2014 at 22:54

    Klaus Werner Iohannis – 13.06.1959
    Considerații numerologice generaliste:
    1. Data nașterii (destin): 34 = 7
    Atributul semnificativ al cifrei 7 este SABIA…sabia taie și despică, este făurită din oțel și reprezintă arma regilor. Cifra 7, ca rezultat al datei nașterii înseamnă un om care nu face compromisuri…ori e laie, ori bălaie!
    2. Total vocale (interiorul): 39 = 12 = 3
    Atributul semnificativ al cifrei 3 este SUFLETUL…Sufletul înseamnă Conștiință…forma geometrică atribuită lui 3 este triunghiul, respectiv tetraedrul.
    3. Total consoane (exteriorul): 53 = 8
    Atributul semnificativ al cifrei 8 este GARDUL…gardul separă, desparte, etc.
    4. Total general (TV+TC+DN): 11
    Numărul 11 este număr maestru…este primul număr maestru, din seria respectivă.
    Atributul semnificativ al numărului 11 este FORȚA…în Tarot este PUTEREA…figura geometrică este nodul (se cunoaște ce face nodul).
    Exteriorul lui Iohannis (manifestările persoanei) combinat cu cifra destinului reprezintă o forță personală care are ca rezultat o extraordinară determinare în tot ceea ce face. Putem spune că este un om care nu face compromisuri, iar atunci când ia o decizie, este de neoprit…și se mai pot da explicații referitor la această combinație ale lui 7 și 8!
    De asemenea, se pot face multe combinații are acestor cifre și numere, din care să rezulte o caracterizare cât mai completă a președintelui!
    Toate cele bune!

    ReplyCancel
  6. cristian
    20 noiembrie 2014 at 11:38

    Fiecare explicatie pe care ne-o oferi are gust de cunoastere savuroasa (cred ca mi-e putin foame…)!
    Pe de alta parte ma gandeam ca daca as fi unul dintre marii papusari ai acestei lumi si as vedea o turma imbecila bulucindu-se ba spre misticism, ba spre superstitii si imaginar (nu stiu cum, da’ religia le imbina perfect…), as fi tare multumit ca interesele mele sunt in siguranta.

    ReplyCancel
  7. liviu
    20 noiembrie 2014 at 16:30

    Salut Cristian Andrei. Intrebare: iti permite timpul sa analizezi d.p.d.v. numerologic si pe altcineva, sa zicem un profan asemeni mie? Nu pe blogul lui Klaudyu ci in alt spatiu, ales de tine.

    ReplyCancel
  8. liviu
    20 noiembrie 2014 at 16:43

    Klaudyu, neamtul este doar un om, ai dreptate. Ce poate sa faca pentru tara si ce va face ramane de vazut insa daca asteptam ca el sa fie un fel de Mos Gerila pentru noi, cred ca ne inselam amarnic. Uitam ca avem un Parlament compus din indivizi pe care spre rusinea noastra tot noi ii votam, uitam ca avem un Guvern care lucreaza pentru noi. Vrem prea mult de la un presedinte care inseamna prea putin in politica romaneasca.

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      20 noiembrie 2014 at 16:54

      Și, mai ales, uităm că e mason. Dacă așteptăm ca dobitocii salvarea de la masonerie, o să avem parte de o surpriză extrem de neplăcută. Eu cred că ne așteaptă vremuri grele iar neamțul o să ne lucreze atât de tare la un moment dat, încât o să plângem după Băsescu, Iliescu și Constantinescu.

      ReplyCancel
  9. cristian
    24 noiembrie 2014 at 20:38

    Remarcand asemanarea Santa Claus – Klaus, am cautat (pe net, recunosc…) radacinile numelui Santa Claus si gasesc o trimitere catre Sinterclaas, termen precrestin in olandeza veche pentru „cer instelat”.
    Spune-mi te rog, exista vreo inrudire intre numele comun Klaus si Santa Claus? Explicatia ta referitoare la Claudius – Clausus ca origine pentru Klaus mi se pare cat se poate de intemeiata. Doar ca nu am idee cat de vechi si ce raspindire a avut „Sinterclaas”. A precedat cuceririle romane?
    A fost folosit si de germani nu doar de olandezi?…

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      25 noiembrie 2014 at 13:28

      Cristian, n-am găsit nicăieri traducerea „cer înstelat” pentru Sinterclaas. Și nu cred că este un termen precreștin. După apariția creștinismului, germanii l-au numit pe Sf. Nicolae Sankt Nikolaus, iar olandezii Sinterklaas. În secolul al XIX-lea, în New York, Sinterklaas a fost americanizat, Sf. Nicolae fiind numit inițial Sancta Claus, apoi Santa Claus. Deși era clona lui Sinterklaas, Santa Claus a fost mutat de pe 6 decembrie pe 25 decembrie, înlocuindu-l pe Christkind (numit Kris Kringle de americani) al luteranilor și devenind echivalentul Tatălui Crăciun al englezilor. În timp i s-au creat o legendă și o imagine, iar noi ne-am ales cu Moșul pe care îl cunoaștem astăzi cu toții. Voi scrie săptămâna viitoare un articol despre istoria lui Moș Crăciun.
      Rămân la varianta mea, că numele Klaus / Claus provine din Clausus al sabinilor, latinizat ca și Claudius. Cred că germanii nu cunoșteau originea acestui nume astfel încât, după adoptarea creștinismului, au crezut că există o legătură între el și Nikolaos al grecilor. Din acest motiv avem astăzi chiar numele Santa Claus. Însă, așa cum am arătat în acest articol, germanii adoptaseră numele Claudius în forma latină cu mult timp înainte de apariția creștinismului. Și nici nu știm din istorie să fi existat vreun contact serios timpuriu între civilizația germană și cea greacă.
      Referitor la păpușari, sunt sigur că sunt foarte mulțumiți de turma din România. De asta își permit să facă tot ce vor aici, mai mult sau mai puțin la vedere.

      ReplyCancel
  10. Christina Soldan
    25 noiembrie 2014 at 1:16

    Vedeti raspunsul meu pe http://grupuleridan.wordpress.com/2014/11/19/numele-lui-iohannis/

    ReplyCancel
  11. Christina Soldan
    25 noiembrie 2014 at 1:23

    „Sunt altii care au postat de cateva zilele semnificatia numelui dar postarea a ajuns stire doar in momentul in care un “specialist” a postat-o”. Frumos, „stimați” jurnaliști! Eu am contactat mai toate ziarele in legatura cu „stirea” dar cei ce au raspuns dau vina unii pe altti. Ma enerveaza grozav ca ziarele romanesti nu tin cont de Copyrigt – http://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi_de_autor

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      25 noiembrie 2014 at 11:32

      Christina, te-aș ruga să copiezi aici comentariul pe care l-ai lăsat pe blogul Proiectului Eridan.

      ReplyCancel
  12. Christina Soldan
    25 noiembrie 2014 at 23:05

    ” Da, inclusiv în click. Informația circula de fapt pe net, eu am repostat-o doar, după ce am verificat-o, și am legat semnificația tuturor numelor. Dar să știți că numele nu se traduc! ” – Cum v-am mai spus, ma bucur nespus sa intalnesc oameni cinstiti. Istoria numelor si a prenumelor e o parte din subiectul de limba si literatura româna pe care-l predau eu liceenilor suedezi. Sursele legate de nume le-am foosit prima data prin anul 2002 / 2003 la o lucrare academica despre nume europene in comparatie cu numele arabe si sfricane.- Förnamnets mystiska värld – http://student.educ.umu.se/~cha…/uda25v04/referenser.shtml

    Sursele de informatie si traducerea numelui Iohannis le-am scris eu pentru prima oara pe profilul d-lui Victor Ponta, pe data de 13-11-2014, când d-lui a postat înca un mesaj crestinesc, pe care eu l-am considerat ca o aluzie indirecta la mândria de a fi român si crestin-ortodox, o subtila discriminare impotriva d-lui Iohannis, român-neamt si lutheran. Un gest ce m-a enervate profund si il consider ca atare. M-am saturat sa rada o lume intreaga de noi, romanii, si sa ne considere niste imbecili necultivati si necivilizati. Pe de o parte din cauza saraciei din tara definite prin nr. urias de cersetori în strainatate, pe de alta parte din cauza coruptiei din Romania, a incalcarii dreptului fundamental al votului si discriminarea minoritatilor din Romania. Ca sa nu mai spunem de palma data tuturor celor ce nu pot avea copii si nu pot fi considerati oameni “reusiti” de anumite doamne de inalta cultura din Romania..

    De aceea m-am si grabit si i-am raspuns d-ui Ponta pe pagina sa, traducandu-i numele d-lui Klaus Iohannis, nume constituit din doua nume biblice (Klaus Iohannis) si un nume vechi germanic. Spre deosebire de intelesul victoriei de viorele si depuneri de icre din numele d-lui Victor Viorel Ponta (sursa: http://dexonline.ro/definitie/ponta), care nu contine nici macar urma de nume biblice.

    Intentia mea a fost sa fiu si un pic ironica, deoarece Ioan Gura de Aur se traduce in mai multe limbi ca Johannes Iohanni) Chrysostomos. Ca si sfantul mai sus numit, dl. Iohannis stie ca tacerea e de aur pe cand dl. Ponta vorbeste vrute si nevrute ca o moara stricata, ceea ce nu ne onoreaza deloc nici in tara nici in strainatate. In orice caz, m-a revoltat foarte mult amestecul religiei in alegele electorale si mai ales toate indemnurile discriminatoare si fara nici o substanta ale preotilor romani si a unor oameni din inalta societate romana. Nu se poate petrece asa ceva intr-o tara civilizata din uniunea europeana in anul 2014!

    Ideea a fost sa vada cat mai multi romani ca si lutheranii sant crestini si ca mai toti crestinii au nume vechi, biblice. De aceea am trimis si sursele de pe Internet, aceleasi surse pe care eu le folosesc de ani de zile cand le predau elevilor mei de liceu partea de istorie a numelor la subiectul limba si literatura suedeza. Aceleasi surse pe care eu le-am folosit la una din lucrarile mele de studiu a numelor europene in comparatie cu cele arabe si africane.

    Acelasi articol l-am postat in aceeasi zi si pe profilul meu de Facebook si pe al d-lui Iohannis si pe Twitter, pe Google+(https://plus.google.com/113953148256…/posts/HfNmqtExsJw…), impreuna cu screenshot cu comentariul de pe profilul d-lui Ponta. Iar pe 16 Noiembrie l-am postat din nou pehttps://www.facebook.com/klausiohannis/posts/729349813818939.

    Comentariul meu în intregime era asa:

    ”Astazi este o sarbatoare foarte importanta – crestinii din intreaga lume il sarbatoresc pe Sfantul Ioan Gura de Aur, unul dintre Sfintii Parinti si un mare predicator, care i-a ajutat pe oameni sa cunoasca invataturile lui Dumnezeu. Imi doresc sa avem toti la fel de multa intelepciune! O zi frumoasa tuturor! (Sursa: Viktor, Viorel Ponta, Facebook, URL:https://www.facebook.com/victor.ponta/photos/a.156841647689064.26681.150967671609795/849918681714687/?type=1, https://www.facebook.com/victor.ponta?fref=ts ,13-11-2014)”

    Daca ne tot ne dăm pe partea biblică, numele Klaus Iohannis este compus din două nume vechi, biblice care înseamnă elegant și frumos: “Victoria poporului” “Domnul este milostiv!”

    Sursa: copilul.ro, URL: http://www.copilul.ro/nume-copii/sfinti/Ioan.html, 13-11-2014
    Sursa: Behind the names, URL: http://www.behindthename.com/name/ioan , 13-11-2014
    Sursa: Behind the names, URL: http://www.behindthename.com/name/john, 13-11-2014
    Sursa: Behind the names, URL: http://www.behindthename.com/name/iohannes, 13-11-2014
    Sursa: Behind the names, URL: http://www.behindthename.com/name/johannes, 13-11-2014
    Sursa: copilul.ro, URL: http://www.copilul.ro/nume-copii/nume-grecesti/Klaus.html, 13-11-2014
    Sursa: Behind the names, URL: http://www.behindthename.com/name/klaus, 13-11-2014
    Sursa: Behind the names, URL: http://www.behindthename.com/name/nicholas, 13-11-2014

    Ca informatie generală, Ioan gură de aur în alte limbi se numește Johannes Chrysostomos. Ioan gura de aur pe alte limbi: italiana – Giovanni Crisostomo, latina – Ioannes Chrysostomus, Engleza – John Chrysostom, esperanto – Johano Krizostomo, azarbaigeana – Yohannes Xrisostomos, franceza – Jean Chrysostome, indoneza – Yohanes Krisostomus, germana – Johannes Chrysostomos, lapona – Johannes Khrysostomos, maghiara – Aranyszájú Szent János, greaca – Ιωάννης ο Χρυσόστομος, chineza – 요한네스 크리소스토무스, portugheza – João Crisóstomo, olandeza – Johannes Chrysostomus, macedoniana – Свети Јован Златоуст, daneza – Johannes Chrysostomos, suedeza – Johannes Chrysostomos, norvegiana – Johannes Khrysostomos, swahili – Yohane Krisostomo, etc…
    Numele Victor Ponta nu are nimic cu partea biblică, traducere liberă: sursa: copilul.ro, URL:http://www.copilul.ro/nume-copii/flori/Viorel.html, 13-11-2014 si sursa: Ce înseamnă, URL: http://www.ce-inseamna.ro/cuv%C3%A2ntul/ponta, 13-11-2014

    Bineinteles ca dl. Ponta mi-a blocat intrarea la pagina sa, mie si multor alti oameni.

    Pe Google+ pe data de 13 noiembrie – https://plus.google.com/113953148256418022538/posts/HfNmqtExsJw?pid=6081871385322811650&oid=113953148256418022538

    Cam asta a fost ideea mea, un raspuns la o atitudine demna de evul mediu si nu de era informativa in care traim.

    Si pentru cei curiosi – eu sant cetateanca suedeza de origine romana, ieseanca, profesoara de liceu la web design, matematica si limba si literatura suedeza. Sant de 25 de ani in Suedia, studiile superioare le-am facut in Umeå, Suedia (matematica, limba si literatura suedeza si limbile nordice, web design si ICT in mediul educational). Am incercat intotdeauna sa arat cate lucruri bune fac romanii si cat de frumoase sant plaiurile natale, ca de ex – https://christinasoldan.wordpress.com/home/

    ReplyCancel
  13. cristian
    25 noiembrie 2014 at 23:21

    Multumesc pentru raspuns! Mi se pare cat se poate de clar acum!
    Reluand lecturarea materialului gasit imi dau seama ca „ceea ce am gasit” eu a fost o gresita intelegere a mea a unei explicatii in engleza referitoare la provenienta lui Santa Klaus. Mrs Joan Grifith nu are nici o vina … Astept cu nerabdare articolul despre istoria lui Mos Craciun si spor la treaba!

    ReplyCancel
  14. Christina Soldan
    26 noiembrie 2014 at 1:53

    „Iohannis provine dintr-un cuvânt grecesc care, la rândul său, provine dintr-unul ebraic? Ce legătură este între greacă și ebraică? Limba greacă se inspiră din ebraică sau chiar provine din ea? Numele Johannes nici măcar nu există în greacă.”

    Hmmmm… cu tot respectul… in calitate de profesoara va contrazic, bazata fiind pe cunostinte academice. Una dintre lucrarile mele academice este despre originea numelor europene, arabe si africane. Istoria numelor, pronumelor si a numelor de ape si localitati este o parte improtanta din limba si literatura suedeza de anul intai de liceu. Sper ca e la fel de important si in limba si literatura romana de nivel liceal deoarece este enorm de important pt etimologia numelor dar mai ales pentru identificarea morala si spirituala a fiecarui individ. A avea cunostinte despre istoria numelor este o arma extraordinara impotriva discriminaril deoarece cam toate numele se trag din aceleasi radacini vechi, ebraice. De ex. Ibrahim = Abraham, Miriam = Maria si asa mai departe.

    Sursa Behind the name este o sursa cu un prestigiu renumit in lume, un fel de Wikipedia a numelor. Behind the Name este un site pentru a învăța despre toate aspectele legate de nume proprii. Domeniul de aplicare este larg, toate prenumele din toate culturile și perioadele sunt eligibile pentru a fi incluse în baza de date numele principal. Nume din mitologie și ficțiune sunt, de asemenea, eligibile. Acest site a fost creat în 1996 de către Mike Campbell, Vancouver si contine in jur de 19000 de nume proprii.

    Alte surse de origine a numelor le gasiti si in carti scrise de specialisti renumiti in lume, vedeti – http://goo.gl/odt7vz

    Vad ca unele linkuri nu merg in comentariul de mai sus. Le-am scurtat:

    Sursele legate de nume le-am foosit prima data prin anul 2002 / 2003 la o lucrare academica despre nume europene in comparatie cu numele arabe si sfricane.- Förnamnets mystiska värld – http://goo.gl/NRAUyZ

    ReplyCancel
  15. Christina Soldan
    26 noiembrie 2014 at 2:27

    Numele Verner are 2 traduceri: luptator sau protector. Sursa suedeza: http://svenskanamn.alltforforaldrar.se/visa/Verner Amandoua traducerile sant corecte.

    ReplyCancel
  16. KLAUDYU
    26 noiembrie 2014 at 15:23

    Christina, cu tot respectul, în calitate de jurnalist de investigații și cercetător independent de foarte mulți ani te contrazic. Deși această calitate contează prea puțin. Funcția de profesoară precum și mediul academic nu garantează cunoașterea adevărului. O diplomă cântărește mai mult în ochii prostimii, deși e doar o bucată de hârtie. O mare parte a științei se bazează doar pe presupuneri și imaginație. Să ne amintim că, nu demult, știința era cea care susținea că Pământul este plat, se află în centrul universului iar Soarele se învârte în jurul lui. Erorile științei sunt numeroase și nu are rost să le amintim aici și acum. Iar dacă eu te contrazic, deși nu fac parte din mediul academic, îți aduc și argumentele care demonstrează că greșești. Fără să am nevoie de vreun titlu de profesor.
    Prima mare greșeală a ipotezei tale este pornirea de la o premisă greșită: „cam toate numele se trag din aceleasi radacini vechi, ebraice”. Această afirmație este de o absurditate hilară și sper că nu se bazează pe „cunoștințe academice”. E o variantă stabilită și promovată de cei care vor ca întreg mapamondul să-i considere pe evrei poporul ales de divinitate, cei mai deștepți, cei mai puternici, cei mai cei. Dar dacă studiezi istoria rămasă nealterată de ei, vei vedea adevărul. E chiar acolo, nu trebuie decât să deschizi ochii.
    E drept că multe nume de astăzi au rădăcini biblice, însă ele nu reprezintă sub nicio formă majoritatea numelor. Cu atât mai puțin „cam toate numele”. Aceste nume cu rădăcini ebraice se întâlnesc la populațiile cu religii abrahamice, într-un procent destul de mic. Dacă te-ai referit doar la numele „europene, arabe si africane”, e normal să aibă rădăcini biblice. Europenii sunt în majoritate creștini, arabii musulmani iar Africa a fost împărțită între creștini și musulmani. Aceste două religii au la bază iudaismul. Însă s-au păstrat nume arabe pre-islamice, precum și nume europene pre-creștine. Deoarece civilizația a existat și înainte de aceste religii abrahamice. Și ce civilizații…
    Pentru a înțelege demonstrația mea, îți cer să apelezi la logică. Hai să ne referim la numele antice, pentru că despre asta este vorba atunci când ne referim la originea numelor. De ce populațiile antice ar fi adoptat nume ebraice? Hai mai bine să luăm un caz concret. Vorbim despre originea numelor grecești. De ce grecii antici ar fi preluat nume ebraice? Civilizația greacă a fost una dintre cele mai complexe civilizații ale lumii antice. Pe când cea ebraică se rezuma la câteva orășele de crescători de capre, ce trăiau în corturi. Asta ne arată descoperirile arheologice, printre puținele „cunoștințe academice” care se bazează pe dovezi, nu pe presupuneri. De ce civilizații greci ar fi preluat numele acestor înapoiați? Grecii s-au plimbat prin întreaga lume antică din jurul lor. Istorici, geografi și aventurieri au ajuns în Tracia, în Egipt, în Mesopotamia sau în India. Peste tot au întâlnit civilizații mult mai vechi decât a lor și mult mai grandioase. Și totuși n-au preluat nume de la acestea, ci de la evrei?!? Hai să fim sinceri; grecii, care erau atât de aroganți încât s-au autodeclarat prima civilizație din Europa, se simțeau niște vulturi, pe lângă care evreii erau doar niște musculițe. Nu i-au băgat în seamă nici după ce au preluat conducerea Iudeei prin înfrângerea perșilor de către Alexandru cel Mare. Iudeii, care de două secole erau vasalii perșilor, au devenit brusc vasalii imperiului lui Alexandru. După moartea acestuia, iudeii s-au trezit prinși la mijloc în războiul dintre seleucizi și grecii lui Ptolemeu. În general, grecii i-au lăsat în pace. I-au lăsat să-și conducă țara, să-și păstreze religia, să se guverneze după legile proprii. Nu și-au bătut capul cu o nație neînsemnată, în comparație cu a lor. Și atunci, cum poți afirma că au adoptat nume ebraice? Evreii au primit puțină importanță în Egiptul ptolemaic. În acea perioadă, grecii încercau să inventeze o nouă religie. Adunaseră în biblioteca din Alexandria date despre toate religiile pe care le întâlniseră. Au încercat să creeze culte noi, combinându-le pe cele cunoscute lor. Atunci, evreilor li s-a cerut să-și traducă în greacă scripturile, astfel apărând Septuaginta. Nici în acel moment grecii nu au părut interesați de evrei, de religia sau de cultura lor; doar aveau nevoie de o copie a scripturilor pentru colecția lor din bibliotecă. După o încercare eșuată de inventare a iudaismului elenistic, Septuaginta a fost ignorată de către greci până când filosoful evreu grec Philon din Alexandria a reușit să combine religia iudaică cu filosofia greacă și misticismul egiptean, rezultând creștinismul. Privind aceste fapte istorice, întreb din nou: de ce ar fi adoptat grecii nume ebraice?!?
    Să luăm și un caz concret: numele Iohannis. Am căzut amândoi de acord că provine din Ioannes, cuvânt din greaca veche (transformat în Yannis în cea modernă). Tu susții că e un nume preluat din ebraică, deși pentru această afirmație n-ai nicio acoperire istorică sau logică. Eu susțin altceva: în secolul al III-lea î.e.n., preotul babilonian Berossus a scris în limba greacă „Babyloniaca”, în care l-a menționat pe Oannes, o divinitate care le-a adus babilonienilor civilizația. Oannes era forma greacă a akkadiannului Uanna, care la rândul său provenea din Uan al sumerienilor, un nume întâlnit și în textele despre Adapa din biblioteca lui Așurbanipal din Ninive. Nu știu ce crezi tu, dar Oannes și Ioannes sunt două nume aproape identice. Îmi dai dreptate aici sau nu? În plus, în acea perioadă, la scurt timp după moartea lui Alexandru, grecii erau conducătorii imperiului acestuia, pe când evreii doar niște musculițe nedemne de a fi băgate în seamă. Concluzia e una singură: grecii au adoptat numele Oannes, căruia i-au adăugat o literă la început, astfel luând naștere numele Ioannes. Care chiar nu are nicio legătură cu ebraica.
    La fel au făcut și celelalte popoare: au adoptat nume de la marile civilizații cu care intrau în contact, nicidecum de la evrei. Răspândirea numelor evreiești și traducerea lor în limbile altor popoare a început odată cu apariția creștinismului. Până atunci, nu ceilalți s-au inspirat din ebraică, ci evreii din limbile celorlalți. Ceea ce s-a demonstrat cu succes de multe ori.
    Apropo, nici Maria nu provine din ebraică. Romanii aveau acest nume, care era femininul lui Marius, una dintre cele mai proeminente familii romane. Marius provine din numele zeului Mars / Martis, care nu are absolut nicio legătură cu ebraicul Miriam. Romanii și-au botezat zeul după Martu al sumerienilor, numit Marduk de babilonieni.
    Exemplele ar putea continua la nesfârșit. Sper că am reușit totuși să demonstrez că ebraica nu stă la baza limbilor antice ori moderne, fără a avea nevoie de „cunoștințe academice”, ci de unele istorice, arheologice, mitologice și logice. La fel cum sper că știi deja că ebraica face parte din aria limbilor semite, care provin din akkadiană, iar evreii au luat de la popoarele cu care au intrat în contact tot ce se putea, de la limbă și nume până la religii (îți dau doar un exemplu: El și Elohim, două dintre epitetele zeului biblic, sunt preluate de la civilizația ugaritică, mult mai veche decât cea ebraică). Sper că am lămurit și proveniența numelui Iohannis / Ioannes, care sub nicio formă nu e ebraica. Și cu această ocazie, poate istoria numelor ar trebui reevaluată, pentru că o mare parte din ea se dovedește a fi falsă. Într-adevăr, a avea cunoștințe despre istoria numelor este o armă extraordinară împotriva celor care ne bagă pe gât falsificările „poporului ales”.

    ReplyCancel
  17. KLAUDYU
    26 noiembrie 2014 at 15:57

    M-am lămurit și cu site-ul pe care mi l-ai recomandat, Behind the Names. Conține doar variante oficiale și de multe ori greșite. L-am testat cu numele zeilor din panteonul grecilor. De exemplu, la Athena scrie „înțeles necunoscut, probabil derivat al cuvintelor grecești ather (ascuțit) și aine (laudă)”. În realitate este forma feminină a egipteanului Aten. La Hera scrie „înțeles necunoscut, probabil din cuvintele grecești heros (erou, războinic), hora (perioadă de timp) sau haireo (a fi ales)”. În realitate e forma feminină a egipteanului Heru. Hades este „din grecescul Haides, derivat din aides (nevăzut)”. În realitate, provine din vest-semiticul Hadad, care la rândul său se trage din sumerianul Adad. Ares se trage „probabil din grecescul are (ruină) sau arsen (mascul)”. În realitate, în greaca veche era Aris, care nu este decât o anagramare a epitetului akkadian Asar (prințul apelor), preluat de egipteni ca nume al zeului Osiris, preluat de asirieni pentru numele capitalei, țării și zeului lor suprem, transformat în Aesir de scandinavi, în Asura de indieni și în Ahura de perși. La Aphrodite, site-ul e sincer: „înțeles necunoscut, probabil de origine feniciană”. În realitate se traduce prin „zeitatea Africii”. Am încercat și la zeitățile egiptene, însă și acolo e aceeași nelămurire. De exemplu, Osiris este „forma grecească a egipteanului Asar, care are un înțeles necunoscut”. Necunoscut poate pentru mediul academic. Pentru un necunoscător ca mine este, așa cum am mai spus, un epitet akkadian, ce înseamnă „prințul apelor”. Isis este „forma grecească a egipteanului Ist, care probabil înseamnă tronul”. Sau, mai mult ca sigur, provine de la Iștar a babilonienilor. Amon / Amun este „forma grecească a egipteanului Yamanu (cel ascuns)”. De fapt, Amun este agramarea numelui babilonian Anum.
    Asta da „sursa cu un prestigiu renumit in lume, un fel de Wikipedia a numelor”! Nici nu mă mir că mediul academic nu reușește să traducă sau să găsească originea adevărată a unor nume…

    ReplyCancel
  18. Christina Soldan
    27 noiembrie 2014 at 0:59

    „Christina, cu tot respectul, în calitate de jurnalist de investigații și cercetător independent de foarte mulți ani te contrazic. Deși această calitate contează prea puțin. Funcția de profesoară precum și mediul academic nu garantează cunoașterea adevărului. O diplomă cântărește mai mult în ochii prostimii, deși e doar o bucată de hârtie.”

    Interesant mod de a vedea lucrurile si de a conversa online. Ne luam la pertu, okej, in tarile de vest se poarta, in Romania mai putin, dar de ce sa jignesti un om pe care nu-l cunosti, nu ma lamuresc deloc. Nu inteleg cum se poarta o discutie civilizata si constructiva daca mergem pe ideea ca „eu am dreptate”. Ideile mele nu trebuie neaparat sa se potriveasca cu ale altora si invers. Prin comunicare apar si cursuri noi de gandire ceea ce participa la imbunatatirea culturii generale a fiecaruia.

    Ai dreptate cand afirmi ca functia de profesoara si mediul academc nu garanteaza cunoasterea adevarului. Probabil ca eu am invatat gresit miile de liceeni care mi-au trecut „prin mana” pana acum, viitorul va arata asta cand vor veni alte forme de „adevar”. Pana atunci respectam „adevarul” de astazi, bazat pe cercetari, documente si rezultate a unor ani de experienta de orice fel. Ai dreptate si de bucatica de hartie numita diploma, cunostintele sant in creierul fiecaruia si nu pe hartie. Hartia e rezultatul cunostintelor examinate, care sant doar o parte minuscula din capacitatea creierului uman a fiecaruia. Eu ma sprijin pe stiinta iar stiinta e schmbatoare in tact cu noile descoperiri.

    E foarte adevarat ca unele teorii cad in favoarea unor noi descoperiri, indiferent despre ce este vorba. Dar afirmatia ta ca – „O mare parte a științei se bazează doar pe presupuneri și imaginație. Să ne amintim că, nu demult, știința era cea care susținea că Pământul este plat, se află în centrul universului iar Soarele se învârte în jurul lui. Erorile științei sunt numeroase și nu are rost să le amintim aici și acum. Iar dacă eu te contrazic, deși nu fac parte din mediul academic, îți aduc și argumentele care demonstrează că greșești. Fără să am nevoie de vreun titlu de profesor.” – nu stiu pe ce o bazezi. In care medii si timpuri s-au discutat cele de mai sus? Sper ca nu in acest secol.

    Ipoteza ca pamantul ar fi plat a fost larg răspândită in timpuri preistorice, la fel ca si aceea ca pamantul ar fi rotund. O alta aberatie ce a circulat prin lume in ultimii 200 de ani a fost aceea ca defapt biserica / religi ar fi cele ce ar fi raspandit ideea ca pamantul e plat. O tampenie peste masura umblata din gura-n gura si raspandita prin toata lumea. Exista documente inca din sec. al IV-lea precum ca oamenii de stiinta si marinarii erau constienti de rotunjimea planetei iar masuratori facute de matematicieni asupra circumferintei planetei dateaza inca din anii 200 inaintea erei noastre. Probleme despre care stiinta si preotimea nu au cazut de-acord de-a lungul veacurilor nu a fost forma planetei Terra, care a fost binetratata ca o sfera de-a lungul anilor, ci mai degraba cat de mare e planeta noastra si cum s.a format. Aici probabil ca stiinta si religia nu vor cadea nciodata de acord.

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      27 noiembrie 2014 at 1:34

      Aici, pe blogul ăsta, ne tutuim cu toții. Nu contează că unul are 18 iar altul 60 de ani, că unul e șofer iar altul doctor ori general. E un mod familiar de a purta conversații care poate aduce rezultate mai bune. La fel ca la radio, de altfel. Dacă nu-ți place vorbitul la pertu, nu e nicio problemă. Doar nu te obligă nimeni să conversezi cu noi.
      Nu văd însă unde e jignirea. Te-a jignit faptul că ți-am vorbit la pertu? Sau ce? Chiar nu pot să văd jignirea aia despre care vorbești.
      Nu înțelegi cum se poartă o discuție civilizată și constructivă dacă mergem pe ideea că „eu am dreptate”? Atunci cum ar trebui? Să merg pe ideea că nu am dreptate?!? Într-o discuție, fiecare consideră că are dreptate. Diferența e dată de argumentele cu care își susține punctul de vedere precum și de acceptarea argumentelor celuilalt, atunci când este cazul.
      Biserica a promovat în Evul Mediu ipoteza Pământului plat. Da, unii cunoșteau rotunjimea Terrei încă din Antichitate, unii o cunoșteau și în Evul Mediu. Însă se găseau încă mulți care credeau într-un Pământ plat. Inclusiv oameni de știință, mai ales dintre cei ai Bisericii. Această controversă a existat până când Fernando Magellan a dovedit că Pământul e rotund, din acel moment ideea fiind acceptată de majoritatea. Dar asta contează prea puțin. Hai să nu deschidem alte subiecte, din moment ce n-am terminat cu primul, cel mai important. Eu mi-am prezentat punctul de vedere legat de presupusa proveniență a numelor din ebraică. Și mi l-am argumentat cât de bine am putut. Nu-ți văd reacția cu privire la kilometrii pe care i-am scris în demonstrația mea. Mă așteptam la un răspuns, ca să nu cred că am dialogat singur. Până la urmă, o discuție nu e o bătălie între diplome, ci între argumente. Iar cineva din mediul academic, care își apără cunoștințele pe care le-a transmis câtorva mii de liceeni, ar trebui să-mi demonstreze că greșesc. Și totuși nicio replică? Ce să înțeleg din asta?

      ReplyCancel
  19. Christina Soldan
    27 noiembrie 2014 at 2:00

    „Prima mare greșeală a ipotezei tale este pornirea de la o premisă greșită: „cam toate numele se trag din aceleasi radacini vechi, ebraice”. Această afirmație este de o absurditate hilară și sper că nu se bazează pe „cunoștințe academice”.”

    Afirmatia mea este legata de subiectul de discutie inceput, numele crestine / biblice si originea lor. Oriunde te invarti, online sau lucrari si enciopedii scrise se spune acelasi lucru, Atatia academicieni care au muncit ani de zile ca sa stranga si sa citeasca documente istorici vechi nu pot gresi cu totii, de ex Enciclopedia nationala suedeza – http://goo.gl/pc5FfL , Muzeul de istorie al Suediei – http://goo.gl/C5N24v , Encyclopaedia Britanica – http://goo.gl/ptwafl .

    Exista o legatura stransa între aproape toate culturile, mai mult sau mai puțin, pentru că Biblia și creștinismul au dat naștere la o serie de nume care supraviețuiesc tuturor vremurilor. Cu putina rabdare si cu mult bunsimt se poate cerceta si descoperi că, de exemplu, nume arabe ca Ibrahim și Miriam se trag din numele biblice Avraam și Mariam, care în timp a devenit Mary, Mary, Marie, Maria ai asa mai departe. Bineinteles ca sant si alte nume in lume in afara de cele biblice dar asta e o alta discutie. Mie, de exemplu imi place sensibilitatea si sentimentalitatea numelor africane. Numele specifice africane reflecta de multe ori condițiile de la naștere: in ce zi sau la ce ora esti născut, stari sufletesti sau anumite experiențe traite de părinților inainte sau in timpul nasterii copilului, si asa mai departe (Wekesa, „născut timpul perioadei de recoltare”). Alte nume descriu nou-născutul – Chiumbo, „slabut” (mwera), Ramla, „profeție” (swahili) – sau au un element religios – Oluwatoyin, „Dumnezeu este vrednic de lauda” (yoruba).

    „Apropo, nici Maria nu provine din ebraică. Romanii aveau acest nume, care era femininul lui Marius, una dintre cele mai proeminente familii romane. Marius provine din numele zeului Mars / Martis, care nu are absolut nicio legătură cu ebraicul Miriam. Romanii și-au botezat zeul după Martu al sumerienilor, numit Marduk de babilonieni.”

    Despre provenienta numelui Marius ai dreptate doar ca datorita crestinismului raspandit in Europa acest nume a fost de multe ori tratat ca drept forma masculina a numelui Maria care are originea latina „Maria” din greaca (Noul Testament cu formele „Μαριαμ” (Mariam) si „Μαρια” (Maria)) din ebraica „מִרְיָם” (Miryam) din egipteana „mry” care inseamna „iubita” sau „iubire”, vezi arborele genealogic aici – http://www.behindthename.com/name/mary/tree. Numele feminin de la Marius e Mariana, vezi arborele genealogic aici – http://www.behindthename.com/name/marius/tree

    ReplyCancel
  20. Christina Soldan
    27 noiembrie 2014 at 2:07

    Imi place simtul tau critic ascutit si imi place foarte mult discutia despre nume, care este unul din subiectele mele favorite. La nerabdarea ta despre intarzierea mea in discutie exista cateva raspunsuri: servici, familie, treburi gospodaresti si apoi discutii online. Multumit de raspunsul la intrebarea ta? Altul mai bun nu am.

    ReplyCancel
  21. Christina Soldan
    27 noiembrie 2014 at 2:19

    „M-am lămurit și cu site-ul pe care mi l-ai recomandat, Behind the Names. Conține doar variante oficiale și de multe ori greșite. L-am testat cu numele zeilor din panteonul grecilor. De exemplu, la Athena scrie „înțeles necunoscut, probabil derivat al cuvintelor grecești ather (ascuțit) și aine (laudă)”.”

    Situl este in constructie continua, ca orice alt site. Nu e complet, are doar in jur de 19000 de nume. Nume pe care nu le gasesti acolo, cauta-le de ex intr-o enciclopedie nationala a carei tari doresti.

    ReplyCancel
  22. Christina Soldan
    27 noiembrie 2014 at 2:37

    „Inclusiv oameni de știință, mai ales dintre cei ai Bisericii.”

    Nu amesteca religia cu stiinta, sant doua lucruri diferite, citeste si ce spune CrestinOrtodox.Ro despre legatura lor – http://goo.gl/WHRClV

    Ideea cultului zeului peste si de acolo numele Oannes si Unnan o discutam maine sau alta data ca sa mai prind ceva ore de somn. La mine e ceasul + 1 h fata de RO.

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      27 noiembrie 2014 at 13:21

      Nu amestec eu religia cu știința, ci s-au amestecat singure de multe ori. Știm sigur că Biserica a avut oameni de știință încă de la începutul Evului Mediu și încă mai are. Uite aici pe scurt câteva exemple: http://en.wikipedia.org/wiki/Catholic_Church_and_science. Creștinismul nu a făcut decât să meargă pe linia începută în Antichitate, când religia și știința nu erau separate. De exemplu, medicul folosea și ritualuri magice ori rugăciuni, preoții studiau astronomia, etc. În societățile tribale se întâlnește și astăzi această simbioză, șamanul jucând rol atât de medic / vindecător cât și de preot. Părerea mea e că nu ar trebui amestecate religia și știința, pentru că nu iese nimic bun. În schimb, cred că anumite părți din ele se pot completa reciproc.
      „Oriunde te invarti, online sau lucrari si enciopedii scrise se spune acelasi lucru, Atatia academicieni care au muncit ani de zile ca sa stranga si sa citeasca documente istorici vechi nu pot gresi cu totii”. Tocmai asta e, că se poate. S-a demonstrat acest lucru de multe ori. Și o să-ți mai demonstrez. Probabil cea mai mare greșeală a oamenilor de știință este, așa cum o numea profesorul J. Allen Hynek, „provincialismul temporal”. Adică ochelarii de cal ai suficienţei pe care ştiinţa oficială se complace să-i poarte, de multe secole. Cu alte cuvinte, în fiecare epocă, toţi cei care trec prin şcoală capătă confingerea că savanţii din trecut rătăceau orbecăind într-un mod penibil, în schimb cei din prezent au scos omenirea la lumină, descoperind adevăratele răspunsuri la toate marile probleme. Ceea ce mai rămâne de cunoscut ar fi cel mult nişte mici detalii nesemnificative. Această mentalitate nu e recentă, ci ne caracterizează din cele mai vechi timpuri. Iată câteva exemple:
      – Sextus Frontinus, inginer în vremea împăratului Vespasian, scria acum aproape două milenii: „Nu mai există idei pentru alte noi lucrări şi maşini de război; perfecţiunea lor a atins limita şi nu văd cum ar mai putea fi îmbunătăţite”.
      – Celebră este credinţa că toate corpurile solare se învârt în jurul Pământului. Când Galileo Galilei a afirmat contrariul, Inchiziţia l-a silit să-şi retragă cuvintele. Cu toate acestea, se pare că demonstraţia lui Galilei nu a schimbat prea multe în mentalitatea oamenilor începutului de mileniu III. Un sondaj din 2010 a revelat faptul că 42% dintre români, 41% dintre englezi, 39% dintre francezi, 35% dintre germani, o treime dintre ruşi şi 32% din populaţia Uniunii Europene încă mai cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. În mod surprinzător, americanii stau ceva mai bine la acest capitol. În 2005, doar 20% erau adepţii acestei idei.
      – Leonardo de Vinci era convins că tot ce se putea descoperi în matematică fusese descoperit deja de înaintaşii săi.
      – La apariţia locomotivei cu aburi se spunea că, la o viteză mai mare de 30 kilometri pe oră, oamenii se vor sufoca ori le vor plesni plămânii.
      – În 1801, când astronomul Piazzi a observat pe cer primul asteroid, Ceres, filosoful Friedrich Hegel a „demonstrat” că aşa ceva nu există. Lavoisier susţinuse şi el, cu ceva timp în urmă, în faţa Academiei Franceze, că meteoriţii nu pot exista. Argumentul său a fost: „Nu se poate să cadă pietre din cer, fiindcă nu există pietre în cer”.
      – Părintele medicinei experimentale, fiziologul Claude Bernard, declara la mijlocul secolului al XIX-lea: „Să închidem uşile. Nimeni nu-i va egala vreodată pe giganţii care au inventat maşina cu aburi”. De asemenea, experţii lui Napoleon al III-lea au „demonstrat” că dinamul electric nu se va învârti niciodată şi că toate motoarele electrice sunt, de fapt, nişte variante pentru perpetuum mobile.
      – Când Thomas Edison a adus în faţa Academiei Franceze fonograful pe care îl inventase, savantul J. Bouilleaud a declarat că este imposibil şi că va fi pe veci imposibil ca nişte aparate din metal şi lemn să reproducă miracolul vocii omeneşti. Ba, mai mult, când aparatul a scos primele sunete, cineva din sală a sărit să-l strângă de gât pe Edison, pe care îl credea ventriloc, strigând: „Iată secretul invenţiei!”
      – În 1875, directorul oficiului de patente din Statele Unite şi-a prezentat demisia secretarului de stat pentru comerţ, motivând că nu are rost să rămână în post din moment ce tot ce se putea inventa fusese inventat.
      – În 1877, marele chimist Marcellin Berthelot scria: „Universul nu mai are de acum înainte niciun mister”.
      – În 1895, profesorul Lippmann îşi sfătuia un student, care dorea să devină fizician, să renunţe la această idee dacă nu dorea să devină un ratat. În acea vreme, practic toţi fizicienii erau de acord că „fizica este o ştiinţă închisă”, în care nu mai erau posibile descoperiri importante.
      – Tot în 1895, Lordul Kelvin, preşedintele Societăţii Regale Britanice, afirma cu tărie că „zborul cu vehicule mai grele ca aerul este imposibil”. Multe alte personalităţi, printre care şi Simon Newcomb, îi împărtăşeau opinia. Lordul Kelvin a mai declarat şi că „radioul nu are niciun viitor” sau că „razele X se vor dovedi o şarlatănie”.
      – Fizicianul Heinrich Hertz, cel care a dat numele său undelor radio, scrisese Camerei de Comerţ din Dresda că ar trebui descurajate cercetările legate de undele electromagnetice pe care le-a descoperit, întrucât ele nu vor avea nicio aplicabilitate practică.
      – Unul dintre pionierii radiofoniei, Edouard Branley, a hotărât în 1898 să renunţe la experimentele sale, pe care le considera lipsite de perspectivă, şi să devină medic de cartier. Ba chiar şi-a instruit guvernanta să le interzică copiilor săi să-l citească pe Jules Verne, deoarece „ideile false deformează spiritele necoapte”.
      – În 1923, laureatul Premiului Nobel, fizicianul Robert Millikan, afirma că „nu pare verosimil ca omul să poată folosi vreodată puterea atomului”. Cu puţin timp înainte, Henry Poincare declarase ceva asemănător: „bunul simţ singur este suficient să ne spună că distrugerea unui oraş prin dezintegrarea unei jumătăţi de kilogram de metal este o imposibilitate evidentă”. În 1935, unul dintre primii savanţi care au obţinut fisiunea nucleară, E. Rutherford, a fost întrebat când va putea fi utilizat practic acest proces, iar răspunsul său a fost categoric: „Niciodată”. Winston Churchill îşi exprima şi el opinia ceva mai târziu că „energia atomică ar putea fi la fel de bună ca explozibilii noştri de azi, dar e puţin probabil să producă lucruri mai periculoase”.
      – În 1932, astronomul Moulton de la Universitatea din Chicago opina: „Nu-i nicio speranţă ca ideea fantastică a zborului spre Lună să devină realitate, din cauza barierelor insurmontabile pe care le pune depăşirea gravitaţiei pământene”.
      – La începutul anilor 1940 era unanim răspândită ideea că avioanele nu vor putea depăşi viteza de 700 kilometri pe oră. Peste câţiva ani, că nu poate fi depăşită viteza sunetului. La ora actuală considerăm că nu poate fi depăşită viteza luminii, până la care mai avem destul.
      În prezent, puţini se gândesc la faptul că vom avea şi o ştiinţă a secolului XXII, XXV, ş.a.m.d., şi că urmaşii noştri îndepărtaţi se vor confrunta cu probleme la care nu vor avea răspunsuri, că teoriile lor le vor nărui pe cele precedente şi că unele fenomene, considerate la un moment dat „detalii nesemnificative”, vor reuşi după câtva timp să ne schimbe viziunea asupra lumii. În acest caz, putem spune cu mâna pe inimă că sunt șanse mari ca și acei „academicieni care au muncit ani de zile ca sa stranga si sa citeasca documente istorici vechi” se se înșele, la fel cum au făcut-o predecesorii lor.

      ReplyCancel
  23. Christina Soldan
    27 noiembrie 2014 at 2:50

    -1h, scuze!

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      27 noiembrie 2014 at 13:21

      Da, există o strânsă legătură între aproape toate culturile, și nu doar datorită Bibliei. Legătura reiese cel mai bine din religiile antice, care conțin aceleași divinități și în mare parte aceleași întâmplări (bineînțeles, cu excepțiile reprezentate de imaginația fiecărei culturi în parte). Logic că răspândirea religiei evreilor prin creștinism și islamism a dus și la răspândirea numelor evreiești. Care, la rândul lor, provin din alte culturi. Atunci când caut proveniența unui nume, nu mă interesează că a fost răspândit de o anumită religie, ci originea lui. De exemplu, numele Avram este considerat de origine ebraică. Într-adevăr, a fost preluat de la evrei, prin răspândirea scripturilor acestora prin Biblie ori Coran. Însă Abram este un nume akkadian, însemnând „tatăl suprem”. Akkadiana, din care provin toate limbile semitice, inclusiv ebraica, era limba vorbită de babilonieni; evreii s-au lovit de ea mai ales în timpul exilului babilonian, ceea ce explică adoptarea unor nume akkadiene de către evrei. Așadar, cel mai corect este să afirmăm că numele Avram este de origine akkadiană, și nu ebraică.
      Evreii nu au inventat nimic, nici numele și nici limba lor. Au preluat totul de la cei cu care au intrat în contact. Numele dumnezeului biblic sunt copiate din religiile altor popoare. El și Elohim se găsesc în cultură canaaniană, reprezentată cu succes de civilizația ugaritică; Sabaoth se trage din zeul tracic Sabazios / Sabadios; Adonai din egipteanul Aton-ai, etc. La fel și faptele zeului lor. Nu despre asta vorbim acum, însă, pentru că n-aș vrea să deviem discuția. Ideea e că îmi displace atribuirea originii ebraice pentru niște nume care în realitate au o altă origine. Repet, sigur că au fost preluate de multe popoare numele ebraice, însă originea acelor nume e alta. Vorbim despre origine, nu despre filiera prin care au fost preluate. Îți mai dau un exemplu, apropo de ideea mea că toate numele ebraice au în realitate o altă origine. Numele ebraice Esther și Mordechai (Estera și Marduheu în română), prezente și în Cartea Esterei din Vechiul Testament, provin din numele principalelor divinități ale Babilonului, Iștar și Marduk. Așa că, în niciun caz nu putem vorbi nici aici despre niște nume de origine ebraică.
      Unul dintre link-urile pe care mi le-ai recomandat demonstrează exact ce spuneam puțin mai sus: numele ebraice sunt considerate originea multor altor nume. La „Name Tree for Mary”, toate variantele acestui nume provin din ebraicul Miriam. O idee total greșită. Chiar tu ai observat că Miriam își are rădăcina în egipteanul Mry. În latină, Maria era femininul lui Marius, provenind din Mars / Martis, care la rândul său se trage din Martu / Marduk. În Siria exista orașul Mari, care a ajuns la apogeu prin 2.900 î.e.n., într-o vreme în care evreii nici măcar nu existau, prin urmare nici limba lor (evreii, la fel ca restul semiților, sunt urmașii akkadienilor). Iar Mari îmi pare a semăna foarte bine cu Maria. Se vede cu ușurință că acest nume, în diverse forme, a apărut în mai multe locuri din lume fără a avea vreo legătură cu limba ebraică. Așadar, Miriam al evreilor sub nicio formă nu este originea numelui Maria, ci doar varianta ebraică al unui nume mult mai vechi, care a dus la răspândirea numelui biblic Maria. Apropo de asta, femininul lui Marius nu e Mariana, așa cum susții, ci Maria; Mariana e femininul lui Marianus, care provine din Marius, iar asta e altă mâncare de pește.
      Și mie îmi plac numele africane. La fel și cele indiene din America, mai ales cele care conțin numele animalului totem pe care și l-a ales individul. Pentru noi sunt ciudate, însă sună bine. Și îmi permit să te mai corectez o dată: Oluwatoyin nu e tradus corect prin „Dumnezeu este vrednic de laudă”, pentru simplul fapt că populația yoruba nu cunoaște numele de „dumnezeu”, care există doar în religiile abrahamice. În limba română, acest nume este format din „Domnul” și din „zeu”, cel de-al doilea cuvânt provenind din Zeus al grecilor (Dzeus în greaca veche) care, la rândul său, se trage din Dyaus Pitar al indienilor. Tatăl zeilor indieni a devenit Dzeus / Zeus Pater la greci și Jupiter la romani. Din cauza creștinismului, numele Dumnezeu a ajuns să desemneze orice zeitate supremă din orice religie, ceea ce nu mi se pare normal mai ales în religii care nu au nicio legătură cu grecii sau cu indienii ori cu zeul creștinismului, iudaismului și islamismului. În aceste religii, mai corectă ar fi folosirea termenului „divinitate supremă”, pentru a nu apărea confuzii cu zeitatea religiilor abrahamice. Pentru yoruba, divinitatea supremă există în trei manifestări: Oludumare (creatorul), Olorun (conducătorul cerurilor) și Olofi (cel ce realizează legătura dintre Cer și Pământ). Așadar, Oluwatoyin s-ar putea traduce mai bine prin „Divinitatea supremă este vrednică de laudă”.
      Problema mea cu site-ul Behind the Names nu este legată de numele pe care nu le găsesc acolo, ci de interpretarea celor pe care le găsesc. Multe sunt eronate, incomplete sau lipsesc cu desăvârșire. Prin urmare, nu-l pot recomanda nimănui.
      Nu e nevoie să discutăm despre Oannes ori despre cultul zeului pește în general. Nu încercăm să-i stabilim originea. Ceea ce m-ar interesa este ideea articolului: că numele grecesc Ioannes provine din Oannes, nicidecum din ebraică. De asemenea, m-ar interesa părerea ta și despre proveniența lui Klaus / Claus din Clausus al sabinilor via latinescul Claudius, nicidecum din grecescul Nicholaos. Știu că timpul este întotdeauna o piedică, așa că nu e nicio grabă. Când ai timp liber și chef de a dezbate ipoteza mea, mă găsești aici.

      ReplyCancel
  24. cristian
    28 noiembrie 2014 at 11:23

    @ Christina Soldan
    Personal sunt perfect de acord cu ceea ce a scris Klaudyu, insa datorita lipsei de cunostinte in domeniu imi este greu sa fac aprecieri si constructii intelectuale pe marginea subiectului. „Simt” ca ceea ce a scris este foarte aproape de adevar si atat.
    Imi permit insa sa fac o observatie referitor la: ” A avea cunostinte despre istoria numelor este o arma extraordinara impotriva discriminaril”. Stimata doamna, orice persoana sanatoasa psihic trece in jurul varstei de 5-14ani prin procesul de individuare-individuatie. Unii autori vorbesc despre desfasurarea acestui proces intre 7-15 ani, altii considera ca inceputul coincide cu „criza varstei de trei ani” … important este ca procesul este observabil la fiecare individ in parte.
    Cu cat individuatia este mai puternica – adica avem sentimentul ca suntem ceva aparte fata de ceilalti si fata de lume – apare si sentimentul de insingurare. Logic. Aceasta ar fi mecanismul secundar al constituirii si pastrarii grupurilor, etniilor, popoarelor (cel primar se bazeaza pe supravietuire si atat). Adica imi asum o identitate educata, apoi ma revolt si imi gasesc propria identitate iar ca sa nu raman singur ma alatur celor cu o identitate aproximativ superpozabila peste cea gasita de mine, sau daca revolta personala esueaza, ma voi alatura grupului care pastreaza elementele educate initiale.
    Individuarea este un proces care se extinde la nivel populational, etnic, religios etc. Cu alte cuvinte grupuri, etnii, popoare prin individuare se separa de ceilalti. Discriminarea nu face decat sa le recunoasca efortul..
    Se bate moneda calpa pe „discriminare” si doar din interesul unora de a poza in victime. Nationalismul si constiinta nationala este cred eu apogeul acestei individuari. Nu ar fi putin ciudat ca in conditiile in care se vorbeste despre „poporul ales”, despre holocaust si muzeele sale, despre persecutiile la care a fost supus „poporul ales” noi sa nu ii diferentiem si sa le spunem ca sunt la fel ca noi, ca nu suntem nici mai buni si nici mai rai, nici mai valorosi nici mai putin valorosi si in spiritul egalitatii de drepturi palestinienii au acelasi drept la autodeterminare cu „poporul ales”.
    Oare ce ar iesi???
    „Discriminare” inseamna (dupa DEX) alegere, diferentiere, distingere… si in plan secund „politica prin care un grup de cetateni este lipsit de drepturi pe considerente neintemeiate”. Deci daca nu vrei sa fi diferentiat, nu te diferentia! Este imposibil. Procesul diferentierii si individuarii este fiziologic. Pe de alta parte lipsirea unui grup de cetateni de drepturi „pe considerente neintemeiate” este condamnata. Dar lipsirea acelorasi cetateni de drepturi pe considerente intemeiate??? Va asigur ca o asemenea perspectiva nici nu este luata in calcul. De ce? Pentru ca „discriminarea” este rea. Asa s-a stabilit in lipsa oricaror argumente. Eu spun ca discriminarea este fireasca, este o granita/zid intre unii si ceilalti la care lucreaza ambele parti cu acelasi elan si nimeni cu intentia de a darama… A avea o „arma impotriva discriminarii” este ca si cum ai avea o arma impotriva pubertatii sau adolescentei. Ele trebuie doar intelese, nu extirpate.

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      29 noiembrie 2014 at 12:14

      Interesant punct de vedere. La asta nu mă gândisem. Bravo, domn’doctor! 🙂

      ReplyCancel
  25. cristian
    30 noiembrie 2014 at 11:48

    Multumesc de apreciere! Ceea ce am prezentat in comentariul de mai sus face parte dintr-o preocupare intinsa pe mai multi ani fata de sensul cuvintelor, expresiilor… Daca alfabetul este acelasi de multe sute de ani, iar cuvintele au evoluat putin (mai mult prin compunere), sensul cuvintelor prezinta o dinamica uluitoare. Intrucat fiecare dintre noi are propriul decodor lingvistic, nu e de mirare ca dialogul este in impas. Ceea ce faci tu, prin cautarea provenientei si explicarea formelor lingvistice folosite pentru zeitati si nu numai, este din perspectiva mea fundamental pentru intelegerea trecutului si ajungerea in prezent. Pe de alta parte, sensul cuvintelor si expresiilor este denaturat constant, astfel ca ne aflam cu sau fara voia noastra intr-un razboi pe doua fronturi: trecutul este mistificat si falsificat pentru a oferi explicatii convenabile unor cercuri de putere, iar prezentul este denaturat pentru o manipulare facila, in folosul acelorasi cercuri. De prima parte se ocupa un tip ce isi spune Klaudyu, cu mult succes as spune. De partea a doua am incercat sa ma ocup pe masura ce primeam “material” de la cei din jurul meu, din media, etc. Am primit si injuraturi sau dispret ca un fel de “recunoastere a meritelor” si sunt cat se poate de firesti! Explicand ce inseamna “nationalismul”, “patriotismul” sau “prostia”, “ignoranta”, “arta”, “miracolul” – in sensul lor si nicidecum in acceptiunea individuala – iti poti imagina ce am starnit!
    In fata unei respingeri generale, am decis sa devin mai subtil: cele mai multe idei le-am expus sub forma de versuri pe blogul meu www.id-dincolodetimp.blogspot.com
    Deci, daca navighezi cu “pluta pe aratura” este posibil sa-mi vezi pavilionul… 🙂
    Explicatia pe care mi-ai oferit-o despre originile crestinismului a fost mai mult decat binevenita! In evangheliile citite de mine este evidenta discrepanta dintre starea de observator a naratorilor si fenomenele la care nu au avut cum sa fie martori, dar pe care le relateaza in aceeasi maniera ( ex. conceptia fantasmagorica a lui Iisus, dialogul Mariei cu ingerul vestitor sau dialogul lui Iisus cu ingerul si acceptarea “cupei” in timp ce apostolii dormeau…). Relatarea acelorasi fapte de catre fiecare apostol este o alta imposibilitate psihologica: fiecare dintre noi suntem atinsi diferit de ceea ce vedem sau auzim, oferind importanta mai mare sau mai mica, in functie de ceea ce rezoneaza cu noi insine.

    Cum spuneam, faci o treaba excelenta oferind fundament stiintific observatiilor profane.
    Succes in continuare!

    ReplyCancel
  26. Christina Soldan
    30 noiembrie 2014 at 14:59

    Klaudiu, deoarece discutia noastra a inceput de la numele Klaus iohannis, raspund in primul rand la intrebarile legate de aceste nume. Deoarece numele sant nume teoforice „nemtesti” respect originea descrisa de nemti care este de altfel ca cea descrisa de mine – http://www.beliebte-vornamen.de/suchergebnis2?cx=partner-pub-8296830181348949%3Axlryar-insh&cof=FORID%3A10&ie=UTF-8&q=klaus&sa=Suche . Pe acest site poti citi despre origine, statistica, etc.

    Klaus este unul dintre cele mai renumite nume de origine germanică, este un diminutiv al numelui grecesc antic „Nikolaos”, care e un nume si mai popular decât Klaus. Numele se traduce ca „Poporul cuceritor”, cee ace a contribuit la o popularitate uriașă a numelui. Klaus și variantele sale s-au extins cu success in timpul Marilor Cruciade din Țara Sfântă și în special in Ierusalimul de pe timpul sarazinilor, în anii 1100 și 1200. Pe atunci era la moda ca cei ce se reantorceau din pelerinaj sau cruciade sa-si boteze copiii cu nume vechi biblice sau evreesti, sau cu nume din Grecia antică. In Grecia au fost lansate cele mai multe cruciade, 12 la numar și toate eșuat, dar moda de extindere a numelor s-a pastrat. Cee ace a dus la foarte multe confuzii mai târziu când s-a fost realizat ca în „epoca luminilor” multe family creștine purtau nume evreiești ca de ex Avraam, Isaac și Iosif. Inregistrări cu aceste nume se gasesc în carti și registre din evul mediu german, de ex Uzo Claus of Eblingen, botezat in 1294, Henricus Claus of Eblingen in 1323, Wolframus Klusner of Goddelau in 1398 si Tobias Clausnitzer of Thun în 1619.

    Mai mult despre nume poti citi si aici – http://en.wikipedia.org/wiki/Given_name . Originea, clasificarea si raspandirea numelor in lume sant bazate pe inscriptii, pietre funerare, rune si asa mai departe in concordanta cu migrarea, istoria, fonetica adaptata diferitelor limbi si asa mai departe. E un proces complex in care toate piesele de puzzle ca s-au descoperit de- lungul veacurilor au fost bineanalizate si lipite cat mai bine una de alta pentru a trage concuzii serioase si nu fictiuni. La aceasta s-a lucrat si se mai lucreaza inca intens in toata lumea si cu o „armata” imensa de cercetatori arheologi, de istorie, de fonetica si lingvistica si multi altii. Descrierea si plasarea numelor pe o harta istorica internationala nu se face prin deductii ci pe ani de cercetare si e un lucru dificil, lent, pe o perioada foarte lunga de timp, care nu se termina niciodata, deoarece noi descoperiri si rezultate a noi si adanci cercetari apar tot timpul.

    Nu am gasit nimic care sa asocieze numele Claudius cu numele teoforice sau cu numele Klaus, imi pare rau. Numele Claudius este de origine latina iar fondatorul familiei Claudius este Appius Claudius Sabinus Inregillensis, anul 500 inainte erei noastre.

    In legatura cu ceea ce spui tu, ca religii / nume / traditii sant imprumutate, ai perfecta dreptate. Pamantenii au migrat liber prin toate colturile lumii si s-au inspirat unii de la altii cum le-a placut si au cules ce li s-a parut lor mai bun. In privinta crestinismului, care la randul sau e impartit in mai multe ramuri) poti sa citesti aici – http://en.wikipedia.org/wiki/Christianity – si vei afla ca se trage din religiile avraamice – http://en.wikipedia.org/wiki/Abrahamic_religions – care la randul lor sant inspirate la altii – http://en.wikipedia.org/wiki/Comparative_religion – cum ar fi de la indienii europeni – http://en.wikipedia.org/wiki/Indian_religions – si de la Asia de Est – http://en.wikipedia.org/wiki/East_Asian_religions.

    ReplyCancel
  27. Christina Soldan
    30 noiembrie 2014 at 15:14

    Klaudiu, ai afirmat ca “Apropo, nici Maria nu provine din ebraică. Romanii aveau acest nume, care era femininul lui Marius,”

    Iata ce spun italienii despre numele Maria – http://it.wikipedia.org/wiki/Maria_%28nome%29#Etimologia.2C_origine_e_significato. Deci cam acelasi lucru pe care l-am afirmat si eu mai sus. Daca era o alta teorie cred ca ei ar fi fost primii din lume care ar fi ridicat proteste, nu crezi?

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      30 noiembrie 2014 at 16:06

      Nici nu mă așteptam să-mi dai dreptate. N-am întâlnit până acum vreun academician care să renunțe la informațiile oficiale pentru a trece datele prin propriul filtru al rațiunii. Nu degeaba aminteam de „provincialismul temporal”. Crede și nu cerceta nu se aplică doar în religie, ci și în știință. Cu alte cuvinte, dacă unii au spus ceva, de ce să nu-i credem? Și poate acum vor înțelege unii de ce am refuzat să-mi dau doctoratul în istorie, așa cum mi-au propus.
      Eu înțeleg din comentariul tău că este doar o coincidență asemănarea dintre Klaus / Claus și Clausus / Claudius. Nu contează că numele latinesc Claudius era întâlnit la germani în primul secol al erei noastre. Dacă varianta oficială spune că este un diminutiv al grecescului Nikolaus, ce s-a extins în evul mediu, atunci asta trebuie să credem! Nu contează nici că lingviștii din prezent consideră sinonime numele Klaus, Claude, Claudiu, Claudio, Klaas, care sunt variante ale latinescului Claudius. După ipoteza pe care o susții cu tărie, deși nu are logică, cum Klaus este diminutiv al lui Nikolaus, ar însemna că este sinonim cu Nicu, Nick / Nico. Ceea ce este aberant, însă prea puțin contează asta pentru tine. Klaus provine din Nikolaus și cu asta basta! Dacă armate de academicieni susțin asta, atunci trebuie să credem și să nu cercetăm. Christina, ipoteza asta scârțâie iar tu nu ai reușit să-mi demonstrezi că mă înșel. Mi-ai spus doar varianta oficială și atât. Eu mi-am argumentat afirmația, tu nu. Și totuși, tu ai dreptate?!? Dacă ar gândi toți ca tine, nu s-ar mai inventa nimic nou…
      Bineînțeles că n-ai găsit nimic care să asocieze numele Claudius cu Klaus. Din moment ce este o variantă care o contrazice pe cea oficială, normal că nu o vei întâlni. Ți-am cerut să gândești singură, nu să cauți pe cineva care să fi lansat ipoteza asta înainte. Și din nou greșești (pentru a câta oară?); numele Claudius nu este de origine latină, ci e chiar nume latin. Iar originea lui este sabină. După cum scria Titus Livius în Ab Urbe Condita Libri cu vreun sfert de secol înaintea erei noastre, numele original al lui Appius Claudius era Attius Clausus. Prin urmare, latinescul Claudius provine din sabinul Clausus. Caută pe Google dacă nu mă crezi. Mă mir că există informația asta pe internet, însă nu poate fi găsită de o profesoară ce a scris o lucrare academică despre originea numelor…
      Despre Maria, argumentul tău este extrem de slab. Sincer. Nu mă așteptam de la o persoană din mediul academic să-mi dea ca argument o pagină italiană de Wikipedia. Așteptam un studiu serios ori ceva de genul ăsta. De ce ar fi un argument părerea italienilor despre acest nume? Ți-am arătat clar că variante ale numelui Maria existau cu mii de ani înaintea apariției evreilor. Chiar și tu ai recunoscut că provine din egipteană. Cum îmi demontezi afirmația? Prin ceva de genul: „nu contează că exista numele cu mii de ani înaintea apariției evreilor, dacă italienii au scris asta pe Wikipedia, înseamnă că așa e”?!? Doamnă profesoară, glumiți?!? Avi faptele, ai acest nume cu mult înaintea evreilor, cum explici asta? Am intrat în această discuție cu tine, sperând că voi avea parte de argumente academice, nu de Wikipedia și „e așa pentru că așa au spus alții”. Îți dau ca exemplu și Wikipedia, dacă îți place atât de mult acest site: http://en.wikipedia.org/wiki/Maria_%28gens%29. Ce scrie acolo? Clanul se numea Maria, Marius e forma de masculin a numelui. După cum am mai scris, provine din numele zeului Mars. Ce treabă are ebraica aici?!?
      În concluzie, discuția noastră este complet inutilă. Ai făcut multe greșeli în enunțurile tale (pe care ți le-am subliniat de fiecare dată), nu ai argumente (decât site-uri dubioase și păreri oficiale) și nu mi-ai demontat în niciun fel ipotezele. Nu mi-ai adus nici dovezi că ar fi greșite, nici măcar o demonstrație logică. Dacă tu, academician, nu ești în stare să faci asta, atunci nu pot decât să cred că am dreptate. Și, totuși, fără argumente și fără logică, despre ce vorbim aici? Și de ce?
      Ți-am spus de la început că diploma și mediul academic nu valorează doi bani pentru mine. O discuție fără argumente logice este egală cu zero.

      ReplyCancel
  28. Christina Soldan
    30 noiembrie 2014 at 16:29

    Klaudiu, tu scrii precum ca „Nu amestec eu religia cu știința, ci s-au amestecat singure de multe ori. Știm sigur că Biserica a avut oameni de știință încă de la începutul Evului Mediu și încă mai are. ”

    Un om de știință este un expert în cel puțin un domeniu al științei care utilizează metoda științifică pentru a cerceta, un savant, un erudit, un învățat, un cărturar. Ai dreptate cand spui ca multi dintre savantii din trecut erau preoti sau religiosi. Intr-adevar, pentru ca asa erau timpurile de atunci iar „adevarurile” trebuiau sa se adapteze adevarurilor si politicii stabilite de putere daca nu riscai sa fii ars de viu, torturat si asa ma departe. Despre stiinta poti sa citesti aici – http://en.wikipedia.org/wiki/Scientist .

    Teologia este stiinta despre religie. In ultimii doua mii de ani, conceptul de teologie suferit o schimbare conceptuală semnificativă. Termenul provine din antichitate și a fost folosit pentru a desemna discursuri despre zei și cosmologie, iar primii teologi au fost considerati ca eretici când religia a fost conectata cu autoritățile statale respective și nu putea fi nicicum pusă la îndoială. Prin urmare Socrate a fost condamnat la moarte pentrau ca preda ateism, conform acelor timpuri. Aristotel a fost cel ce a despartit gandirea filozofie teoretică în matematică, fizică și teologie, cea din urma fiind înțeleasă ca teologie metafizică. Marcus Terentius Varro a împărțit teologia în trei domenii de discurs: teologie mitica (mituri despre zei), teologie rațională (analiză filozofică a zeilor și a cosmologiei), și teologie civilă (ritualuri populare si obligatii religioase).

    Cei mai vechi creștini au apărut în tradiția greacă și au îmbrățișat multe dintre conceptele vechi. Aceasta idee se sprijina pe manuscrise biblice vechi, o versiune alternativă a “Apocalipsei”, care începe “apocalipsa Ioannou tou Theologou”, „Apocalipsa lui Ioan Teologul.” „Teolog” în acest context ar trebui să fie înțeles ca (Theos) + cuvant (Logos). Sensul cuvântului lui are o varietate diversificata pana in Evul Mediu.
    În timpul scolasticii din Evul Mediu „teologia” era un studiu rațional a doctrinei creștine sau o disciplina care analiza context, implicații lingvistice și teze din Biblie și despre tradiția creștină.

    In timpul anilor 1900 teologia a devenit pusă in mod serios sub semnul întrebării si anume daca sa fie tratata ca stiinta sau nu. Incetul cu incetul termenul „teologie” in multe parti din lumea academica civilizata a fost înlocuit parțial sau total cu termenul „religie”.

    Prin urmare, un om de știință este un expert în cel puțin un domeniu al științei care utilizeaza metode științifice pentru a cerceta. Cercetarea sau studiu științific este un proces activ, sistematic și metodic realizat de cercetatori pentru a obține noi competențe și de a se aprofunda in si ridica nivelul de cunoștințe intr-un anumit domeniu de stiinta. De obicei aceasta rezulta in lucrari publice științifice. Conceptul de „cercetare” este, de asemenea, folosit pentru a descrie întregul catalog de surse de informații despre un anumit subiect.

    Un teolog este o persoana care se ocupă cu teologia. Teologia inseamna a reflecta metodic asupra conceptelor și documentelor religioase. Reflecția teologică poate fi realizată de catre diferite categorii de oameni, în diferite contexte instituționale și sociale și in scopuri diferite.

    ReplyCancel
  29. Christina Soldan
    30 noiembrie 2014 at 17:40

    Ca raspuns la ideile tale in legatura cu Klaus-Claudiu si Iohannis-Oannes, Alexandru cel mare, babilonieni, akkadeni si biblioteca din Alexandria, uita-te putin pe aceasta axa in timp si trage concluziile de rigoare:
    3950 î.e.n. – Potrivit descoperirilor istorice se presupune ca in anul 3950 î.Hr apare Geneza, Adam este creat. Potrivit documentelor istorice, Geneza s-ar fi scris prima data undeva printer anii 1250-950 î.e.n.
    2350-540 î.e.n. – Descoperiri arheologice despre preistoria Bibliei ebraice sant mult mai numeroase si complete decât continutul Bibliei ebraice in sine. Materiale descoperite din Nord-vestul semitic sunt atestate ca fiind din anii 2350 pana in 1200 î.e.n., adica de la sfârșitul epocii de bronz. Limbile din Nord-vestul semitic, inclusiv limba ebraică, s-a constatat prin documente ca aparand din timpul epocii de fier, anii 1200-540 î.e.n.
    500 î.e.n. – Appius Claudius Sabinus Inregillensis, fondatorul familiei ”Claudius” a trait in anii 500 î.e.n.
    336-323 î.e.n. – Alexandru cel Mare sau Alexandru al III s-a născut la 20 iulie 356 î.Hr, în Pella, si a murit la 10 iunie 323 î.e.n. în Babilon, a fost rege al Macedoniei antice, de la anul 336 î.e.n. si până la moartea sa.
    300 î.e.n. – Oannes (Ὡάννης) era numele dat de scriitorul Berossus babilonian în secolul 3 î.e.n. la o ființă mitologica care representa înțelepciunea. Berossus il descrie pe Oannes ca având corpul unui pește, dar sub figura unui om. Oannes se putea intalni în Golful Persic, și cand apele cresteau el iesea din apa si instruia omenirea în scris, arta sau divese științe. Oannes și zeul semitic Dagon au fost considerati identici. Se presupune ca numele „Oannes” se trage de la “Ea”, zeu antic babilonian, dar care a fost mai mult cunoscut ca forma greceasca a zeului babilonian Uanna (sau Uan), care era un alt nume a lui Adapa (1400 i.e.n.) în textele de la Biblioteca de Assurbanipal. Textele asiriene încearca să se conecteze cuvântul în akkadiană de “ummanu”, dar acest lucru s-a dovedit a fi doar un joc de cuvinte.
    280 î.e.n. – Biblioteca din Alexandria a fost în antichitate cea mai mare bibliotecă din lume și datorita ei Alexandria a devenit un centru important de învatamant/cultura. Se crede a fost fondat în jurul anului 280 î.e.n. de catre Ptolemeu al II-lea din Egipt.
    circa 7 î.e.n. – Iisus se naste în Betleem în Palestina
    270-343 – Sfântul Nicolae (greacă: Ἅγιος Νικόλαος, Hagios Nikolaos, în limba latină: Sanctus Nicolaus cu varianta St. Claus sau St. Klaus) s-a nascut la 15 martie 270 si a murit pe 6 decembrie 343.

    In consecinta cade idea ta ca Johannes ar veni de la “Oannes” deoarece Oannes a aparut mult mai tarziu decat evreiescul “Yahweh”, din descrierea mea de la inceputul inceputurilor discutiei noastre. Dar, ca sa continui idea ta in legatura cu anumiti zei, exista o idee precum ca “Yahweh” s-ar putea trage din “El”, care inseamna zeitate. În religia canaanita, sau religia levantina, “El” sau “Il” a fost un zeu cunoscut sub numele de “Tatăl omenirii și a tuturor creaturilor”, și soțul zeiței Astartea conform tabletelor de lut din Ugarit, Siria. La akkadeni I se spunea “ILU”. Din pacate nu exista documente concrete in acest sens, ceea ce nu inseamna ca nu ar fi posibila o astfel de legatura. Dar din lipsa de documente originea numelui se opreste la evreiescul “Yahweh” pana cand noi descoperiri vor arata o aprofunzime si mai complete decat epoca de bronz.

    ReplyCancel
  30. Christina Soldan
    30 noiembrie 2014 at 17:52

    Imi pare foarte rau ca nu apreciezi Wikipedia dar e preferinta ta si probabil bazata pe anumite argumente personale. In vest Wikipedia se corecteaza si se construieste cu ajutorul celor pe care tu ii dispretuiesti atat de tare, oameni de stiinta, cercetatori si… chiar si persoane cu diploma dar fara cultura ca mine, numiti profesori. In rest, ti-am trimis linkurile in ideea de a avea acces usor online, pe limbi percepute. Dovezi, lucrari academice si mai stiu eu la ce te-ai asteptat tu nu se posteaza online fara acordul instantelor si autorilor respectivi. Probabil ca stiai treaba asta, nu? Se numeste Copyright1

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      30 noiembrie 2014 at 19:15

      Văleu… O mare varză. Cu riscul de a te simți jignită, deși nu asta e intenția mea, tu sigur faci parte din mediul academic? Pentru că fiecare afirmația a ta mă uimește peste măsură.
      1. În primul rând, Wikipedia poate fi corectată și construită de oricine. Eu am făcut asta de câteva ori. Prin urmare, e logic că nu poate fi de încredere. În al doilea rând, acea parte scrisă de oameni de știință / cercetători / profesori conține doar informații oficiale. Care de multe ori sunt eronate, așa cum au demonstrat foarte mulți cercetători atipici, ca mine.
      2. De unde ai scos tâmpenia că disprețuiesc oamenii de știință?!? Dacă nu sunt de acord cu unele ipoteze ale lor, înseamnă că îi disprețuiesc?!? Christina, cu tot respectul, logica ta lasă de dorit.
      3. Apologia teologiei mi se pare inutilă. Nu știu ce părere ți-ai făcut despre mine, dar știu ce înseamnă teologie, așa că nu e nevoie să îmi explici. Nu mă confunda cu elevii tăi. Sărind peste acest aspect, părerea mea e că un om de știință ar trebui să nu fie influențat de niciun fel de curent mistic ori religios, pentru că doar prin subiectivism poate ajunge la rezultate apropiate de adevăr. Când e influențat de religie, va face tot posibilul să aibă rezultate științifice care să îi confirme religia.
      4. „Potrivit descoperirilor istorice se presupune ca in anul 3950 î.Hr apare Geneza, Adam este creat”. Tu glumești? Care descoperiri istorice?!? Ăstea sunt aberații biblice, nicidecum descoperiri istorice. Iar tu faci exact ce spuneam mai sus: încerci să pui pe seama științei niște rezultate care să-ți confirme credința. Doamnă profesoară, teologii de care spuneai au stabilit geneza asta aberantă. Omenirea nu a apărut în 3950 î.e.n. E mult mai veche. Existau civilizații înainte de data asta, inclusiv la noi în țară. Până și tăblițele de la Tărtăria sunt cu vreun mileniu și jumătate mai vechi decât presupusa ta Geneză. Și cu ocazia asta m-am lămurit cu cine stau de vorbă. Poți să ai câte diplome vrei, din punctul meu de vedere nu te poți numi om de știință atât timp cât crezi în prostii biblice.
      5. „Potrivit documentelor istorice, Geneza s-ar fi scris prima data undeva printer anii 1250-950 î.e.n.”. Care documente istorice, doamnă profesoară? Arătați-mi unul care dovedește că Geneza biblică a fost scrisă în perioada aia. Nu vorbim despre scrierile teologilor, pentru că ele nu reprezintă dovezi, fiind subiective. Perioada în care susții că a fost scrisă Geneza este perioada în care se presupune că a trăit Moise, cel căruia tradiția ebraică îi atribuie primele 5 cărți biblice. Însă s-a demonstrat de către cercetători că nu Moise a fost cel care le-a scris, din moment ce au mai mulți autori. În secolul trecut, Biserica Catolică chiar a recunoscut asta oficial. Scripturile evreilor, care compun Vechiul Testament, au fost scrise după întoarcerea evreilor din exilul babilonian, adică începând cu secolul VI î.e.n. Scrie chiar și în Biblie asta. Ezra este cel care a hotărât înființarea unei noi religii pentru iudei, după modelul babilonian. Ce frumos ar fi dacă am studia istoria, doamnă profesoară, înainte să facem afirmații istorice…
      6. Ce relevanță are faptul că s-au făcut descoperiri arheologice din epoca de piatră? Confirmă ele Biblia în vreun fel? Nu! Normal că a fost populat Canaanul încă din epoca de piatră, însă nu de evrei. Ți-o spune și Biblia, ți-o spun și arheologii, și istoricii. În Biblie, solii trimiși de Iosua Navi nu au descoperit acolo o mulțime de popoare? Când au ajuns evreii, nu au trăit alături de canaanieni? Și atunci, ce contează că arheologia a descoperit că au trăit oameni acolo?!?
      7. Dacă limba ebraică a apărut între 1200-540 î.e.n., iar fondatorul familiei Claudia (nu Claudiu, familiile erau la genul feminin) a trait in anii 500 î.e.n., logica îți spune că respectivul și-a luat numele din ebraică. Istoria nu e punctul tău forte, din câte observ. În anul 500 î.e.n., ce treabă aveau romanii cu evreii? Ce contact între cele 2 culturi exista pe vremea aia? Niciunul, doamnă profesoară! Romanii în acea perioadă nici măcar nu știau că evreii există. Prin urmare, nu le puteau copia numele. Dacă totuși ar fi aflat din întâmplare că există un popor subdezvoltat la mare distanță de Roma, de ce ar fi preluat cineva un nume ebraic? Attius Clausus era sabin și a devenit o persoană influentă în Roma. Repet, de ce ar fi preluat un nume ebraic? Evreii abia se întorseseră din Babilon în perioada în care era atestat pentru prima oară numele Clausus în Italia și se chinuiau să-și reconstruiască țara. Cum ar fi aflat sabinii de evrei și de ce și-ar fi luat nume ebraice?!? Sau poate vreți să sugerați că sabinii erau unul dintre triburile pierdute ale lui Israel. Sper că nu, pentru că am citit destule tâmpenii pe ziua de azi. Și nu în ultimul rând, ai aruncat evreii în comparația cu Clausus absolut inutil. De ce contează că ebraica exista înaintea fondatorului clanului Claudia? Parcă spuneai că numele Klaus provine din grecescul Nikolaus, care este un nume 100% grecesc, compus din „Nike” și „laos”. Ce caută ebraica aici???
      8. „In consecinta cade idea ta ca Johannes ar veni de la “Oannes” deoarece Oannes a aparut mult mai tarziu decat evreiescul “Yahweh”, din descrierea mea de la inceputul inceputurilor discutiei noastre”. Of, mama ei de logică și de istorie, că nu e pentru oricine. În primul rând, Ioannes și Oannes sunt aproape identice. Pricepi asta? Le diferențiază o singură literă. În al doilea rând, când au aflat grecii numele Yahweh? Haideți, doamnă profesoară, știți măcar asta? În secolul al doilea î.e.n., când a fost scrisă Septuaginta în Alexandria. Oannes era cu un secol mai vechi. Ți-am spus și data trecută, evreii erau un popor minuscul, nebăgat în seamă de greci. Ți-am demonstrat asta fiind susținut de istorie. De ce naiba ar adopta grecii nume evreiești în acea perioadă??? Răspunde-mi măcar la asta, dacă ești în stare.
      9. Nu e nevoie să-mi explici cine era Oannes. Cred că știu mai bine decât tine. Studiez zeii de aproape 3 decenii. Dacă vrei să-mi dai lecții, încearcă să nu o faci la lucruri pe care le știu mai bine.
      10. Cum poți să spui că Yahweh provine din El?!? Ce treabă are sula cu prefectura? Hai să te luminez și de data asta: Yahweh este format din „Yah” (Luna la egipteni) și „weh” („a deveni” în ebraică). Așadar, se traduce „cel care a devenit Luna”. Dacă studiezi puțin mitologia, afli că acel zeu era Marduk al babilonienilor, numit inițial Șamaș și considerat zeu Soare, trecut mai apoi în tabăra cealaltă, a zeităților lunare. Marduk era zeul suprem al Babilonului, pe care evreii l-au adoptat în timpul exilului babilonian. Na, că nici asta nu știai! Iar concluziile astea, la care au ajuns și alți cercetători, se bazează pe câteva decenii de studiu al religiilor antice și contemporane. Asta ca să vezi că sunt în măsură să-mi dau cu părerea.
      Dacă am ajuns eu să dau lecții unui profesor, lumea academică a ajuns rău tare.

      ReplyCancel
  31. Christina Soldan
    30 noiembrie 2014 at 19:10

    Cristian, tu spui ca „Eu spun ca discriminarea este fireasca, este o granita/zid intre unii si ceilalti la care lucreaza ambele parti cu acelasi elan si nimeni cu intentia de a darama… A avea o “arma impotriva discriminarii” este ca si cum ai avea o arma impotriva pubertatii sau adolescentei. Ele trebuie doar intelese, nu extirpate.”

    Asa ceva eu nici nu vreau sa discut. În majoritatea țărilor democratice există legi de combatere a discriminării de orice fel, iar egalitatea de tratament este în general garantată de Constituție – http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/constitutie/constitutia-romaniei-2003.php.

    Atat timp cat Romania – http://www.monitoruljuridic.ro/ este membra in:

    – UE – http://ec.europa.eu/eu_law/infringements/infringements_en.htm
    – NU – http://www.un.org/
    – UNICEF – http://www.unicef.org/ si
    – NATO – http://www.nato.int/

    trebuie respectate legile in legatura cu discriminări pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

    Invatatura e cheia succesului in a evita ceea ce tu numesti „firesc”. Studiaza legile de mai sus, care sant respectate in lume si in Romania!

    ReplyCancel
  32. Christina Soldan
    30 noiembrie 2014 at 22:28

    Eu iti raspund:
    Cred ca nu ai inteles bine contextul. Eu dai referire la primele inscriptii si documente istorice, adica atunci cand s-au scris/notat pentru prima data acele povesti. Asta nu e acelasi lucru cu daca e adevarat sau nu, daca erau sau nu civilizatii inainte, cand s-a facut pamantul, cand a aparut omenirea si altele. Deci nu incurca stiinta complexa care ne-o ofera aceste descoperiri arheologice de importanta literara, istorica, culturala, geografica si asa mai departe. Or fi ele inscriptii religioase sau nu dar au si alta importanta, ele descriu pentru prima oara anumite stiluri de a scrie, anumite stiluri de viata, faptul ca un nume sau altul apare pentru prima oara in forma scrisa intr-o anumita regiune ce se poate conecta cu un anumit popor care poate ca e intr-o alta parte a pamantului si atunci apar diverse intrebari si curiozitatea de a continua lucrarile de descoperire in dorinta de a sti cat mai mult despre trecutul nostrum. Eu sant foarte de-acord cu tine ca au existat tot felul de civilizatii si mai avansate si mai vechi si ca pamantenii s-au inspirat unii de la altii. Intelege foarte bine rezultatul descoperirilor storice, nu trebuie privite doar din punct de vedere teologic/biblic pentru ca ele ne spun foarte multe alte lucruri despre civilizatia de atunci de pe plaiurile unde au fost descoperite.

    Klaudiu, tu spui:
    “5. „Potrivit documentelor istorice, Geneza s-ar fi scris prima data undeva printer anii 1250-950 î.e.n.”. Care documente istorice, doamnă profesoară? Arătați-mi unul care dovedește că Geneza biblică a fost scrisă în perioada aia. Nu vorbim despre scrierile teologilor, pentru că ele nu reprezintă dovezi, fiind subiective. Perioada în care susții că a fost scrisă Geneza este perioada în care se presupune că a trăit Moise, cel căruia tradiția ebraică îi atribuie primele 5 cărți biblice. Însă s-a demonstrat de către cercetători că nu Moise a fost cel care le-a scris, din moment ce au mai mulți autori. În secolul trecut, Biserica Catolică chiar a recunoscut asta oficial. Scripturile evreilor, care compun Vechiul Testament, au fost scrise după întoarcerea evreilor din exilul babilonian, adică începând cu secolul VI î.e.n. Scrie chiar și în Biblie asta. Ezra este cel care a hotărât înființarea unei noi religii pentru iudei, după modelul babilonian. Ce frumos ar fi dacă am studia istoria, doamnă profesoară, înainte să facem afirmații istorice…”
    Eu iti raspund:
    Pe masura ce converses cu tine imi dau seama ca avem cunostinte total diferite in multe privinte. Nu neaparat din motiv de studii cat de cel geografic, culturi diferite. Eu am plecat de foarte tanara din Romania. Ceausista fiind nu am invatat asa ceva in scolile romanesti deoarece tot ce era legat de religie era interzis pe vremea aia. Zeii antici erau okey, religia nu. Partea aceasta istorica am invatat-o in Suedia, in studiile universitare, spun si repet istorica pentru ca fiind profesoara de limba si literature suedeza noi o consideram mai mult ca o parte istorica a literaturii si a formarii limbii, de origine a numelor teoforice si etc decat ca religie. Profesorii de religie sant cu treaba lor. Deci inca o data, pe mine nu ma intereseaza partea biblica din aceste tablite de lut ci anumite aspecte legate de aparitia numelor. Asta in comparatie cu alte documente si descoperiri istorice, care ar fi totul de la o inscriptie pe bat (care erau scrisorile dintr-un trecut indepartat), un desen intr-o grota, etc si pana la runele vechi sau moderne. Totul are relevanta si ajuta la a trage niste concluzii cat ma corecte.

    Klaudiu, tu spui:
    “6. Ce relevanță are faptul că s-au făcut descoperiri arheologice din epoca de piatră? Confirmă ele Biblia în vreun fel? Nu! Normal că a fost populat Canaanul încă din epoca de piatră, însă nu de evrei. Ți-o spune și Biblia, ți-o spun și arheologii, și istoricii. În Biblie, solii trimiși de Iosua Navi nu au descoperit acolo o mulțime de popoare? Când au ajuns evreii, nu au trăit alături de canaanieni? Și atunci, ce contează că arheologia a descoperit că au trăit oameni acolo?!?”
    Eu iti raspund:
    Pentru ca in aceste descoperiri se intalnesc pentru prima oara anumite detalii de importanta pentru stabilirea originii unui nume anume. Nu are nici o legatura cu “adevarul” biblic. Unele nume atesta originea evreiasca altele alte origini. Cum am mai spus nume sant de multe soiuri dar cele teoforice au radacini adanci ebraice.

    Klaudiu, tu spui:
    “7. Dacă limba ebraică a apărut între 1200-540 î.e.n., iar fondatorul familiei Claudia (nu Claudiu, familiile erau la genul feminin) a trait in anii 500 î.e.n., logica îți spune că respectivul și-a luat numele din ebraică. Istoria nu e punctul tău forte, din câte observ. În anul 500 î.e.n., ce treabă aveau romanii cu evreii? Ce contact între cele 2 culturi exista pe vremea aia? Niciunul, doamnă profesoară! Romanii în acea perioadă nici măcar nu știau că evreii există. Prin urmare, nu le puteau copia numele. Dacă totuși ar fi aflat din întâmplare că există un popor subdezvoltat la mare distanță de Roma, de ce ar fi preluat cineva un nume ebraic? Attius Clausus era sabin și a devenit o persoană influentă în Roma. Repet, de ce ar fi preluat un nume ebraic? Evreii abia se întorseseră din Babilon în perioada în care era atestat pentru prima oară numele Clausus în Italia și se chinuiau să-și reconstruiască țara. Cum ar fi aflat sabinii de evrei și de ce și-ar fi luat nume ebraice?!? Sau poate vreți să sugerați că sabinii erau unul dintre triburile pierdute ale lui Israel. Sper că nu, pentru că am citit destule tâmpenii pe ziua de azi. Și nu în ultimul rând, ai aruncat evreii în comparația cu Clausus absolut inutil. De ce contează că ebraica exista înaintea fondatorului clanului Claudia? Parcă spuneai că numele Klaus provine din grecescul Nikolaus, care este un nume 100% grecesc, compus din „Nike” și „laos”. Ce caută ebraica aici???”

    Eu iti raspund:
    Iar ai interpretat gresit contextual. Axa timpului e bazata pe argumentele tale. Nu are nici o legatura cu afirmatia ta in legatura cu ”logica mea” ca totul s-ar trage din ebraica. Nu este adevarat si nu am afirmat-o niciodata. Eu argumentez pentru 2 nume, Klaus si Johannes, ambele nume teoforice. Axa timpului iti arata originea lui Johannes in comparate cu Oannes si tot pe aceeas axa poti sa compari aparitia numelui Claudius, Niklas si Klaudius. Probabil ar fi trebuit sa fi facut 2 axe separate ca sa intelegi mai bine ce voiam cu ele. Acum imi dau seama. Dar ma rog, cred/sper ca ai inteles acum. Deci Niklas nu e evreiesc ci grecesc si diminutivul e Klaus. Limba germana in general s-a dezvoltat pe o alta ramura decat limba latina. Numele Niklas a venit in Germania prin biblie si crestinism. Claudiu e nume roman, precum spui, si nu are treaba cu numele teoforice.

    Klaudiu, tu spui:
    “8. „In consecinta cade idea ta ca Johannes ar veni de la “Oannes” deoarece Oannes a aparut mult mai tarziu decat evreiescul “Yahweh”, din descrierea mea de la inceputul inceputurilor discutiei noastre”. Of, mama ei de logică și de istorie, că nu e pentru oricine. În primul rând, Ioannes și Oannes sunt aproape identice. Pricepi asta? Le diferențiază o singură literă. În al doilea rând, când au aflat grecii numele Yahweh? Haideți, doamnă profesoară, știți măcar asta? În secolul al doilea î.e.n., când a fost scrisă Septuaginta în Alexandria. Oannes era cu un secol mai vechi. Ți-am spus și data trecută, evreii erau un popor minuscul, nebăgat în seamă de greci. Ți-am demonstrat asta fiind susținut de istorie. De ce naiba ar adopta grecii nume evreiești în acea perioadă??? Răspunde-mi măcar la asta, dacă ești în stare.”

    Eu iti raspund:
    Aproape întregul Vechi Testament a fost scris în ebraică. Câteva capitole din profețiile lui Ezra și Daniel și un vers din Ieremia au fost scrise în aramaică. In schimb Noul Testament a fost scris în limba greacă. Foarte ciudat ca nu s-a scris in ebraică sau aramaica, nu? Cu toate acestea, greaca era limba de prin scolile lumii din anii 50-100 e.n. cand se “construia” Noului Testament. De mentinut este faptul ca multi evrei de pe acel timp nici nu mai stiau sa citeasca pe ebraica, cee ace i-a enervate foarte mult pe liderii evrei. Vechiului Testament a fost tradus din ebraică în greacă, incepand din anul 300 î.Hr. si terminandu-se de tradus in anul 200 î.Hr.. Treptat această traducere greacă a Vechiului Testament, numita Septuaginta, a fost acceptată si raspandita în mai multe sinagogi. Cu timpul a devenit un instrument de nepretuit pentru misionarii creștini, pentru ca acum grecii puteau citi cuvântul lui Dumnezeu în limba lor natala. Si odata cu testamentele au venit si o gramada de nume care in timp s-au inmultit asa cum nr sfintilor s-a inmultit. Sfintii au fost niste pamanteni care au facut bun omenirii si au ramas de neuitat in religii. Numele lor a inspirat lumea sa-si boteze copilasii asa cum astazi parintii se inspira de prin personaje de filme sau omane fictive, vedete de Hollywood si asa mai departe. Asta e explicatia mea. Ai tu alta? Le comparam.
    Inca o data, ca sa ne lamurim, pe mine nu ma intereseaza continutul bisericesc si ”adevarurile” religioase. Pe mine ma intereseaza ce nume au aparut in aceste scripturi pt prima data sic and si unde in omparatie cu alte nume. Deci din acest punct de vedere istoric si literar si nu ce e adevarat sau nu in continutul scriptelor.

    Klaudiu, tu spui:
    “9. Nu e nevoie să-mi explici cine era Oannes. Cred că știu mai bine decât tine. Studiez zeii de aproape 3 decenii. Dacă vrei să-mi dai lecții, încearcă să nu o faci la lucruri pe care le știu mai bine.”
    Eu iti raspund:
    Tu, poate ca stii, dar sant si altii care citesc ce se scrie online s poate ca unii chiar nu stiu. Interesant a fost chiar si pentru propria mea cultura generala si daca tu stii mai multe si mai bine chiar apreciez sa ma luminezi si pe mine.

    Klaudiu, tu spui:
    ”10. Cum poți să spui că Yahweh provine din El?!? Ce treabă are sula cu prefectura? Hai să te luminez și de data asta: Yahweh este format din „Yah” (Luna la egipteni) și „weh” („a deveni” în ebraică). Așadar, se traduce „cel care a devenit Luna”. Dacă studiezi puțin mitologia, afli că acel zeu era Marduk al babilonienilor, numit inițial Șamaș și considerat zeu Soare, trecut mai apoi în tabăra cealaltă, a zeităților lunare. Marduk era zeul suprem al Babilonului, pe care evreii l-au adoptat în timpul exilului babilonian. Na, că nici asta nu știai! Iar concluziile astea, la care au ajuns și alți cercetători, se bazează pe câteva decenii de studiu al religiilor antice și contemporane. Asta ca să vezi că sunt în măsură să-mi dau cu părerea.
    Dacă am ajuns eu să dau lecții unui profesor, lumea academică a ajuns rău tare.”

    Eu iti raspund:
    Eu nu te inteleg deloc. Cum poti tu sa ma acuzi ca eu as spune ca ”Yahweh provine din El”? Te rog sa mai citesti o data randurile mele sis a reflectezi bine inainte de a te involbura: “Dar, ca sa continui idea ta in legatura cu anumiti zei, exista o idee precum ca “Yahweh” s-ar putea trage din “El”, care inseamna zeitate.” Faptul ca eu te anunt ca ar exista o idee nedocumentata nu e acelasi lucru cu ceea ce afirm eu, nu? Exact asa cum tu presupui treaba cu Oannes exista alti oameni pe Terra care au alte idei pe care eu nu mi le atribui, nefiind autoarea lor. Asta apropo de treaba cu s__a si cu prefectura…

    ReplyCancel
  33. Christina Soldan
    30 noiembrie 2014 at 22:32

    Klaudiu, tu spui:
    ”Văleu… O mare varză. Cu riscul de a te simți jignită, deși nu asta e intenția mea, tu sigur faci parte din mediul academic? Pentru că fiecare afirmația a ta mă uimește peste măsură.”
    Eu iti raspund:
    Te asigur ca mirea e reciproca. Afirmatiile tale imi dau si mie foarte mult de gandit. Modul tau de rezonare fara a tine seama de istorie, lingvistica, migrare, documente istorice, etc. Chiar ca e varza…

    Klaudiu, tu spui:
    ”1. În primul rând, Wikipedia poate fi corectată și construită de oricine. Eu am făcut asta de câteva ori. Prin urmare, e logic că nu poate fi de încredere. În al doilea rând, acea parte scrisă de oameni de știință / cercetători / profesori conține doar informații oficiale. Care de multe ori sunt eronate, așa cum au demonstrat foarte mulți cercetători atipici, ca mine.”
    Eu iti raspund:
    Lumile noastre sant controverse. Wikipedia in Suedia se foloseste in nvatamant, ca sura informatoare, si de aceea se corecteza de specialisti in profesiile respective legate de fiecare articole in parte. Bineanteles ca mai scrie si cate un Ilie cate o aberatie personala dar se descopera la foarte scurt timp si se corecteaza pentru a nu deruta elevi si student. Dar, ai dreptate, nici asa nu e suta la suta un canal sigur. Ti-am daruit linkurile inspirata finnd de raspunsul tau anterior, din noiembrie 27th, 2014 at 13:21: ”Uite aici pe scurt câteva exemple:http://en.wikipedia.org/wiki/Catholic_Church_and_science.” Am crezut ca iti place sursa de informatie si am dezvoltat idea ta dandu-ti mai multe exemple din aceeasi sursa.

    Klaudiu, tu spui:
    2. De unde ai scos tâmpenia că disprețuiesc oamenii de știință?!? Dacă nu sunt de acord cu unele ipoteze ale lor, înseamnă că îi disprețuiesc?!? Christina, cu tot respectul, logica ta lasă de dorit.

    Eu iti raspund:
    Logica mea e bazata pe raspunsurile tale. De ex de pe noiembrie 26th, 2014 at 15:23: ”Funcția de profesoară precum și mediul academic nu garantează cunoașterea adevărului. O diplomă cântărește mai mult în ochii prostimii, deși e doar o bucată de hârtie. O mare parte a științei se bazează doar pe presupuneri și imaginație.”, noiembrie 26th, 2014 at 15:57: ”Nici nu mă mir că mediul academic nu reușește să traducă sau să găsească originea adevărată a unor nume…”, noiembrie 30th, 2014 at 16:06: ”Ți-am spus de la început că diploma și mediul academic nu valorează doi bani pentru mine. O discuție fără argumente logice este egală cu zero.” Si asa mai departe… Interesant este ce inseamna pentru tine “argumente logice”? asta intreb pentru ca referintele tale nu au nici o legatura cu migrarea popoarelor, evenimente istorice, documente, rune, dezvoltarea limbilor, fonetica, etc. Daca ne utiam doar la dezvoltarea limbilor germanice ne dam rapid seama ca nu prea s-au amestecat cu limba latina. Dar probabil ca pentru tine asta e un detaliu neconsiderabil, nu stiu.

    Klaudiu, tu spui:
    “3. Apologia teologiei mi se pare inutilă. Nu știu ce părere ți-ai făcut despre mine, dar știu ce înseamnă teologie, așa că nu e nevoie să îmi explici. Nu mă confunda cu elevii tăi. Sărind peste acest aspect, părerea mea e că un om de știință ar trebui să nu fie influențat de niciun fel de curent mistic ori religios, pentru că doar prin subiectivism poate ajunge la rezultate apropiate de adevăr. Când e influențat de religie, va face tot posibilul să aibă rezultate științifice care să îi confirme religia.”

    Eu iti raspund:
    ”Apologia teologiei” este raspunsul meu la postarea ta, care este tot o apologie, din noiembrie 27th, 2014 at 13:21: ” Nu amestec eu religia cu știința, ci s-au amestecat singure de multe ori. Știm sigur că Biserica a avut oameni de știință încă de la începutul Evului Mediu și încă mai are. Uite aici pe scurt câteva exemple:http://en.wikipedia.org/wiki/Catholic_Church_and_science. “ Tu mi-ai dat o lectie de oameni de stiinta bisericesti iar eu ti-am raspuns cu ideile mele. Cat despre afirmatia ta ”că un om de știință ar trebui să nu fie influențat de niciun fel de curent mistic ori religios, pentru că doar prin subiectivism poate ajunge la rezultate apropiate de adevăr. Când e influențat de religie, va face tot posibilul să aibă rezultate științifice care să îi confirme religia.” – aici santem intru totul de-acord, dupa cum ai vazut si in raspunsul meu.

    Klaudiu, tu spui:
    ”4. „Potrivit descoperirilor istorice se presupune ca in anul 3950 î.Hr apare Geneza, Adam este creat”. Tu glumești? Care descoperiri istorice?!? Ăstea sunt aberații biblice, nicidecum descoperiri istorice. Iar tu faci exact ce spuneam mai sus: încerci să pui pe seama științei niște rezultate care să-ți confirme credința. Doamnă profesoară, teologii de care spuneai au stabilit geneza asta aberantă. Omenirea nu a apărut în 3950 î.e.n. E mult mai veche. Existau civilizații înainte de data asta, inclusiv la noi în țară. Până și tăblițele de la Tărtăria sunt cu vreun mileniu și jumătate mai vechi decât presupusa ta Geneză. Și cu ocazia asta m-am lămurit cu cine stau de vorbă. Poți să ai câte diplome vrei, din punctul meu de vedere nu te poți numi om de știință atât timp cât crezi în prostii biblice.”

    Eu iti raspund:
    Cred ca nu ai inteles bine contextul. Eu dai referire la primele inscriptii si documente istorice, adica atunci cand s-au scris/notat pentru prima data acele povesti. Asta nu e acelasi lucru cu daca e adevarat sau nu, daca erau sau nu civilizatii inainte, cand s-a facut pamantul, cand a aparut omenirea si altele. Deci nu incurca stiinta complexa care ne-o ofera aceste descoperiri arheologice de importanta literara, istorica, culturala, geografica si asa mai departe. Or fi ele inscriptii religioase sau nu dar au si alta importanta, ele descriu pentru prima oara anumite stiluri de a scrie, anumite stiluri de viata, faptul ca un nume sau altul apare pentru prima oara in forma scrisa intr-o anumita regiune ce se poate conecta cu un anumit popor care poate ca e intr-o alta parte a pamantului si atunci apar diverse intrebari si curiozitatea de a continua lucrarile de descoperire in dorinta de a sti cat mai mult despre trecutul nostrum. Eu sant foarte de-acord cu tine ca au existat tot felul de civilizatii si mai avansate si mai vechi si ca pamantenii s-au inspirat unii de la altii. Intelege foarte bine rezultatul descoperirilor storice, nu trebuie privite doar din punct de vedere teologic/biblic pentru ca ele ne spun foarte multe alte lucruri despre civilizatia de atunci de pe plaiurile unde au fost descoperite.

    Klaudiu, tu spui:
    “5. „Potrivit documentelor istorice, Geneza s-ar fi scris prima data undeva printer anii 1250-950 î.e.n.”. Care documente istorice, doamnă profesoară? Arătați-mi unul care dovedește că Geneza biblică a fost scrisă în perioada aia. Nu vorbim despre scrierile teologilor, pentru că ele nu reprezintă dovezi, fiind subiective. Perioada în care susții că a fost scrisă Geneza este perioada în care se presupune că a trăit Moise, cel căruia tradiția ebraică îi atribuie primele 5 cărți biblice. Însă s-a demonstrat de către cercetători că nu Moise a fost cel care le-a scris, din moment ce au mai mulți autori. În secolul trecut, Biserica Catolică chiar a recunoscut asta oficial. Scripturile evreilor, care compun Vechiul Testament, au fost scrise după întoarcerea evreilor din exilul babilonian, adică începând cu secolul VI î.e.n. Scrie chiar și în Biblie asta. Ezra este cel care a hotărât înființarea unei noi religii pentru iudei, după modelul babilonian. Ce frumos ar fi dacă am studia istoria, doamnă profesoară, înainte să facem afirmații istorice…”
    Eu iti raspund:
    Pe masura ce converses cu tine imi dau seama ca avem cunostinte total diferite in multe privinte. Nu neaparat din motiv de studii cat de cel geografic, culturi diferite. Eu am plecat de foarte tanara din Romania. Ceausista fiind nu am invatat asa ceva in scolile romanesti deoarece tot ce era legat de religie era interzis pe vremea aia. Zeii antici erau okey, religia nu. Partea aceasta istorica am invatat-o in Suedia, in studiile universitare, spun si repet istorica pentru ca fiind profesoara de limba si literature suedeza noi o consideram mai mult ca o parte istorica a literaturii si a formarii limbii, de origine a numelor teoforice si etc decat ca religie. Profesorii de religie sant cu treaba lor. Deci inca o data, pe mine nu ma intereseaza partea biblica din aceste tablite de lut ci anumite aspecte legate de aparitia numelor. Asta in comparatie cu alte documente si descoperiri istorice, care ar fi totul de la o inscriptie pe bat (care erau scrisorile dintr-un trecut indepartat), un desen intr-o grota, etc si pana la runele vechi sau moderne. Totul are relevanta si ajuta la a trage niste concluzii cat ma corecte.

    Klaudiu, tu spui:
    “6. Ce relevanță are faptul că s-au făcut descoperiri arheologice din epoca de piatră? Confirmă ele Biblia în vreun fel? Nu! Normal că a fost populat Canaanul încă din epoca de piatră, însă nu de evrei. Ți-o spune și Biblia, ți-o spun și arheologii, și istoricii. În Biblie, solii trimiși de Iosua Navi nu au descoperit acolo o mulțime de popoare? Când au ajuns evreii, nu au trăit alături de canaanieni? Și atunci, ce contează că arheologia a descoperit că au trăit oameni acolo?!?”
    Eu iti raspund:
    Pentru ca in aceste descoperiri se intalnesc pentru prima oara anumite detalii de importanta pentru stabilirea originii unui nume anume. Nu are nici o legatura cu “adevarul” biblic. Unele nume atesta originea evreiasca altele alte origini. Cum am mai spus nume sant de multe soiuri dar cele teoforice au radacini adanci ebraice.

    Klaudiu, tu spui:
    “7. Dacă limba ebraică a apărut între 1200-540 î.e.n., iar fondatorul familiei Claudia (nu Claudiu, familiile erau la genul feminin) a trait in anii 500 î.e.n., logica îți spune că respectivul și-a luat numele din ebraică. Istoria nu e punctul tău forte, din câte observ. În anul 500 î.e.n., ce treabă aveau romanii cu evreii? Ce contact între cele 2 culturi exista pe vremea aia? Niciunul, doamnă profesoară! Romanii în acea perioadă nici măcar nu știau că evreii există. Prin urmare, nu le puteau copia numele. Dacă totuși ar fi aflat din întâmplare că există un popor subdezvoltat la mare distanță de Roma, de ce ar fi preluat cineva un nume ebraic? Attius Clausus era sabin și a devenit o persoană influentă în Roma. Repet, de ce ar fi preluat un nume ebraic? Evreii abia se întorseseră din Babilon în perioada în care era atestat pentru prima oară numele Clausus în Italia și se chinuiau să-și reconstruiască țara. Cum ar fi aflat sabinii de evrei și de ce și-ar fi luat nume ebraice?!? Sau poate vreți să sugerați că sabinii erau unul dintre triburile pierdute ale lui Israel. Sper că nu, pentru că am citit destule tâmpenii pe ziua de azi. Și nu în ultimul rând, ai aruncat evreii în comparația cu Clausus absolut inutil. De ce contează că ebraica exista înaintea fondatorului clanului Claudia? Parcă spuneai că numele Klaus provine din grecescul Nikolaus, care este un nume 100% grecesc, compus din „Nike” și „laos”. Ce caută ebraica aici???”

    Eu iti raspund:
    Iar ai interpretat gresit contextual. Axa timpului e bazata pe argumentele tale. Nu are nici o legatura cu afirmatia ta in legatura cu ”logica mea” ca totul s-ar trage din ebraica. Nu este adevarat si nu am afirmat-o niciodata. Eu argumentez pentru 2 nume, Klaus si Johannes, ambele nume teoforice. Axa timpului iti arata originea lui Johannes in comparate cu Oannes si tot pe aceeas axa poti sa compari aparitia numelui Claudius, Niklas si Klaudius. Probabil ar fi trebuit sa fi facut 2 axe separate ca sa intelegi mai bine ce voiam cu ele. Acum imi dau seama. Dar ma rog, cred/sper ca ai inteles acum. Deci Niklas nu e evreiesc ci grecesc si diminutivul e Klaus. Limba germana in general s-a dezvoltat pe o alta ramura decat limba latina. Numele Niklas a venit in Germania prin biblie si crestinism. Claudiu e nume roman, precum spui, si nu are treaba cu numele teoforice.

    Klaudiu, tu spui:
    “8. „In consecinta cade idea ta ca Johannes ar veni de la “Oannes” deoarece Oannes a aparut mult mai tarziu decat evreiescul “Yahweh”, din descrierea mea de la inceputul inceputurilor discutiei noastre”. Of, mama ei de logică și de istorie, că nu e pentru oricine. În primul rând, Ioannes și Oannes sunt aproape identice. Pricepi asta? Le diferențiază o singură literă. În al doilea rând, când au aflat grecii numele Yahweh? Haideți, doamnă profesoară, știți măcar asta? În secolul al doilea î.e.n., când a fost scrisă Septuaginta în Alexandria. Oannes era cu un secol mai vechi. Ți-am spus și data trecută, evreii erau un popor minuscul, nebăgat în seamă de greci. Ți-am demonstrat asta fiind susținut de istorie. De ce naiba ar adopta grecii nume evreiești în acea perioadă??? Răspunde-mi măcar la asta, dacă ești în stare.”

    Eu iti raspund:
    Aproape întregul Vechi Testament a fost scris în ebraică. Câteva capitole din profețiile lui Ezra și Daniel și un vers din Ieremia au fost scrise în aramaică. In schimb Noul Testament a fost scris în limba greacă. Foarte ciudat ca nu s-a scris in ebraică sau aramaica, nu? Cu toate acestea, greaca era limba de prin scolile lumii din anii 50-100 e.n. cand se “construia” Noului Testament. De mentinut este faptul ca multi evrei de pe acel timp nici nu mai stiau sa citeasca pe ebraica, cee ace i-a enervate foarte mult pe liderii evrei. Vechiului Testament a fost tradus din ebraică în greacă, incepand din anul 300 î.Hr. si terminandu-se de tradus in anul 200 î.Hr.. Treptat această traducere greacă a Vechiului Testament, numita Septuaginta, a fost acceptată si raspandita în mai multe sinagogi. Cu timpul a devenit un instrument de nepretuit pentru misionarii creștini, pentru ca acum grecii puteau citi cuvântul lui Dumnezeu în limba lor natala. Si odata cu testamentele au venit si o gramada de nume care in timp s-au inmultit asa cum nr sfintilor s-a inmultit. Sfintii au fost niste pamanteni care au facut bun omenirii si au ramas de neuitat in religii. Numele lor a inspirat lumea sa-si boteze copilasii asa cum astazi parintii se inspira de prin personaje de filme sau omane fictive, vedete de Hollywood si asa mai departe. Asta e explicatia mea. Ai tu alta? Le comparam.
    Inca o data, ca sa ne lamurim, pe mine nu ma intereseaza continutul bisericesc si ”adevarurile” religioase. Pe mine ma intereseaza ce nume au aparut in aceste scripturi pt prima data sic and si unde in omparatie cu alte nume. Deci din acest punct de vedere istoric si literar si nu ce e adevarat sau nu in continutul scriptelor.

    Klaudiu, tu spui:
    “9. Nu e nevoie să-mi explici cine era Oannes. Cred că știu mai bine decât tine. Studiez zeii de aproape 3 decenii. Dacă vrei să-mi dai lecții, încearcă să nu o faci la lucruri pe care le știu mai bine.”
    Eu iti raspund:
    Tu, poate ca stii, dar sant si altii care citesc ce se scrie online s poate ca unii chiar nu stiu. Interesant a fost chiar si pentru propria mea cultura generala si daca tu stii mai multe si mai bine chiar apreciez sa ma luminezi si pe mine.

    Klaudiu, tu spui:
    ”10. Cum poți să spui că Yahweh provine din El?!? Ce treabă are sula cu prefectura? Hai să te luminez și de data asta: Yahweh este format din „Yah” (Luna la egipteni) și „weh” („a deveni” în ebraică). Așadar, se traduce „cel care a devenit Luna”. Dacă studiezi puțin mitologia, afli că acel zeu era Marduk al babilonienilor, numit inițial Șamaș și considerat zeu Soare, trecut mai apoi în tabăra cealaltă, a zeităților lunare. Marduk era zeul suprem al Babilonului, pe care evreii l-au adoptat în timpul exilului babilonian. Na, că nici asta nu știai! Iar concluziile astea, la care au ajuns și alți cercetători, se bazează pe câteva decenii de studiu al religiilor antice și contemporane. Asta ca să vezi că sunt în măsură să-mi dau cu părerea.
    Dacă am ajuns eu să dau lecții unui profesor, lumea academică a ajuns rău tare.”

    Eu iti raspund:
    Eu nu te inteleg deloc. Cum poti tu sa ma acuzi ca eu as spune ca ”Yahweh provine din El”? Te rog sa mai citesti o data randurile mele sis a reflectezi bine inainte de a te involbura: “Dar, ca sa continui idea ta in legatura cu anumiti zei, exista o idee precum ca “Yahweh” s-ar putea trage din “El”, care inseamna zeitate.” Faptul ca eu te anunt ca ar exista o idee nedocumentata nu e acelasi lucru cu ceea ce afirm eu, nu? Exact asa cum tu presupui treaba cu Oannes exista alti oameni pe Terra care au alte idei pe care eu nu mi le atribui, nefiind autoarea lor. Asta apropo de treaba cu s__a si cu prefectura…

    ReplyCancel
    • KLAUDYU
      1 decembrie 2014 at 1:10

      Oho… Și mai multe afirmații eronate. Ai grijă, doamnă profesoară, că acest lucru începe să se transforme într-un obicei. Și oameni ca mine ar putea să considere că e ceva obișnuit în mediul academic.
      „Modul tau de rezonare fara a tine seama de istorie, lingvistica, migrare, documente istorice, etc. Chiar ca e varza…”. Eu nu țin seama de istorie și de documente istorice?!? Pun pariu că am citit și decodificat mai multe documente istorice decât tine. Nu mă laud, doar subliniez absurditatea afirmației tale. Când îți dau o mulțime de exemple istorice, pe care le-ai ignorat, tu afirmi că nu țin seama de istorie?!? Și tot la mine e varză?!? Pe bune??? Vai de… mai bine mă abțin.
      1. E grav dacă suedezii folosesc Wikipedia în învățământ. Măcar din punctul ăsta de vedere le suntem superiori, din moment ce noi, înapoiații de români, știm că Wikipedia nu poate fi de încredere. Și nu e vorba despre vreun Ilie care scrie câte o aberație personală, ci de dezinformare intenționată în masă. Hai să-ți dau un exemplu:
      În august 2010, Consiliul Yesha, împreună cu Israel Sheli, a organizat o conferinţă în Ierusalim, pentru a-i învăţa pe oameni cum să editeze articolele de pe Wikipedia din punct de vedere pro-israelian. Consiliul Yesha este un acronim ebraic pentru „Yehuda Shomron, Aza”, fiind o organizaţie-umbrelă pentru consiliile municipale ale aşezărilor evreieşti din West Bank (cunoscută ca Fâşia Gaza). Israel Sheli este o mişcare sionistă extra-parlamentară, de dreapta, care are drept scop „relaţiile publice pe Internet, în special pe reţelele sociale”. Există pe YouTube un videoclip care explică foarte clar ce s-a întâmplat acolo: https://www.youtube.com/watch?v=7dGJDJoeAok. Iată, de exemplu ce declara Naftali Bennett, director al Consiliului Yesha: „Scopul acestei zile a fost acela de a-i învăţa pe oameni cum să editeze articolele Wikipedia, care este numărul 1 de informaţii din întreaga lume (…) Vrem să fim acolo, vrem să influenţăm ceea ce e scris acolo, cum este scris, să ne asigurăm că este echilibrat, şi într-un mod sionist”. Miriam Schwabb, un blogger sionist, declara la rândul ei: „Am venit aici să învăţ cum am putea noi, evreii, să apărăm Israelul on-line, în particular pe Wikipedia, în cazul acesta (…) Trebuie să ne asigurăm că punctul nostru de vedere îşi găseşte acoperirea”.
      Alte țări nu au încredere în Wikipedia, așa cum spui că au suedezii. Uite de exemplu ce afirma un american: „Most university professors won’t allow the use of wikipedia as a reference and we all know that field is highly dominated by the liberal left. Not even the science articles which don’t reflect any particular bias. That should speak volumes to its credibility as a source of information.
      Remember, most of the internet should carry the warning: For entertainment purposes only. Especially that „encyclopedia”
      .”
      Ia și un caz concret de manipulare pe Wikipedia, unde se vede efectul editorilor. Culmea, e vorba despre un caz științific: http://www.scientificethics.org/Wikipedia-corruption.htm. Personajul principal al acestei întâmplări îmi susține ipotezele despre mediul științific: „In his book Il Grande Grido: Ethical Probe on Einstein’s Followers in the U.S.A, an Insider’s View, Santilli claims that in many institutions there is an effective conspiracy to suppress or not investigate novel theories which may conflict with established scientific theories, such as Einstein’s theory of relativity”. Și e om de știință!
      În cazul ăsta, câtă încredere poți să ai în corectitudinea informațiilor de pe Wikipedia?
      2. Dacă spun că o diplomă nu garantează cunoașterea adevărului, că mediul academic nu reușește să traducă sau să găsească originea adevărată a unor nume ori că nu dau doi bani pe funcții / titluri / diplome, tu vezi dispreț?!? Critica e neapărat o urmare a disprețului? Faci mari confuzii, stimată doamnă, ceea ce este inacceptabil pentru o profesoară de lingvistică. Critic mediul academic atunci când este cazul, ceea ce nu înseamnă dispreț. Și pe mama o critic atunci când greșește; după logica ta, nu e și ăsta tot dispreț?!? Mă depășește cum poți face confuzii atât de mari ca profesoară în Suedia. Nu știu de ce am impresia că sunt mai mici șansele ca o profesoară din România să ajungă la aceeași concluzie. Singurul lucru pe care îl disprețuiesc în acest domeniu este aroganța oamenilor de știință. Nu degeaba vorbea profesorul J. Allen Hynek despre „provincialismul temporal”. Din fericire, există și oameni de știință cu minți deschise. Așa cum este Cristian, de exemplu, care mi-a dovedit de multe ori că îi lipsesc ochelarii de cal. Din păcate, aceștia sunt prea puțini. Hai să-ți dau un exemplu de oameni de știință cu mințile înguste. Acum câțiva ani am însoțit pe cineva la un control psihiatric la un spital din București. Profitând de o pauză, le-am întrebat pe cele 3 doctorițe dacă cred că poate exista viață și în afara Pământului, în alte lumi. Au râs toate 3 (medici psihiatri, nu femei de serviciu) și mi-au spus că așa ceva este imposibil, viață existând doar pe Pământ. Uitându-mă la peretele plin de icoane din biroul uneia dintre ele, în care ne aflam, le-am întrebat dacă Dumnezeu și îngerii sunt pământeni, ori trăiesc într-o lume extraterestră. „Logic că nu sunt pământeni”, mi-a răspuns una dintre ele, iar celelalte au aprobat-o. „În acest caz”, le-am răspuns, „nu înseamnă că există viață și în afara Pământului?”. S-au uitat foarte urât la mine, nu au mai spus nimic și s-au întors la consultația lor. Iar eu am preferat să aștept afară să-și termine treaba, ca să nu mă trezesc cu vreun diagnostic care să mă țină închis pe acolo într-o cămașă care se închide la spate. Iar aceste 3 doamne nu sunt decât un simplu exemplu. Am cunoscut mult mai mulți oameni de știință, la fel de bătuți în cap ca și ele. Pe lângă aceștia, apari și tu, care te-ai blocat pe părerile oficiale, ignorând total argumentele și logica unui profan care îndrăznește să vă contrazică pe voi, ăia deștepții, care știți mai bine ca oricine. Și te mai miri de ce vă critic?
      „Daca ne utiam doar la dezvoltarea limbilor germanice ne dam rapid seama ca nu prea s-au amestecat cu limba latina”. „Nu prea” nu înseamnă „deloc”. „Nu prea” înseamnă că există o influență latină în limbile germanice. „Nu prea” înseamnă că este posibil ca măcar un nume latin să fi fost adoptat de germani. Iar noi vorbeam doar despre unul. În istoria antică a germanilor, au fost câțiva din familia Claudia care i-au cucerit. Sunt sigur că n-au uitat prea ușor acest nume. În anul 69, germanul Claudius Civilis a condus revolta tribului batavilor împotriva Imperiului Roman. El s-a luptat și cu un rival din același trib batav, Claudius Labeo. Avem doar aici două exemple de nume latine, adoptate de germani. Culmea, ambele îl conțin pe „Claudius”, despre care vorbeam. În aceste condiții, sunt sigur că germanii au uitat acest nume pe care deja îl adoptaseră unii dintre ei, și au așteptat încă vreo câteva secole să audă de Nikolaus, pe care să-l alinte printr-un diminutiv asemănător cu acel nume latin pe care l-au ignorat până atunci… Într-adevăr, are sens!
      3. Ar trebui să sărbătorim, pentru că am căzut de acord măcar într-o singură privință.
      4. Hai să facem o deosebire clară între primele scrieri și apariția Genezei și a lui Adam. Sunt lucruri total diferite. Dacă te referi la Geneză și la Adam, te referi la Biblie. Dacă te referi la alte scrieri, renunță la aceste două cuvinte. Dacă vrei să vorbim despre primele civilizații, Biblia nu are ce căuta în această discuție. Prin urmare, dacă vrei să te faci înțeleasă, exprimă-te clar și concis.
      5. Nu mi-ai răspuns la faptul că Geneza nu s-a scris prima dată undeva printre anii 1250-950 î.e.n. Lasă tăblițele de lut și aspectele apariției numelor. Vorbeam de Geneză și de apariția ei în acea perioadă. Hai să vorbim pe subiect, dacă tot o facem, că pe arătură poate să o ia oricine.
      6. Cum toate numele ebraice au alte origini, akkadiene, canaaniene, egiptene ori asiriene, nu cred că putem vorbi despre nume cu origine ebraică.
      7. Limba germană s-a dezvoltat în general pe o altă ramură față de limba latină iar Niklas a venit în Germania odată cu creștinismul. Eu îmi voi repeta totuși argumentele pe care le ignori cu succes, în speranța că de data asta îmi vei da o replică: Eu înțeleg din comentariul tău că este doar o coincidență asemănarea dintre Klaus / Claus și Clausus / Claudius. Nu contează că numele latinesc Claudius era întâlnit la germani în primul secol al erei noastre. Dacă varianta oficială spune că este un diminutiv al grecescului Nikolaus, ce s-a extins în evul mediu, atunci asta trebuie să credem! Nu contează nici că lingviștii din prezent consideră sinonime numele Klaus, Claude, Claudiu, Claudio, Klaas, care sunt variante ale latinescului Claudius. După ipoteza pe care o susții cu tărie, deși nu are logică, cum Klaus este diminutiv al lui Nikolaus, ar însemna că este sinonim cu Nicu, Nick / Nico. Ceea ce este aberant, însă prea puțin contează asta pentru tine. Klaus provine din Nikolaus și cu asta basta! Dacă armate de academicieni susțin asta, atunci trebuie să credem și să nu cercetăm. Am înțeles bine?
      8. Nu e ciudat că Noul Testament a fost scris în limba greacă, și nu în ebraică sau aramaică. Îți spun un secret, cu care sigur nu vei fi de acord: creștinismul a fost inventat de niște evrei greci din Alexandria. Filosoful Philon e inventatorul. Această religie a fost inventată pentru lumea greacă, așa că e logic să fi fost scris Noul Testament în greacă. Dar asta e o discuție mult prea amplă și nu am nici timp, nici energie și nici chef să ți-o detaliez.
      „Sfintii au fost niste pamanteni care au facut bun omenirii si au ramas de neuitat in religii”. Pe bune? Asta e o definiție pentru copii sau ce? Ce bine au făcut omenirii sfinții Vechiului Testament, de exemplu? În afară de unul care ar fi salvat omenirea și animalele pe o arcă, iar altul care ne-a dat 10 porunci copiate din Cartea Egipteană a Morților, nu știu care a făcut bine omenirii.
      Nu vorbeam despre răspândirea numelor biblice prin creștinism, ci doar despre proveniența lui Ioannes din Oannes, și nu din Yahweh. Probabil, grecii aveau niște nume ciudate (de genul Platon, Solon, Aristotel, Sofocle) de care se cam plictisiseră. După ce evreii și-au tradus scripturile în greacă, grecii au fost dați pe spate de numele ebraice. Îmi și închipui cum își spuneau: „Mă așa pe el de Socrate, de azi înainte mă voi numi Mattathias”. Sau „mamă, bate-te-ar Hermes Trismegistos să te bată, de ce m-ai numit Democrit? De acum încolo să mă strigi Ioseph!”. Da, multe nume grecești sunt biblice, însă s-au mai păstrat câteva din perioada dinainte de creștinism. Iar Ioannes este unul dintre ele, provenind în mod evident din Oannes.
      9. Nu e treaba mea să luminez pe nimeni. Nu eu sunt profesorul.
      10. Dacă nu ești de acord cu acea ipoteză, nu înțeleg de ce o introduci în discuție. Credeam că vorbim despre ceva concret, nu scriem doar ca să aibă celălalt cât mai mult de citit.
      Mă amuză să văd că ai cenzurat cuvântul „sulă”. Doamnă profesoară, nu știu unde ți-a zburat mintea, dar nu este un cuvânt obscen. Sula este o unealtă folosită de cizmari și de cojocari, formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea sau talpa pentru a putea petrece acul sau ața prin ele. Cuvântul ăla care te rușinează începe cu „p”, nu cu „s”. Sper că nu vei proceda la fel și cu numele dictatorului roman Lucius Cornelius Sulla, dacă te vei lovi vreodată de el.

      ReplyCancel
  34. cristian
    30 noiembrie 2014 at 23:06

    Stimata doamna, sunt extrem de insensibil la legi atunci cand acestea se aplica selectiv, servesc interese obscure si amputeaza dreptul fiecaruia dintre noi de a intelege realitatea pe care o traversam. Afirmatia dumneavostra ca “asa ceva eu nici nu vreau sa discut” imi da impresia transformarii legilor in porunci biblice, iar a Constitutiei in religie. Primul imbold a fost acela de a nu va raspunde, respectandu-va decizia. Totusi, dumneavoastra mi-ati oferit cateva indicii de studiu pentru care va datorez un raspuns.
    Politica de obtinere a unor profituri uriase se bazeaza pe discriminarea indreptata asupra tarilor slab dezvoltate, defavorizandu-le prin impunerea de preturi diferentiate la acelasi produs, de aceeasi calitate, in functie de tara de provenienta. Exista legi impotriva acestui fenomen si eu nu stiu?? Foarte interesant cum statele care fac tapaj cu lupta impotriva discriminarii exceleaza in discriminarea altor state, fireste, din ratiuni superioare – de parca lacomia ar putea fi si inferioara…
    Intr-un climat concurential acerb promovat de cele mai industrializate state, cand se sacrifica totul pentru “poll position” cum credeti ca sunt priviti si tratati cei din coada clasamentului?
    Infiintarea unei sinagogi depinde de existenta a cel putin 10 barbati in comunitate. Numarul femeilor este irelevant…
    Romanii au avut restrictii pana recent pe piata muncii in acele tari care condamna vehement discriminarea…
    Tot noi, romanii, avem nevoie de viza pentru a calatori in SUA – stindardul democratiei, parca – iar in general tratamentele diferentiate se aplica pentru toti locuitorii unei tari, indiferent de profilul psihologic, social, economic al individului solicitant de ceva…
    Vi s-a intamplat sa vi se rastoarne bagajul cu susul in jos pe aeroportul Heathrow pentru ca sunteti casatorita cu un marocan? Sa fiti perchezitionata corporal cand va vizitati sora si asta pentru ca veniti din Maroc si sunteti casatorita cu “unul de acolo”??
    In comentariul meu nu fac referire la respectarea legilor, ci la intelegerea fenomenelor. Care este legatura intre una si cealalta, devreme ce mi-ati oferit acele link-uri pentru studiu, nu inteleg!
    Revenind la individ insa, discriminarea este fireasca – ca de aia se cere cazierul la angajare – insa ceea ce este complet gresit este generalizarea. Nu inseamna ca daca 100 de romani fura in Spania si ceilalti ajunsi acolo vor fura. Discriminarea greseste prin generalizare, dar este o reactie fireasca de protectie a individului care se simte amenintat in valorile si identitatea sa.
    De aceea spuneam ca este necesar sa intelegem: daca sunt furat o data, de doua ori, de trei ori de cetateni turci, creierul meu incercand sa ma protejeze imi va spune sa ma feresc de turci ca sa nu mai fiu furat. Si asta se numeste discriminare, dar nu pot sa fiu condamnat pentru ea pentru ca este fiziologica, la fel ca si teama care o genereaza. In cele mai infatuate state din lume pe problema drepturilor omului si lupta impotriva discriminarii, au loc revolte si izbucniri ale frustrarilor tinute sub capac de legi idioate. Vreti sa ma inchin lor???
    Tot ceea ce este fiziologic si este interzis de lege se va metamorfoza in timp intr-o dorinta insatiabila de haos. Legile tintesc forma si nu continutul fenomenelor sociale sau individuale, manifestarea si nu cauza. Nu avem nevoie de arme impotriva fenomenelor sociale, ci de intelegerea lor. Avem nevoie de solutii, nu de gloante. Daca glontul, biciul sau calusul in gura pot fi solutii, atunci libertatea individului va deveni un concept greu de gasit chiar si pe Wikipedia…

    ReplyCancel
  35. Christina Soldan
    1 decembrie 2014 at 2:25

    Ti-am explicat ce inseamna un om de stiinta. Un medic, un psiholog, un profesor, un psihiatru, un inginer, un IT-ist nu este neaparat un om de stiinta doar pt. ca are niste studii academice. Nu confunda! Cat despre cuvantul cenzurat, proverbul are mai multe intelesuri. Nu ma intereseaza daca tu te referi la unealta, zeu mitologic, arma, peste sau organ genital, nu-l folosesc indiferent ca iti convine tie sau altora din lumea larga. La libera traducere de ce… daca lumea are atat de putin de facut incat sa-si framante mintea de ce eu scriu intr-un fel sau altul…

    In rest fiecare ramanem cu parerile lui si incheiem discutia aici. A fost interesant sa cunosc un alt fel de gandire si de exprimare. Multumesc pentru conversatie! Numai bine si succes in viata de toate zilele va doresc tuturor cu ocazia zilei de 1 Decembrie 2014!

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      8 decembrie 2014 at 0:40

      E cea mai bună alegere. Discuția asta inutilă s-a întins prea mult și nu reușește decât să consume timp. Eu îți mulțumesc pentru că mi-ai întărit convingerea că academicienii cu minți deschise sunt extrem de rari. Sper în continuare să găsesc măcar unul în viața asta.
      Succes și ție în tot ce-ți dorești.

      ReplyCancel
  36. Liviu Chris Avram
    3 februarie 2015 at 10:18

    Era si de asteptat dupa punerea in functie ca lingăii si trădatorii sa-l pupe in dos pe presedintele „ales” nu este nimic nou sub soare, personal eu nu cred că numele are relevanţa odata ce alesul de popor nu este ales ci doar pus in functie de cei care au ocupat tara in 89 . Multumesc frumos pentru informatiile care le daruiesti in blog.

    ReplyCancel
  37. Mihai Marian
    27 mai 2015 at 19:01

    Klaudyu stai calm! Mediul academic din Romania nu mai e de mult ce trebuia sa fie.Sunt cei care fac jocurile celor care ne conduc la ora asta,nu cei care ar trebui sa fie specialisti in domeniu.Ma uit cu stupoare la tv si vad cum Cioroianu isi bate joc la TVR 1 de istoria adevarata a romanilor si spune tot felul de minciuni una mai stupida ca alta.Ma intreb de cine e platit omul asta si jocurile cui le face,ca poporului roman in nici un caz.D aia iti dau dreptate si chiar intaresc ca mediul academic roman e format numai din persoane care nu au nici o legatura cu functia sau scaunul pe care il ocupa acolo,iar daca sunt si persoane pregatite,acelea sunt mincionoase si si au vandut constiinta pe 40 de arginti!

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      19 iunie 2015 at 18:10

      Se vede că mediul academic nu mai e ce ar trebui să fie. Eu sunt calm; ele nu prea. 🙂

      ReplyCancel
  38. Mihai Marian
    27 mai 2015 at 19:08

    Liviu Chris Avram , alesul nu i ales de popor!Aici e problema.Hai sa fim seriosi si sa recunoastem ca Iohannis nu avea nici o sansa,dar unii interesati din canelariile europene au dat ordine stricte cand ,cum si cine.In Romania, romanii nu si aleg presedintele de la revolutie incoace.E o manipulare atat de nesimtita si lipsita de scrupule incat ti se face scarba pe loc si vomiti.Adevarul e unul singur.Indfierent de alegerile de pana acum ,mereu au fost doi mizerabili dispusi sa se vanda vestului.Mark Twain avea dreptate cand spunea „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.”..Deci?

    ReplyCancel

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Claudiu-Gilian Chircu
19 noiembrie 2014 50 Comments Politică1,439
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
Comentarii recente
  • Claudiu-Gilian Chircu la Carte „Secretele zeilor” (3 volume)
  • Ciprian la Carte „Secretele zeilor” (3 volume)
  • Catalin la Carte „Divina parodie”
  • Claudiu-Gilian Chircu la Carte „Secretele Sionului”
  • Catalin la Carte „Secretele Sionului”
Produse
  • Carte „Secretele zeilor” (3 volume) Carte „Secretele zeilor” (3 volume) 110,00 lei
  • Carte „Secretele Sionului” Carte „Secretele Sionului” 69,99 lei
  • Carte „Secretele Olimpului” Carte „Secretele Olimpului” 54,99 lei
  • eBook „Secretele zeilor” (pdf) eBook „Secretele zeilor” (pdf) 35,00 lei
  • eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) 50,00 lei Prețul inițial a fost: 50,00 lei.35,00 leiPrețul curent este: 35,00 lei.
Abonare la blog via email

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 399 de abonați.
Categorii
  • Diverse (81)
  • Pe urmele zeilor (36)
  • Politică (16)
  • Povești nemuricioase (87)
    • 1. Divina parodie (12)
    • 2. Dacia preisterică (12)
    • 3. Războii stelelor (8)
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale (29)
    • Jurnalul lui Făt-Frumos (1)
  • Presă (85)
  • Religie (39)
  • Seria „Secretele zeilor” (154)
    • 1. Secretele Zeilor (103)
      • The Secrets of the Gods (50)
    • 2. Demonii Roșiei Montane (12)
    • 3. Secretele Sionului (17)
    • 4. Evanghelia zeilor (11)
    • 5. Secretele Olimpului (10)
mai 2025
L Ma Mi J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
« apr.    
Arhive
Articole recente
  • Războii stelelor – Episodul 8. Asteroidul 4 mai 2025
  • Războii stelelor – Episodul 7. Tribul lui Cain 27 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 6: Neandertalienii 20 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 5: Tribul lui Abel 2 martie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 4: Adam și Eva 12 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 3: Răpirea 4 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 2: Mașina timpului 23 decembrie 2024
  • Războii stelelor – Episodul 1: Chronos 24 noiembrie 2024
  • Jurnalul lui Făt-Frumos 8. Anul 710 10 iunie 2024
  • Dacia preisterică 11. Si vis pacem, para belitum 31 mai 2024
Orice donație este binevenită.
Comentarii recente
  • Claudiu-Gilian Chircu la Carte „Secretele zeilor” (3 volume)
  • Ciprian la Carte „Secretele zeilor” (3 volume)
  • Catalin la Carte „Divina parodie”
  • Claudiu-Gilian Chircu la Carte „Secretele Sionului”
  • Catalin la Carte „Secretele Sionului”
  1. Claudiu-Gilian Chircu pe Carte „Secretele zeilor” (3 volume)22 noiembrie 2023

    Cartea „Secretele zeilor” nu mai este disponibilă în variantă tipărită.

  2. Ciprian pe Carte „Secretele zeilor” (3 volume)19 noiembrie 2023

    Buna seara As doru si eu cele trei volume din Secretele zeilor. Mai sunt disponibile?

  3. Catalin pe Carte „Divina parodie”21 octombrie 2022

    M-am amuzat copios. Merita citita inzecit.

  4. Claudiu-Gilian Chircu pe Carte „Secretele Sionului”10 octombrie 2022

    Cartea „Secretele Sionului” poate fi comandată de aici: https://mybestseller.ro/magazin/secretele-sionului/. „Demonii Roșiei Montane” va fi disponibilă în curând pe același site.

  5. Catalin pe Carte „Secretele Sionului”25 septembrie 2022

    Buna seara, Mai tipariti "secretele sionului" si "Rosia Montana" ? Deoarece in format pdf este foarte greu de citit si…

Cele mai vizualizate articole
Sateliții, protestele și carantina
30 martie 2020
39,707 views
SS 1. Hitler – Mesia sau Antihrist?
8 ianuarie 2013
17,179 views
Ni se pregătește Apocalipsa?
28 martie 2020
13,726 views
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
2010 © Secretele zeilor
%d