„Secretele zeilor” atrage de mulți ani numeroși nebuni, fie pe site, fie pe pagina de Facebook, fie în grupul de pe Facebook. Una dintre aceste creaturi este Ana Vișan, o autointitulată vizionară care susține că primește mesaje de la spirite pentru a-i preveni pe oameni să se ferească de posibile dezechilibre energetice, că a fost testată și paratestată (de un psihiatru?), că e cunoscută în cercurile cele mai înalte (?!?), că în 1970 a vizitat raiul, că în 1988 extratereștrii au vindecat-o de cancer, că și diavolul se sperie de numele ei, că vede tot de la sute de kilometri (precum Corbul cu 3 ochi din „Game of Thrones”) și că intră în casele oamenilor „decorporizându-se” (citatul îi aparține). Poate face aceste minunății cu ajutorul celui de-al șaselea ochi (!!!), probabil un amestec dintre al treilea ochi și al șaselea simț. Într-una dintre aceste călătorii „decorporizate” a ajuns cu greu într-un oraș „curat” pentru că niște spirite malefice i-au fracturat piciorul și au făcut-o să-și piardă ochelarii. Nu am înțeles cum și-a fracturat piciorul dacă plecase în plimbare fără trup sau dacă ochelarii ei erau speciali, cu lentile pentru toți cei șase ochi, dar ignoranții ca mine nu au capacitatea de a se ridica la nivelul spiritelor elevate, trimise pe Pământ pentru a ne salva. Din fericire pentru toată lumea.
După ce această „vizionară” mi-a umplut pagina de Facebook cu o sumedenie de comentarii mai aberante decât ea însăși, am invitat-o să se retragă pentru că nu îi pot rezolva problemele psihice, neavând studii de specialitate. Așa cum era de așteptat, „paratestata” s-a supărat și nu s-a lăsat până nu m-a mai „binecuvântat” cu câteva comentarii și mesaje private din care am aflat că eu sunt o sectă satanistă care înnebunește prostimea (pentru că intelectualii nu mă bagă în seamă), că ar trebui să îl întreb pe diavol cine este ea și că ar fi bine să o șterg din lista mea de prieteni (deși nu am avut-o niciodată în listă) spre binele meu, pentru că multora le este frică de ea. Apoi m-a blocat, pentru a nu putea să-i dau o replică. Cum turbarea nebunilor trece greu, pe profilul ei și-a vărsat oful, sfătuindu-și „fanii” să se comporte cu „Secretele zeilor” precum cu moaștele, jignindu-mi totodată și cititorii care nu au nicio vină. Mi se pare aberant să se înghesuie pensionarii pentru a-mi pupa cartea, dar dacă nebuna are astfel de fetișuri, prefer să stau deoparte. Și departe.
Dacă are vizionara cu șase ochi puteri paranormale, habar n-am. Dacă și-a folosit puterile „testate și paratestate” pe mine, pentru a se răzbuna, nici asta nu știu. Însă la vreo oră de la această discuție „spirituală” am rămas fără frâne la mașină. Norocul meu a fost că nu am ieșit cu ea în trafic, ci doar am mutat-o câțiva metri pentru că se eliberase un loc de parcare în spatele blocului. Frâna de mână m-a ajutat în acest caz, însă în niciun caz nu puteam pleca cu mașina la un service auto. Iar tractarea ei ar fi costat puțin cam mult. Întrebându-mi vecinii de vreun mecanic prin zonă, care să arunce o privire pentru a-mi identifica problema (mecanicul blocului era deja beat la ora prânzului, așa că nu mă puteam baza foarte mult pe el), am aflat că în curtea mănăstirii din cartier există un service auto ilegal, deținut de șoferul călugărilor. Însă ghinionul nu a rămas la poarta mănăstirii, ci m-a însoțit chiar și pe tărâmul „sfințit”. O sârmă întinsă strategic probabil pentru a decapita intrușii înalți mi-a zburat ochelarii de soare de pe cap direct într-un șanț pe fundul căruia pământul părea întărit. Coborând cu un picior în șanț pentru a-mi recupera ochelarii, am realizat aproape instantaneu că acolo nu era pământ, ci noroi moale, ascuns sub un strat de praf. Așa că am părăsit locul nu doar cu ochelarii recuperați, ci și cu un picior plin de noroi. Noroc că eram încălțat cu papuci, că un adidas s-ar fi spălat mai greu. Dacă poate fi numit ăsta noroc…
Mecanicul nu era în curtea mănăstirii așa că, privind această serie de ghinioane, n-am putut să nu mă întreb dacă de vină erau cele trei ceasuri rele ale zilei de marți sau nebuna de care se tem toți pentru că are puteri paranormale. Dacă într-adevăr intră în casele oamenilor de la distanță, ce a căutat în mașina mea? Și de ce mi-a stricat frâna? Voia să mă omoare doar pentru că i-am amintit că e nebună? Dacă există într-adevăr oameni cu astfel de puteri, pe care și le folosesc pentru a le face altora rău, ar trebui împușcați înainte să ucidă ei pe cineva. Și totuși…
Am găsit mecanicul la un garaj din apropiere. A identificat rapid problema, care nu era una paranormală. Rămăsesem fără pic de lichid de frână, care s-a scurs din cauza unei garnituri fisurate de vreo săptămână. Întâmplarea a făcut ca lichidul să se termine în acea zi care a fost una chiar norocoasă, ținând cont că frâna m-a lăsat în timp ce îmi mutam mașina în parcare și nu prin trafic. Mai mult, de când mecanicul mănăstirii mi-a înlocuit garnitura cu probleme, frânele funcționează mai bine ca oricând. Astfel viața mi-a reamintit două lecții pe care cei mai mulți dintre noi le uită ori le ignoră:
- Ceea ce pare a fi o întâmplare nefericită poate fi în realitate una pozitivă, felul în care o privim ținând doar de percepția fiecăruia.
- Ceea ce pare a fi paranormal are o explicație logică, chiar dacă nu o găsim întotdeauna.
În concluzie, de vină nu a fost nebuna cu pretenții de clarvăzătoare, care susține că intră fraudulos în casele oamenilor „decorporizându-se”. Însă, pentru că îmi mențin mintea deschisă (nu prea mult, că se face curent), voi evita în viitorul apropiat să mai stau prin casă în chiloți sau să mai fac baie complet dezbrăcat. Nu se știe niciodată ce nebună cu șase ochi mă bântuie împreună cu spiritele care îi trimit mesaje, cu extratereștrii vindecători de cancer ori cu diavolul speriat de numele ei. Și chiar n-aș vrea să aflu ce alte fetișuri are, că deja am aflat despre ea mult mai multe decât mi-aș fi dorit. Sau decât ar avea nevoie un psihiatru pentru a o închide…
