• Home
  • Contact
  • Despre autor
  • Termeni și condiții

Secretele Zeilor

  • Magazin
  • Seria „Secretele zeilor”
    • 1. Secretele Zeilor
      • The Secrets of the Gods
    • 2. Demonii Roșiei Montane
    • 3. Secretele Sionului
    • 4. Evanghelia zeilor
    • 5. Secretele Olimpului
  • Povești nemuricioase
    • 1. Divina parodie
    • 2. Dacia preisterică
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale
  • Diverse
    • Religie
    • Politică
    • Presă
  • Drumeții

SZ 1. Să fie lumină!

Cumpără cărțile din seria „Secretele zeilor”

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să realizezi într-o zi că tot ce ai crezut adevărat nu este decât o minciună? Că ai trăit într-o iluzie hrănită constant de cei din jur? Că realitatea este de multe ori diametral opusă himerei care ți-a fost inoculată? Că pentru a afla adevărul este nevoie să uiți tot ce știi? Eu nu, însă am trăit-o pe pielea mea.

M-am născut într-un oraș din sud-estul României, pe vremea comunismului. Ca majoritatea copiilor din acea vreme îmi petreceam vacanțele la bunici, care locuiau într-o comună din apropiere. Bunicii mei erau oameni simpli, gospodari și cu frică de Dumnezeu. Fiind creștini ortodocși m-au educat în spiritul creștin, așa cum se obișnuia. În fiecare duminică mă duceau la biserică, iar acasă îmi răspundeau la nelămuririle apărute în mod firesc în mintea unui copil curios, așa cum eram. Pe cât puteau, pentru că nici ei nu își înțeleseseră pe deplin religia. Am învățat să citesc la trei ani și jumătate, astfel încât la cinci ani terminasem de lecturat întreaga bibliotecă a bunicilor precum și cărțile vechi, uitate în lada din magazie. Printre cărțile bunicilor se găseau câteva religioase, inclusiv Biblia. Deși n-am înțeles prea multe la acea vârstă, îmi plăceau poveștile cu îngeri și ideea existenței unei divinități care ne veghează încontinuu, ferindu-ne de rău. Însă mitologia creștină nu mi-a ajuns la suflet, ceva din interior mă făcea să o resping. Nu știu exact ce. Poate faptul că mi se impunea să iubesc un zeu pe care nu-l percepeam cu niciun simț, ceea ce nu pot înțelege nici măcar adulții, darămite un copil. Sau poate de vină erau nenumăratele lui pedepse.

În schimb, basmele românești m-au încântat peste măsură. Feți frumoși, prințese, zâne, zmei și balauri. Cu toții făceau parte dintr-o lume mirifică, total diferită de cea biblică. Și reală, din câte îmi spuneau bunicii. M-au învățat că poveștile erau întâmplări din trecutul îndepărtat al poporului nostru. În același timp, îmi spuneau că și legendele creștine erau purul adevăr, transmise nouă chiar prin gura Domnului. Am încercat să înțeleg cum puteau fi reale cele două mitologii, deși nu aveau niciun element comun. În basmele românești nu găsisem îngeri, profeți sau un zeu răzbunător, iar în legendele creștine nu întâlnisem eroi, balauri, zmei și zâne. Mintea mea de copil n-a putut pricepe cum puteau aceste două lumi diferite să reprezinte cronici ale aceluiași trecut.

Nu după mult timp am descoperit Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, la fel ca majoritatea copiilor din acea perioadă, o carte care combina cele două elemente până atunci opuse. Miturile grecești aveau și eroi, monștri și prințese, la fel ca folclorul românesc, dar și zei agresivi precum cel biblic, creaturi demonice și divinități asemănătoare îngerilor. Cu cât încercam să găsesc un punct comun al acestor trei mitologii, cu atât cei din jur încercau să mă descurajeze. Îmi repetau că totul este doar o minciună, singurul adevăr fiind cel prezentat de creștinism. Încercam să îi cred, însă ceva mă oprea. Și mă făcea să caut în continuare adevărul.

După lovitura de stat din 1989, mascată sub forma unei revoluții, România a fost invadată de o serie de curente mistice, oculte și așa-zis spirituale. Făceam cunoștință în mod oficial cu supranaturalul, pe care până atunci îl întâlnisem în mică măsură doar în relatările bătrânilor din satul bunicilor. Am absorbit cu rapiditate toate informațiile care îmi cădeau pe mână, de la fenomenul O.Z.N. și extratereștri până la paranormal, ocultism și diverse mistere. Spre surprinderea mea, se potriveau într-o oarecare măsură cu miturile pe care le cunoșteam, completându-le pe alocuri. Ceea ce m-a dus la concluzia că un sâmbure de adevăr există în mitologie. Nu-mi rămânea decât să îl descopăr.

În timp au urmat alte religii, atât antice cât și contemporane. În toate găseam elemente comune, care îmi demonstrau că toate conțin aceleași personaje și întâmplări, indiferent dacă era vorba despre mitologia incașilor, cultele tribale africane sau religiile indiene. Erau ca niște piese dintr-un puzzle uriaș, din care lipseau foarte multe părți. Dar mai ales liantul dintre toate acele religii, fără de care puzzle-ul rămânea în continuare incomplet. Iar acest liant l-a reprezentat religia sumeriană. În zeii sumerieni i-am recunoscut pe cei din restul religiilor; faptele lor începeau să capete sens, piesele puzzle-ului începeau să se îmbine iar tabloul devenea vizibil.

Responsabilă pentru dorința de cunoaștere a trecutului nu era doar pasiunea mea pentru poveștile cu zei, eroi și monștri, ci în primul rând curiozitatea. Încă de mic m-am întrebat cine suntem cu adevărat, care este rolul nostru pe Pământ, de ce suntem aici, cine ne-a creat, cu ce scop și unde vom ajunge după moarte. Dintotdeauna am știut că răspunsurile sunt îngropate în trecutul îndepărtat, așteptând să fie scoase la lumină. Iar religiile, oricât de bine se completau reciproc, nu mi-au putut satisface curiozitatea. Nu mi se părea logică ideea că am fost creați din pământ de niște ființe care locuiau în cer, care interveneau în viețile noastre indirect, fără a ni se arăta vreodată și care ne pedepseau adesea pentru lucruri de cele mai multe ori lipsite de importanță. Niște ființe atotputernice, care au făcut ditamai Universul, aveau nevoie să ne închinăm lor, să le adresăm rugăciuni, imnuri și sacrificii? Religiile lumii formau un tablou, care totuși rămânea incomplet. Drept pentru care mi-am îndreptat atenția asupra științei, în special asupra istoriei și arheologiei. Istoria, principala metodă de studiu al trecutului, devenise una dintre marile mele pasiuni încă din primii ani de școală. Cu toatea acestea, nici știința nu a reușit să-mi ofere răspunsuri satisfăcătoare. La fel ca religia, și ea se baza în general pe supoziții, prezentate însă într-o manieră mai convingătoare. Părea la fel de ilogică varianta formării Universului dintr-o explozie a nimicului, care în cele din urmă a dus la apariția vieții absolut întâmplător, viață care s-a ramificat dintr-o celulă în milioane de specii de animale și plante. Ilogică părea și ipoteza migrației omenirii din sudul Africii, care nu a putut explica motivul pentru care sălbaticii din Epoca de piatră au parcurs mii de kilometri pentru a ajunge în locuri uneori extreme, cum ar fi Cercul Polar. N-am înțeles de ce din textele antice au fost considerate istorice doar anumite părți, în timp ce fragmentele referitoare la ființe supranaturale, precum zeii, au fost catalogate drept mituri. Cel mai bun exemplu îl reprezintă listele faraonilor Egiptului sau listele regilor sumerieni, din care au fost ignorați cu desăvârșire de istorie zeii și semizeii. Să nu uităm că oamenii de știință sunt cei care au interpretat greșit calendarul mayaș, semănând panică în rândul populației Terrei prin eronata profeție legată de sfârșitul lumii în decembrie 2012. Însă probabil cele mai multe erori ale științei sunt legate de dinozauri. Manualele de specialitate conțin sute de specii, majoritatea inventate. Numai în anii 1870 colecționarii de fosile Marsh și Cope, aflați în competiție, au inventat împreună peste 130 de specii. Dubios este și modul în care cercetătorii au reușit să stabilească stilul de viață al dinozaurilor luându-se după doar câteva oase. La fel cum este și explicația pentru dispariția dinozaurilor, oamenii de știință preferând să considere că de vină ar fi un meteorit uriaș, care a lovit Pământul. Cu toate că nu s-a descoperit nici meteoritul criminal, nici modul prin care acesta ar fi putut reuși să ucidă doar dinozaurii mari, iar pe cei mici să îi transforme în noi specii, fără să afecteze în vreun fel mamiferele. Cum am putea accepta ideea că, de exemplu, Tyranosaurus Rex s-a transformat, în timp, în găină?

În plus, toate fenomenele pe care știința nu le poate explica sunt considerate extrem de suspecte, iar dacă nu există posibilitatea de a le reproduce în laborator, ele vor fi declarate erori de observație și vor fi ignorate, pentru a nu încurca ordinea desăvârșită care trebuie să domnească în jurul teoriilor. Din unghiul acestui punct de vedere, „absența dovezii înseamnă dovada absenței”, ceea ce nu poate fi decât o mare aberație. Aceasta este una dintre marile greșeli ale oamenilor de știință, pe care profesorul J. Allen Hynek o numea „provincialism temporal”. Adică ochelarii de cal ai suficienței pe care știința oficială se complace să-i poarte de multe secole. Cu alte cuvinte, în fiecare epocă, toți cei care trec prin școală capătă convingerea că savanții din trecut rătăceau orbecăind într-un mod penibil, în schimb cei din prezent au scos omenirea la lumină, descoperind adevăratele răspunsuri la toate marile probleme. Ceea ce mai rămâne de cunoscut ar fi cel mult niște mici detalii nesemnificative. Această mentalitate nu e recentă, ci ne caracterizează din cele mai vechi timpuri. Iată câteva exemple:

– Sextus Frontinus, inginer în vremea împăratului roman Vespasian, scria acum aproape două milenii: „Nu mai există idei pentru alte noi lucrări și mașini de război; perfecțiunea lor a atins limita și nu văd cum ar mai putea fi îmbunătățite”.

– Celebră este credința că toate corpurile solare se învârt în jurul Pământului. Când Galileo Galilei a afirmat contrariul, Inchiziția l-a silit să-și retragă cuvintele. Cu toate acestea, se pare că demonstrația lui Galilei nu a schimbat prea multe în mentalitatea oamenilor începutului de mileniu III. Un sondaj din 2010 a revelat faptul că 42% dintre români, 41% dintre englezi, 39% dintre francezi, 35% dintre germani, o treime dintre ruși și 32% din populația Uniunii Europene încă mai cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. În mod surprinzător, americanii stau ceva mai bine la acest capitol. În 2005 doar 20% erau adepții acestei idei.

– Leonardo de Vinci era convins că tot ce se putea descoperi în matematică fusese descoperit deja de înaintașii săi.

– La apariția locomotivei cu aburi se credea că, la o viteză mai mare de 30 kilometri pe oră, oamenii se vor sufoca ori le vor plesni plămânii.

– În 1801, când astronomul Piazzi a observat pe cer primul asteroid, Ceres, filosoful Friedrich Hegel a „demonstrat” că așa ceva nu există. Lavoisier susținuse și el, cu ceva timp în urmă, în fața Academiei Franceze, că meteoriții nu pot exista. Argumentul său a fost: „Nu se poate să cadă pietre din cer, fiindcă nu există pietre în cer”. Logic, nu?

– Părintele medicinei experimentale, fiziologul Claude Bernard, propunea la mijlocul secolului al XIX-lea: „Să închidem ușile. Nimeni nu-i va egala vreodată pe giganții care au inventat mașina cu aburi”. De asemenea, experții lui Napoleon III au demonstrat că dinamul electric nu se va învârti niciodată și că toate motoarele electrice sunt, de fapt, niște variante pentru perpetuum mobile.

– Când Thomas Edison a adus în fața Academiei Franceze fonograful pe care îl inventase, savantul J. Bouilleaud a declarat că este imposibil și că va fi pe veci imposibil ca niște aparate din metal și lemn să reproducă miracolul vocii omenești. Ba, mai mult, când aparatul a scos primele sunete, cineva din sală a sărit să-l strângă de gât pe Edison, pe care îl credea ventriloc, strigând: „Iată secretul invenției!”

– În 1875, directorul oficiului de patente din Statele Unite și-a prezentat demisia secretarului de stat pentru comerț, motivând că nu are rost să rămână în post din moment ce tot ce se putea inventa fusese deja inventat.

– În 1877, marele chimist Marcellin Berthelot scria: „Universul nu mai are de acum înainte niciun mister”.

– În 1895, profesorul Lippmann își sfătuia un student, care dorea să devină fizician, să renunțe la această idee dacă nu dorea să devină un ratat. În acea vreme, practic toți fizicienii erau de acord că „fizica este o știință închisă”, în care nu mai erau posibile descoperiri importante.

– Tot în 1895, Lordul Kelvin, președintele Societății Regale Britanice, afirma cu tărie că „zborul cu vehicule mai grele ca aerul este imposibil”. Multe alte personalități, printre care și Simon Newcomb, îi împărtășeau opinia. Lordul Kelvin a mai declarat și că „radioul nu are niciun viitor” sau că „razele X se vor dovedi o șarlatanie”.

– Fizicianul Heinrich Hertz, cel care a dat numele său undelor radio, scrisese Camerei de Comerț din Dresda că ar trebui descurajate cercetările legate de undele electromagnetice pe care le-a descoperit, întrucât ele nu vor avea nicio aplicabilitate practică.

– Unul dintre pionierii radiofoniei, Edouard Branley, a hotărât în 1898 să renunțe la experimentele sale, pe care le considera lipsite de perspectivă, și să devină medic de cartier. Ba chiar și-a instruit guvernanta să le interzică copiilor săi să-l citească pe Jules Verne, deoarece „ideile false deformează spiritele necoapte”.

– În 1923, fizicianul Robert Millikan, laureat al Premiului Nobel, afirma că „nu pare verosimil ca omul să poată folosi vreodată puterea atomului”. Cu puțin timp înainte, Henry Poincare declarase ceva asemănător: „bunul simț singur este suficient să ne spună că distrugerea unui oraș prin dezintegrarea unei jumătăți de kilogram de metal este o imposibilitate evidentă”. În 1935, unul dintre primii savanți care au obținut fisiunea nucleară, E. Rutherford, a fost întrebat când va putea fi utilizat practic acest proces, iar răspunsul său a fost categoric: „Niciodată!”. Winston Churchill își exprima și el opinia ceva mai târziu că „energia atomică ar putea fi la fel de bună ca explozibilii noștri de azi, dar e puțin probabil să producă lucruri mai periculoase”.

– În 1932, astronomul Moulton de la Universitatea din Chicago opina: „Nu-i nicio speranță ca ideea fantastică a zborului spre Lună să devină realitate, din cauza barierelor insurmontabile pe care le pune depășirea gravitației pământene”.

– La începutul anilor 1940 era unanim răspândită ideea că avioanele nu vor putea depăși viteza de 700 kilometri pe oră. Peste câțiva ani, că nu poate fi depășită viteza sunetului. La ora actuală considerăm că nu poate fi depășită viteza luminii, până la care mai avem destul.

În prezent puțini se gândesc la faptul că vom avea și o știință a secolului XXII, XXV, ș.a.m.d., și că urmașii noștri îndepărtați se vor confrunta cu probleme la care nu vor avea răspunsuri, că teoriile lor le vor nărui pe cele precedente și că unele fenomene, considerate la un moment dat „detalii nesemnificative”, vor reuși după câtva timp să ne schimbe viziunea asupra lumii.

Totuși, deși aflate într-o continuă luptă de secole bune, știința și religia păreau a se îmbina perfect, completând tabloul care începuse să mi se dezvăluie din ce în ce mai clar. Vaticanul are până și astăzi oameni de știință, ceea ce demonstrează că cele două pot merge mână în mână. Iar o mare parte a fizicii moderne, mai ales cea cuantică, este inspirată din Kabbalah evreilor. Atât în religie, cât și în știință, era nevoie de o privire dincolo de aparențe, precum și de un simț critic care să înlăture multitudinea de minciuni. Hotărât să dezleg misterele lumii, m-am îmbarcat într-o îndelungată călătorie care avea să-mi dezvăluie un trecut fascinant al Pământului, atât de incredibil încât pare a se afla la granița dintre fantezie și realitate. N-am știut ce voi descoperi atunci când am pornit la drum și, mai ales, n-am știu că răspunsurile primite vor ridica și mai multe întrebări. Tot ce știam era senzația că adevărul se află ascuns în negura trecutului, așteptând să fie scos la lumină. Nimic nu-mi garanta că aș putea reuși să-l descopăr, mai ales că mulți au încercat de-a lungul timpului, fără succes. Dar de câte ori mă descuraja acest gând, auzeam parcă strigătele disperate ale trecutului:

„Citiți voi, copii ai viitorului, și aflați secretele trecutului, atât de îndepărtate de voi, dar atât de aproape prin adevărul lor.” (Papirusul Anana)

„Enoh, un om drept, ai cărui ochi au fost deschiși de către Dumnezeu, avu vedenia Celui Sfânt din ceruri, pe care îngerii mi-au arătat-o, și de la ei am auzit totul, și de la ei am înțeles ce vedeam, dar nu pentru acest neam, ci pentru unul de departe ce va veni.” (Cartea lui Enoh, 1:1-2)

„Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul vremii.” (Cartea lui Daniel, 12:4)

„Fericit este cel ce citește și cei ce ascultă cuvintele proorociei și păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape.” (Apocalipsa lui Ioan 1:3)

„Așadar, nu voi face cunoscută această lucrare a mea, ceea ce însă nu mă va împiedica să o scriu (…) Poate apoi să fie păstrată în taină, până ce va veni timpul când va putea cuteza să iasă la lumină fără pericol sau până ce i se va putea spune cuiva care a ajuns la aceleași concluzii și îmbrățișează aceleași opinii că a existat deja unul, în niște vremuri sumbre, care a gândit la fel ca tine.” (Sigmund Freud – Moise și religia monoteistă)

„Astfel îmi închei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni după mine.” (Tăblițele de smarald ale lui Thoth Atlantul)

Pentru a căuta adevărul, este necesar să luăm în calcul sfatul dat de marele preot Bakhenkhonsu tânărului Mose în cartea Moise, le pharaon rebelle („Moise, faraonul rebel”) de Bernard Simonay: „A cunoaște un lucru nu înseamnă să-l păstrezi în memorie, ci să-l înțelegi. Și, ca să-l înțelegi, trebuie să ai curajul să-ți respingi prejudecățile, uneori chiar împotriva a ceea ce crezi că știi, a ceea ce ai învățat de la cea mai fragedă vârstă (…) cu cât vei înainta în vârstă, cu atât vei fi mai convins că deții adevărul. Totuși, dacă vrei ca într-o zi să te apropii de acest adevăr, trebuie să fii gata să respingi tot ceea ce ai reținut ca să-ți deschizi inima la altceva, ca să știi cine ești și de ce te-ai născut. Scopul vieții tale va fi să descoperi secretul pe care Maat (personificarea adevărului, ordinii și dreptății – n.a.) l-a așezat în inima ta. Abia în acel moment vei deveni un makheru, adică vei atinge starea celui care trăiește în armonie cu zeii”.

Zeii au vorbit. Nu trebuie decât să îi ascultăm, pentru a le putea dezgropa secretele din negura trecutului, acoperite de timp în uitare. Căci „nimic nu este tăinuit încât să nu fie descoperit și nimic nu este acoperit, care în cele din urmă să nu fie descoperit”, după cum susține Evanghelia lui Toma, descoperită la Nag Hammadi. În acest caz, așa cum a spus dumnezeul biblic la facerea lumii, „Să fie lumină!”.

Continuarea în cartea „Secretele zeilor” de Claudiu-Gilian Chircu.

ian. 22, 2015Claudiu-Gilian Chircu

Ţi-a plăcut? Dă mai departe:

  • Facebook
  • Twitter
  • Tumblr
  • Pinterest
  • Pocket
  • LinkedIn
  • Reddit
  • WhatsApp
  • Email
  • Imprimare

Apreciază:

Apreciază Încarc...

Similare

Eu nu sunt Charlie!SZ 3. Decodificarea miturilor
Comments: 34
  1. iosif
    23 ianuarie 2015 at 20:28

    Bravo Claudiu!!! Cartea ta devine impartasita! Si nu e o carte inchisa, ci una vie in care noul se alatura vechiului pe masura ce tu iti parcurgi drumul 🙂 Nu stiu daca cineva mi-a facut un dar mai frumos pe care sa nu mi-l fi facut numai mie si pe care sa nu-l conditioneze cu nimic. Prefer sa nu-ti multumesc, ci doar sa-l primesc cu o deosebita bucurie!
    Felicitari!

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      23 ianuarie 2015 at 21:44

      Încă nu mă felicita, că n-ai de ce. Când o fi gata, n-ai decât. Deocamdată am de refăcut tot și de completat părțile lipsă, ca să pot trece la următorul capitol. Mai e de așteptat… Sper totuși că nu prea mult, că m-am săturat eu de când scriu cartea asta. 😀

      ReplyCancel
  2. Viorica Trifa
    23 ianuarie 2015 at 23:43

    Claudiu am gustat putin din „nectarul” cartii tale si mi-a placut. Iti doresc „vant la pupa” in continuare si sper s-o gasesc cat mai curand in librarii. FELICITARI!…. si abia astept sa” te” citesc. 😀

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      24 ianuarie 2015 at 0:04

      Mulțumesc, Viorica. Și eu abia aștept să o termin, că mi-a mâncat câțiva ani din viață… 🙂

      ReplyCancel
  3. Liviu
    24 ianuarie 2015 at 0:18

    In sfarsit. O sa te eliminam din feisbuc ca sa te concentrezi pe carte. Ce ai de impartasit nu se compara cu ping-pongul feisbucist. O sa facem o lista cu magne B6, biloba si alte minerale, vitamine si verdeturi, in special iarba, cat mai multa iarba si cu desagii plini de asemenea cadouri o sa te internam intr-o manastire de maici, cum ar fi manastirea WTA. Te eliberam dupa ce citim manuscrisul!

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      24 ianuarie 2015 at 0:29

      Dacă tu ai impresia că mai apuc să scriu ceva închis cu atâtea măicuțe și cu iarbă… 😀

      ReplyCancel
  4. Liviu
    24 ianuarie 2015 at 0:35

    Tocmai: vor scrie maicutele… dupa dictare!

    ReplyCancel
  5. Daniela Rotaru
    24 ianuarie 2015 at 9:36

    Foarte interesanta carte! Abia astept sa citesc ce va urma!
    Mult succes!

    ReplyCancel
  6. ADOLF
    24 ianuarie 2015 at 12:49

    m-as ridica in picioare sa te aplaud, dar nu m-ai vedea si nici auzi asa ca nu-mi ramane decat sa-mi scot palaria in fata ta iar tu sa ma crezi…caci asta nu ai cum s-o vezi. citind parca ma regaseam in toate aceste istorisiri ale tale. curiozitatea chiar a omorat pisica, dar macar a murit impacata cu gandul ca le stie pe toate. iti dai seama ce limitata la gandire era lumea in acele vremuri desi in acelasi timp faceau niste descoperiri fantastic de utile si unicate. ce-or sa mai spuna si altii despre noi….ba da prosti si incuiati mai erau…asta e…macar sa fie asa…singurul meu regret este si va fi acela ca nu voi apuca acele vremuri caci asta-i ciclul vietii din pacate. ahhhh de-as putea sa-mi pun o dorinta …ar fi sa traiesc etern

    ReplyCancel
  7. cristytepes
    24 ianuarie 2015 at 17:41

    Reblogged this on Cristian The Impaler.

    ReplyCancel
  8. costel terebesi
    31 ianuarie 2015 at 10:23

    Foarte interesanta si documentata cartea Secretele zeilor.Felicitari!
    Dar pe zei cine i a creat,care este originea lor?
    Cred ca asa trebuia sa inceapa relatarile despre zei.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      31 ianuarie 2015 at 11:13

      Ce rost ar avea să încep cu concluzia?

      ReplyCancel
      • men men
        2 februarie 2015 at 14:00

        Claudiu,Zeii comunicau cu oamenii?Daca da,in ce limba comunicau?Numai  cu cei alesi de catre zei?Cum explici rasele umane? Ce trebuie sa faca omenirea pentru a primi toate informatiile lasate de zei si inaintasii nostri, astfel incit  fiinta umana sa nu mai fie manipulata?

        ReplyCancel
        • Claudiu-Gilian Chircu
          2 februarie 2015 at 17:24

          Am explicat demult rasele umane. În cazurile celor care declară că au avut parte de întâlniri de gradul 3, în ce limbă au comunicat cu extratereștrii? Cât timp nu există nicio menționare a unui discurs ținut de vreun zeu în public, se înțelege că ei comunicau / comunică doar cu cei pe care îi aleg ei, după criterii necunoscute. Nu cred că omenirea va putea dezgropa toate acele informații, cum cred și că este imposibil să nu mai fie manipulată. Chiar dacă s-ar descoperi toate informațiile, majoritatea tot nu le-ar crede.

          ReplyCancel
  9. Stefania
    4 februarie 2015 at 14:19

    Buna ziua.
    Urmaresc ceea ce scrieti cu mare interes.
    Cand publicati cartea, sa dati de stire.
    Vreau sa o cumpar.
    Am citit o carte interesanta, mai veche (1980), despre Saturn (planeta si simbolistica ei in civilizatia primordiala).
    E foarte intrigant cat de studiata este si planeta Saturn in ultimele decenii de catre NASA.
    Eu am cartea in format PDF, de pe scribd.
    Cartea se numeste „The Saturn Myth” si este scrisa de David N. Talbott.
    Merita atentie, din punctul meu de vedere.
    Multumesc.

    ReplyCancel
  10. Bogdan
    26 februarie 2015 at 23:06

    Mult success! Toata stima pentru efort si multumiri pentru informatii.
    Sper sa- ti dai seama care sunt limitarile mitologiei, religiei si stiintei si sa le depasesti. Sa nu zici „nu se poate asa ceva…”

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      3 martie 2015 at 0:42

      N-am zis niciodată asta, n-o să încep acum.

      ReplyCancel
  11. gabriel
    17 iunie 2015 at 18:01

    felicitari pentru articolele prezentate aici. …ca si tine, si eu am avut de cand ma stiu dorinta de a afla lucruri noi,m-a fascinat mitologia greaca si am simtit de mic o legatura stransa intre mine si orice imagine a dacilor…am citit mult, probabil nu cat ai citit tu, si tot continui sa cred ca defapt suntem o generatie foarte mult impulsionata de energiile subtile ancestrale ale stramosilor nostri genetici. dorinta de a afla adevarul despre originile noastre sta in memoria subconstientului nostru.si totul a fost activat la scara nationala in urma deschiderilor canalelor energetice de pe intinsul romaniei. indepartarea placii megalitice din aur de pe gura putului de la rosia montana e posibil sa fi facut conexiunea intre energiile subterane cele de la suprafata….
    .calendarul maya itradevar a fost interpretat in mod eronat. nu e nimic intamplator,cineva a dorit ca insemnatatea acestui calendar sa fie prezentata eronat. precizia acestor 3 calendare corelate cu pozitiile astrelor este de neimaginat ptr timpurile cand el era aplicat intro societate omeneasca. poate si pentru faptul ca a fost conceput de fiinte care cunostea prea bine legile universului si stiau ca la o anumita perioada galaxiile se vor alinea cu lumina cosmica, vor iesi de sub influenta intunericului si a energiilor negatie si vor intra in sfera de influenta a energiilor pozitive, a luminii. dupa umila mea parere, aceste 3 calendare, prin suprapunerea lor perfecta in data de 21-12-2012 semnaleaza doar sfarsitul perioadei de influenta a intunericului si intrarea in era energiei pozitive, nu numai a planetei noastre ,dar si a tuturor galaxiilor
    acest schimb de polarizare energetica a universului si implicit al planetei noastre, va trezi constiinte adormite la nivelul maselor de oameni si omenirea va incepe un drum nou, spre cunoasterea invataturilor sacre si tainele universului. …buddha spunea „noi , oamenii , suntem un univers, dar facem parte dintrun univers. cand ne vom cunoaste bine pe noi insine, vom cunoaste in profunzime si universul.” dar pana atunci, mai e de luptat inca cu fortele intunericului care se agata cu disperare de ceea ce au dominat timp de 5125 de ani.
    avem nevoie, noi romanii, de oameni ca tine , pentru a deschide noi strazi in mintile intunecate si a scoate la lumina adevaruri simple sau complexe umbrite de fortele obscure. sunt de aceeasi parere cu tine la multe diin articolele tale si concluzia la care am ajuns este ca , la nivel national au loc schimbari mari de perceptie la nivelul tinerilor. acest lucru ma bucura nespus si imi intareste gandul ca romania se schimba in bine.
    gandurile mele expuse aici sunt o incercare personala de a-mi explica cauza unor evenimente si motivatiile care stau la baza acctiunilor a diferiti oameni influenti de pe pamant.. sper ca nu am deranjat su parerile mele asa ca te salut si mult respect.
    imi permiti o intrebare personala? esti din galati?

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      19 iunie 2015 at 18:05

      Nu ai deranjat deloc. Fiecare e liber să-și exprime punctul de vedere, atât timp cât nu depășește limitele decenței.
      Da, sunt din Galați. De ce întrebi?

      ReplyCancel
  12. Marian Hulea
    1 februarie 2016 at 22:08

    Felicitari!

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      2 februarie 2016 at 21:42

      Nu știu pentru ce, dar mulțumesc.

      ReplyCancel
  13. corola
    3 februarie 2016 at 16:08

    „Cum am putea accepta ideea că Tyranosaurus Rex s-a transformat, în timp, în găină?” Se poate. Cand eram mic aveam un cocos.Nimic din lumea mea nu era mai periculos ca el. Era dovada vie a evolutiei lui t-rex 🙂 Azi incep sa-ti citesc capitolele si parte din ce scrii am gasit si in cartile lui Zecharia Sitchin. Prima carte pe care i-am citit-o a fost Razboaiele zeilor cu oamenii . Sper ca si lectura ta sa fie la fel de faina.

    ReplyCancel
  14. iorga
    18 februarie 2016 at 17:37

    Am intrat putin in ceea ce prezinti, sincer, nu credeam ca cineva, va avea curajul sa *apuce taurul de coarne* si sa inceapa sa dezvaluie lucruri pe care majoritatea covarsitoare a omenirii le ignora, simplu,daca nu le-au vazut, nu au fost demonstrate sau / si nu au *ştampila preotului !!!* nu exista. Mintea omului, este extrem de usor de manipulat si, odata manipulata, orice schimbare poate sa apara doar odata cu o alta generatie. De când ma stiu, si mie mi-au placut *miturile, legendele antice, inclusiv cele religioase* insa, timpul, vremea si vremurile nu mi-au permis sa *merg mai departe*. Pe undeva, gândesc la fel, adica *lucrurile nu sunt asa cum par, ci, cu cat intri mai adanc cu atat obtii mai multe intrebari si desigur si raspunsuri. Concluzia finala insa … este departe, departe undeva in trecutul nostru indepartat. Cautand … aceleasi raspunsuri – greu de obtinut – in diverse locuri, am ajuns *aici*. Felicitari.

    ReplyCancel
  15. ⊙
    8 iunie 2016 at 20:30

    Citatul lui Mahatma Gandhi ii este atribut in mod eronat. Dar nimic nu se compara cu modul in care desacralizezi evolutia fiintei umane in articolele tale. Atunci cand o sa incepi a cunoaste adevarul vechii credintei, conform careia Pamantul, si nu Soarele, se afla in centru, atunci vei cunoaste adevarul despre Evolutia pe a carei taine simti impulsul a le descifra, atunci vei incepe a cunoaste adevarul lui „Eu sunt”.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      8 iunie 2016 at 21:19

      Nici nu îndrăznesc să sper că voi ajunge acolo, ținând cont că îmi lipsește „iluminarea” ta. Eu sunt doar un căutător al adevărului, prin urmare nu-mi permit să-mi irosesc timpul cu cei care cred că l-au găsit deja.
      Cine mai are nevoie de Soare când țara e plină de atâția astfel de oameni care au atins iluminarea?

      ReplyCancel
  16. ⊙
    11 iunie 2016 at 23:55

    Cum poti cauta adevarul dar nu ai taria de a recunoaste atunci cand te inseli? Te inseli in ceea ce priveste citatul lui Mahatma Gandhi, ma indoiesc ca ai nevoie de ajutor spre a te convinge de acest fapt.

    In ceea ce priveste restul articolelor tale nu este atat de simplu, si nu este vorba de irosit timpul. Sarcasmul si atacurile la persoana nu o sa te ajute in drumul tau, sub orice nume il vei dori a-l parcurge.

    Vechea credinta nu a fost intamplator mentionata, s-a vrut in a-ti fi de ajutor in drumul tau. De ce crezi ca mii de ani omenirea a avut o asemenea credinta, care de fapt doar spre sfarsit a fost o simpla credinta? Ceea ce s-a adaugat omenirii de atunci este Intelept oranduit si are legatura cu ”Eu sunt” si se regaseste si in modul in care intelegi sa-ti faci reprezentari despre evolutia omenirii.

    Te ajuta aceste reprezentari in a gasi cu adevarat raspunsuri la intrebarile Cine Suntem? De Unde Venim? Si Incotro Ne Indreptam? Raspunsul pastreaza-l mereu in adancul si atentia sufletului tau.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      12 iunie 2016 at 0:28

      Sarcasmul și atacurile la persoană mă ajută să scap de aroganții care se cred mici dumnezei, având impresia că știu adevărul despre viață. Singurul adevăr e că nu știm nimic, prin urmare oamenii ca tine sunt de departe pe treapta cea mai de jos a evoluției. Când veți apărea fără aroganță, fără pretenția că ați descoperit Adevărul, fără sfaturi pe care nu vi le-a cerut nimeni și fără minți încuiate de propriile voastre îndoctrinări, vă voi trata ca pe niște oameni. Până atunci chiar vă irosiți timpul.
      Citatul e marea ta problemă? Puteam să i-l atribui și lui Jean de la Craiova. Dacă tu nu poți vedea mesajul din cauza emițătorului, cum îți permiți să dai sfaturi cuiva și să te consideri vreun iluminat? În plus, e posibil să ai dreptate și e posibil să te înșeli. Însă cum nu-ți demonstrezi afirmația, înseamnă că aștepți să te cred pe cuvânt. De ce aș face-o? Pentru că ești un necunoscut arogant, care crede că a prins vreun dumnezeu de picior și așteaptă să îi accepte și alții inepțiile?
      „Vechea credință” e o prostie mai mare decât tine. E uimitor că în 2016 mai există oameni care cred că Pământul e centrul Universului. Aștept de la tine și alte „vechi credințe” pe post de adevăruri, cum ar fi forma plată a Pământului, apariția omului din țărână și ceva despre cei 4 stâlpi pe care se sprijină cerul. Dacă refuzi să evoluezi, măcar nu te lăuda cu asta în public.
      Drumul meu nu te privește nici pe tine, nici pe alții. Când o să am nevoie de ajutor în drumul meu, o să-l cer. Până atunci poate ar trebui să te concentrezi mai puțin pe „Eu sunt” și mai mult pe „Eu îmi văd de treaba mea”. Dacă toți ar face asta, am avea într-adevăr o lume mai bună.

      ReplyCancel
  17. Catalin
    26 iunie 2016 at 8:17

    Interesant…. parcă ar fi ”frământările” mele, aștept cu nerăbdare cartea!
    Celor nerăbdători să cunoască ceva din secretele zeilor le recomand cartea [titlu cenzurat, deoarece autorul nu acceptă promovarea minciunilor, mai ales a celor aberante]. Poate ajută sau completează ceea ce deja știți, ori credeti că știți.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      23 iulie 2016 at 18:22

      Scuze, dar nu mai permit de ceva timp promovarea cărților pline de minciuni. Iar de aceasta sunt sătul, ținând cont că vreo câteva zeci de oameni s-au gândit să mi-o recomande.

      ReplyCancel
  18. spinoza
    20 iulie 2016 at 14:28

    Draga Claudiu, capacitatea ta de analiza este proprie analistilor SRI, SIE, CIA, FSB chiar.Sunt sigur ca ai fost contactat (conspirat eventual), daca nu, e sigur ca esti in atentie in vederea recrutarii. Nu e rau, dar iti vei pierde libertatea de exprimare ca sa nu mai pomenesc de cea de cercetare intelectuala. Poti face lucruri bune din orice ipostaza dar din cea de colaborator, informator, rezident, agent, etc. nu vei mai fii credibil pentru fanii siteului. Daca e asa cum sugerez eu raspunde numai cu OK.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      23 iulie 2016 at 17:13

      Ăsta e de departe cel mai amuzant comentariu pe care l-am primit vreodată. Pe bune! Chiar mi-a înseninat ziua. Mulțumesc pentru asta! 🙂
      Nu știu ce să spun despre capacitatea mea de sinteză dar nu am fost contactat de nimeni și cel mai probabil nici nu o să fiu. Dacă totuși prin nu știu ce minune mi s-ar propune o astfel de colaborare, poți sta liniștit. Libertatea de exprimare e prea importantă pentru mine. La fel și valorile mele morale, la care nu am renunțat nici măcar o dată în 35 de ani, cu riscul de a mă chinui cu job-uri de rahat, pe salarii de nimic. În plus, prefer să fac ce îmi place și să încerc să mă ridic prin forțele proprii. Dacă voi reuși, foarte bine. Dacă nu, măcar când voi privi în urmă nu îmi va fi rușine cu mine. Oricum, mersi încă o dată pentru comentariul tău care chiar m-a amuzat. 🙂

      ReplyCancel
  19. Tiberiu Tanasie
    15 octombrie 2016 at 12:03

    Foarte interesant și plăcut la citit ! Nu știu cum aș putea să citesc toată lucrarea . Am să recomand și altora, în mod deosebit tinerilor. Pentru început… încheierea acestui fragment !

    ReplyCancel
  20. Leonard Chesca
    28 aprilie 2017 at 16:14

    Felicitări, interesantă abordare, rezonez, o să comand cartea.

    ReplyCancel
  21. petru
    4 decembrie 2017 at 19:57

    As putea fi considerat mincinos dar nu sunt, de ce ?, cred ca … undeva pe la peste 70 % simt si eu de cand ma stiu, am citit ”toate legendele care mi-au cazut in mana, ale grecilor, egiptenilor, sumeriene, sud-americane … ”, ceva … timpul care nu mi-a dat voie sa fac ce vreau eu, poate ca si ”cuvintele prin care sa ma exprim”,mi-au lipsit dar citindu-te, mi-am amintit de toate ”framantarile pe care le-am avut dintotdeauna”. Bafta si … abia astept sa citesc tot si … sa inteleg. Un lucru este sigur, omul trebuie sa inteleaga ”de ce exista, pentru ce s-a nascut si incotro se indreapta. Tot ce s-a spus pana acum au fost nste sabloane bine stabilite de cei care conduc lumea, repetate mereu pentru a controla omul dar care nu au prea mare legatura cu ”adevarul”,.

    ReplyCancel
Pingbacks: 1
  1. 1. Introducere | Secretele zeilor | radupopescublog
    24 ianuarie 2015 at 19:53

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Claudiu-Gilian Chircu
22 ianuarie 2015 35 Comments 1. Secretele Zeilor7,276
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
Comentarii recente
  • Claudiu-Gilian Chircu la Carte „Secretele zeilor” (3 volume)
  • Ciprian la Carte „Secretele zeilor” (3 volume)
  • Catalin la Carte „Divina parodie”
  • Claudiu-Gilian Chircu la Carte „Secretele Sionului”
  • Catalin la Carte „Secretele Sionului”
Produse
  • Carte „Secretele zeilor” (3 volume) Carte „Secretele zeilor” (3 volume) 110,00 lei
  • Carte „Secretele Sionului” Carte „Secretele Sionului” 69,99 lei
  • Carte „Secretele Olimpului” Carte „Secretele Olimpului” 54,99 lei
  • eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) 50,00 lei Prețul inițial a fost: 50,00 lei.35,00 leiPrețul curent este: 35,00 lei.
  • eBook „Secretele zeilor” (pdf) eBook „Secretele zeilor” (pdf) 35,00 lei
Abonare la blog via email

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 399 de abonați.
Categorii
  • Diverse (81)
  • Pe urmele zeilor (36)
  • Politică (16)
  • Povești nemuricioase (87)
    • 1. Divina parodie (12)
    • 2. Dacia preisterică (12)
    • 3. Războii stelelor (8)
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale (29)
    • Jurnalul lui Făt-Frumos (1)
  • Presă (85)
  • Religie (39)
  • Seria „Secretele zeilor” (154)
    • 1. Secretele Zeilor (103)
      • The Secrets of the Gods (50)
    • 2. Demonii Roșiei Montane (12)
    • 3. Secretele Sionului (17)
    • 4. Evanghelia zeilor (11)
    • 5. Secretele Olimpului (10)
mai 2025
L Ma Mi J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
« apr.    
Arhive
Articole recente
  • Războii stelelor – Episodul 8. Asteroidul 4 mai 2025
  • Războii stelelor – Episodul 7. Tribul lui Cain 27 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 6: Neandertalienii 20 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 5: Tribul lui Abel 2 martie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 4: Adam și Eva 12 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 3: Răpirea 4 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 2: Mașina timpului 23 decembrie 2024
  • Războii stelelor – Episodul 1: Chronos 24 noiembrie 2024
  • Jurnalul lui Făt-Frumos 8. Anul 710 10 iunie 2024
  • Dacia preisterică 11. Si vis pacem, para belitum 31 mai 2024
Orice donație este binevenită.
Comentarii recente
  • Claudiu-Gilian Chircu la Carte „Secretele zeilor” (3 volume)
  • Ciprian la Carte „Secretele zeilor” (3 volume)
  • Catalin la Carte „Divina parodie”
  • Claudiu-Gilian Chircu la Carte „Secretele Sionului”
  • Catalin la Carte „Secretele Sionului”
  1. Claudiu-Gilian Chircu pe Carte „Secretele zeilor” (3 volume)22 noiembrie 2023

    Cartea „Secretele zeilor” nu mai este disponibilă în variantă tipărită.

  2. Ciprian pe Carte „Secretele zeilor” (3 volume)19 noiembrie 2023

    Buna seara As doru si eu cele trei volume din Secretele zeilor. Mai sunt disponibile?

  3. Catalin pe Carte „Divina parodie”21 octombrie 2022

    M-am amuzat copios. Merita citita inzecit.

  4. Claudiu-Gilian Chircu pe Carte „Secretele Sionului”10 octombrie 2022

    Cartea „Secretele Sionului” poate fi comandată de aici: https://mybestseller.ro/magazin/secretele-sionului/. „Demonii Roșiei Montane” va fi disponibilă în curând pe același site.

  5. Catalin pe Carte „Secretele Sionului”25 septembrie 2022

    Buna seara, Mai tipariti "secretele sionului" si "Rosia Montana" ? Deoarece in format pdf este foarte greu de citit si…

Cele mai vizualizate articole
Sateliții, protestele și carantina
30 martie 2020
39,707 views
SS 1. Hitler – Mesia sau Antihrist?
8 ianuarie 2013
17,179 views
Ni se pregătește Apocalipsa?
28 martie 2020
13,725 views
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
2010 © Secretele zeilor
%d