Dacă pe drumul spre Mamaia m-am oprit la cetățile Troesmis, Enisala și Histria, la întoarcerea acasă am trecut pe la Adamclisi, pentru a vedea Trofeul lui Traian și cetatea de lângă el.
Aflat la 66 kilometri de Mamaia, satul Adamclisi din județul Constanța este locul în care a avut loc ultima bătălie din primul război daco-roman. În iarna anului 102, Decebal a atacat provincia romană Moesia pentru a-i obliga pe inamici să părăsească pozițiile din apropiere de Sarmizegetusa. Traian a plecat cu armata din munți, urmându-i pe daci în Moesia. Prima bătălie nu a avut un rezultat semnificativ însă a doua, cea de la Adamclisi, a fost decisivă. Deși romanii au învins, ambele armate au suferit pierderi semnificative. Nu știm cât de mare era oastea romană, însă au murit atunci 3.800 de soldați. Dacii și aliații lor erau în jur de 15.000 și și-au pierdut în luptă majoritatea oamenilor. După victoria de la Adamclisi, Traian a avansat către Sarmizegetusa și a încheiat un armistițiu cu Decebal, la cererea regelui dac. După câștigarea celui de-al doilea război daco-roman din 105-106, împăratul Traian a construit în jurul anului 109 la Adamclisi monumentul Tropaeum Traiani, adică „Trofeul lui Traian”, unul dintre cele mai importante monumente antice din țara noastră. A fost descoperit de Grigore Tocilescu în anul 1882 și a fost reconstruit în 1977. Are 39 metri înălțime și un diametru al bazei de 38 metri. Pe pereții exteriori sunt înfățișate scene de război în care, firește, romanii le sunt superiori dacilor. Alături se află un altar funerar în care erau gravate numele celor 3800 soldați căzuți în lupta din anul 102 și un mausoleu cu trei ziduri concentrice, în care a fost înmormântat comandantul care a decis victoria cu prețul vieții sale. Se consideră că arhitectul monumentului a fost Apolodor din Damasc, cel care a realizat și podul de la Drobeta, și Forul lui Traian de la Roma.
La vreo doi kilometri de monument se află ruinele cetății romane Tropaeum Traiani, ridicată peste o veche așezare dacică pentru familiile veteranilor celor două războaie împotriva dacilor. Construită la ordinul lui Traian în același timp cu monumentul, cetatea a fost ridicată la rangul de municipiu în a doua jumătate a secolului al II-lea și a fost cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea. Era prevăzută cu patru porți iar zidul de incintă cu 22 de turnuri. Prin anul 170, municipiul Tropaeum Traiani a fost distrus în timpul atacului costobocilor (daci liberi din nordul Daciei), care au ucis o parte importantă a populației. Cetatea și-a revenit după acest atac, însă în anul 240 a fost din nou distrusă de o coaliție carpo-gotică. În 316 a fost reconstruită, însă viața cetății a regresat între secolele VI și VII din cauza atacurilor repetate ale avarilor și slavilor. După atacul din anul 586 nu și-a mai revenit, drept pentru care în prima jumătate a secolului VII a început părăsirea treptată a cetății. În 1892 au început aici cercetări arheologice, care continuă și astăzi, iar în 1977 au fost realizate lucrări de restaurare care au vizat zidul de incintă, trei dintre cele patru porți și drumul principal al cetății.
Eu am vizitat cetatea de la poarta estică, urmând „via principalis” către poarta vestică.
Am găsit printre ruine două țestoase care se băteau. De fapt una o pocnea pe cealaltă, care încerca să fugă cu viteza melcului turbat. Probabil erau ultimul dac și ultimul roman, cărora nu le-a spus nimeni că s-a terminat războiul de ceva timp. Aș fi rămas să văd deznodământul, mai ales că am pariat pe dacul costoboc (țestoasa care ataca), dar ținând cont de „viteza” combatanților, m-am decis să nu-mi petrec așa următorii câțiva ani. Aflu cât e scorul data viitoare, când voi mai ajunge prin zonă. Sper doar să nu ratez până atunci vreo fază importantă.
M-am fotografiat la intrarea într-unul dintre cele patru temple ale cetății, așa-numita „bazilica forensis”. Nu știu căror zeități îi era închinat templul, pentru că în Tropaeum Traiani erau venerați Jupiter, Apollo, Neptun, Domus Divina / Domus Augusti, Sol Invictus, Liber Pater, Bacchus, Iunona dar și Cavalerul Trac, principala zeitate a tracilor. Nici n-ar conta prea mult, eram doar curios ce zeități se mai supără pe mine pentru că am stat în templu cu dosul spre altarul lor…
Lasă un răspuns