Scandinavia, formată din Danemarca, Norvegia, Suedia, Islanda, Finlanda și Insulele Feroe, a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri de triburi germanice, ai căror membri au fost numiți nordici sau vikingi. În jurul secolului al X-lea, intrând în contact cu vikingii, călugării irlandezi strămutați în Islanda au așternut în scris poemele nordicilor. Aproape tot materialul existent astăzi despre mitologia scandinavă provine din Islanda acelor vremuri. Acel material se împarte în două grupuri: Edda și poemele skaldice. Edda este compusă din două manuscrise care cuprind mituri, povestiri despre vechi eroi și sfaturi pentru viața cotidiană. Primul, numit Codex Regius, este alcătuit din 29 de poeme, iar al doilea din 7. Două astfel de poeme sunt Voluspa („Profețiile Sibylei”) și Havamal („Cuvintele celui Preaînalt”). Poemele skaldice, cum ar fi Marinarul, culese de Snorri Sturluson în secolul al XIII-lea, conțin evenimente istorice, bătălii, relatări din viața cotidiană, succesiunea regilor, etc. Pe lângă acestea există și relatările în proză, așa-numitele saga, majoritatea atribuite aceluiași poet islandez Snorri Sturluson. În saga el a inclus clarificări și explicații ale poemelor Edda, ceea ce a reprezentat un real ajutor pentru înțelegerea religiei nordicilor.
Principalii zei ai scandinavilor se numeau Aesir („As” sau „Ass” la singular, tradus ca „zeu”). Locuiau în Asgard („Grădina zeului”), un loc asemănător cu Grădina Edenului, în care își petrecea timpul dumnezeul biblic, și cu grădina zeilor din Epopeea lui Gilgameș. În Facerea biblică, Grădina Edenului era păzită de „heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare”; în miturile scandinavilor, Asgardul era păzit de Heimdallr, „cel mai alb dintre zei”, portretizat cu o sabie într-o mână și în cealaltă cu cornul Gjallarhorn. Cele nouă lumi ale Universului erau susținute de copacul uriaș Yggdrasil, la mijlocul căruia se afla lumea oamenilor, Midgard. În jurul ei se găseau Vanaheim (tărâmul zeilor Vanir), Niflheim (ținutul gheții și al frigului), Jötunheim (lumea uriașilor de piatră și de gheață) și Muspelheim (tărâmul focului și al giganților de foc). Deasupra se afla Asgard, lumea zeilor Aesir, și Alfheim sau Ljustalfheim, cea a elfilor. Sub Midgard erau Svartalfheim, ținutul piticilor, și Helheim, locul în care își petreceau eternitatea spiritele decedaților. Zeii Aesir au dus un îndelungat război cu o altă familie de divinități, Vanir. După victoria clanului Aesir, între cele două tabere s-a instalat pacea. Chiar au făcut schimb de ostatici, Freyr și Freyja fiind cei mai cunoscuți Vanir adoptați de Aesir. Dușmanii zeilor au rămas uriașii Jötnar (Jötunn la singular), denumiți Eotenas sau Entas în engleza veche, războiul final dintre aceste tabere numindu-se Ragnarok.
Cele două familii divine, Aesir și Vanir, sunt identice cu cele ale indienilor (Asura și Deva), ale perșilor (Ahura și Daeva), ale grecilor (olimpienii și titanii), ori ale mesopotamienilor (tabăra lui Enki și cea a lui Enlil). Numele „Aesir” provine din epitetul akkadian al lui Enki, „Asar” („Prințul apelor”), păstrat în această formă în Egipt și în Babilon, devenit „Așur” în Asiria, „Asura” în India, „Ahura” în Persia, „Aisar” pentru etrușci și „Aris” pentru greci. Lupta dintre cele două familii de zei și trecerea unora dintre cei vechi în tabăra celor mai tineri, care au și câștigat războiul, este copia mitului grecesc în care zeii olimpieni i-au învins pe titani, dar au adoptat câțiva în grupul lor, cum ar fi Themis, Helios sau Selene. Al doilea război al zeilor Aesir a fost împotriva giganților, exact ca în miturile grecilor. Numele zeului scandinav Borr seamănă cu cel al zeului vântului de nord pentru greci, Boreas (de remarcat că Boreas reprezintă nordul, adică ținutul vikingilor). Sol, zeița Soarelui, poartă numele personificării astrului zilei în mitologia latinilor. Numele zeului Thorr provine din cuvântul vest-semitic „toru” („taur”), fiind adoptat în forma întâlnită în numele zeiței egiptene Hathor. Zeul luminii, Baldr, conține în numele său epitetul vest-semitic „baal” („Domnul”), care la rândul său provine din akkadianul „bel”. Soția lui Baldr, zeița Nanna, poartă numele zeului sumerian care patrona orașele Ur și Harran. Tyr, zeul războiului și al justiției, are numele marelui oraș al fenicienilor din Libanul de astăzi. Zeița Pământului la nordici, Gerd, are un nume asemănător cu al zeiței Geea din mitologia greacă, cu al zeului egiptean Geb și cu al zeiței sumeriene Gi, toate trei fiind personificări ale Pământului. Endill, zeul scandinav al mării, și-a luat numele din cel al sumerianului Enlil. Numele lui Odinn sau Wodan (așa cum era numit de germani) și Loki, liderii celor două tabere în cel de-al doilea război al zeilor, conțin cuvintele sumeriene „an” și „ki”, adică „cerul” și „pământul”. Nu încape nicio îndoială că zeii scandinavilor sunt aceiași întâlniți în restul religiilor Pământului, ceea ce reiese deja și din miturile vikingilor. Marii zei, cei din familia Aesir, veneau dintr-o zonă numită Asaland, care nu poate fi decât Asia. Astfel se explică asemănările dintre religia nordică și cele asiatice, în special cele din Orientul Apropiat.
Conducătorul clanului Aesir era Odinn, Woden în engleza veche și Wuotan sau Wodan în germana veche. Zeu suprem al panteonului scandinav, era asociat cu vindecarea, moartea, regalitatea, cunoașterea, războiul, vrăjitoria, poezia, spânzurătoarea și frenezia. În textele nordice este descris ca având un singur ochi și o barbă lungă, ținând o suliță în mână și purtând o pelerină neagră sau albastră și o pălărie mare pe cap. Animalele sale erau doi lupi, Geri și Freki, doi corbi, Huginn și Muninn, și un cal zburător cu opt picioare, Sleipnir. Alături de frații săi, Vili și Vé, Odinn l-a ucis pe uriașul primordial Ymir, din corpul căruia a făcut lumea. În Valhalla, palatul său din Asgard (lumea zeilor Aesir), primea sufletele războinicilor care mureau în luptă. Soția sa era numită Frigg. Odinn a avut mulți copii, cei mai importanți fiind Thorr (mâna sa dreaptă) și Baldr (cel care i-a moștenit tronul după Ragnarok). Deși romanii l-au echivalat cu Mercurius / Enki, Odinn este în realitate varianta scandinavă a lui Enlil, regele zeilor și conducătorul taberei câștigătoare în primul război al divinităților. Cel mai bine se observă această echivalare în mitologia greacă, Zeus fiind aproape identic cu Odinn.
Cel mai mare erou al scandinavilor era Thorr (numit Donar în germana veche), zeul furtunii, al puterii, al vindecării și al fertilității. Înarmat cu ciocanul Mjollnir și cu toiagul Gridarvolr, purtând mânușile de fier Jarngreipr și deplasându-se cu ajutorul unui car tras de doi țapi, Thorr își petrecea timpul luptându-se cu giganți. Cel mai aprig dușman al său era Jörmungandr, șarpele uriaș care înconjura Midgard, lumea oamenilor. Soția sa era zeița Sif iar amanta sa uriașa Jarnsaxa. Roșcat, cu o privire fioroasă, Thorr era considerat cel mai mare apărător al omenirii. Identitatea acestui erou divin nu este prea greu de aflat, ținând cont că fiul lui Enlil și marele erou în Mesopotamia era Ninurta, numit Ares de greci. La fel ca Ninurta și ca Ares, Thorr era mâna dreaptă a tatălui său, Enlil / Zeus / Odinn. Observăm că scandinavii au inversat atributele celor două zeități; dacă Enlil și Zeus erau zeii furtunii iar Ninurta și Ares ai războiului, pentru vikingi Odinn a devenit zeul războiului iar fiul său, Thorr, cel al furtunii. Lucru absolut firesc, de altfel. Ținând cont că vikingii erau un popor războinic, divinitatea lor supremă nu putea fi decât un zeu al războiului.
Zeul răzvrătit al nordicilor era Loki, un uriaș primit în familia Aesir după pacea cu cei din clanul Vanir. Unele surse îl consideră fratele lui Odinn. Loki se ținea mereu de șotii, pricinuind celorlalți zei numai necazuri, reușind chiar să cauzeze moartea lui Baldr. În cel de-al doilea război al zeilor, Ragnarok, Loki a fost conducătorul giganților care se împotriveau zeilor. Copiii săi erau zeița lumii subterane, Hel, lupul Fenrir și șarpele Jörmungandr. Nici până în ziua de astăzi cercetătorii n-au reușit să găsească o traducere a numelui său. S-a sugerat că Loki provine din cuvântul nordic „lúka” („aproape”), însă această interpretare nu are niciun sens. Numele zeilor erau epitete care le subliniau atributele, iar „aproape” nu i se potrivește lui Loki sub nicio formă. Semnificația reală a numelui este mai mult decât evidentă. Limba engleză este o limbă germanică, ce a suferit influențe nordice cauzate de invaziile vikingilor din secolele al VIII-lea și al IX-lea. Prin urmare, cuvântul nordic „lo” poate însemna același lucru ca și englezescul „low”, adică „jos”, iar „ki” este cuvântul sumerian pentru „pământ”. Loki se poate traduce ca „pământul de jos” sau „pământul inferior”, o referire la locul subpământean în care sălășluia Enki. Așa cum babilonianul Ea înseamnă „Casa apei”, iar zeul locuia în casa subterană a apelor, Abzu, tot așa Loki face referire la lumea subterană în care trăia, ceea ce le echivalează pe aceste două zeități răzvrătite. Se spunea că Loki a fost legat sub pământ, asemenea titanului Prometheus, iar copiii săi au fost trimiși de asemenea în adâncuri: lupul Fenrir a fost legat de o stâncă la un kilometru și jumătate sub pământ, șarpele Jörmungandr a fost aruncat în oceanul care înconjoară Terra iar zeița Hel a devenit conducătoarea lumii subterane Niflheim. Hel, al cărei nume provine din cel al canaaneanului El, se aseamănă cu Ereșkigal a sumerienilor, cu Persephone a grecilor și cu Proserpina a romanilor, nimeni alta decât Iștar. Marduk, fratele lui Iștar, era numit în multe culturi „șarpe”, fiind fiul „Marelui Șarpe” Enki, ceea ce îl identifică cu Jörmungandr. Rivalul direct la tron al lui Marduk era Ninurta, fiul lui Enlil; în miturile scandinavilor, marele său dușman era Thorr, fiul lui Odinn. Tot Marduk pare a fi și lupul Fenrir, considerat în unele religii câine, datorită fidelității sale. Pentru egipteni, ca Inpu (Anubis), Marduk era o zeitate șacal; unul dintre epitetele lui Apollon la greci era „Lykegenes”, adică „Născut lup”. Dacii au combinat cele două atribute ale zeului, stindardul lor fiind un șarpe cu cap de lup. După ce Loki și copiii săi s-au eliberat a izbucnit Ragnarok, bătălia dintre zei și uriași, întocmai ca în miturile grecilor, unde Gigantomakhia a început după eliberarea lui Prometheus. Nordicii considerau că Loki își putea schimba forma, adesea în pește sau șoim, ceea ce ne duce cu gândul la Oannes din Babilon, Dagon din Canaan și Heru-ur din Egipt. Dacă luăm în considerare și asemănarea fonetică dintre Loki și Enki, putem concluziona că ambii reprezintă același personaj.
Un alt fiu al lui Odinn / Enlil era Tyr, zeul războiului asociat cu legea și cu gloria eroică, ce avea în iconografia nordică o singură mână. În limba proto-germană era numit Tiwaz, în germana veche Ziu sau Cyo, în gotică Teiws, în engleza veche Tiw iar în latină Tius sau Tio. A fost identificat de romani cu Mars al lor (Ninurta al sumerienilor). Asemănarea fonetică dintre numele său și al lui Thorr indică două aspecte diferite ale aceleiași zeități. În plus, ambii erau fii războinici ai lui Odinn, asociați cu gloria eroică. Principalul dușman al lui Tyr era lupul Fenrir, adică Marduk. Dacă acesta a fost reprezentat ca fiu al lui Loki în două aspecte, ca Jörmungandr și ca Fenrir, același lucru s-a întâmplat și cu Ninurta, care a devenit Thorr și Tyr. Rivalitatea milenară dintre Marduk și Ninurta s-a dublat pentru scandinavi, unde Jörmungandr era marele dușman al lui Thorr, iar Fenrir al lui Tyr. Numele acestui alter-ego al lui Ninurta provine din cel al orașului fenician Tyr, al cărui zeu suprem era Melqart, echivalat de asemenea cu fiul lui Enlil.
După Ragnarok, ce a dus la moartea multor zei, conducătorul Pământului a devenit Baldr, Baldur sau Balder („Domnul”), fiul lui Odinn și al lui Frigg. În tradiția anglo-saxonă era numit Baeldaeg sau Beldeg. Zeu al Soarelui, Baldr a fost ucis din cauza unchiului său, Loki. La Ragnarok a fost eliberat din lumea subpământeană pentru a putea lupta alături de zei împotriva uriașilor. Zeul Soarelui, al cărui nume este derivat al vest-semiticului „baal” și al akkadianului „bel”, asemănător cu Utu / Șamaș din Mesopotamia sau cu Apollon al grecilor, care a fost ucis la fel ca Baal în Canaan sau ca Illuyanka al hitiților, în final ajungând să conducă lumea, nu poate fi decât babilonianul Marduk sau egipteanul Haru. Deși era fiul lui Enki, știm că inițial a fost considerat fiul lui Enlil, din acest motiv în mitologia greacă Apollon era fiul lui Zeus. Același lucru se întâmpla și în Scandinavia, unde Baldr a fost considerat fiul lui Odinn.
În Scandinavia, Freyja („Doamna”) era zeița dragostei, a frumuseții, a fertilității, a aurului și a războiului, la fel ca Iștar în Babilon sau Hathor în Egipt. Soțul ei, Odr, fiind absent în cea mai mare parte a timpului, Freyja îl căuta plângând prin lume (întocmai cum Anat îl căuta pe Baal în miturile ugaritice), ascunzându-și identitatea sub alte nouă nume: Gefn, Horn, Mardoll, Skjalf, Syr, Throng, Thrungva, Valfreyja și Vanadis. În Edda în proză, Freyja este cea mai mare în rang printre zeițe, alături de Frigg, soția lui Odinn. În Sorla Tattr, un text din secolul al XIV-lea, Freyja a devenit concubina lui Odinn, care o iubea la nebunie. La un moment dat zeița a făcut sex cu patru pitici pentru a primi un colier de aur. Aflând de fapta ei, Odinn i-a luat colierul și i l-a înapoiat doar când ea a fost de acord să vrăjească doi regi care să se lupte între ei la nesfârșit. Freyja făcea parte din familia zeilor Vanir, fiind adoptată de zeii Aesir, alături de fratele ei și de părinții lor, după terminarea războiului dintre cele două familii divine. Întocmai ca Aphrodite a grecilor, care a intrat în grupul olimpienilor după ce aceștia i-au învins pe titani. Freyja conducea un car tras de două pisici, de multe ori fiind îmbrăcată cu o mantie cu pene de șoim. În Asgard stăpânea câmpul Folkvangr, unde primea jumătate dintre sufletele celor morți în luptă, cealaltă jumătate ajungând în palatul lui Odinn, Valhalla. Deși măritată cu Odr, cu care avea două fiice (Hnoss și Gersemi), zeița a avut câțiva amanți, printre care și fratele ei geamăn, Freyr („Domnul”). Această libertate sexuală o identifică cu Iștar a akkadienilor, care și ea a avut numeroși amanți, printre care chiar și fratele ei geamăn, Șamaș / Utu (Marduk).
Dacă în mai toate culturile antice Iștar era confundată cu mama ei, Ninhursag (ambele fiind numite Inanna în Sumer), popoarele germanice au păstrat și ele o urmă a acestei tradiții. Soția lui Odinn, regina zeilor, asemănătoare în multe privințe cu Hera a grecilor, era numită Frigg în limba nordicilor, Frija în germana veche, Frige în engleza veche și Frea în limba lombardică. Asemănarea fonetică dintre Freyja și Frea sau Frija este evidentă. Cercetătorii chiar au sugerat că aceste două zeițe sunt ori ipostaze diferite ale uneia singure, ori provin dintr-o sursă comună. Frigg era zeița atmosferei și a norilor, soțul său, Odinn, fiindu-i în același timp și tată. Atunci când era personificarea Terrei, nordicii o numeau Jord și o considerau o jötun, adică o uriașă. Soția lui Odinn nu poate fi decât sumeriana Ninhursag, considerată de asemenea personificarea Pământului (fiind numită în această ipostază Ki sau Gi de sumerieni și Gaia de greci), cea care a devenit la un moment dat consoarta lui Enlil, pe care l-am identificat deja cu Odinn. Ca soție a lui Enlil era numită Ninlil („Doamna aerului”) în Sumer, în timp ce în Scandinavia era considerată zeița atmosferei. Frigg a continuat să existe în folclorul scandinav și după creștinarea nordului, ceea ce îi subliniază importanța în panteonul vikingilor.
După cum observa filologul francez Georges Dumézil, una dintre cele mai mari probleme ale mitologiei scandinave o reprezintă zeul Heimdallr, din cauza informațiilor fragmentare despre el. Posesor al unui dinte de aur și al unui cal cu coama de aur, Heimdallr era paznicul lumii zeilor. Locuia în Himinbjorg („Castelul ceresc”), aflat la capătul curcubeului Bifrost, care lega Asgard de Midgard, sau lumea zeilor de cea a oamenilor. Era numit „Cel mai alb dintre zei” și se spunea că a fost născut de nouă mame. Mai era numit Rig, Hallinskidi, Gullintanni și Vindler sau Vindhler. Poseda înțelepciune, auz și văz ieșite din comun. El era cel care a anunțat sosirea Ragnarok suflând în cornul său, Gjallarhorn. Deși în miturile nordicilor se spune că el și Loki s-au ucis reciproc în ultima mare bătălie a zeilor, se pare că în ambele cazuri este vorba despre aceeași entitate. La fel ca Enki, Heimdallr era considerat părintele omenirii și cel care le-a adus muritorilor darurile zeilor (asemenea titanului Prometheus în legendele grecilor). Epitetul „Cel mai alb dintre zei” îi simbolizează vârsta înaintată, referindu-se la culoarea părului lui. Cu alte cuvinte, Heimdallr era cel mai bătrân din zei la fel ca Enki, primul fiu al lui Anu. Funcția sa de paznic al lumii zeilor este întâlnită și în Sumer, unde Enki, ca Dumuzi și Ningișzida, păzea poarta palatului ceresc al zeului suprem. Înțelepciunea superioară este un alt atribut comun al celor doi, Enki fiind considerat zeul înțelepciunii în multe culturi ale lumii antice. Deși nu au reușit să-i stabilească nici originea, nici natura, cercetătorii au descoperit totuși o legătură între Heimdallr și berbeci. Iar berbecul reprezenta pentru antici unul dintre simbolurile lui Enki. Unul dintre numele paznicului Asgardului, Vindler sau Vindhler, a fost tradus prin „Cel care protejează împotriva vântului”. Nu ne surprinde că distinșii cercetători nu au găsit nicio legătură între zeu și acest epitet. Însă legătura există, ținând cont că, în miturile din întreaga lume, Enki era cel care proteja omenirea de atacurile lui Enlil, zeul vântului, al fulgerelor și al furtunii.
Pe lângă zei și giganți, folclorul scandinav conținea o mulțime de ființe fantastice, precum valkyrii, berserci, orci, elfi, pitici, troli și dragoni. Deși creștinarea nordului a dus la dispariția lor, zeii antici au reînviat odată cu apariția neopăgânismului. Mai mult, în 2015 a început în Islanda construcția unui templu închinat zeilor Odinn, Thorr și Frigg. Astfel, reinstaurarea cultelor vechilor divinități ale vikingilor sau reîntoarcerea vechilor zei ne poate ajuta să le descifrăm secretele ascunse prea mult timp.
Cartea „Secretele zeilor” de Claudiu-Gilian Chircu, în format pdf, poate fi achiziționată de aici: https://gumroad.com/l/secretelezeilor.
