Prima atestare documentară a castelului Bran este un act emis în 1377 de către regele Ludovic I de Anjou al Ungariei, prin care sașilor din Scaunul Brașovului li se acorda dreptul de a construi o cetate de piatră la Bran. În 1396, un alt rege al Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Valahia, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul. În 1407, Sigismund i-a acordat lui Mircea cel Bătrân castelele Bran și Bologa. Branul a rămas sub autoritatea Valahiei până în 1419. În anul 1427 a trecut din proprietatea Scaunului Brașovului în cea a Ungariei, care a finanțat lucrările de extindere și fortificare. În 1498, cetatea Bran a fost închiriată Scaunului Brașovului. În 1622, cetății i s-a adăugat turnul de sud după planurile principelui Gabriel Bethlen, mai târziu un turn dreptunghiular în est iar între 1883 și 1886 acoperișul a fost acoperit cu țiglă. În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat cetatea Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință pentru contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Regina a restaurat cetatea, transformând-o în castel, pe care l-a lăsat moștenire fiicei sale, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea familiei regale din 1948, castelul Bran a intrat în proprietatea statului român. A fost amenajat parțial ca muzeu de istorie și artă feudală, fiind deschis publicului în 1956. În 1987 au început lucrări de restaurare, finalizate în linii mari în 1993. În anul 2000, arhiducele Dominic de Habsburg și surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, au revendicat castelul Bran, în calitate de moștenitori ai principesei Ileana. În mai 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent, în urma unei decizii guvernamentale de retrocedare. Statul român a mai administrat Branul până pe 18 mai 2009, timp în care au fost mutate colecțiile aparținând statului la Vama Medievală. Pe 1 mai 2009 castelul Bran a fost deschis oficial ca muzeu, familia de Habsburg remobilându-l până la acea dată cu obiecte din colecția personală. După retrocedare, statul român și-a asigurat dreptul de preempțiune pentru achiziția viitoare a castelului.
Fântâna în care vizitatorii aruncă bani pentru a-și îndeplini dorințele. Dorința mea era să pot strânge toți acei bani, însă era cam adâncă…
Tot o operă de artă, care însă nu ar trebui închisă într-un muzeu:
Locul de lângă castel în care se găsea cândva inima reginei Maria:
Deși a intrat în legende și în circuitul turistic drept castelul lui Dracula, se pare că Vlad Țepeș nu a locuit niciodată aici. Vinovat pentru această confuzie este scriitorul irlandez Bram Stoker, care a ajuns celebru datorită romanului său, „Dracula”, scris pentru a ascunde adevăratul vampir din această zonă a Europei, contesa maghiară Erzsebet Bathory. „Contesa însângerată” sau „Contesa sângeroasă”, numele sub care este cunoscută în istorie, a torturat și ucis peste 650 de fecioare, în sângele cărora obișnuia să se îmbăieze. Însă nimeni nu pare interesat de aflarea adevărului, legenda domnitorului-vampir fiind promovată intens, mai ales după turnarea parțială la castelul Bran a filmului „Interviu cu un vampir”. Cum nu vii tu, Țepeș doamne…
