Împăratul Publius Aelius Hadrianus Augustus (sau Hadrian, pe scurt) a condus Imperiul Roman din 117 până în 138. A abandonat politica expansionistă a predecesorului său, Traian, preferând să investească în măsuri defensive și în unificarea popoarelor imperiului său. A construit un zid în Britania, a refăcut Pantheonul în Roma și Serapeumul în Alexandria, a construit în Roma un vast templu pentru zeița Venus și multe temple în Atena, oraș pe care a vrut să îl transforme în capitala culturală a Imperiului Roman.
În Atena, la 325 metri sud-est de Acropole, în apropierea Templului lui Zeus Olimpianul se găsește Poarta lui Hadrian, construită în anii 131-132. Cu o înălțime de 18 metri, lungime de 13,5 și lățime de 2,5 metri, poarta a fost încorporată într-o biserică creștină în Evul Mediu, iar în 1778 a fost transformată într-o poartă a zidului defensiv din jurul Atenei, fiind cunoscută atunci ca „Poarta prințesei”. Pe fiecare dintre fețele ei se găsește câte o inscripție. Pe cea vestică scrie: „Aceasta este Atena, orașul vechi al lui Tezeu”, iar pe cea estică: „Acesta este orașul lui Hadrian, nu al lui Tezeu”. Semizeul Tezeu, binecunoscut pentru uciderea Minotaurului, este unificatorul mitic al peninsulei Attica sub stăpânirea orașului Atena.
În apropierea Porții lui Hadrian se găsesc bucăți din zidul lui Temistocle, ridicat în 479 î.e.n. după războaiele cu perșii. După ce au pierdut războiul peloponezian în 404 î.e.n., atenienii au fost nevoiți să-și distrugă toate zidurile. Când democrația a fost restaurată, generalul Conon a reparat zidurile orașului în 394 î.e.n. Pentru a se proteja de invazia macedonenilor, atenienii au mai construit un zid în fața celui principal în 338 î.e.n. Zidurile Atenei au fost distruse când generalul roman Sulla a atacat orașul în 86 î.e.n. și au fost reclădite de împăratul roman Valerian în secolul III.
Una dintre cele mai mari structuri construite de împăratul Hadrian este biblioteca din Atena, clădită în anul 132 în nordul dealului Acropole. Cu o suprafață de 10.000 metri pătrați, nu era doar o bibliotecă, având săli de lectură și de muzică, precum și un mic lac în curtea împrejmuită cu o sută de coloane. Biblioteca a fost avariată serios în timpul invaziei herulienilor din anul 267 și restaurată de prefectul Herculius între 407 și 412. În perioada bizantină s-au construit în acest loc patru biserici.
Pentru că nu a avut copii, Hadrian l-a adoptat și numit succesor al său pe Antoninus Pius în anul 138, cu condiția ca acesta să îi adopte pe Marc Aureliu și Lucius Verus. La scurt timp a murit iar Antoninus l-a zeificat, în ciuda opoziției senatului roman. După moartea lui Antoninus, imperiul a fost condus pentru prima oară în istorie de doi împărați, Lucius Verus și Marc Aureliu. Decesul celui din urmă, din anul 180, a însemnat sfârșitul păcii romane de 200 de ani, așa-numita „Pax Romana”.
Lasă un răspuns