• Home
  • Contact
  • Despre autor
  • Termeni și condiții

Secretele Zeilor

  • Magazin
  • Seria „Secretele zeilor”
    •  1. Secretele Zeilor
      • The Secrets of the Gods
    • 2. Demonii Roșiei Montane
    • 3. Secretele Sionului
    • 4. Evanghelia zeilor
    • 5. Secretele Olimpului
     
  • Povești nemuricioase
    • 1. Divina parodie
    • 2. Dacia preisterică
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale
     
  • Diverse
    • Religie
    • Politică
    • Presă
     
  • Drumeții

Misterele Bibliei: Tatăl nostru

Cumpără cărțile din seria „Secretele zeilor”

Tatal nostru

Mulți cunosc rugăciunea Tatăl nostru, deși puțini au observat în ea o neregulă. Rugăciunea începe astfel: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele tău…”. Cum adică „sfințească-se numele tău”? Nu este deja sfânt numele lui Dumnezeu, de ar trebui să se sfințească? Evanghelistul Luca spunea că da: „Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui”. Pentru creștini, numele lui Dumnezeu este sfânt prin definiție. Și atunci cum ar putea să se mai sfințească? Teologii au găsit imediat o rezolvare, susținând că ar trebui să înțelegem „preamărească-se numele tău”. Această interpretare nu face decât să încerce să ascundă o neregulă, deoarece nu are nicio acoperire. „Sfințească-se” înseamnă „să se sfințească”, nu „să se preamărească”. Iar noi înțelegem din această rugăciune că numele zeului nu e sfânt.
O surpriză ne oferă și finalul: „Și nu ne duce pe noi în ispită…”. Dumnezeu ispitește? Conform fețelor bisericești, niciodată. Diavolul este cel care ispitește, nu Dumnezeu, Biblia chiar numindu-l „Ispititorul”. Epistola lui Iacov din Noul Testament spune clar: „Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni”. Și atunci? De ce în rugăciune trebuie să-i cerem să nu ne ispitească? Teologii au găsit o interpretare și pentru această neregulă: de fapt noi îi cerem Domnului ca „harul Lui să ne ferească de ispitele care întrec puterile noastre”. Dar rugăciunea nu spune deloc așa ceva. „Nu ne duce pe noi în ispită” nu e aceeași mâncare de pește cu „Harul tău să ne ferească de ispite”! Prin urmare, Tatăl nostru susține că Dumnezeu ispitește, chiar dacă astfel contrazice alte afirmații biblice.

Rugăciunea îi este închinată unui dumnezeu fără nume sfânt, care ne duce în ispită. Nu cumva are alt destinatar? Este acest Tată Dumnezeul biblic? În Evanghelia lui Ioan, Isus a arătat destul de clar cum stau lucrurile: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru”. Diavol care, în mitologia ebraică, nu era un înger întemnițat aici, ci unul care se plimba adesea prin Cer, făcând parte chiar din curtea regală a lui Dumnezeu, unde avea un rol de procuror.
În Epistola a doua către Corinteni a Apostolului Pavel, Satan este numit „Dumnezeul veacului acestuia” (4:4), iar în Evanghelia după Ioan este „stăpânitorul lumii acesteia” (12:31) sau „stăpânitorul acestei lumi” (14:30, 16:11). În acest caz, e posibil ca Tatăl la care se roagă creștinii să nu fie cine cred ei, ci Satan?

feb. 2, 2015Claudiu-Gilian Chircu

Ţi-a plăcut? Dă mai departe:

  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide într-o fereastră nouă) Pocket
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a imprima(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare

Apreciază:

Apreciază Încarc...

Similare

Nașu’ și NASAMisterele Bibliei: Cine l-a ucis pe Goliat?
Comments: 41
  1. cristytepes
    2 februarie 2015 at 19:00

    Secretul lui Iuda
    Capitolul 11 din Soarele Negru de Peter Moon Secretul lui Iuda Aşa cum am precizat mai devreme, Jan are numeroase contacte cu societăţile secrete din Germania. Unii dintre indivizii pe care ii cuno…
    cristytepes.wordpress.com

    http://cristytepes.wordpress.com/2011/11/10/secretul-lui-iuda/

    ReplyCancel
  2. cristytepes
    2 februarie 2015 at 19:03

    Reblogged this on Cristian The Impaler and commented:
    http://cristytepes.wordpress.com/20…/…/10/secretul-lui-iuda/
    Secretul lui Iuda
    Capitolul 11 din Soarele Negru de Peter Moon Secretul lui Iuda Aşa cum am precizat mai devreme, Jan are numeroase contacte cu societăţile secrete din Germania. Unii dintre indivizii pe care ii cuno…
    cristytepes.wordpress.com

    ReplyCancel
  3. Liviu Chris Avram
    3 februarie 2015 at 7:46

    Fără multă teologie, eu am invăţat „tatăl nostru” mecanic fără logica in copilarie .. ulterior am analizat atent ce indrug prin „tatăl nostru” si nu reusesc să-l mai spun, din aceleasi motive care le-ai expus mai sus in articol, cum biblia toata este copiata, furată si prost tradusă cred eu că este absolut normal sa intânlesti aberatii de genul asta care sunt ignorate de majoritatea. Bătrânii aveau o vorbă „Omul sfinteste locul” si cum noi suntem darnici putem sa-l sfintim si pe numele lui .. era o teorie a energiei cu câti mai multi cred creste si puterea, stiu eu?

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      3 februarie 2015 at 11:34

      La modul teoretic, este posibilă creșterea energiei odată cu creșterea numărului credincioșilor. Până se va putea demonstra asta mai este destul. Dacă se va putea demonstra. Cu toții am învățat rugăciunile mecanic. Însă la un moment dat ar trebui să mai și cercetăm, nu doar să credem. Iar incendierea Vaticanului nu cred că ar fi avut vreun efect real. N-ar fi dispărut religia, ci doar și-ar fi mutat Papa sediul în altă parte.

      ReplyCancel
  4. Liviu Chris Avram
    3 februarie 2015 at 8:04

    Am citit undeva că Napoleon lua masa cu soldatii si le cunostea gânurile si ofurile si avea grija de soldati poate de aici a venit si puterea lui in fiecare soldat era un Naoleon ..poate daca uram exemplul lui Nero si incedia Vaticanul aveam mai multă liniste in ziua de azi.

    ReplyCancel
  5. Mihaela Cristina
    3 februarie 2015 at 12:06

    Consider articolul o incercare voalata de anulare a contactului cu divinitatea suprema crestina prin rugaciune. Practic ni se spune noua crestinilor ” Ia nu va mai rugati voi ca, uite, va rugati la „al cu coarne.” Si ni se aduc chiar argumente mai mult sau mai putin documentate sau verificabile. Avand in vedere ca din ce in ce mai mult totul este luat in deradere, ca nimic nu mai este sacru /sfant si ca totul este supus unei „analize” corecte in aparenta, dar extrem de perfid-manipulative in esenta, nu este de mirare ca trebuie sa ne rugam ca numele Domnuleui sa ramana sfant, deci, implicit, sa se sfinteasca. Si de ce nu ar fi corect sa ne rugam Domnului sa nu ne duca in ispita? In definitiv, si acest articol este un gen de ispita prin care Dumnezeu vrea sa ne verifice capacitatea de discernere si puterea credintei. Si, pentru ca avem liberul arbitru, putem alege orice. As fi putut alege sa nu comentez, dar nu o fac pentru ca tacerea este, in astfel de cazuri, o acceptare implicita a ideii de negare a esentei crestinismului prin practicarea rugaciunii care asigura conexiunea permanenta cu Dumezeu Tatal.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      3 februarie 2015 at 12:31

      Mihaela Cristina Ionescu, nu ți-a spus nimeni să nu te rogi. Dacă trag un semnal de alarmă nu înseamnă că încerc să anulez contactul cu divinitatea supremă creștină. Tu dacă ai vedea că un copil se îndreaptă spre o prăpastie, l-ai lăsa să se ducă tot înainte? Și e ceva rău că aduc argumente? Ar fi trebuit să spun doar: „e așa cum zic eu, că eu știu mai bine”? Ai simțit nevoia să comentezi de teamă că ar putea câțiva credincioși să fie influențați de vorbele mele, iar datoria ta este de a-i ține în jugul religiei. Liniștește-te, că n-are nimic efect asupra dreptcredincioșilor. Indiferent ce argumente sau dovezi li se aduc, nu se pot rupe de ceea ce au fost învățați de mici. Dintre noi doi, eu sunt cel cu opinii „perfid-manipulative”? Eu mă bazez pe Biblie, tu o ignori, interpretând-o cum vrei tu, nu cum este scrisă. Uite 3 exemple:
      1. „Nu este de mirare ca trebuie sa ne rugam ca numele Domnuleui sa ramana sfant, deci, implicit, sa se sfinteasca”. A rămâne sfânt și a deveni sfânt sunt lucruri diferite. „Sfințească-se” nu înseamnă „a rămâne sfânt” sub nicio formă. Putem cere și părerea unui profesor de limba română dacă ai nevoie de ajutor pentru înțelegerea unei propoziții simple.
      2. „Si de ce nu ar fi corect sa ne rugam Domnului sa nu ne duca in ispita?”. Nu scrie în articol destul de clar? Trebuia să scriu cu roșu ca să se vadă? Varianta oficială a Bisericii este că Dumnezeu nu ispitește niciodată, ci doar Diavolul. Biblia chiar îl numește pe Satan „Ispititorul”. Iar Epistola lui Iacov din Noul Testament spune clar: „Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni”. Dacă Biblia și Biserica spun negru pe alb că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, tu le contrazici? Bazându-te pe ce? Pe faptul că tu știi mai bine decât Biblia și decât preoții și teologii? Ai grijă că tu duci spre rătăcire credincioșii cu astfel de minciuni „perfid-manipulative”.
      3. „In definitiv, si acest articol este un gen de ispita prin care Dumnezeu vrea sa ne verifice capacitatea de discernere si puterea credintei”. Tu știi și ce este în realitate acest articol, și ce vrea Dumnezeu. De unde? Ești asistenta lui personală? Secretara? Sau poate confidenta? Nu ți se pare o aroganță mult prea mare să crezi că știi ce fel gândește Dumnezeu? Cu alte cuvinte, să dai de înțeles că mintea ta o poate cuprinde pe a lui? Și mai și contrazici Biblia și Biserica cu ideea ta blasfemiatoare de ispită a lui Dumnezeu…
      Aș fi putut alege să nu comentez, dar nu o fac pentru că tacerea este, în astfel de cazuri, o acceptare implicită a ideii de ignorare a Cuvântului Divinității cuprins în Biblie și interpretarea lui după imaginația fiecăruia, ceea ce este o evidentă blasfemie. Nu pentru mine, ci pentru creștini.

      ReplyCancel
  6. ADOLF
    3 februarie 2015 at 15:25

    eeee kkt….o fi ma asa cum zici nu stiu…chiar nu ma intereseaza ca e mai simplu sa te rogi la Dumnezeu in felul tau si in cuvintele tale. nu trebuie nwaparat si nu te obliga nimeni sa o faci folosind poeziile sau sabloanele lor numite rugaciuni. si astea sunt inventate tot de niste oameni la randul lor. desi scrie clar ca Tatal nostru ne-a fost lasata intocmai de Iisus …tind sa nu cred ca Iisus era asa mare analfabet incat sa faca acele greseli.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      3 februarie 2015 at 15:27

      Dacă nu erau greșeli, înseamnă că au fost intenționate. Asta presupunând că a existat într-adevăr, deși nu există nici măcar o singură dovadă.

      ReplyCancel
  7. Bogdan
    4 februarie 2015 at 23:22

    Toata stima pentru cei care observa lucruri si care rationeaza mai departe…cum vechiul testament e un colaj de preluari, probabil multe sensuri s-au mai denaturat. Spiritul rugaciunii este unul bun , de protectie si care functioneaza chiar si asa neexact.
    Cat despre satan…saturn…sambata cred ca merita studiata relatia si adevarata semnificatie a influentei pe care o are acesta asupra oamenilor, dura dar nu malefica…

    ReplyCancel
  8. Dumitru Alexandru
    6 februarie 2015 at 11:46

    Ma mir ca nu ai fost numit Antihrist Claudiu :)) . Numai era mult . Mihaela Cristina , daca tot spui ca „In definitiv, si acest articol este un gen de ispita prin care Dumnezeu vrea sa ne verifice capacitatea de discernere si puterea credintei” de unde stii ? Ai vorbit prin Skype ? In plus daca esti atat de credincioasa crede incontinuare in el . Stii ca cineva , odata , a zis ca: Mintea lui e prea mica sa cuprinda tot ce zice si face Dumnezeu , ca este ca o picatura dintr-o mare . Deci de unde stii tu ce ar vrea sa faca cu noi sau ce gandeste acesta ? In plus Claudiu nu a spus sa numai crezi , si-a exprimat propria parere care cred ca este total adevarata fiindca Biserica spune ca DOAR Diavolul ispiteste , numit si Satana , Ispititorul , Sarpele , Bapthomeu , etc … nu Dumnezeu . De ce i-ai / i-am cere sa te/ne duca din ispita ? Si alt lucru care a spus si Claudiu , de ce oare sa se sfinteasca numele ? Nu e deja sfiintit ? Trebuie sa il sfintim noi ? Unii se bazeaza si pe ”Crede si nu cerceta” ca parca daca cercetezi numai te duci in Rai … Dupa parerea mea omul a fost creat sa cunoasca si sa invete . Tocmai ca Biserica nu vrea ca noi sa cunoastem , sa invatam , sa intrebam . Ei vor doar sa le mearga treburile si au reusit pe parcurs dar acum din ce in ce mai multi isi dau seama si scartaie rotita . De ce oare noi nu folosim creierul 100% . ci doar un procent de 7%-10% ? Multi oameni daca nu vad nu cred , mi se pare si normal , de ce sa crezi in ceva in ce nu ai vazut ? Crestinii , popii vor spune ca tocmai noua pacatosilor sa ni se arate , cei care nu meritam ? Oamenii neinformati , sa nu spun prosti ca suna urat sunt cei mai usor de manipulat , iar Biserica asta cauta in ziua de azi , a cautat , va cauta . Puneti si intrebarea de ce oare nu se investesc banii in scoli , spitale , drumuri , etc ? Sa traiasca si animalul de om cat de cat decent nu in aur .

    ReplyCancel
  9. Claudiu-Gilian Chircu
    6 februarie 2015 at 16:59

    Nu m-a numit ea antihrist, dar alții… Mi s-a spus și așa, și că aș fi posedat, și că aș fi mason, și că aș fi satanist, și că ar trebui să fiu ars pe rug. Că așa fac oițele când cineva demonstrează că religia lor e un mare rahat. Mi-ar plăcea totuși să dea dovadă de mai multă imaginație, pentru că epitetele astea s-au cam învechit…

    ReplyCancel
    • david
      20 septembrie 2016 at 23:33

      Cu cred ca nu mai un Tata avem an ceruri. .tatăl nostru care ești an ceruri. 2.satana nu iartă greșelile .ci numai Dumnezeu. 3 satana nu ne data pane . Ci numai de la Domnul Isus care o anmultito . Și tatăl nostru este scris de Domnul Isus.

      ReplyCancel
      • Claudiu-Gilian Chircu
        27 septembrie 2016 at 12:54

        Iar eu cred că ești foarte inteligent. Ceva îmi spune că ne înșelăm amândoi.

        ReplyCancel
  10. aa
    6 februarie 2015 at 20:13

    Cunosti cercetarile facute de Corrado Malanga (Geneza si celelalte)?

    ReplyCancel
  11. Claudiu-Gilian Chircu
    7 februarie 2015 at 11:51

    Da.

    ReplyCancel
  12. Stefan
    8 februarie 2015 at 5:12

    Toata stima autorului, dar cred ca exagereaza. „Sfinteasca-se Numele Tau” nu presupune neaparat ca Numele nu e deja sfant. Uite o analogie: cand spui unui rege (sau politician): „Preamarit fie numele tau” – nu inseamna neapara ca nu era deja „preamarit” inainte. E pur si simplu o intarire. La fel, „O, intelept fii tu Dalai Lama” – ce n…., Dalai Lama e intelept si fara urarea respectiva.

    Al doilea extras – „Si nu ne duce pe noi in inspita” – iar e interpretat orbeste, fara discernamant. Ce n…autor, acum ma dezamagesti dupa articolul fain despre Je ne suis pas charlie….Poate sa insemne: „si ajuta-ne, calauzeste-ne si fereste-ne de ispite”, sau „fa sa nu ne intalnim cu cel ce ispiteste”. E supus la mai multe interpretari. Si nu sunt eu acum 100% sigur ca textul in Romana al bibliei, sau cel al variantei engleze (King James version) e identic cu cel aramaic sau ce o mai fi fost prin pesterile unde s-au mai facut descoperiri de manuscrise. Nu stim nici cat institutiile bisericesti (ma refer la ele in sens negativ aici) au rastalmacit aceste texte.

    Acuma, daca tu doresti sa fii super-analytical, si sa te legi de orice, numai ca sa nu crezi in Marele Creator si arhitect al lumii noastre, feel free. Dar te rog nu calauzi in intuneric si neclaritati „interpretative” si pe altii.

    ReplyCancel
  13. Claudiu-Gilian Chircu
    16 februarie 2015 at 11:51

    La fel de dezamăgit sunt și eu când văd că unii se încăpățânează să interpreteze totul după bunul lor plac, doar pentru a se potrivi cu credințele lor. „Sfințească-se” înseamnă „să se sfințească”. Eu nu interpretez nimic, doar iau lucrurile așa cum sunt. Spre deosebire de tine, apropo de călăuzirea aia în întuneric. După logica ta, expresiile alea nu înseamnă ceea ce înseamnă, ci doar ceea ce vrei tu să însemne. Pentru că tu știi mai bine iar regulile lingvistice sunt doar pentru proști… Învățați-vă odată pentru totdeauna să luați lucrurile așa cum sunt, nu cum vreți voi să fie, pentru că lumea chiar nu se învârte în jurul vostru ori al părerilor voastre.
    Cu „Marele Creator si arhitect al lumii noastre” m-ai lămurit. Masonii folosesc titlul ăsta. Era și timpul să vă simțiți și voi deranjați. Asta dacă într-adevăr ești mason și nu doar un biet admirator al lor.

    ReplyCancel
  14. Stefan
    17 februarie 2015 at 4:51

    Acum ma mai faci si mason?

    Asta chiar pune capac la toate. De tot rahat e blog-ul tau, auzi?
    Unsubscribe

    ReplyCancel
  15. Claudiu-Gilian Chircu
    17 februarie 2015 at 14:07

    Nu! Orice, numai asta nu! Ce o să mă fac dacă ai dat „Unsubscribe”?!? Viața mea nu mai are niciun rost!!!
    N-am zis că ești mason. Cuvântul „dacă” nu indică o certitudine. Dar poate româna e prea grea, încât ai nevoie de subtitrare când îmi citești blogul. Apropo de asta, îți place blogul până te deranjează comentariul meu, apoi devine de rahat. Ce naiba, ești copil? Mai bagi și acel „Unsubscribe” de parcă ar trebui să mă afecteze în vreun fel. Fănele, joacă-te cu copii de vârsta ta dacă nu poți discuta cu oameni mari.
    PS: Nu pot să aud ce scrii, doar să văd.

    ReplyCancel
  16. gio
    18 februarie 2015 at 0:36

    Cel mai important cand te rogi sa o faci din suflet si cu intentia buna spre Divinitate. Mintea noastra este prea marginita pentru a cuprinde toate dimensiunile Lui Dumnezeu. De aceea si atatea religii. Credinte . pareri etc.
    Cand urezi cuiva „sa fii iubit” inseamna ca persoana respectiva nu a fost pana atunci sau ii doresti sa fie in continuare? Asa si cu sfinteasca-se . in acatiste, rugaciuni si alte scrieri bisericesti traduse sau autohtone limbajul e un pic fortat . asta poate traducerii unor persoane nu foarte pricepute sau datorita faptului ca scrierile nu au fost actualizate la nivelul lingvistic actual.

    ReplyCancel
  17. costel terebesi
    9 martie 2015 at 12:56

    Lui Dumnezeu nu Îi lipsește absolut nimic și este desăvârșit.Toate fiintele au un nume. Inclusiv Dumnezeu . .Numele lui Dumnezeu este veșnic sfânt. El este atotputernic si nu admite nici o adăugire la sfințenia Sa. Dumnezeu este sfânt prin natura Sa, iar oamenii sunt chemați să devină sfinți prin har. Pentru ca numele lui Dumnezeu să fie sfințit, atunci trebuie să urmam invatatura Sa. În caz contrar, Îl hulim. „Sfințească-se numele Tău” mărturisește întregul scop al vieții. Viata noastra trebuie trăita in asa fel , încit sa facem numele lui Dumnezeu sfințit, să devenim una cu El în așa fel încât sfințenia Lui să strălucească întru noi. “Fiţi sfinţi, pentru că Eu, Dumnezeul vostru, sunt Sfânt”( Lev 19, 2). Serafimii, când slavesc pe Dumnezeu, spun la fel :„Şi strigau unul către altul, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!”(Isaia 6,3). „Sfinteasca-se” înseamna: „Slaveasca-se”. Sinonime ale verbului „a sfinti” sunt „a mari” si „a slavi”. SFINȚÍ, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sl. sventiti.Sursa: DEX ’98 (1998)
    Verbul se afla la forma pasiva si nu se desemneaza autorul actiunii. Poate fi Dumnezeu ca sfintitor al numelui Sau,oamenii ,Dumnezeu si oamenii. Dumnezeu are deplina slava Sa si este totdeauna aceeasi.Cu toate acestea Hristos ii invata pe cei ce se roaga sa L slaveasca,astfel incit,sa fie slavit si prin viata noastra.Sa L sfintim,slavim prin viata noasta,prin comuniunea cu Creatorul nostru.
    Sfântul Iacob spune: ´ „Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.”(Iacob 1,13). Cum e posibil ca Dumnezeu să ne ducă la păcat?… ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv).Sursa: DEX ’09 (2009).
    In general,in vorbirea curentă, cuvântul ispita este înţeles că păcat. Mai mult, sensul prim al cuvântului original, din textul grecesc, înseamnă încercare, probă, test, examen, experienţă, cunoastere directa,o cumpănă din care poţi ieşi victorios sau înfrânt. În acest sens e folosit în vorbirea curentă. Când cineva spune: Am trecut printr’o mare ispită, înseamnă că a trecut printr’o grea încercare (de ordin moral, politic sau social, etc) sau printr o boala ameninţătoare, din care a scăpat cu bine.Putem spune ca incercare poate fi un moment crucial din viata noastra,un moment dificil.In cartea Intelepciunea lui Iisus,fiul lui Sirah(Ecclesiasticul) ,gasim: „Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el.; Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.”(Eccls 6,7-8).Sf.Apostol Petru in Epistola intii cautind sa i indemene pe crestini sa se fereasca de paginii care i discreditau le zice:” Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire (incercare), ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin,…(I Petru 4,12).Diavolul este raspunzator de toate incercarile noastre. Dumnezeu i a acordat posibilitatea (limitata) sa l incerce pe om ,atit in credinta ,cit si in comportament.Avem in acest sens expemplul lui Iov. Insusi Iisus , înainte de a fi ieşit la propovăduire a fost ispitit în pustie de însuşi diavolul .Iisus dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti,la urma a flaminzit,si apropiindu se ispititorul Il supune la un test de rezistenta materiala si spirituala.Multe alte incercari sunt venite din partea farisilor si carturarilor,toate aceste incercari sunt numite ispite.Sensul principal al ispitei este acela de incercare si apoi in al doilea rind ispita inseamna tentatie spre rau.Ispita vine totdeauna de la diavol,direct sau indirect ,si niciodata nu vine de la Dumnezeu.Ispita,atit ca incercare,cit si ca tentatie spre rau,nu e o fatalitate din care libertatea omului trebuie exclusa.Ispita poate fi evita,depasita,invinsa ,nu numai prin ajutorul de la Dumnezeu,dar si prin vointa omului ajutat de Dumnezeu,ajutor daca este refuzat,Dumnezeu nu poate face nimic.Expresia „si nu ne duce pe noi in ispita”poate sa bulverseze si mintile cele mai luminate.Cum sa admitem ca Dumnezeu este ispititorul?Adica sta in spatele omului si l indeamna,impinge spre tentatia de a face rau.Verbul original,are dublu sens,”a duce” si „a aduce”in functie de context.Deci,rugamintea „si nu ne duce pe noi in ispita” inseamna „si nu ne aduce in situatia de a fi tentati spre rau”.”Ajuta ne sa nu cadem pe mina celui rau”! Ii cerem ajutorul sa nu fim incercati, sa ne fereasca de a fi tentati spre a face raul.Dupa cum stim , tentatia vine de la diavol,si prin aceasta cerere noi Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute,sa nu ne paraseasca,sa nu ne lase singuri.Un fapt esential trebuie sa l avem in minte ori de cite ori ne rugam,ca cererea noastra nu poate avea sensul de „nu ne duce pe noi in ispita(pacat) ,ci de „nu ne duce pe noi in incercari”.Dumnezeu nu ispiteste!
    „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru”. Intelegi un om in masura in care il cunosti.Oamenii in general nu l inteleg pe Hristos ,pentru ca nu L cunosc. In mentalitatea crestina comuna, Iisus Hristos este Persoana atotbuna, atotblanda,ingaduitoare,atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare. Iisus este simtit ca persoana care s-a manifestat numai intr-o forma controlata, frumoasa, placuta si care n-a putut avea manifestari “necontrolate”, pentru ca L-ar fi coborat din sfera a divinitatii. Natura omeneasca pe care a luat o Fiul lui Dumnezeu a fost intru totul ca a noastra,afara de pacat.Iisus nu a avut o natura rigida,straina de cele omenesti.Patimile ce impovareaza natur aumana sint de doua feluri: 1.reprosabile ,pacatoase,necinstite si altele 2. ireprosabile,care sunt simple pedepse ale pacatului.Pacatul nu l a luat Iisus decit prin relatie,in baza careia participam la faptele altora din iubire,fara sa le fi savirsit noi insine.Pedepsele pacatului,patimile ireprosabile si le a insusit organic,fiintial ,ontologic.Acestea sunt :trebuinta de somn,flaminzirea,insetosarea,oboseala,plinsul,teama d emaorte ,sensibilitatea la chinuri,mortabilitatea.Daca Domnul a suferit toate ale noastre,a facut o printr o retinere a puterii dumnezeisti de la aceasta influenta. Ca unic subiect al ambeleor firi,persista printr una in suferinta,iar prin cealalta se retinea de la influenta anulatoare de suferinta.Avem o benevola acceptare a suferintei din partea Fiului lui Dumnezeu,deci o manifestare in aceasi forma a manifestarii divine,in care se cuprind toate insusirile dumnezeiesti.Natura omeneasca a lui Iisus intrunea atit starea anterioara caderii,cit si cea de dupa cadere,dar nu era deplin identica nici cu aceea ,nici cu aceasta.Sf Maxim Marturisitorulspune despre patimile ireprosabile ca ele ,caracterizeaza natura noastra,celelate insa o desfigureaza.
    Daca cercetam cu atentie si onestitate Persoana lui Iisus Hristos vom observa unele expresii mai putin comode ale personalitatii Sale.Vom observa manifestari si calitati care intregesc chipul Lui si care ne arata ca a fost si ramine om deplin.O manifestare nepotrivita pentru persoana care este Dumnezeu(centrul unic din El a primit toate insusirile unui centru nu numai al naturii dumnezeiesti,ci si al naturii omenesti),controlat perfect, este sa si mai „iasa din fire”.In Evanghelia de la Ioan ,Iisus ii invata „Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum”(Ioan 6,50-59).
    Multi dintre uceni nu au inteles,au murmurat,s au smintit si au plecat de la El.Iisus isi iese din fire,se enerveaza(era om deplin) cum am spune noi astazi si le zice celor doisprezece :”Nu vreti si voi sa va duceti?”Cu alte cuvinte,ca un om necontrolat si irational le spune celor ramasi:”Voi de ce nu plecati?”Parasiti Ma si voi!Ce mai asteptati?Ce mai stati?Plecati si voi!”Toate aceste manifestari ne arata un om autentic,natural,sincer.Logica noastra ne indeamna sa credem ca ar fi trebuit sa rezolve situatia ,Cel atotbun,atotblind,atotingaduitor, însăşi lumina, însăşi bunãtatea, însăşi viaţa, însăşi fiinţa,intr un mod „cuminte”.Insa Iisus reactioneaza rational,sincer,cu atitudinea unui om autentic,deplin uman.In Evanghelia de la Luca 12,49 ,vedem un Iisus nerabdator,violent ,revolutionar.El Creatorul, Atotputernic ,Stapinul universului,Armonia,Echilibrul si Controlul absolut, Atoatelucrător, Nemărginit în purtare; isi „Iese din fire”.O iesire din limitele naturale,din limitele naturii nepuncioase,o avintare in alta conditie,o conditie proprie,in destinul si menirea adevarata.In Persoana lui Iisus trebuie sa vedem dumnezeieste cele omenesti si omeneste cele dumnezeiesti.Fiind cu adevarat si una si alta,ca Dumnezeu misca omenitatea iar ca om descopera dumnezeirea proprie.Patimea dumnezeieste,putem spune,caci suferea de bunavoie,deoarece nu era un om simplu,si savirsea minuni omeneste,caci le savirsea prin trup,deoarece nu era Dumnezeu dezvaluit..In Ioan 16,33 vedem un om indraznet:”Eu am biruit lumea”.
    In Evanghelia de la Matei 8,10 vedem slabiciunea lui Iisus.Iisus avea voiosie,chair exuberanta(Luca 19,9).Il gasim pe Iisus participind la ospete,la nunta din Cana .Puntem spune un petrecaret ,prieten al vamesilor si al pacatosilor(Matei 11,19). Ni se infatiseaza in Evangheli un Iisus care iubea oamenii,lumea,participa la bucuriile si necazuriel lor.Ne prezinta viata vesnica ca pe o mincare si bautura(Luca22,30).Iisus se manifesta ca un provocator.Cea mai aprinsa provocare este cea cu fariseii.Dupa o lunga incaierare si hartuiala cu fariseii ,un schimb de expresii dure ,un dialog incordat,Stiutorul inimilor le scoate la lumina cauzele ascunse pentru care aceia nu-I primeau cuvantul:: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru” (Ioan8,44).Apogeul provocarii il constituie poate mustrarea invatatorilor de lege(Luca 11,40-54).Un invatator de lege I se adreseaza:” “Invatatorule, acestea zicand ne mustri si pe noi!”(Luca 11,45).Lasind de o parte diplomatia,ataca frontal: “Vai si voua, invatatorilor de lege!”.Adica,”V am jignit”?O sa va jignesc si mai tare!”Cu alte cuvinte ii sfideaza,deoarece lui Iisus nu i au palcut fatarnicii,zelosii ,calaii,plingaretii,sfideaza legile,rinduielile si mentalitatea timpului,complacindu se in compania vamesilor si desfrinatelor. Iisus Hristos este sublimul provocator al omului, al istoriei si al fiintei.Mintuitorul este aspru cu fariseii,pentru ca avea sinceritate si nu duplicitate : „Eu vorbesc ceea ce am vazut la Tatal Meu, iar voi faceti ceea ce ati auzit de la tatal vostru. Ei au raspuns si I-au zis: Tatal nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Daca ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam. Dar voi acum cautati sa Ma ucideti pe Mine, Omul care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a facut aceasta. Voi faceti faptele tatalui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am nascut din desfranare. Un tata avem: pe Dumnezeu. Le-a zis Iisus: Daca Dumnezeu are fi Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci de la Dumnezeu am iesit si am venit. Pentru ca n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis. De ce nu intelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvantului Meu. Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti? Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu (Ioan8,38-47).

    De regula,omul crede in el insusi,in ce l amageste si in ce-i da diavolul, nu crede in Adevar, fuge de Adevar, de Adevarul lui Dtmnezeu,evadeaza in lumi imaginare, cauta sa interpreteze Evanghelia la masurile sale, isi construieste teoriile sale proprii, isi pune gindirea sa deasupra Sfintilor Parinti,ii rastalmaceste, ii scoate din context si mai ales ii citeste cerebral, nu in Duh, astfel incat sa para a-l confirma in propriile teorii.
    Omul contemporan are tendinta de autonomizare,de stapin al lumii,de inlocuire a conceptiei teocentrice de viata cu cea antropocentrica,ceea ce il separa de Dumnezeu si in acest caz capacitatea lui devine incapacitate,inspiratia confuzie,puterea neputinta.Când un astfel de om se crede măsura tuturor lucrurilor ( Pantón, métron anthrópos), cind a păstrat din învăţătura creştină numai un aspect, care, rupt din context, a devenit foarte nociv si anume ,este vorba despre concepţia potrivit căreia omul este stăpânul lumii,relatia dintre el si lume se rupe,cum s-a rupt si cea cu Dumnezeu,devine conflict,lumea insasi sufera si suspina cu suspine negraite,cum spunea Sfintul Pavel:” Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde,Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru”.(Rom.8,20-23).
    Omul nu mai vede sensul lumii,viata sa devine desertaciune,el devine „distrugator autoproclamat”(Cioran),se indrepata spre moarte:”Sein zum Tode”(Heidegger).

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      9 martie 2015 at 15:36

      În niciun caz nu am răbdare să citesc întregul roman pe care l-ai scris în loc de comentariu. Și parcă am spus că am încheiat dialogul cu tine. Dar pe tine te roade în continuare dorința de a demonstra că eu greșesc iar tu ai dreptate. Înțeleg că te roade, dar nu e problema mea. Nu faci decât să devii penibil în încercarea asta inutilă. Demonstrând că nu ești deschis unui dialog real, ci ești aici doar pentru a-ți împărtăși „înțelepciunea”, îți pierzi dreptul de a comenta pe blogul meu.

      ReplyCancel
  18. costel terebesi
    10 martie 2015 at 13:05

    Mesajul Bibliei nu poate fi inteles si interpretat decit in masura in care ne apropriem de aceasta carte cu multa smerenie.. Este o carte diferita de alte carti. Putem spune ca este Cartea Cartilor! Există o mulţime de oameni cu pregătire universitara în toate domeniile şi unii chiar cu pretinse studii în teologie, care nu sunt capabili să înţeleagă adevăruri elementare revelate în Sfinta Scriptura.. Biblia are multe adevăruri greu de descifrat de catre mintea omului. Unele adevăruri nu vor fi înţelese niciodată !.Mintea omului este limitata! 2 Petru 3,16b: ,,În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”
    In general, oamenii uita, ca opiniile altora trebuie respectate. Toata lumea se contrazice cu toata lumea.Fiecare vrea sa para mai destept. Nimeni nu mai stie sa respecte opiniile celuilalt.. Fiecare om are opiniile si parerile lui. Fiecare om judeca in felul lui si in limita posibilitatilor. Adevarul e relativ!Nici tu si nici eu nu cistigam absolut nimic daca ne jignim. Absolut nimic! De ce te enervezi singur? Nu incerc sa ma dau destept si intelectual.Respect opiniile tale.Insa da mi voie sa mi sustin si eu opiniile. Nu incerc sa imi impun opiniile si parerile. Nu ma contrazic !Am inteles ca adevarul e relativ si ca, daca ma contrazic, nu voi parea decat un om care nu s a dezvoltat complet,care nu a ajuns la maturitate. . E urat si imatur sa consideri ca parerile tale sunt certitudini , ca tu esti cel mai bun si ceilalti sunt prosti! Chiar daca nu sunt de acord cu parerile tale,le respect. Sa ne respectam opiniile si sa dam dovada ca suntem doi oameni de caracter. Hai sa incercam de astazi sa ne spunem parerile frumos si sa acceptam si parerile celorlalti.

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      10 martie 2015 at 13:32

      Cum se face că înțelegi numai aiurea și numai ce vrei tu? Am spus eu vreodată că părerile mele sunt adevăruri? Am încercat eu să-mi impun punctul de vedere? Dintre noi doi, tu ești cel care face asta. Uite exemplu chiar în comentariul ăsta: „Mesajul Bibliei nu poate fi inteles si interpretat decit in masura in care ne apropriem de aceasta carte cu multa smerenie”. De unde știi tu cum poate fi înțeles mesajul Bibliei? Ce anume îți oferă această certitudine pe care o afișezi? Ți-au spus asta cei care au scris Biblia?!? Într-adevăr, Costele, ca să te citez, „E urat si imatur sa consideri ca parerile tale sunt certitudini , ca tu esti cel mai bun si ceilalti sunt prosti!”.
      Problema mea cu tine nu au fost niciodată părerile diferite. Și mă scoți din pepeni că e a nu-știu-câta-oară când spun asta. Problema e că în încercările de dialog de până acum ai ignorat toate argumentele mele, alegând să vorbești doar despre ce ți-a convenit. Lasă-mă cu prostiile de genul „Hai sa incercam de astazi sa ne spunem parerile frumos”, că nu suntem la grădiniță. Hai să încercăm să ne spunem părerile logic, cu argumente și cu contraargumente. Hai să nu ignorăm ce nu ne convine dintr-un dialog și să răspundem la ce suntem întrebați. Hai să nu mai prezentăm certitudini, ci ipoteze, că nimeni nu poate cunoaște adevărul. Hai să nu mai batem câmpii pe câțiva kilometri cu propagandă bisericească. Hai să ne deschidem mințile dacă vrem să ne înțelegem cu alții cu mințile deschise. Etc. Cam asta ar trebui să spui, Costele, nu partea cu vorbitul frumos. Oricum, e cam târziu pentru asta. Ai ignorat cam multe dintre răspunsurile mele, iar eu nu pot discuta doar despre ce vrei tu. Uite aici cum ai lăsat discuția, răspunsul tău la toate întrebările mele fiind întrebarea dacă Adam a avut buric: https://secretelezeilor.wordpress.com/2015/02/22/misterele-bibliei-sexul-in-biblie/. Ceea ce demonstrează că un dialog între noi nu poate avea loc.
      Și tot nu mi-ai spus de ce ții neapărat să avem un dialog. Ești prea insistent, ceea ce înseamnă că ai un interes. Care e ăla?

      ReplyCancel
  19. costel terebesi
    11 martie 2015 at 15:02

    “Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iată ceva nou!” demult lucrul acela era şi în veacurile trecute.”(Ecl. 1:10) . Oamenii nu pot pune mai multe intrebari decat cate raspunsuri sunt in Biblie.
    Smerenia este asemenea unui munte înalt, pe care vrei să-l urci, insa nu-l poti cuceri. Citind cu patima Biblia ne impatimim si mai mult.Ne impatimim fie in mandrie, fie in inselare si ratacire, fie in rautate. Ioan Hrisostom ne indruma sa o citim cu multa piosenie si smerenie: „Cand luam, deci, in maini Sfanta Scriptura, sa ne incordam mintea, sa ne adunam gandurile si sa alungam din suflet orice gand lumesc. Asa sa citim Scripturile! Cu multa evlavie, cu multa luare aminte, ca sa putem fi povatuiti de Sfantul Duh la intelegerea celor ce sunt scrise si sa culegem mult folos din ele.”
    Smerenia este o stare pe care o poate dobândi un om impăcat cu el insuși,cu semenii și cu Dumnezeu, un om care îsi iubește aproapele și își da chiar sufletul pentru aceștia.. In dinamica antinomica smerit – mândru, mândria este echivalentă cu pseudo-smerenia, o aroganță ascunsă, îmbracată în haina smereniei, diferită de umilință. Nu e acelasi lucru smerenia si umilinta .Cel smerit e un om demn,pe cind cel ce simte umilinta este un om mindru. Demnitatea este un atribut al smereniei, pe când la un om umilit ii lipseste. Omul mândru isi dispretuieste semenii săi. Smerenia cumuleaza înțelegerea, conștientizarea propriilor lipsuri, cu ajutorul Duhului Sfânt, dezbrăcarea philautiei, simplificarea sinelui in raport cu lumea materială si apropierea de starea inițială, îndumnezeită. Smereniei are puterea să atragă harul lui Dumnezeu în suflet.
    Singura posibilitate de a ne despătimi și a urca pe scara smereniei, este aceia sa ne rugam neincetat : ” Fara Mine nu veți putea face nimic” (Ioan 15, 5). Rugăciunea curată ne duce catre “odihna minţii”, prima treaptă a liniştii. Prin rugaciunea curata capatam o simţire a prezenţei Lui, provocată de puterea Duhului Sfint. Puterea mintii noastre nu ne ajuta sa intelegem corect Biblia, ci puterea harul lui Dumnezeu ,care lumineaza mintea. „Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu” (I Corinteni 3, 18-19).
    Din dialogul cu tine incerc sa învăţat ,să înţeleg mai mult ce înseamnă identitatea mea ..

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      11 martie 2015 at 15:19

      Din dialogul cu mine sau cu altul ca mine nu poți învăța nimic atât timp cât ești îndoctrinat de religia ta, ale cărei vorbe sunt adevăruri pentru tine. Doar oamenii cu mințile deschise pot învăța, nu cei care cred că știu deja adevărul.

      ReplyCancel
  20. bogdan
    12 martie 2015 at 14:33

    nu am practicat aceasta forma de rugaciune, dar citind despre multe persoane care declarau ca I ajuta, am devenit curios.
    dupa ce am mai citit diverse interpretari, pot spune ca rugaciunea are rolul de a ridica individual din nivele de constiinta inferioare catre nivele superioare pentru rezolvarea problemelor aparute. argumentele sunt urmatoare:
    „tatal nostru” -are rol de invocare a ‘creatorului’ nostrum comun nu doar al individului- parintele biologic. cel ce se roaga accepta existena unei forte creatoare mai presus de el, forta comuna tutror oamenilor
    „care esti in ceruri” – sugereaza imaterialitatea acestei origini commune si superioritatea fata de planul de pe care se face rugaciunea, invitand individul sa-si vada locul ca parte a unui intreg
    „sfinteasca-se numele tau „- indeamna individul sa nutreasca respect fata de aceasta origine comuna
    „vie imparatia ta” – aici pot fi 2 sensuri: imparatia divina cuprinde tot ce este viu sau fie sa vina imparatia divina pe pamant
    „faca-se voia ta” – individul este indemnat sa-si abandoneze temerile si sa accepte forta superioara ca nivel de constiinta intermediary necesar petru rezolvarea problemei/situatiei aparute
    „precum in cer asa si pe pamant” – legea kybalionului” ce este sus este ca si ceea ce este jos”
    „painea noastra cea de toate zilele” – hrana fizica sau spiritual
    „da-ne-o noua astazi”- invita individul sa nu se mai ingrijoreze inutil pentru ziua de maine
    „si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”- folosirea iertarii ca metoda de vindecare
    „si nu ne duce pe noi in ispita”- cred ca e clar
    „si ne izbaveste de cel rau-” – idem
    „ca a ta este imparatia si puterea si slava in veci „- recunoasterea eternei puteri a acestei forte/origini commune caruia suntem invitati sa cerem ajutorul prin „predarea” catre ea a grijilor noastre
    In concluzie e o metoda veche ce seamana cu instrumentele create de psihologii moderni pentru auto vindecarea problemelor individuale prin tehnica abandonului/ acceptarii , iertarii…

    ReplyCancel
  21. bogdan
    12 martie 2015 at 14:38

    metodele moderne se numesc tehnici de vindecare emotionala- sunt zeci de variante folosite acum si se pare ca erau cunoscute si de medicul trac ce-l invata pe pitagora medicina holistica- asa cum povestea de Herodot

    ReplyCancel
  22. Adi
    21 martie 2015 at 19:44

    SFINTEASCA -SE NUMELE TAU…. adica gura care pronunta numele Creatorului s-ar putea sa fie prea spurcata sa-l pronunte si atunci prin pronuntare ( o rugaciune spusa in gand este egala cu zero) il preamaresti, cinstesti si respecti……..SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA….il rogi sa te apere pe tine insu-ti ca bolovan uman si fara minte.

    ReplyCancel
  23. Florin
    15 august 2015 at 13:02

    Sensul mistic al Rugăciunii Domneşti a fost pierdut prin traducerea ei din latina cultă, unde nu există nici un timp verbal care să exprime o acţiune abia terminată la imperativ, diateza pasivă. In original rugăciunea este scrisă la imperativ, diateza pasivă, timpul trecut, şi se aseamănă unei porunci, un lucru care tocmai s-a îndeplinit. Astfel i s-a pierdut sensul revendicativ şi s-a transformat într-o implorare miorlăită. Traducerea din greaca veche a lui Farrar Fenton este astfel:
    „Our Father in the Heavens; Your name must be being Hallowed; Your Kingdom must be being restored; Your Will must be being done both in heaven and upon the earth. Give us today our tomorrows bread; And forgive us our faults, as we forgive those offending us, For You would not lead us into temptation, but deliver us from its evil.”
    Traducerea- „Tatăl nostru din Ceruri (EU SUNT-ul, propria conştiinţă conştientă); Numele tău trebuie să se fi sfinţit (deja!); împărăţia ta trebuie să se fi restabilit (deja!); Voinţa ta trebuie să se fi implinit (deja!), precum in cer (planul spiritual, cauzal) aşa şi pe pământ (planul fizic- al efectelor). Dă-ne nouă astăzi (ACUM!) pâinea noastră cea de MAINE; şi ne iartă nouă greşelile noastre aşa cum şi noi îi iertăm pe cei care ne supără. Pentru că Tu nu ne-ai duce in ispită, ci ne-ai izbăvi de răul ei.”
    In traduceri foarte vechi, mai apar formele „SA VINA Impărăţia…”, „pâinea noastră DIN TOATE ZILELE dă-ne-o AZI…”, „să se fie voia ta…”

    Si, pentru a intelege adevaratul sens, psihologic, un fragment din Neville.
    „Poveştile din Biblie se ocupă exclusiv cu puterea imaginaţiei.
    Sunt cu adevărat dramatizări ale tehnicilor de rugăciune, căci rugăciunea este secretul schimbării viitorului. Biblia descoperă cheia prin care omul pătrunde într-o lume mai largă dimensional cu scopul de a schimba condiţiile lumii mărunte în care el trăieşte.
    O rugăciune ascultată implică faptul că ceva s-a întâmplat ca urmare a rugăciunii, ceva ce nu s-ar fi întâmplat altfel. Aşadar, omul este elanul acţiunii, mintea ce dirijează cursul, precum şi cel care răspunde rugăciunii.
    Poveştile Bibliei conţin o puternică provocare la adresa capacităţii cognitive a omului. Adevărul de dedesubt – acela că ele sunt drame psihologice şi nu realităţi istorice – solicită reafirmare, în măsura în care aceasta e singura justificare a poveştilor. Cu puţină imaginaţie, putem cu uşurinţă descoperi sensul psihologic din toate poveştile cuprinse acolo.
    „Şi a zis Dumnezeu: ‚Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!’. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul Lui Dumnezeu l-a făcut.”– Facerea 1:26,27.
    Aici, în primul capitol al Bibliei, învăţătorii antici au aşezat fundaţia potrivit căreia Dumnezeu şi omul sunt una şi că omul are stăpânire peste întreg „pământul”. Dacă Dumnezeu şi omul sunt una, atunci Dumnezeu nu poate fi niciodată prea departe, aşa cum nu poate fi nici prea aproape – căci apropierea însăşi înseamnă tot separare.
    Se ridică întrebarea: Ce e Dumnezeu? Dumnezeu este conştienţa omului, conştiinţa lui [de a fi], EU SUNT-ul său. Piesa vieţii este una psihologică, în care aducem împrejurări întru fiinţă prin atitudinile noastre, mai degrabă decât prin faptele noastre. Piatra de temelie pe care se sprijină toate lucrurile este conceptul omului despre sine. El face ceea ce face şi are experienţele pe care le are deoarece conceptul său despre sine este cel care este, şi niciodată din altă cauză. De-ar fi avut un alt concept despre sine, ar acţiona diferit şi ar avea experienţe diferite. Omul, asumându-şi sentimentul dorinţei sale [DEJA!] împlinite, îşi schimbă viitorul în armonie cu asumpţia sa, fiindcă asumpţiile, deşi false, de sunt susţinute, se întăresc în fapt.”

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      15 august 2015 at 13:52

      E interesant cât de mult poate abera cineva doar pentru a lua apărarea unei minciuni. E demonstrat de mult timp că Biblia e plină de minciuni și că rugăciunile nu au niciun efect (efectul Placebo nu se pune).
      „Cu puţină imaginaţie, putem cu uşurinţă descoperi sensul psihologic din toate poveştile cuprinse acolo”. Dacă imaginația e cheia descoperirii sensului psihologic, rezultă că acel sens nu există. Realul și imaginarul sunt diametral opuse.
      Interpretările tale sunt absurde. Până și câinele meu a început să râdă când i le-am citit. „Tatăl nostru din Ceruri” pentru tine înseamnă „EU SUNT-ul, propria conştiinţă conştientă”. Deci o entitate care a creat Universul, care locuiește în Cer (orice ar desemna acest cuvânt), este propria conștiință conștientă… Propria mea conștiință conștientă e o entitate superioară care a creat Universul și care locuiește „în cer”… Florine, schimbă-ți medicamentația, că ți-a luat toată logica.
      Dacă „Dumnezeu şi omul sunt una”, rugăciunea devine o cretinătate, deoarece ar însemna că omul se roagă la el însuși. Decât să se roage de el însuși să facă ceva, omul ar putea să facă acel ceva. Dar bănuiesc că e mai convenabil să freci menta chipurile rugându-te decât să-ți miști curul și să treci la treabă.
      Ești fericit că te pregătești să moștenești împărăția cerurilor, nu-i așa?

      ReplyCancel
  24. Adina
    27 septembrie 2015 at 22:18

    Buna intrebare! Si totusi Cel care ne invata cum sa ne rugam este Iisus. De ce ne-ar pune sa ne rugam lui satana?

    ReplyCancel
  25. ariel
    12 octombrie 2015 at 14:26

    exista varianta „:…si nu ne lasa pe noi in ispita..”
    Cum se va schimba rugăciunea „Tatăl Nostru”?

    Rugăciunea „Tatăl Nostru”, din Evangheliile lui Matei și Luca, este singura rugăciune pe care Isus Cristos a transmis-o ucenicilor săi. Este cea mai importantă rugăciune pentru toți creștinii. În cadrul traducerii complete a Bibliei în scop liturgic, încredințată din 1996 unui grup de teologi și scriitori francezi, textul rugăciunii „Tatăl Nostru”, a fost subiectul unei noi traduceri. Dar doar a șasea cerere a rugăciunii – „Și nu ne duce pe noi în ispită” – a fost schimbată. Devenind: „Și nu ne lăsa pe noi în ispită.”

    „Noua traducere pune mult mai mult accentul pe comuniunea cu Cristos care a cunoscut ispita”, spune Episcopul Bernard Podvin, purtătorul de cuvânt al Conferinței Episcopilor din Franța (CEF). De fapt, Evangheliile vorbesc despre Isus dus de Spirit în pustie, ca să fie ispitit (Matei 4:11) și despre sfaturile date ucenicilor Săi în Ghetsimani: „Rugați-vă ca să nu cădeți în ispită” (Mt 26.41). „A cere de la Tatăl să nu ne lăse în ispită, spune Mons. Podvin, se cere puterea de a lupta și de a elimina complet ispita precum Fiul a făcut-o.”

    De ce o nouă traducere a rugăciunii „Tatăl Nostru” ?

    Odată cu noua traducere în franceză a rugăciunii Tatăl Nostru din 1966, a apărut o problemă din punct de vedere teologic în privința celei de-a șasea cereri: ”și nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită” a devenit ”nu ne ispiti pe noi”.

    De fapt, verbul eisphérô (Mt. 6, 13) din greacă care în sens literar înseamnă a duce în, a conduce, ar fi trebuit să se traducă prin ”nu ne duce pe noi în ispită sau nu ne conduce pe noi în/la ispită sau chiar nu ne purta pe noi în ispită. Acest verb exprimă o mișcare spre un loc în care pătrundem”, declară Episcopul de Soissons, Hervé Giraud.

    Formularea din 1966 implica supoziția că există o anumită responsabilitate a lui Dumnezeu în tentația care duce la păcat, ca și cum El ar putea fi autorul răului. ”Această traducere putea duce la confuzie și necesita o aprofundare din punct de vedere teologic”, a completat Mons. Podvin. Cu toate acestea, trebuie să îi privim cu indulgență pastorală pe credincioșii care s-au rugat astfel de secole, adaugă acesta.

    Au fost analizate diferite traduceri din cursul a cincizeci de ani: nu ne face pe noi să intrăm în ispită, nu ne duce pe noi în ispită, nu îngădui să intrăm în ispită, însă nu a fost găsită niciuna ca fiind potrivită. Astfel s-a ajuns la consensul ca expresia ”nu ne ispiti pe noi” să fie modificată cu ”și nu ne lăsa pe noi să cădem (lit. să intrăm) în ispită”.

    Cum a fost făcută această nouă traducere ?

    Traducerea liturgică oficială a Bibliei este o lucrare colectivă a peste 70 de specialiști, exegeți, imnografi, oameni de litere … Este rezultatul unui ”lung proces de dialog continuu între cele trei ramuri”, afirmă Mons. Podvin.

    În primul rând, Comisia episcopală francofonă pentru traducerile liturgice (CEFTL), în care în prezent sunt doi episcopi francezi: Mons. Bernard-Nicolas Aubertin, Arhiepiscop de Tours și Mons. Guy de Kerimel, Episcop de Grenoble; apoi diferitele conferințe episcopale în cauză, inclusiv Conferința Episcopală Franceză și în cele din urmă Congregația pentru Cultul Divin, după șaptesprezece ani și după multe discuții, au aprobat noua traducere.

    ”Suntem acum într-o a treia etapă semnificativă când în mod fizic, pe 9 noiembrie 2013, cu ocazia Sesiunii de toamnă a Conferinței Episcopilor Francezi de la Lourdes” – spune Mons. Podvin – noua Biblie liturgică va fi dată episcopilor de către editura Mame”. Și va fi publicată în 22 noiembrie de către Asociația episcopală liturgică pentru țările francofone (AELF), care include Conferințele Episcopale din Franța, Belgia, Luxemburg, Elveția, Canada și Africa de Nord .

    Când credincioșii vor vedea efectul acestei schimbări?

    În 2014, marți 11 martie și joi 19 iunie, atunci când va fi proclamată în parohiile catolice Evanghelia rugăciunii lui Isus către Tatăl (Matei 06.13), credincioșii nu vor auzi noua versiune a rugăciunii ”Tatăl Nostru”. Pentru că noua traducere nu va intra oficial în vigoare în Lecționar (cartea liturgică catolică) și, prin urmare, nu se va citi în parohii și comunitățile creștine decât după „recognitio” (recunoaștere): „probabil în 2014”, conform Mons. Podvin. Și numai atunci, „nu înainte de 2015”, noul Liturghier, cu noua versiune „Tatăl Nostru”, va fi aprobat și tipărit.” În tot acest timp, spune Mons. Podvin, creștini au timp să se pregătească.”

    Ce gândesc ceilalți creștini?

    Traducerea în limba franceză a celei de-a șasea cerere din Tatăl Nostru a fost adoptată de către toate cultele creștine încă din 1966, ca „versiune ecumenică”. Protestanții și ortodocșii, prin urmare, se arată foarte interesați de această nouă versiune a rugăciunii Tatăl Nostru. Pastorul Jean Tartier, fost membru al Consiliului Bisericilor Creștine din Franța (CECEF), este de părere că noua versiune „este mult mai bună decât cea veche”.

    De asemenea, Antoine Arjakovsky, ortodox, istoric și profesor la Collège des Bernardins din Paris, salută cu multă bucurie această nouă traducere deoarece „vechea formulă din 1966 lăsa să se înțeleagă că Dumnezeu ar fi originea răului.” Și citează activitatea importantă a ortodoxului Jean-Marie Gourvil care în 2004 a publicat „Nu ne-a lăsat în ispită. O nouă traducere la „Tatăl Nostru”. Acum trebuie ca această nouă versiune a rugăciunii Tatăl Nostru „să capete o dimensiune ecumenică, după Jean Tartier: pentru ca protestanții și ortodocșii să nu păstreze vechea formulă!”

    Traducere: ACC

    Sursa:www.la-croix.com

    ” …precum in cer asa si pe pamant…”
    Principiul corespondentei
    “Ceea ce este sus, este ca si ceea ce este jos; ceea ceeste jos, este ca si ceea ce este sus”
    Kybalion

    ReplyCancel
  26. ariel
    12 octombrie 2015 at 14:28

    scuze , trebuia sa pun ghilimele peste tot
    eu doar am preluat textul de mai sus

    ReplyCancel
  27. Gheorghe
    13 octombrie 2015 at 17:06

    Eu nici acum nu incetez sa ma minunez de cata ipocrizie exista in lumea asta. Referindu-ne la biblie care se spune ca a fost revelata de catre dumnezeu unor ,,oameni‘‘ , totusi are nevoie din cand in cand de cate un up-date ! Se interpreteaza si se rasinterpreteaza pana iese asa cum vor ei.

    Problema mea ar fi alta : Jesus stia exact ca este fiul lui dumnezeu, stia exact ce o sa se intample cu el pe pamant si stia exact ca la sfarsit o sa fie de-a dreapta tatalui. Cine draq si cu ce putea sa-l ispiteasca pe Jesus ??Ce putea cineva sa-i ofere mai mult decat putea tata-su. Dupa mine cel care se indoieste de adevar POATE fi ispitit cea ce la Jesus nu e cazul daca era cine spunea ca era !!

    ReplyCancel
  28. Mihai Marian
    30 ianuarie 2016 at 23:12

    Claudiu,stii ce ma amuza pe mine foarte tare?Fariseii astia care scriu atat de fanatic aici impotriva ta,ca ti ai permis sa explici tuturor descoperirile tale facut dupa ani de stiudiu si cercetare si sunt convins ca in viata de toate zilele prin fapta iau in ras total ce spune Dumnezu si scripturile…Clar ma amuz!!!Apopos,nu pot scrie mai mult pentru ca mi se spune sa ma loghez,dar eu nu am cont aici…

    ReplyCancel
    • Claudiu-Gilian Chircu
      2 februarie 2016 at 21:43

      Lasă-i să se aprindă cât vor. Lupii nu pot fi deranjați de behăiturile oilor.

      ReplyCancel
  29. Ramona
    7 februarie 2016 at 20:56

    Buna ! Am descoperit de curind blogul tau,dar ceea ce ai scris aici referitor la rugaciune sa sti ca ma pune pe ginduri, oare cui inchinam noi cu atita ardoare si smerenie rugaciiunea. Imi place foarte mult ce scri,am sa-ti citesc blogul, vi cu argumente, demontezi lucruri care ne-au indoctrinat toata viata, iti multumesc pentru acest blog a fost cea mai buna idee cind ai ales ca sa scrii aici. Bafta !!!

    ReplyCancel
  30. paula
    22 aprilie 2016 at 12:49

    Abia de 2 zile am descoperit acest blog al tau si imi place descoperirile tale nuj cate alte arricole mai sunt prezente dar am o intrebare pt tn s au mai multe intrebari mai bn zis…1 Ce sti despre asa zisa casnicie a lui Isus cu Maria Magdalena..2..la fecioara maria se putea referi de fapt la Maria Magdalena? Ptc iata la mormantul sau a venit Maria Magdalena si cealalta Maria…adica maria magdalena e mai importanta ca Maria mama lui..mama lui Dumnezeu e numita si cealalta Maria?? Ciudat nu ?? Si ca sa nu mai spun ca face aluzie la Maria Magdalena ca fiind o prostituata …dar ea a devenit unul din discipolii sai cei mai iubiti adesea o saruta pe gura si Petru a avut ceva de obiectat in privinta ei ..erau invidiosi pe ea .eu am citit ceva de genu da nu imi mai aduc bn aminte ca am luat totul la rand cand am deschis ochii ca biblia are nereguli si citind mult am pierdut notiunea timpului;)))))))))) daca sti ceva te as ruga sa scri si despre astea .

    ReplyCancel
  31. Florin Cornescu
    11 ianuarie 2017 at 13:31

    Sunt sigur ca nu ai inteles ce am spus, Claudiu.

    ReplyCancel
Pingbacks: 1
  1. Misterele Bibliei: Tatăl nostru | Secretele zeilor | radupopescublog
    2 februarie 2015 at 21:19

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Claudiu-Gilian Chircu
2 februarie 2015 42 Comments Religie2,369
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
Comentarii recente
  • Mihai Tetraru la Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
Produse
  • Carte „Secretele zeilor” (3 volume) Carte „Secretele zeilor” (3 volume) 110,00 lei
  • Carte „Secretele Sionului” Carte „Secretele Sionului” 69,99 lei
  • Carte „Secretele Olimpului” Carte „Secretele Olimpului” 54,99 lei
  • eBook „Secretele zeilor” (pdf) eBook „Secretele zeilor” (pdf) 35,00 lei
  • eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) eBook „The Secrets of the Gods” (pdf) 50,00 lei Prețul inițial a fost: 50,00 lei.35,00 leiPrețul curent este: 35,00 lei.
Abonare la blog via email

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 399 de abonați.
Categorii
  • Diverse 81
  • Pe urmele zeilor 36
  • Politică 16
  • Povești nemuricioase 91
    • 1. Divina parodie 12
    • 2. Dacia preisterică 12
    • 3. Războii stelelor 12
    • Confuckyous: Concepții anticoncepționale 29
    • Jurnalul lui Făt-Frumos 1
  • Presă 85
  • Religie 39
  • Seria „Secretele zeilor” 154
    • 1. Secretele Zeilor 103
      • The Secrets of the Gods 50
    • 2. Demonii Roșiei Montane 12
    • 3. Secretele Sionului 17
    • 4. Evanghelia zeilor 11
    • 5. Secretele Olimpului 10
septembrie 2025
L Ma Mi J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  
« aug.    
Arhive
Articole recente
  • Războii stelelor – Episodul 12. Frăția belciugului 28 august 2025
  • Războii stelelor – Episodul 11. Muma balaurilor 22 august 2025
  • Războii stelelor – Episodul 10. Descântec de greață și șoc 17 august 2025
  • Războii stelelor – Episodul 9. Clonele 7 iunie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 8. Asteroidul 4 mai 2025
  • Războii stelelor – Episodul 7. Tribul lui Cain 27 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 6: Neandertalienii 20 aprilie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 5: Tribul lui Abel 2 martie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 4: Adam și Eva 12 ianuarie 2025
  • Războii stelelor – Episodul 3: Răpirea 4 ianuarie 2025
Orice donație este binevenită.
Comentarii recente
  • Mihai Tetraru la Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • Claudiu-Gilian Chircu la EZ 7. Cartea akkadienilor
  • MIHAI TETRARU la EZ 7. Cartea akkadienilor
  1. Mihai Tetraru pe Divina parodie 2. A fost odată… pe la nemți11 martie 2021

    Foarte fain! Genial

  2. Claudiu-Gilian Chircu pe EZ 7. Cartea akkadienilor26 februarie 2021

    Pentru puțin!

  3. MIHAI TETRARU pe EZ 7. Cartea akkadienilor10 februarie 2021

    Multumesc frumos!

  4. Claudiu-Gilian Chircu pe EZ 7. Cartea akkadienilor10 februarie 2021

    Acest capitol este rezumatul unui fragment din „Secretele zeilor”, cuprins în capitolele 43-44-45. Acolo găsiți pe larg povestea lui Avraam.…

  5. MIHAI TETRARU pe EZ 7. Cartea akkadienilor7 februarie 2021

    Foarte interesant si util! Oricum eram convins ca Biblia e o compilatie din diverse cronici! Dar am o nedumerire: neamul…

Cele mai vizualizate articole
Sateliții, protestele și carantina
30 martie 2020
39,726 views
SS 1. Hitler – Mesia sau Antihrist?
8 ianuarie 2013
17,666 views
Ni se pregătește Apocalipsa?
28 martie 2020
14,287 views
Meta
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org
2010 © Secretele zeilor
%d